CONTUL SI SISTEMUL DE CONTURI

CONTUL SI SISTEMUL DE CONTURI

Definim contul ca un model de evidenta si calcul in expresie valorica si uneori cantitativa a starii si miscarii elementelor patrimoniale, ca un model de inregistrare cronologica a evolutiei acestora.

Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic determinat de insasi elementul patrimonial care se evidentiaza cu ajutorul sau si care poate fi:

bun economic de o anumita destinatie ca de exemplu: mijloc fix, materie prima, produs finit, marfa, numerar in casieria unitatii, disponibil la banca etc.

sursa de finantare in functie de modul de provenienta a bunurilor economice, ca de exemplu: capital social, credite bancare pe termen lung, mediu, scurt, datorii fata de furnizori, fata de bugetul statului etc.

proces economic care antreneaza venituri si cheltuieli pe fazele circuitului economic, ca de exemplu: aprovizionarea cu marfuri si materiale, productia de bunuri materiale, lucrari si servicii, vanzarea produselor si marfurilor

rezultat financiar care se prezinta sub forma de profit sau pierdere

Dupa inregistrarea in conturi distincte a existentului de bunuri economice, surse de finantare sau procese economice la inceputul exercitiului financiar si a modificarilor acestora pe parcursul perioadei respective, se intocmeste la sfarsit pe baza datelor inregistrate in ele, bilantul contabil care reflecta situatia economica si financiara a unitatii patrimoniale in totalitatea ei. Aceasta inseamna ca obiectul contabilitatii se realizeaza nu prin intocmirea a cate unui bilant dupa fiecare operatie economica si financiara in parte, ci prin inregistrarea completa si neintrerupta in conturi, pe baza de documente, a tuturor operatiilor economice si financiare respective, urmand ca bilantul sa se intocmeasca la sfarsitul exercitiului financiar pentru generalizarea datelor din conturi. Pentru a da posibilitatea acestei generalizari contabilitatea foloseste la inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi, exprimarea valorica (etalonul banesc sau monetar).

In scopul controlului integritatii elementelor patrimoniale aflate in proprietatea intreprinderii atat sub aspect valoric cat si din punct de vedere cantitativ, la inregistrarea operatiilor economice si financiare respective in conturi se foloseste alaturi de etalonul monetar si etalonul natural. Spre deosebire insa de inregistrarile curente in conturi, la generalizarea periodica facuta cu ajutorul bilantului, nu se foloseste exprimarea cantitativa.

Totalitatea conturilor folosite de contabilitatea curenta pentru reflectarea obiectului sau de studiu constituie sistemul conturilor.

Ca elemente distincte ale sistemului de conturi si ca intrumente curente de lucru ale contabilitatii conturile trebuie sa raspunda tuturor cerintelor acesteia, indeplinind anumite functii, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:

functia economica consta in aceea ca fiecare cont reflecta un anumit bun economic, sursa de finantare, proces economic, sau rezultat financiar, care determina insasi continutul economic al contului respectiv.

functia statistica rezida in aceea ca datele si informatiile furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici, cum ar fi cei cu privire la volumul productiei globale, al productiei marfa etc.

functia de calcul se intalneste la toate conturile si pe baza ei se calculeaza situatia tuturor elementelor patrimoniale in diferite momente ale activitatii economice, se calculeaza costul efectiv al productiei, rezultatele financiare etc.

functia de control, pe care o indeplinesc conturile, consta in folosirea datelor si informatiilor furnizate de ele la controlul integritatii patrimoniului unitatii, controlul nivelului cheltuielilor de aprovizionare, de productie, de desfacere a produselor finite si marfurilor etc.

functia de grupare este indeplinita de toate conturile prin aceea ca in ele se inregistreaza bunurile economice, sursele de finantare si procese economice pe elemente omogene reflectindu-se in fiecare cont toate operatiile care se refera la un anume element

functia de sistematizare este realizata de fiecare cont in cadrul sau, prin inregistrarea distincta a operatiilor economice si financiare care provoaca modificari in sensul cresterii, majorarii, de acelea care determina scaderi, micsorari ale aceluiasi element.

functia contabila a conturilor consta intr-un anumit mod de inregistrare in cadrul lor a cresterilor si micsorarilor determinate de operatiile economice si financiare cu elementele patrimoniale la care se refera in raport cu continutul economic al conturilor respective. Deci functia contabila este determinata de continutul economic al conturilor si-n baza ei se asigura exercitarea de catre acestea, a tuturor celorlalte functii enumerate mai sus.

