STADIUL CUNOASTERII IN DOMENIU.

CONCEPTE FUNDAMENTALE SPECIFICE REZULTATULUI INTREPRINDERII

Cercetarea rezultatului entitatii economice presupune utilizarea urmatoarelor concepte fundamentale:

Veniturile sunt cresteri ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului

financiar sub forma intrarilor si iesirilor de active sau a reducerilor de datorii care au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele legate de contributiile participantilor la capitalul propriu.

Castigurile reprezinta cresteri ale beneficicilor economice care pot aparea sau nu

ca rezultat din activitatea curenta.

Cheltuielile unei entitatii, conform definitiei data de OMFP nr. 1752 / 2005,

reprezinta valorile platite sau de platit pentru: consumuri de stocuri, lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza entitatea; cheltuieli cu personalul; executarea unor obligatii legale sau contractuale etc.

Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice si pot rezulta sau nu ca

urmare a desfasurarii activitatii curente a entitatii.

Rezultatul contabil inainte de impozitare reprezinta diferenta intre veniturile

obtinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate si lucrarilor executate, din vanzarea bunurilor imobile, inclusiv din castiguri din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Rezultatul exercitiului (rezultatul financiar), reprezinta diferenta intre totalul veniturilor realizate in cursul perioadei de gestiune si totalul cheltuielilor efectuate. Daca veniturile obtinute sunt mai mari decat cheltuielile exercitiului, rezultatul financiar se concretizeaza in profit, iar in situatia inversa, acesta imbraca forma pierderilor.

Conform OMFP nr. 1752/2005 atat cheltuielile cat si veniturile se pot calsifica dupa natura lor astfel:

Venituri a) Veniturile de exploatare cuprind:

• venituri din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor

prestate;

• venituri din productia stocata, adica variatia in plus sau in minus intre valoarea la

cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productie in curs de la finele perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei in curs, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite pentru acestea;

• veniturile din productia de imobilizari , adica costul lucrarilor si cheltuielilor

efectuate de unitatea patrimoniala pentru activitatea de investitii, care se inregistreaza ca active corporale sau necorporale;

• veniturile din subventii de exploatare reprezentand subventiile primite pentru

acoperirea diferentelor de pret si pentru acoperirea pierderilor, precum si alte subventii de care beneficiaza unitatea patrimoniala din partea statului sau a altor unitati patrimoniale;

• alte venituri din exploatarea curenta, ce cuprind veniturile din creante recuperate

si alte venituri din exploatare;

• veniturile realizate in avans, ca incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate,

a unor lucrari sau prestatii neefectuate, care nu se considera venituri ale exercitiului, acestea inregistrandu-se in contabilitate intr-un cont distinct ce se regaseste in bilant.

b) Veniturile financiare reprezinta venituri din participatii, venituri din alte imobilizari financiare, venituri din creante imobilizate, venituri din titluri de plasament, venituri din diferente de curs valutar, venituri din dobanzi, venituri din sconturi obtinute si alte venituri financiare.

c) Veniturile extraordinare reflecta acele venituri care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera fie la operatiuni de gestiune, fie la operatiuni de capital. In sfera acestora se includ: despagubiri si penalitati incasate, venituri din cedarea activelor, cotele parti din subventii pentru investitii virate la rezultatul exercitiului si alte venituri exceptionale (cum ar fi: donatii, salarii neridicate si prescrise si alte venituri).

Cheltuieli: a) Cheltuielile de exploatare cuprind:

• cheltuieli     privind consumurile de materii prime , materiale auxiliare,

combustibilul, piese de schimb, materiale de plantat, seminte si alte materiale consumabile, costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, costul de achizitie al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achizitie al animalelor si pasarilor, costul de achizitie al energiei si al apei consumate, precum si costul marfurilor vandute si al ambalajelor;

• cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti cum ar fi: intretinere si

reparatii, redevente, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari inclusiv sumele platite pentru contracte de cercetare, precum si cheltuieli cu alte servicii executate de terti colaboratori cum ar fi: comisioane si onorarii, cheltuieli de protocol, reclama si publicitate, transportul de bunuri si personal, deplasari, detasari si transferari, posta si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele;

• cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate suportate de unitatea

patrimoniala, ca de exemplu: impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe cladiri, alte impozite, taxe si varsaminte asimilate cum sunt: taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat; taxa asupra mijloacelor de transport, cotele prevazute de lege pentru constituirea fondului special de cercetare-dezvoltare si a fondului special pentru asigurarile sociale ale taranimii etc.;

• cheltuieli cu personalul care imbraca forma: salariilor si alte drepturi de personal,

asigurarile si protectia sociala, contributia unitatii la asigurarile sociale si contributia pentru ajutorul de somaj;

• alte cheltuieli de exploatare cum ar fi: pierderi din creante si altele.

b) Cheltuieli financiare care cuprind: pierderi din creante legate de participatii, pierderi din vanzarea titlurilor de plasament, diferente nefavorabile de curs valutar din operatiunile curente si disponibilitatile in devize, dobanzile curente aferente imprumuturilor primite si altor datorii privind exercitiul in curs, sconturile acordate clientilor, precum si alte cheltuieli financiare.

c) Cheltuieli exceptionale reprezentand acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera fie la operatii de gestiune cum ar fi: despagubiri, amenzi, penalitati, donatii si subventii acordate (inclusiv donatiile efectuate in scopuri umanitare) si pierderi din debitori diversi, fie ca se refera la operatiuni de capital cum ar fi: valoarea contabila a imobilizarilor cedate si alte cheltuieli exceptionale.

d) Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele care includ: amortizarea imobilizarilor necorporale si corporale, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, provizioanele pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie, provizioanele pentru deprecierea creantelor, provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament, amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor si provizioanele reglementate.

e) Cheltuieli cu impozitul pe profit - cuprinde impozitul calculat asupra profitului, determinat potrivit legii.

Conform IAS 18 "Venituri din activitati curente":

• venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate in cursul

activitatilor obisnuite ale acesteia , atunci cand acest flux se materializeaza in cresteri ale capitalului propriu , altele decat cresterile datorate contributiilor din partea participantilor la acest capital propriu.

