Analiza contabila a tranzactiilor si inregistrarea lor in conturi

Analiza contabila a tranzactiilor si inregistrarea lor in conturi

v     Analiza contabila a tranzactiilor

Fiecare tranzactie consemnata intr-un document, inainte de inregistrarea ei in contabilitate, trebuie sa fie supusa analizei contabile in vederea determinarii efectului dual asupra conturilor. Aceasta analiza are drept rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzactii si in ce mod. De asemenea, acest rezultat trebuie sa respecte cele doua ecuatii fundamentale:

Activ = Capital propriu + Datorii

Debit = Credit

Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, in general, a urmatoarelor etape:

Determinarea naturii operatiei, adica stabilirea continutului tranzactiei ce trebuie inregistrata in contabilitate.

Modificarea elementelor bilantiere, stabilirea modificarilor care se produc in structura elementelor bilantiere, continutul si sensul modificarilor. Dupa cum stiti, tipurile de modificari bilantiere sunt:

A + x - x = C + D; A = (C + x - x) + D; A = C + (D + x - x);

A = (C + x) + (D - x); A = (C - x) + (D + x); A + x = (C + x) + D;

A + x = C + (D + x); A - x = (C - x) + D; A - x = (C- x) + D.

Identificarea conturilor corespondente, adica stabilirea conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze tranzactia, baza elementelor bilantiere modificate.

Debit sau credit, adica determinarea, pe baza regulilor de functionare a conturilor, a partii din fiecare cont (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze tranzactia.

Formula contabila, respectiv intocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a formulei (egalitatii) contabile.

Rezulta ca scopul final al analizei contabile il constituie intocmirea formulei contabile, pe baza careia se inregistreaza tranzactiile in contabilitate. Formula contabila exprima, sub forma grafica, modificarile pe care le determina fiecare tranzactie pe baza dublei inregistrari, sub forma de egalitate valorica.

Structura formulei contabile este:

Conturile corespondente;

Semnul " = ";

Semnul "%", utilizat in intelesul de "urmatoarele", atunci cand in formula contabila intra in corespondenta mai mult de doua conturi;

Sumele.

In formula contabila, contul (conturile) care se debiteaza se aseaza in stanga semnului egalitatii, deoarece debitul este partea stanga a unui cont, iar contul (conturile) care se crediteaza se aseaza in partea dreapta a semnului egalitatii, deoarece creditul este partea dreapta a unui cont. Prin atasarea explicatiei descriptive a operatiunilor in cauza la elementele formulei contabile rezulta notiunea de articol contabil.

v     Tipuri

In functie de numarul conturilor corespondente care compun formula contabila, putem avea:

formule contabile simple,

formule contabile compuse.

1. In cazul formulelor contabile simple, tranzactia genereaza modificari numai la doua elemente bilantiere, un cont care se debiteaza si un cont care se crediteaza. Modelul este de forma:

Cont debitor = Cont creditor Suma

Cand analizeaza o tranzactie, chiar si un incepator isi da seama ca o jumatate din formula contabila este relativ evidenta.

2. In cazul formulei contabile compuse, tranzactia genereaza modificari la mai mult de doua elemente bilantiere, astfel:

2.1. Doua sau mai multe conturi care se debiteaza si un cont care se crediteaza. Modelul este de forma:

% = Cont Suma

Conturi creditor

debitoare

2.2 Un cont se debiteaza si doua sau mai multe conturi se crediteaza. Modelul este de forma:

Cont = % Suma

debitor Conturi

creditoare

v     Stornarea   

Inregistrarile contabile nu pot fi corectate prin stergerea sau taierea sumelor inregistrate in conturi si inscrierea sumelor corecte. Un mod specific contabilitatii de corectare a erorilor intervenite la inregistrarea tranzactiilor in conturi este reprezentat de operatiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare (de corectare) pot fi:

formule contabile de stornare in negru,

formule contabile de stornare in rosu.

1. Formulele contabile de stornare in negru constau in anularea inregistrarii efectuate anterior gresit, prin inversarea conturilor corespondente din formula contabila respectiva si apoi intocmirea si inregistrarea formulei contabile corecte.

2. Formulele contabile de stornare in rosu constau in anularea unei formule contabile efectuate anterior gresit prin intocmirea si inregistrarea unei noi formule contabile similara cu cea eronata, insa cu sumele inscrise in rosu (sau in negru, dar incadrata in chenar). Inscrierea unei sume in rosu are semnificatia in contabilitate a unor valori cu semnul "-", avand ca efect anularea sumei inscrisa anterior in mod eronat.

Remarca. De mentionat ca, in ambele cazuri de stornare, negru sau rosu, se ajunge la acelasi sold final in conturi, atingandu-se scopul propus de corectare a inregistrarilor contabile eronate.

Stornarea in negru are dezavantajul fata de stornarea in rosu ca duce la: (1) denaturarea rulajelor conturilor utilizate, pe care le mareste artificial cu sume care in realitate nu corespund unor tranzactii, ci unor operatii de corectare; (2) stabilirea, in anumite cazuri, a unor corespondente ireale in conturi.