Structura contului

Elementele componente ale contului formeaza structura acestuia care este:

denumirea sau titlul contului

explicatia operatiei economice inregistrate in cont

debitul si creditul contului

rulajul contului

total sume

soldul initial sau final al contului

Denumirea sau titlul contului

Pentru a se putea identifica din totalitatea conturilor, fiecare cont are o denumire stabilita cat mai aproape sau, daca este posibil sa se identifice cu denumirea elementului patrimonial pentru care se deschide.

Explicatia operatiei economice inregistrate in cont

Operatiile economice care au loc sunt consemnate in documente justificative, iar pe baza acestora se inregistreaza in conturi. Fiecare inregistrare este explicata fie descriptiv, fie contabil. Explicatia descriptiva presupune redarea pe scurt a operatiei economice inregistrate in cont. Explicatia contabila presupune ca in dreptul fiecarei sume inregistrate in cont, sa se inscrie simbolul contului corespondent.

3. Debitul si Creditul contului

Debitul este partea sau situatia din stanga a oricarui cont. Denumirea de debit vine de la latinescul "debere" - a datora.

Creditul este partea sau situatia din dreapta a oricarui cont. Denumirea de credit vine de la latinescul "credere" - a avea incredere.

Continutul economic al debitului si creditului este diferit in functie de continutul economic al contului. Astfel daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli debitul reprezinta existentele si cresterile de active si cheltuieli, iar creditul reprezinta micsorarile de active si cheltuieli, pe o anumita perioada de timp.

Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri, debitul reprezinta micsorari de pasive si venituri, iar creditul reprezinta existente si cresteri de pasive si venituri, pe o anumita perioada de timp. A inscrie o suma in debitul unui cont, inseamna a debita acel cont, iar a inscrie o suma in creditul unui cont, inseamna a credita acel cont.

Rulajul contului

Totalitatea sumelor inscrise in cont, intr-o perioada de timp fara existentele initiale formeaza rulajul contului. Avem rulaj debitor si rulaj creditor. Continutul economic al rulajului contului este diferit, in functie de continutul economic al contului. Astfel, daca conturile sunt deschise pentru active si cheltuieli, rulajul debitor reprezinta cresteri de active si cheltuieli, iar rulajul creditor reprezinta micsorari de active si cheltuieli, pe o perioada de timp. Daca conturile sunt deschise pentru pasive si venituri, rulajul debitor reprezinta micsorari de pasive si venituri, iar rulajul creditor reprezinta cresteri de pasive si venituri, pe o perioada de timp.

Total sume

Totalitatea sumelor inscrise in cont intr-o perioada de timp, formate din existentele initiale si rulaje, reprezinta elementul contului numit total sume. Avem total sume debitoare si total sume creditoare. Continutul economic al elementului contului "Total sume" este diferit

in functie de continutul economic al contului.

In cazul conturilor deschise pentru active, total sume debitoare se obtine insumind existentele initiale cu rulajul debitor si reprezinta cresteri. Total sume creditoare se identifica cu rulajul creditor si reprezinta micsorari de active, pe o perioada de timp.

In cazul conturilor deschise pentru pasive, total sume debitoare se identifica cu rulajul debitor si reprezinta micsorari de pasive, pe o perioada de timp.Total sume creditoare se obtine insumind existentele initiale cu rulajul creditor si reprezinta cresteri de pasive, pe o perioada de timp.

In cazul conturilor deschise pentru cheltuieli si venituri, total sume se identifica cu rulajele conturilor deoarece nu au existente initiale.

6.Soldul initial si soldul final al contului.

Soldul initial al contului este egal cu soldul final al exercitiului precedent.Astfel :

-in cadrul conturilor deschise pentru active ,soldul final se stabileste ca diferenta intre total sume debitoare si total sume creditoare.

-in cadrul conturilor deschise pentru pasive ,soldul final se stabileste ca diferenta intre total sume creditoare si total sume debitoare.