• cheltuielile includ pierderile, precum si acele cheltuieli care apar in procesul

desfasurarii activitatilor curente ale intreprinderii. De exemplu, cheltuielile care apar in cursul activitatilor curente includ costul vanzarilor, salariile, amortizarea. Ele se regasesc sub forma iesirilor sau scaderii valorii activelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile si imobilizarile corporale.

In contabilitatea de gestiune:

• cheltuielile reprezinta in expresie baneasca consum de resurse in vederea

achizitiei sau productiei de bunuri

• veniturile desemneaza in expresie monetara bogatia obtinuta din vanzari sau

prestari de servicii.

Politicile contabile "reprezinta principiile, bazele, conventiile regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale."

REGLEMENTÃRI CONTABILE IN DOMENIU

La nivel national problematica rezultatului intreprinderii este abordata in Ordinul MFP nr . 1752/2005. Conform acestui ordin in contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la inceputul exercitiului financiar, iar rezultatul definitiv se stabileste la inchiderea exercitiului financiar, reprezentand soldul final al contului de profit si pierdere.

Repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea sitituatiilor financiare si in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Profitul contabil ramas dupa repartizare se preia in contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmeaza sa fie repartizat pe celelalte destinatii legale. In cazul in care exista pierdere conatabila reportata, aceasta se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve si capital social, cu respectarea prevederilor legale.

Conform Legii contabilitatii nr. 82 / 1991 in contabilitatea nationala "profitul sau pierderea se stabileste lunar, cumulat de la inceputul anului; rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia; repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatiile prevazute de lege; pierderea contabila se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve, capital social si din alte resurse financiare proprii, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor si in conformitate cu metodologia emisa de Ministerul Finantelor Publice; la institutiile publice rezultatul executiei bugetare se stabileste anual prin inchiderea conturilor de cheltuieli efective si a conturilor de surse din care au fost efectuate."

La nivel international problematica rezultatului intreprinderii este abordata in IAS 8 "Profitu net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile". Acesta prevede includerea tuturor veniturilor si cheltuielilor recunoscute intr-o perioada in calculul profitului net sau pierderii nete aferente perioadei respective.

ABORDÃRI PRIVIND VENITURILE, CHELTUIELILE SI REZULTATUL INTREPRINDERII IN LITERATURA DE SPECIALITATE

In literatura de specialitate sunt prezentate mai multe abordari privind veniturile, cheltuielile si rezultatul intreprinderii.

In sens general, venitul reprezinta "suma de bani care revine unei personae dintr-o activitate prestata sau din proprietatea detinuta intr-o perioada de timp"

Venitul este un cuvant polisemantic, care ne provoaca la nuantari. Cateva dintre ele vor fi prezentate in cele ce urmeaza:

• Venitul este fluxul de servicii derivate de la diferite bunuri;
• Venitul reprezinta profitul din tranzactii, respectiv, venitul imputat operatiilor

comerciale si nu persoanelor sau perioadelor de timp;

• Venitul - castiguri, opereaza intr-un mediu dominat de incertitudine, in care

graviteaza castigurile si pierderile. Apreciat de autorul sau, Lindahl E., model al venitului obtinut, venitul-castiguri "presupune insumarea consumului actual cu cresterea valorii capitale care a avut loc intr-o anumita perioada de timp";

• Venitul - productie reprezinta in optica lui Lindahl E. " valoarea neta pe care

proprietarii factorilor de productie o primesc ca remuneratie pentru contributia lor la procesul de productie. Valoarea neta este definita de regula, prin diferenta dintre valoarea produsului realizat in cursul perioadei si anumite elemente care au fost calculate ca produse ale perioadelor anterioare si care trebuie deci, deduse pentru a evita dubla lor inregistrare".

• Venitul - ghid pentru o conduita prudenta, este avansata de catre J.R. Hicks, care

atribuie venitului, sensul de "valoare maxima pe care un individ o poate consuma intr-o saptamana, asteptandu-se ca la sfarsitul saptamanii sa fie la fel de bogat ca la inceputul ei".

O preocupare deosebita in deslusirea conceptului de "venit" a avut-o si Simson H.C., care in interesul sau de a construi o baza echitabila pentru fiscalitate a inclus in masa veniturilor: cadourile, mostenirile si alte gratuitati.

Conform "Dictionarului explicativ al limbii romane" cheltuiala reprezinta consum de bani, de bunuri materiale, de munca etc. pentru satisfacerea necesitatilor de productie sau individuale.

Cheltuielile sunt vazute, percepute in mod diferit de catre economisti si contabili. De exemplu cheltuielile de productie sunt percepute ca un cost de oprtunitate, un cost al renuntarii la producerea sau alegerea la altceva, de catre economisti.

In conceptia lui P. Heyne "costul total este costul sansei si, astfel, el include nu numai platile facute de firma catre altii pentru marfurile si serviciile de care beneficiaza, dar si valoarea implicita a oricarui bun - forta de munca, teren, capital- pe care firma si-l livreaza ei insisi"

In ceea ce priveste costul explicit economistii au o viziune mai larga decat contabilii, ei fiind interesati de valoarea curenta a costului explicit, care este mai cuprinzatoare deoarece incude si costul implicit care " cuprinde cheltuielile in termeni de cost de oportunitate, cu factori de productie proprii" .

Veniturile si cheltuielile reprezinta factori de influenta ai performantei care in sens general reprezinta "realizarea deosebita intr-un domeniu de activitate".

In decursul timpului performanta a fost definita sub diverse forme:

• Bennis ( 1962 ) retine urmatoarele criterii pentru aprecierea performantei:

adaptabilitate, capacitate, sensibilitate.

• Caplow ( 1964 ) apreciaza performanta in functie de urmatoarele criterii:

stabilitate, integrare, realizare.

• Price ( 1968 ) asimileaza performanta eficacitatii organizatiomale si retine

urmatoarele criterii pentru aprecierea performantei: productivitate, conformitate, morala, suplete, institutionalizare.

• Shein ( 1970 ) retine urmatoarele criterii pentru aprecierea performantei:

comunicare, flexibilitate, angajament psihologic

• Duncan (1973 ) asimileaza performanta cu urmatoarele criterii : realizarea

obiectivelor, integrare, adaptare.

• Gibson ( 1973 ) apreciaza performanta in functie de urmatoarele criterii:

productivitate, eficienta, satisfactie, suplete, dezvoltare, supravetuire.