Clasificarea conturilor

Clasificarea conturilor se poate face avand in vedere mai multe criterii , fiecare din ele da posibilitatea sa cunoastem trasaturile caracteristice si comune ale acestora.

Principalele criterii in functie de care se pot clasifica conturile sunt :

a)      Dupa functia contabila

conturi de activ

conturi de pasiv

conturi bifunctionale

b)      Dupa sfera de cuprindere

conturi sintetice sunt utilizate pentru grupe sau categorii omogene ale elementelor patrimoniale, din punct de vedere a continutului lor. Pentru agentii economici din Romania, exista conturi sintetice de gradul I si conturi sintetice de gradul II. Conturile sintetice de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre si sunt utilizate de catre unitatile patrimoniale mici si mijlocii. Conturile sintetice de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre si sunt utilizate obligatoriu de catre agentii economici mari.

conturi analitice sunt detalieri ale conturilor sintetice si nu au un caracter de obligativitate. Deci ele se deschid facultativ, diferit de la unitate la unitate, in functie de necesitatile de informare ale factorilor de decizie.

c)      Dupa continutul economic:

- conturi bilantiere (de situatie) -conturi deschise pentru active

-conturi deschise pentru pasive

- conturi de rezultate -conturi de cheltuieli

-conturi de venituri

- conturi de gestiune

- conturi in afara bilantului

Reguli de functionare a conturilor

Pentru inregistrarea operatiilor economice in conturi trebuie sa se cunoasca regulile de functionare a conturilor. Se cunoaste ca in procesul de instruire in domeniul contabilitatii exista doua metode si anume:

pornind de la bilant la cont

pornind de la cont la bilant

Prima regula de functionare a conturilor:

-conturile de activ incep sa functioneze prin debitare si se debiteaza cu existentele initiale de active, preluate din activul bilantului initial

-conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentele initiale de pasive, preluate din pasivul bilantului initial.

A doua regula de functionare a conturilor:

-conturile de activ se mai debiteaza cu cresterile de active si cheltuieli, determinate de operatiile economice, consemnate in documentele justificative

-conturile de pasiv se mai crediteaza cu cresterile de pasive si venituri, determinate de operatiile economice, consemnate in documentele justificative.

A treia regula de functionare a conturilor:

-conturile de activ se crediteaza cu micsorarile de active si cheltuieli determinate de operatiile economice, consemnate in documentele justificative

-conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile de pasive si venituri determinate de operatiile economice, consemnate in documente justificative.

A patra regula de functionare a conturilor :

-conturile de activ pot prezenta numai sold debitor si reprezinta existentele de activ la un moment dat

-conturile de pasiv pot prezenta numai sold creditor si reprezinta existentele de pasiv la un moment dat

Dubla inregistrare si corespondenta conturilor

Inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare in conturi necesita cunoasterea nu numai a regulilor de functionare a conturilor ci si altor probleme determinate de trasaturile specifice ale metodei contabilitatii asa cum ar fi dubla inregistrare si corespondenta conturilor.

Reflectarea operatiilor economice si financiare cu ajutorul bilantului contabil s-a facut prin modificarea a cel putin doua posturi, fie de aceeasi parte a bilantului, fie din ambele parti ale bilantului, concomitent cu aceeasi suma. Cum posturilor din bilant le corespund in contabilitatea curenta conturile aceasta inseamna ca reflectarea operatiilor respective in contabilitatea curenta se face cu ajutorul a cel putin doua conturi, fie de activ, fie de pasiv, fie unul de activ si celalalt de pasiv. Deci orice inregistrare economica sau financiara producand o dubla modificare de bilant se va reflecta in contabilitatea curenta printr-o dubla inregistrare in conturi, concomitent si cu aceeasi suma.

Rezulta ca dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in doua conturi si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont.

Inregistrarea tuturor operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari, determina o legatura stransa intre conturile utilizate de aceasta, reunindu-le pe toate intr-un sistem coerent, astfel incit se creeaza posibilitatea reflectarii intergrale si ca un tot unitar a obiectului sau.

Legatura reciproca creata intre debitul unui cont si creditul altui cont stabilita cu ocazia inregistrarii operatiilor economice si financiare in contabilitatea curenta pe baza dublei inregistrari poarta denumirea de corespondenta conturilor, iar conturile intre care se stabileste o astfel de legatura se numesc conturi corespondente.