• Child ( 1974 ) retine pentru aprecierea performantei urmatoarele criterii: crestere,

profitabilitate.

• Harrisson (1974 ) defineste performanta ca rezultatul final al aplicarii efortului.

Asadar performanta reprezinta realizarea obiectivelor propuse. Poate fi pozitiva, daca obiectivul propus este de a obtine profit si negativa, daca obiectivul propus este de a obtine pierdere. Rezultatul contabil (Profitul) este considerat principalul indicator pentru masurarea performantei financiare a intreprinderii.

Si in ceea ce priveste notiunea de "profit" exista mai multe abordari. Astfel o prima abordare porneste de la etimologia termenului "proficere", care inseamana a progresa, a da rezultate.

In sens general profitul reprezinta "venitul adus de capitalul investit intr-o afacere; diferenta dintre veniturile realizate de o societate comerciala intr-o perioada determinata si cheltuielile aferente veniturilor"

Intr-o alta abordare , profitul reprezinta " denumirea generica data diferentei pozitive dintre venitul obtinut prin vanzarea bunurilor realizate de un agent economic si costul lor considerata ca expresie a eficientei economice" .

In perioada stanilista, intr-o economie de tip URSS rezultatul contabil ( profitul ) era prezentat ca fiind diferenta dintre vanzari pe de o parte si consumul si remunerarea personalului pe de alta parte, in timp ce intr-o economie de tip autogestionar iugoslava, rezultatul contabil ( profitul ) al unei intreprinderi era definit ca diferanta intre vanzari pe de o parte si suma consumurilor, dobanzilor si impoziteleor pe de alta parte.

O atentie deosebita pentru conceptul de "profit" a aratat-o si Adam Smith, care il defineste ca venit economic total al intreprinderii dupa deducerea salariilor si a rentei finaciare, in timp ce Joeseph Scumpeter il defineste ca un excedent al venitului peste cost.

In timp ce in conceptia lui Heyne P. " profitul nu este, deci o plata care trebuie facuta pentru a obtine o resursa sau alta. Este un rest ; este ceea ce ramane din venituri dupa ce costurile au fost toate acoperite" .

RECUNOASTEREA SI EVALUAREA VENITURILOR, CHELTUIELILOR SI REZULTATULUI INTREPRINDERII. PRINCIPIILE EVALUARII

In acceptiunea contabila recunoasterea veniturilor si cheltuielilor reprezinta procesul de incorporare in contul de profit si pierdere al unui element patrimonial care indeplineste criteriile stabilite in acest sens, prin standardele sau reglementarile contabile. Astfel, veniturile si cheltuielile trebuie recunoscute daca indeplinesc doua criterii cumulativ:

a) probabilitatea avantajelor economice viitoare;

b) fiabilitatea evaluarii.

Veniturile sunt recunoscute pentru a fi incorporate ca posturi in contul de profit si pierdere numai atunci cand are loc o crestere a beneficiilor (avantajelor) economice viitoare, asociate unei cresteri de activ sau diminuarii unei datorii, modificare ce poate fi masurata in mod fiabil. Aceasta presupune ca recunoasterea veniturilor se poate realiza simultan cu constatarea unei cresteri de active sau a unei reduceri de datorii. Procedurile practice de recunoastere a veniturilor au ca obiect limitarea constatarii acestora la veniturile obtinute si nu neaparat incasate, care pot sa fie evaluate cu fiabilitate si prezinta un grad suficient de certitudine.

Criteriile de recunoastere a veniturilor asa cum prevede IAS 18 "Venituri din activitati curente", sunt aplicate de obicei separate pentru fiecare tranzactie , pentru a putea reflecta realitatea economica.

Veniturile din vanzarea bunurilor sunt recunoscute in momentul in care sunt satisfacute urmatoarele conditii:

a) intreprinderea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.

b) intreprinderea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o in mod normal in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;

c) marimea veniturilor poate fi evaluat in mod rezonabil;

d) este probabil sa fie generate catre intreprindere beneficii economice asortate tranzactiei;

e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod rezonabil.

Atunci cand rezultatul unei tranzactii ce implica prestarea de servicii poate fi estimat in mod rezonabil , venitul asociat tranzactiei trebuie sa fie recunoscut in functie de sediul de executie a contractului la data inchiderii bilantului. Rezultatul unei tranzactii poate fi estimat in mod rezonabil atunci cand sunt satisfacute urmatoarele conditii:

a) suma veniturilor pot fi estimate in mod rezonabil;

b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre societate;

c) studiul de executie al contractului la data de inchidere a bilantului poate fi evaluat in mod rezonabil;

d) costurile aparute pe parcursul contractului si costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate in mod rezonabil.

Veniturile din dobanzi trebuie recunoscute periodic, proportional pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobanzii necesara pentru actualizarea fluxurilor viitoarelor intrari de numerar , asteptate pe durata de viata a activului pentru a egala valoarea contabila initiala a acestuia.

Veniturile din redevente trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente , conform realitatii economice a contractului.

Veniturile din dividende trebuie recunoscute atunci cand este stabilit dreptul actionarului de a primi plata.

Recunoasterea cheltuielilor in contul de profit si pierdere implica indeplinirea a doua conditii conform Cadrului conceptual al IASB: prima, o reducere de beneficii economice viitoare, prin diminuare de active sau cresteri de datorii; a doua, o evaluare credibila a reducerii.Aceasta presupune ca recunosterea cheltuielilor se face concomitent cu recunosterea cresterilor datoriilor sau diminuarii activelor.

Prin examinarea atenta a definitiei cheltuielilor se poate deduce recunosterea acestora:

• cheltuielile se inscriu in contul de profit si pierdere atunci cand s-a produs o

reducere a beneficiilor economice viitoare, determinata de diminuarea unui activ sau de cresterea unei datorii, si atunci cand reducerea de beneficii economice viitoare poate fi masurata in mod credibil. Aceasta semnifica ca recunoasterea cheltuielilor se efectueaza concomitent cu constatarea reducerii unui activ, (exemplu: amortizarea mijloacelor de transport) sau aparitiei/cresterii unei datorii (drepturile salariale datorate personalului unei entitati);

• cheltuielile sunt prezentate in contul de profit si pierdere pe baza asocierii directe

intre costurile efectuate si veniturile specifice obtinute. Aceasta asociere, cunoscuta sub numele de conectare a cheltuielilor la venituri, presupune recunoasterea simultana sau combinata a veniturilor si cheltuielilor care rezulta din acelasi tip de tranzactii sau din alte evenimente. Exemplu: diversele cheltuieli, componente ale costului bunurilor vandute sunt recunoscute concomitent cu venitul rezultat din vanzarea bunurilor.