Stabilirea corecta a conturilor corespondente pentru operatiile economice si financiare care fac obiectul inregistrarilor in contabilitatea curenta prezinta importanta deosebita, intrucat din corespondenta lor se poate deduce continutul economic al fiecarei operatii in parte fara a mai apela la documentele justificative si totodata se asigura intocmirea unor bilanturi reale.

In raport cu modificarile pe care le produc operatiile economice si financiare in bilant corespondenta conturilor se poate stabili fie numai intre conturile de activ, cand se produc modificari numai in activul bilantului, fie numai intre conturile de pasiv, cand se produc modificari numai in pasivul bilantului, fie intre conturile de activ si cele de pasiv, atunci cand operatia economica sau financiara produce modificari concomitente si cu aceeasi suma in ambele parti ale bilantului.

Analiza contabila a operatiunilor economice si financiare

Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatii economice sau financiare in parte prin descompunerea ei in elementele componente in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora - debit sau credit - in care urmeaza sa se inregistreze operatia respectiva concomitent si cu aceeasi suma.

Efectuarea analizei contabile a operatiilor economice si financiare in vederea inregistrarii lor in conturi, parcurge in general urmatoarele etape:

a)Stabilirea naturii si respectiv a continutului operatiei economice sau financiare supusa analizei, adica ce se intelege prin operatia in cauza, la care se refera ea

b)Determinarea modificarilor pe care le produce operatia economica sau financiara in bilant, respectiv a elementelor de activ si de pasiv care se modifica, a sensului modificarilor in cauza si a continutului economic al acestora

c)Stabilirea pe baza elementelor din bilant modificate, a conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economica sau financiara analizata

d)Aplicarea regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii conturilor corespondente - debit sau credit - in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata, adica a formulei contabile.

Formula contabila

Reprezinta egalitatea valorica a sumelor inscrise in conturile corespondente si cuprinde urmatoarele componente:

-contul corespondent debitor, scris intotodeauna in partea stanga a egalitatii

-contul corespondent creditor, scris intotdeauna in partea dreapta a egalitatii

-semnul "="care reprezinta egalitatea valorica dintre sumele inscrise in conturile corespondente

-sumele inscrise in conturile corespondente

Daca la elementele formulei contabile de mai sus se adauga si alte componente cum sunt: data la care a avut loc operatia economica, documentul care sta la baza operatiei economice si explicatia descriptiva a operatiei economice obtinem articolul contabil.

Formulele contabile se pot clasifica din doua puncte de vedere diferite astfel:

a) In functie de numarul conturilor corespondente sunt:

-formule contabile simple

-formule contabile complexe

-formule contabile compuse

Formulele contabile simple se intalnesc ori de cate ori se inregistreaza in contabilitate operatii economice care se genereaza modificari numai in doua elemente patrimoniale numite simple.

Formulele contabile complexe se intalnesc atunci cand se inregistreaza in contabilitate operatii economice care genereaza modificari in mai mult decat doua elemente patrimoniale. Ele se prezinta in doua variante :

-cu un singur cont corespondent debitor si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare

-cu un singur cont corespondent creditor si doua sau mai multe conturi corespondente debitoare

Formule contabile compuse au doua sau mai multe conturi corespondente debitoare si doua sau mai multe conturi corespondente creditoare. Aceste formule nu sunt agreate in toate cazurile deoarece nu se regasesc conturile corespondente cu sumele adecvate.

b) Dupa scopul pentru care se intocmesc

formule contabile intocmite conform normelor si instructiunilor de aplicare a planului de conturi, deci normale, corecte

formule contabile de corectare numite si de stornare

Formulele contabile de corectare sau de stornare pot fi:

1)de stornare in negru

2)de stornare in rosu

1)Formulele de stornare in negru presupun inversarea formulei contabile eronat intocmite si intocmirea formulei contabile corecte

2)Formulele de stornare in rosu presupun intocmirea unei noi formule contabile eronate, dar cu sumele scrise cu o culoare rosie sau in lipsa acesteia cu sumele inscrise in chenar. Acest lucru se explica prin faptul ca orice suma inscrisa in cont cu culoare rosie sau chenar se scade, fiind cu semnul minus si prin aceasta se anuleaza rulajele ireale.