• cheltuiala este recunoscuta imediat in contul de profit si pierdere atunci cand

costul nu determina un beneficiu economic viitor sau atunci cand, si in masura in care, beneficiile economice viitoare nu permit sau inceteaza sa mai permita recunoasterea in bilant a unui activ;

• cheltuiala este recunoscuta in contul de profit si pierdere in situatiile in care apare

o datorie fara sa se constate un activ, ca de exemplu atunci cand apare o datorie ca urmare a unei garantii acordate la un produs vandut.

De asemenea trebuie sa tinem seama de principiul conectarii cheltuielilor la venituri conform caruia " cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza asocierii directe intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit"

Entitatile romanesti practica o contabilitate de angajamente (contabilitate de exercitiu), conform careia cheltuielile se inregistreaza in momentul in care sunt angajate, indiferent de momentul in care se produc platile. Opusa acesteia, este contabilitatea de casa (contabilitatea de flux), care presupune constatarea cheltuielilor in momentul platii. Acest ultim tip de contabilitate nu tine cont de principiul conectarii cheltuielilor la venituri, specific contabilitatii de angajamente.

Conform IAS 11 "Contracte de constructii" recunoasterea veniturilor si cheltuielilor contractuale se face astfel: cand rezultatul unui contract poate fi estimat in mod credibil , costurile si veniturile contractuale trebuie recunoscute drept cheltuieli si venituri prin raportare la stadiul de realizare a contractului respectiv la data bilantului.

O pierdere preconizata in contractul de constructii trebuie recunoscuta imediat ca o cheltuiala.

In cazul contractului cu pret fix rezultatul acestuia este estimat credibil daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

- venitul contractual este evaluat credibil ;

- este posibil ca beneficiile economice asociate contractului sa fie generate catre intreprindere ;

- costurile contractuale necesare terminarii contractului , precum si stadiul de indeplinire a contractului la data bilantului sunt evaluate credibil ;

- costurile aferente contractului pot fi identificate si evaluate credibil , astfel incat ele sa fie comparate cu estimarile precedente ;

In cazul contractului cost plus rezultatul este estimat credibil daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

- este posibil ca beneficiile economice asociate contractului sa fie generate catre intreprindere;

-costurile contractuale , fie ca sunt sau nu rambursabile , pot fi identificate si evaluate credibil.

Conform IAS 2 "Stocuri", costul stocurilor trebuie recunoscut drept cheltuiala in urmatoarele situatii:

a) cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a lor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care a fost recunoscut venitul corespunzator;

b) cand are loc o diminuare a costului stocurilor pana la nivelul valorilor realizabile nete ca urmare a deprecierilor. Valoarea deprecierilor este recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care s-a calculat;

c) cand are loc o pierdere de stocuri: stocuri a caror perioada de garantie a expirat, fara posibilitate de valorificare, stocuri deteriorate etc.. Costul acestora e recunoscut drept cheltuiala in perioada in care s-au constatat pierderile;

d) cand unele stocuri sunt alocate altor costuri de active. De exemplu: un stoc folosit drept componenta pentru o imobilizare corporala construita in regie proprie. Costul unor astfel de stocuri este recunosut ca o cheltuiala pe parcursul duratei utile de viata a acelui activ.

Conform OMFP nr.1752/2005 elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie.
Evaluarea se poate face la data intrarii in entitate, cu ocazia inventarierii, la inchiderea exercitiului financiar sau la data iesirii din entitate.

Conform IAS 18, evaluarea veniturilor se face la "valoarea justa a mijlocului de plata primit sau de primit". In ceea ce priveste evaluarea cheltuielilor, aceasta se efectueaza tot conform IAS 18 "la valoarea justa a mijlocului de plata acordat sau de acordat in schimbul contraprestatiei primite sau de transferat fara echivalent".

Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau la care poate fi decontata o datorie de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv.

Conform IAS 11 "Contracte de constructii" venitul contractual este evaluat la valoarea justa a contraprestatiei primite sau de primit. Evaluarea venitului contractual este afectata de o multitudine de incertitudini care depind de rezultatul evenimentelor ulterioare. Evaluarile trebuie revizuite pe masura ce incertitudinile sunt reevaluate si apar evenimente noi. Prin urmare valoarea veniturilor contractuale poate creste sau descreste de la o perioada la alta.

Pentru o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, evaluarea trebuie sa respecte urmatoarele principii contabile :

Principiul prudentei, potrivit caruia nu se permite supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de datorii si a cheltuielilor.

Principiul permanentei metodelor , materializat in aplicarea regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate a elementelor de patrimoniu pe tot parcursul exercitiului financiar, astfel incat sa asigure compararea in timp a informatiilor.

Principiul independentei exercitiului, potrivit caruia veniturile si cheltuielile aferente activitatii si rezultatele financiare sunt delimitate in timp (de regula, pe un an calendaristic)

Principiul evaluarii separate a elementeleor de active si de datorii, conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat, avand in vedere specificul fiecarui component patrimonial, care atrage dupa sine o metoda specifica de evaluare si nu o metoda unica, valabila pentru toate componentele patrimoniului.

Principiul pragului de semnificatie. Pragul de semnificatie arata valoarea semnificativa a oricarui element si trebuie prezentat separat in cadrul situatiilor financiare. Toate elementele care au valori nesemnificative si sunt de aceeasi natura sau au functii similare sunt consemnate, fara sa fie necesara prezentarea lor separata.

Principiul continuitatii activitatii, potrivit caruia unitatea este apreciata ca-si continua activitatea in viitor fara a fi in situatia de a se lichida.

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. potrivit caruia exercitiul incheiat trebuie sa corespunda cu exercitiul care incepe.

Principiul necompensarii potrivit caruia, elementele de activ si cele de pasiv se inregistreaza si se evalueaza in contabilitate separat si nu este admisa compensarea intre posturile din activul bilantului cu cele din pasivul bilantului.