Conturile sintetice si analitice

In contabilitate pentru a se putea oglindi toate elementele patrimoniale din cadrul intreprinderii in totalitatea lor si pe partile componente, se folosesc doua feluri de conturi conturi sintetice si conturi analitice.

Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii, cu ajutorul carora se reflecta bunurile economice, procesele economice si sursele de finantare a acestora in unitatea lor, grupate dupa caracteristicile generale, iar conturile analitice sunt folosite pentru a reflecta concomitent, partile componente ale elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice, dupa insusirile lor specifice.

Conturile sintetice se folosesc din necesitatea generalizarii datelor referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale. Aceasta determina faptul ca toate operatiile economice si financiare inregistrate in aceste conturi trebuie sa fie exprimate in etalon monetar.

Spre deosebire de conturile sintetice care inregistreza elementele patrimoniale grupate dupa caracteristicile lor generale, conturile analitice inregistreaza elementele respective individualizate dupa insusirile specifice. Deci ele permit detalierea, adancirea, dezvoltarea conturilor sintetice, fiind considerate conturi detaliate ale conturilor sintetice.

Numarul conturilor analitice pe care le poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice, a proceselor economice si a surselor de finantare reflectate in contul sintetic respectiv si de necesitatile de detaliere a cunoasterii continutului economic al acestora cu ajutorul informatiilor contabile.

In fiecare unitate patrimoniala functioneaza in paralel si in strinsa legatura contabilitatea sintetica si contabilitatea analitica. Orice operatie economica sau financiara inregistrata in contabilitatea analitica este necesar a fi reflectata si in cea sintetica.

Conturile analitice functioneaza dupa aceleasi reguli dupa care functioneaza si contul sintetic de care apartin, deoarece in ambele categorii de conturi se inregistreaza aceleasi elemente patrimoniale si deci au acelasi continut economic. Cu toate acestea reflectarea operatiilor economice si finaciare in conturile analitice prezinta unele particularitati fata de conturile sintetice. Astfel spre deosebire de conturile sintetice in care elementele patrimoniale se inregistreaza numai valoric, in conturile analitice elementele respective se pot reflecta fie numai valoric ca si in conturile sintetice - asa cum este cazul bunurilor economice nemateriale, proceselor economice si surselor de finantare - fie cantitativ si valoric in functie de natura elementelor respective - ca in cazul bunurilor economice materiale, imobilizarilor corporale si stocurilor.

Utilizarea conturilor analitice prezinta o importanta deosebita pentru activitatea unitatii patrimoniale intrucat creeaza posibilitatea efectuarii controlului gestionar prin urmarirea existentului si miscarii fiecarui element patrimonial in parte pe partile componente, contribuind astfel la asigurarea integritatii patrimoniului. Aceasta intrucat se reflecta pe elemente patrimoniale distincte, intrarile, iesirile si stocurile, cantitativ si valoric, in cadrul fiacarui depozit, magazin sau sectie de productie a intreprinderii. De asemenea pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile si obligatiile unitatii patrimoniale fata de alte persoane juridice si fizice, separat pentru fiecare dintre acestea, se determina costul productiei, separat pentru fiecare sectie atelier sau faza de fabricatie si in cadrul acestora pe produse, comenzi, lucrari si servicii.

Importanta conturilor analitice consta si in adancirea procesului de sistematizare a informatiilor contabile, inceput cu ajutorul bilantului si continuat cu ajutorul conturilor sintetice. Aceasta sistematizare se concretizeaza in adancirea detalierii cunoasterii distincte a tuturor elementelor obiectului contabilitatii. Generalizarea informatiilor contabile se realizeaza prin centralizarea datelor din conturile sintetice cu ajutorul balantei de verificare si in final in cadrul bilantului unde apar numai soldurile conturilor sintetice.

Atat sistematizarea cat si generalizarea informatiilor contabile sunt posibile datorita legaturilor reciproce care exista intre conturile sintetice si conturile analitice.

Evidenta cronologica

Pentru a se putea inregistra in contabilitate, operatiile economice trebuie sa fie consemnate in documente primare, numite si documente justificative. Aceste documente primare se pot prelucra in contabilitate, fie document cu document, fie se centralizeaza pe anumite perioade de timp. Prelucrarea in contabilitate presupune mai intii, dupa parcurgerea etapelor analizei contabile, intocmirea formulelor contabile fie direct pe fiecare document, fie pe centralizatoare, operatie numita contare.

In practica contabila se intalnesc situatii cand trebuie sa se faca formulele contabile fara a avea la baza un document. Asa este cazul stornarilor a inchiderii conturilor de cheltuieli si venituri. In asemenea cazuri contarea se face pe un document tipizat numit "Nota de Contabilitate".

Dupa ce s-a realizat contarea pe documentele primare, centralizatoare sau note de contabilitate, fiecare formula contabila se inscrie in ordine strict cronologica avand in vedere data la care au loc operatiile economice in documentul "Registru Jurnal". Acest registru se prezinta sub forma legata, foi volante sau listari informatice in cazul prelucrarii automate a datelor. Unitatile patrimoniale pot utiliza un singur registru jurnal daca au un volum mai mic de operatiuni. Iar cele care au un volum mai mare de operatiuni pot utiliza pentru detaliere registre-jurnal auxiliare cum ar fi: operatii de casa, de banca, decontari cu furnizorii, vanzari, etc.Aceste unitati inregistreaza sumele centralizate din registrele auxiliare in Registrul-Jurnal general periodic, chiar lunar.

Registru jurnal se numeroteaza si se parafeaza de catre organele in drept, la inceperea activitatii, la incetarea activitatii unitatii, precum si ori de cate ori este cazul.se arhiveaza de catre unitatea care este obligata sa-l pastreze impreuna cu documentele justificative care au stat la baza intocmirii lui. Operatiile economice inregistrate in registru jurnal primesc un numar de inregistrare , incepand cu 1 ianuarie sau cu data inceperii activitatii

Evidenta cronologica sta la baza inregistrarii sistematice a operatiilor economice. Daca in evidenta cronologica, operatiile economice se inscriu in ordinea in care au loc, indiferent de felul operatiilor economice, in evidenta sistematica se separa informatiile economice dupa natura lor (dupa continutul economic). Evidenta sistematica se realizeaza cu ajutorul registrului "Cartea -Mare" .

PLANUL DE CONTURI

Planul de conturi elaborat prin reglementari legale in sistemul contabil romanesc cuprinde simbolul si denumirea conturilor sintetice obligatorii grupate pe clase si respectiv grupe de conturi.Planul de conturi cuprinde:

1)Clasele de conturi-sunt simbolizate cu o cifra,iar in Planul de conturi actual sunt opt clase de conturi simbolizate de la 1 la 8,astfel:

clasa 1-conturi de capitaluri

clasa 2-conturi de imobilizari

clasa 3-conturi de stocuri si productie in curs de executie

clasa 4-conturi de terti

clasa 5-conturi de trezorerie

clasa 6-conturi de cheltuieli

clasa 7-conturi de venituri

clasa 8-conturi speciale

2)Grupele de conturi-sunt simbolizate cu doua cifre din care prima apartine clasei din care face parte grupa respectiva

3)Conturile sintetice de gradul intai-sunt simbolizate cu trei cifre din care primele doua apartin grupei din care face parte contul respectiv

4)Conturile sintetice de gradul doi (daca exista)-sunt simbolizate cu patru cifre din care primele trei apartin contului sintetic de gradul intai de care apartin

Simbolizarea conturilor in Planul de conturi respecta anumite reguli si anume:

a)cifra 9 in pozitia a treia a simbolului arata faptul ca acel cont are o functie contabila diferita de cea a majoritatii conturilor din aceiasi grupa (ex.419)

b)Cifra 9 in pozitia a doua a simbolului conturilor din clasele 2-5 arata faptul ca acele conturi reflecta provizioane pentru deprecieri aferente activelor din clasa respectiva

c)Simbolizarea conturilor de amortizari aferente imobilizarilor presupune inlocuirea primei cifre(care este 2) a conturilor de imobilizari corespunzatoare cu cifrele 28(ex.201-2801)

d)in marea majoritate a cazurilor in care operatiunile economice pot genera atat venituri cat si cheltuieli simbolizarea conturilor corespunzatoare de venituri respectiv cheltuieli este aceiasi cu exceptia primei cifre care pentru conturile de cheltuieli este 6,iar pentru conturile de venituri este 7.