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului este principiul potrivit caruia, pentru ca informatia contabila sa fie credibila, trebuie ca evenimentele si tranzactiile pe care le reprezinta sa fie reflectate in contabilitate in concordanta cu realitatea economica si nu numai cu forma lor juridica.

Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai in cazuri exceptionale. Asemenea abateri se vor prezenta in notele explicative. De asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc aceste abateri si o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si profitului sau pierderii intreprinderii.

POLITICI CONTABILE SPECIFICE REZULTATULUI INTREPRINDERII

Fiecare intreprindere are obligatia sa isi stabileasca politicile contabile pentru operatiunile derulate.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a unor informatii care sa fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor;

b) credibile in sensul ca:
- reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a persoanei juridice;
- sunt neutre, adica nepartinitoare;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

O data ce politicile contabile adecvate intreprinderii au fost stabilite, este important ca acestea sa nu fie modificate in timp. Se asigura astfel o baza consecventa, de la un an la altul, de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu usurinta de catre utilizatori..

Cateva din politicile contabile pe care le poate prezenta o entitate ar fi:

- recunoasterea veniturilor;

- recunoasterea cheltuielilor;

- capitalizarea costurilor indatorarii si a altor cheltuieli: stocuri detinute pentru vanzare; alte active calificabile; contracte de constructii;

- costuri de cercetare si dezvoltare;

- costuri cu beneficiile angajatilor;

- recunoasterea castigurilor si pierderilor din variatiile de curs valutar si acoperirea impotriva riscului a acestor castiguri si pierderi;

Conform OMFP nr. 1752/2005 nu sunt considerate modificari ale politicilor contabile:

a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca

fond de evenimentele sau tranzactiile produse anterior;

b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

Conform Cadrului general al IASB criteriile de recunostere a elementelor ce descriu performanta unei intreprinderii sunt definite astfel:

- veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere, in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele doua criterii: cresterea de beneficii economice viitoare prin cresteri de active sau reduceri de datorii si evaluarea sa fie credibila.

- cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere, daca sunt indeplinite urmatoarele criterii: diminuarea de beneficii economice viitoare prin diminuari de active sau cresteri de datorii si evaluarea sa fie credibila.

Conform IAS 7 " Situatia fluxurilor de trezorerie" , o entitate va raporta fluxurile de trezorerie din activitatile de exploatare folosind metoda directa sau metoda indirecta, prin care "profitul sau pierederea este ajustat(a) cu efectele tranzactiilor ce nu au natura monetara, amanarile si angajamentele de plati sau incasari in numerar de exploatare, trecute sau viitoare si elementele de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de trezorerie din investitii sau finantari."

Conform tratamentului contabil IAS 11 " Contracte de constructii", in cazul in care rezultatul unui contract de constructie poate fi estimat cu un anumit grad de precizie, costurile si veniturile trebuie recunoscute in functie de stadiul realizarii obiectivului prevazut in contract (metoda contabila care se refera la stadiul de executie a lucrarii).

In cazul in care rezultatul nu poate fi estimat in mod fiabil, nu trebuie sa se recunoasca nici un profit. In schimb, venitul contractual trebuie recunoscut doar in masura in care costurile contractuale suportate sunt preconizate a fi recuperate, iar costurile contractuale trebuie sa fie recunoscute drept cheltuieli in exercitiul financiar in care sunt efectuate.

Conform IAS 12 "Impozitul pe profit" , atunci cand venitul sau cheltuiala este inclus(a) in profitul contabil apar unele diferente temporare, insa in unele jurisdictii venitul sau cheltuiala poate fi inclus(a) in profitul impozabil. Un astfel de exeplu ar fi: venitul din dobanzi care este inclus proportional in timp in profitul contabil, dar care in unele jurisdictii poate fi inclus in profitul impozabil, atunci cand este incasat numerarul. Baza fiscala a oricarei creante recunoscute in bilant cu privire la astfel de venituri din dobanzi este nula deoarece venniturile din dobanzi nu afecteaza profitul impozabil pana in momentul in care este incasat numerarul.

In paragraful 58 din IAS 12 este mentionat faptul ca atat impozitul curent cat si cel amanat trebuie recunoscute ca un venit sau ca o cheltuiala in profitul sau pierderea perioadei, cu exceptia cazului in care impozitul respectiv apare din:

a) o tranzactie sau un eveniment care este recunoscut direct in capitalurile proprii, in aceeasi perioada sau intr-o perioada disticta;

b) combinari de intreprinderi.

Conform tratamentului contabil IAS 16 " Imobilizari corporale", cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioada trebuie recunoscute in profit sau pierdere numai in cazul in care aceste cheltuieli nu sunt incluse in valoarea contabila a unui alt activ.

In paragraful 39 din tratamentul contabil IAS 17 "Contracte de leasing" este mentionat faptul ca " recunosterea venitului financiar se va baza pe un model care reflecta o rata periodica constanta a rentabilitatii aferenta investitiei totale nete neamortizate a locatorului, corespunzatoare leasing-ului financiar".

Locatorii care sunt producatori sau distribuitori, trebuie sa recunosca profitul sau pierderea rezultata din vanzare in rezultatul perioadei , in conformitate cu politica pe care entitatea o urmeaza in mod normal in caul vanzarilor directe. In cazul in care se vor stabili in mod artificial rate scazute ale dobanzilor, profitul din vanzare va fi limitat la cel care ar rezulta in cazul in care s-ar aplica o rata a dobanzii de piata. Costurile care sunt generate in urma negocierii si remunerarii contractului de leasing de catre producatorul sau distribuitorul locator vor fi recunoscute drept cheltuiala odata cu recunoasterea profitului din vanzare. In cazul in care profitul din vanzare este recunoscut la inceputul duratei contractului de leasing financiar , aceasta reprezinta valoarea justa a bunului respectiv, sau daca este mai mica, valoarea actualizata platilor minime de leasing datorate locatorului, care se calculeaza la o rata de piata a dobanzii.

Principiul de baza al tratamentul contabil IAS 19 " Beneficiile angajatilor", prevede urmatoarele: costurile beneficiilor acordate angajatilor trebuie recunoscute in perioada in care angajatul a prestat serviciul pentru care a primit respectivele beneficii, nu in momentul in care se platesc sau devin exigibile aceste beneficii.

Beneficiile pe termen scurt pentru angajati (platibile in termen de 12 luni) trebuie sa fie recunoscute drept cheltuiala in perioada in care angajatul presteaza serviciile.

Cotele din profit si bonus-urile vor fi recunoscute numai atunci cand entitatea are obligatia de a le plati si cand costurile pot fi estimate cu precizie.

Conform IAS 20 " Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala" pentru recunoasterea subventiilor guvernamentale se aplica sistematic metoda veniturilor (subventiile sunt recunoscute ca venituri pe perioadele corespunzatoare costurilor aferente) si nu metoda capitalului (prin care subventiile sunt creditate direct in conturile de capital).

Subventiile pentru venit pot fi prezentate fie pe credit in contul de profit si pierdere, fie ca o deducere de cheltuieli.

Tratamentul contabil IAS 21 "Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar", prevede doua modalitati de recunoastere a diferentelor de curs valutar:

a) tratamentul de baza conform caruia: " Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarii elementelor monetare sau a raportarii elementelor monetare ale unei intreprinderi la cursuri diferite fata de cele la care au fost inregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate in situatiile financiare ulterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli in perioada in care apara, cu exceptia diferentelor de curs valutar tratate conform paragrafelor 17 si 19".

b) tratamentul alternativ permis conform caruia: "diferentele de curs care rezulta dintr-o depreciere severa a monedei, impotriva careia nu exista posibilitatea practica de acoperire si care afecteaza o datorie ce nu poate fi rambursata legat de achizitia recenta a unui activ cu pret exprimat in valuta, sunt incluse in valoarea contabila a activului respectiv. Se precizeaza insa ca prin aceasta incorporare valoarea contabila ajustata a activului nu trebuie sa depasesca minimul dintre costul de inlocuire si suma recuperabila prin vanzarea sau utilizarea activului."

Conform tratamenului de baza contabil prevazut in IAS 23 "Costurile indatorarii", aceste costuri ale indatorarii se recunosc ca o cheltuiala in perioada in care ele au aparut, fara a se tine cont de felul in care imprumuturile sunt utilizate.

Conform tratamentului alternativ contabil permis, aplicarea lui ar avea ca trecere prin prisma faptului ca ar fi adecvat principiul independentei exercitiului sub aspectul conectarii cheltuielilor la veniturile exercitiului.

Conform IAS 40 " Investitii imobiliare" exista doua modele de evaluare in cadrul unei intreprinderi:

a) un model este bazat pe valoarea justa, pe baza caruia investitiile imobiliare sunt evaluate la valoarea justa, iar fluctuatiile de valoare sunt recunoscute in contul de profit si pierdere. In cazul in care o intreprindere alege acest model de evaluare, atunci veniturile in ipoteza cresterii valorii activului vor fi recunoscute inainte de data vanzarii.

b) un model bazat pe cost, pe baza caruia investitiile imobiliare sunt evaluate la cost mai putin amortizarea si pierderile eventuale din depreciere, chiar daca intreprinderea alege acest model ea va fi totusi obilgata sa prezinte informatii si despre valoarea justa a investitiilor imobiliare.

Conform tratamentului contabil IAS 41 " Active biologice " , castigurile sau pierderile rezultate in urma modificarii valorii juste a activelor biologice trebuie incluse in profitul sau pierderea net(a) a perioadei in care a aparut. Acest lucru este justificat deoarece refectarea majorarii valorii juste a activelor biologice este fundamentala pentru intelegerea performantei intreprinderii, iar recunosterea castigului sau pierderii rezultat(e) din variatia valorii juste este in conformitate cu contabilitatea de angajamente.

In concluzie fiecare din aceste tratamente contabile vor influenta in mod diferit rezultatul unei intreprinderi.

Este foarte importanta mentionarea in notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia: daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat; efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii persoanei juridice.

CONTABILITATEA PRIMARǍ A REZULTATULUI INTREPRINDERII

Contabilitatea sintetica a cheltuielilor se realizeaza cu ajutorul clasei 6 "Conturi de cheltuieli", iar contabilitatea veniturilor , cu ajutorul clasei 7 " Conturi de venituri"

Conturile de cheltuieli sunt asimilate conturilor de activ. Ele se debiteaza cu cheltuielile efectuate in cursul anului de exercitiu financiar si se crediteaza la decontarea cheltuielilor asupra rezultatelor.

Cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele sunt cheltuieli de exploatare, financiare sau exceptionale, ocazionate de deprecierea activelor amortizabile si neamortizabile, precum si cele determinate de constituirea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli si a provizioanelor reglementate. Delimitarea si inregistrarea distincta a acestei categorii de cheltuieli se intemeiaza pe calitatea lor de componenta a capacitatii de autofinantare. Acetea sunt cheltuieli care nu genereaza plati pentru activitatea de trezorerie. Ca o componenta a "cash - flow"- ului ele reprezinta o sursa de autofinantare de investitii. De aceea se mai numesc si cheltuieli calculate.

Conturile de venituri sunt asimilate conturilor de capitaluri. Ele se crediteaza in cursul exercitiului cu veniturile realizate si se debiteaza in momentul incorporarii lor in rezultate.

O exceptie de la functia contabila o face contul 711 " Variatia stocurilor " care este un cont bifunctional adica poate prezenta sold debitor daca productia destocata este mai mare decat cea stocata sau sold creditor in situatia inversa. Asadar in creditul acestui cont se inregistreaza pretul de inregistrare al semifabricatelor, produselor finite si reziduale precum si diferentele de pret intre pretul prestabilit si pretul de productie proprie precum si diferentele de pret aferente, iar in debitul contului se inregistreaza la inceputul perioadei reluarea productiei in curs de executie, valoarea produselor finite, reziduale, animalelor si pasarilor vandute, constatate lipsa de inventariere. Tinand cont de faptul ca functia acestui cont difera de cea a celorlalte conturi de venituri, in sensul ca poate avea sold debitor sau creditor se poate face urmatoarea oservatie: daca soldul este creditor, se face inregistrarea obisnuita de inchidere prin debitarea acestuia si creditarea contului 121 "Profit si pieredre", iar daca soldul este debitor, se face aceeasi inregistrare, insa cu suma in rosu. De asemeni utilizarea acestui cont mai difera si in functie de metoda de gestionare a stocurilor, pe care intreprinderea o foloseste. In cazul utilizarii metodei inventarului permanent, contul 711" Variatia stocurilor " se inregistreaza la finele lunii produsele si comenzile in curs de executie, productia obtinuta sau numai variatia acestora. In situatia in care intreprinderea utilizeaza metoda inventarului permanent, la acest cont se inregistreaza pe credit intreaga productie obtinuta precum si produsele, lucrarile si serviciile aflate in curs de executie la sfarsitul lunii.

Conturile de cheltuieli si cele de venituri sunt conturi de rezultat si se inchid lunar sau la sfarsitul anului de exercitiu financiar prin contul 121 " Profit si pierdere " . Cheltuielile se repartizeaza asupra rezultatului, iar veniturile se incorporeaza in rezultat.

Contul 121 "Profit si pierdere" este un cont de bilant, fiind inclus in categoria conturilor de capitaluri proprii. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta profitului si a pierderii realizate in cursul exercitiului financiar curent. Contul 121 "Profit si pierdere" este un cont bifunctional. Soldul creditor al acestui cont evidentiaza rezultatul sub forma profitului net, iar soldul debitor evidentiaza rezultatul sub forma pierderilor nete. Soldul creditor apare in pasivul bilantului determinand cresterea capitalului propriu, iar soldul debitor apare tot in pasivul bilantului, ca o reducere a capitalurilor proprii. Acest cont face legatura dintre conturile de cheltuieli si venituri pe de o parte, si conturile de bilant, pe de alta parte. Astfel soldul sau creditor reprezinta profitul creat ca sursa de finantare in urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, in timp ce pierderile exprima bunurile economice consumate si nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.

Contabilizarea cheltuielile se face la primirea sau la vanzarea bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor, in timp ce contabilizarea veniturilor se face in momentul obtinerii si vanzarii bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor.

Ca o concluzie conturile de venituri si cheltuieli cuprind veniturile aferente perioadei curente si cheltuielile corespondente ale acestor venituri si de aceea, prin compensarea acestora, se stabileste rezultatul exercitiului, care poate fi profit sau pierdere si care influenteaza capitalul propriu aparand in bilantul contabil.

PREZENTAREA INFORMATIILOR PRIVIND REZULTATUL IN SITUATIILE FINANCIARE

Fiecare intreprindere are obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale.

Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fideala a patrimoniului intreprinderii, precum si a profitului sau pierderii si fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentrul respectivul exercitiu financiar.

Componentele situatiilor financiare in care este evidentiat rezultatul si care alcatuiesc totodata un set complet de situatii financiare sunt urmatoarele:

a)      Bilantul;

b)      Contul de profit si pierdere;

c)      Situatia fluxurilor de numerar;

d)      Politicile contabile si notele explicative.

Bilantul este considerat documentul ce descrie pozitia unei inteprinderi la un moment dat, indicand si marimea rezultatului.

In cadrul capitalurilor si datoriilor bilantului sunt delimitate cele trei modalitati de formare a resurselor si anume:

a)      resurse permanente sau pe termen lung ,furnizate de proprietar (individual sau asociatii),

b)      resurse temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari),

c)      resurse rezultat, sub forma profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar.

Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare contabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si sa permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.

In aceasta optica, entitatea economica devine un centru de calcul economic, calculul avand la baza:

valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic 'Venituti ';

valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri

angajate pe alte piete, denumite 'Cheltuieli '.

Din compararea celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

Situatia rezultatului global cuprinde, alaturi de rezultatul determinat in contul de profit si pierdere si castigurile si pierderile recunoscute direct in capitalurile proprii.

Rezultatul global potrivit Cadrului general IASB este definit ca diferenta intre venituri si cheltuieli

Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare din cadrul carora face parte si "situatia fluxurilor de trezorerie", stipuleaza ca obiectivul acesteia " este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice" .

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tiputi de activitati este utila pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu implica numerar; evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si indeplini obligatiile de plati cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare.

Conform OMFP nr. 1752/2005, in nota 10 "Ate informatii", trbuie prezentate informatii referitoare la impozitul pe profit cum ar fi: proportia in care impozitul pe profit afecteaza rezultatul din activitatea curenta si rezultatul din activitatea extraordinara; reconcilierea dintre rezultatul exercitiului si rezultatul fiscal; masura in care calcularea profitului sau pierderii exercitiului financiar a fost afecatat(a) de o evaluare a elementeleor care, prin derogare de la principiile contabile si regulile contabile de evaluare, a fost efectuata in exercitiul financiar curent sau in cel precedent pentru obtinerea de facilitati fiscale; ipozitul pe profit ramas de plata.

INDICATORI DE ANALIZÃ ECONOMICO-FINANCIARÃ

In contabilitate, o prezentare economica a contului de rezultate o constituie soldurile intermediare de gestiune.

In fapt, sunt indicatori sub forma de solduri, numite si marje, care pun in evidenta etapele formarii rezultatului exercitiului, in stransa conexiune cu structura de venituri si cheltuieli aferente activitatii unei intreprinderi.

Soldurile intermediare de gestiune sunt:

a)      Marja comerciala;

b)      Productia exercitiului;

c)      Valoarea adaugata;

d)      Rezultatul brut al exploatarii;

e)      Rezultatul exploatarii;

f)        Rezultatul curent al exercitiului;

g)      Rezultatul exceptional (extraordinar);

h)      Rezultatul net al exercitiului.

Analiza factoriala marjei comerciale:

Marja comerciala reprezinta diferenta intre veniturile din vanzari de marfuri (cont 707 - sunt evaluate la pret de vanzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturarii) si costul de achizitie aferent marfurilor vandute (cont 607 - exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturarii). Se refera la intreprinderile de comercializare (distributie) sau la partea de activitate pur comerciala efectuata de intreprinderile producatoare. Este un indicator esential in activitatea de analiza si gestionare, si este cu atat mai important cu cat este determinat mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse.

Ø      Model de analiza:

MC = CA * Rmc/100 = CA*∑gi*rci/100*1/100 à 1. ΔCA

à 2. ΔRmc à 2.1Δ gi

à 2.2 Δrmci

Ø      dezvoltare factoriala:

ΔMC = MC1 - MC0 = 154 - 30 = 124 u.m.

ΔCA = (CA1 - CA0)*Rmc0/100

ΔRmc = CA1*(Rmc1 - Rmc0)/100

Δ gi = CA1(^r Rmc - Rmc0)/100

Δ rmci = CA1(Rmc1 - ^r Rmc)/100

Ø      semnificatii:

MC - marja comerciala

ΔCA - influenta cifrei de afaceri asupra marjei comerciale

ΔRmc - influenta ratei marjei comerciale asupra marjei comerciale

Δ gi - influenta structurii marfurilor vandute asupra marjei comerciale

Δrmci - influenta ratei marjei comerciale pe categorii de marfuri asupra marjei comerciale

Anazlia factoriala a rezultatului aferent vanzarilor ( profitului):

Profitul este un indicator sintetic ce reprezinta venitul sau castigul obtinut ca urmare a unei activitati eficiente din punct de vedere economic. Venitul total minus costul total.

Ø      Model de analiza:

RCA = - = *à 1. Δ q*p à 1.1 Δ q

à 1.2 Δ p

à 2. Δ à 2.1 Δ g

à 2.2 Δ c

à 2.3 Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

Δ RCA = RCA 1 - RCA 0

1. Δ qp = * - *

1.1 Δ q = * - *

1.2 Δ p = * - *

2. Δ = * - *

2.1 Δ g = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

2.2 Δ c = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

2.3 Δ p = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

Ø      semnificatii:

RCA - rezultatul aferent cifrei de afacei ( vanzarilor )

Δ q*p - influenta cifrei de afaceri asupra rezultatului aferent vanzarilor

Δ q - influenta cantitatii produse asupra rezultatului aferent vanzarilor

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra rezultatului aferent cifrei de faceri

Δ - influenta profitului mediu asupra rezultatului aferent vanzarilor

Δ g - influenta structurii asupra rezultatului aferent vanzarilor

Δ c - influenta costului asupra rezultatului aferent vanzarilor

Analiza factoriala a rezultatului exploatarii la nivel de intreprindere:

Rezultatul exploatarii reprezinta profitul sau pierderea degajata in urma realizarii activitatii de productie sau distributie. Ca sold intermediar de gestiune reprezinta rezultatul degajat din activitatea de exploatare, normala si curenta a intreprinderii. Constituie primul element de masura a rentabilitatii economice, independent de politica financiara a intreprinderii si incidenta elementelor exceptionale

Ø      Modele de analiza:

Rexpl = Vexpl - Ch.expl. = -à 1. Δ q

à 2. Δ g

à 3. Δ c

à 4. Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

Δ Rexpl = Rexpl 1 - Rexpl 0

1. Δ q = Rexpl 0*Iq - Rexpl 0 = Rexpl 0*( Iq - 1)   

Iq =

2. Δ g = ( - ) - Rexpl *Iq

3. Δ c = - ( - )

4. Δ p = -

Rexpl = Vexpl * = *à 1.q*p à 1.1 q

à 1.2 p

à 2. à 2.1 Δ g

à 2.2 Δ c

à 2.3 Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

Δ Rexpl = Rexpl 1 - Rexpl 0

1. Δ qp = * - *

1.1 Δ q = * - *

1.2 Δ p = * - *

2. Δ = * - *

2.1 Δ g = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

2.2 Δ c = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

2.3 Δ p = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

Ø      semnificatii:

Rexpl - rezultatul exploatarii

Δ q*p - influenta cifrei de afaceri asupra rezultatului exploatarii

Δ q - influenta cantitatii produse asupra rezultatului exploatarii

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra rezultatului exploatarii

Δ - influenta profitului mediu asupra rezultatului exploatarii

Δ g - influenta structurii asupra rezultatului exploatarii

Δ c - influenta costului asupra rezultatului exploatarii

Analiza factoriala a rezultatului exercitiului la nivel de intreprindere:

Rezultatul exerxitiului reprezinta rezultat determinat din diferenta dintre veniturile si cheltuielile realizate intre sfarsitul si inceputul exercitiului. Profit sau pierdere rezultata in urma exploatarii capitalului. Variatia situatiei nete a patrimoniului intreprinderii in cursul unui exercitiu financiar, determinat prin activitatea intreprinderii.

Ø      Model de analiza:

Rex. = Vt. * = *à 1.q*p à 1.1 q

à 1.2 p

à 2. à 2.1 Δ g

à 2.2 Δ c

à 2.3 Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

Δ Rex = Rex 1 - Rex 0

1. Δ qp = * - *

1.1 Δ q = * - *

1.2 Δ p = * - *

2. Δ = * - *

2.1 Δ g = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

2.2 Δ c = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

2.3 Δ p = ()*(1 - ) - ()*(1 - )

Ø      semnificatii:

Rex - rezultatul exercitiului

Δ q*p - influenta cifrei de afaceri asupra rezultatului exercitiului

Δ q - influenta cantitatii produse asupra rezultatului exercitiului

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra rezultatului exercitiului

Δ - influenta profitului mediu asupra rezultatului exercitiului

Δ g - influenta structurii asupra rezultatului exercitiului

Δ c - influenta costului asupra rezultatului exercitiului

Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezinta un raport intre un indicator de rezultate ( profit sau pierdere) si un indicator care reflecta un flux de activitate ( cifra de afaceri neta, resurse consumate) sau un "stoc" (capital propriu, active totale). Principalele rate de rentabilitate operationale in analiza financiara a firmei sunt : rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii resurselor consumate, rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare

Aceste rate de rentabilitate au valente informationale diferite si oglindesc multiple laturi ale activitatii economico-financiare a firmei.

A. Analiza ratei rentabilitatii comerciale

Ø      Model de analiza:

Rcom = *100 = ( 1 - )*100 à 1. Δ g

à 2. Δ c

à 3. Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

ΔRcom = Rcom - Rcom

1. Δ g =(1 - )*100-(1 - )*100

2.Δ c = (1 - )*100-(1 - )*100

3. Δ p = (1 - )*100 - (1 - )*100

Ø      semnificatii:

Rcom - rata de rentabilitate comerciala

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra ratei rentabilitatii comerciale

Δ g - influenta structurii asupra ratei rentabilitatii comerciale

Δ c - influenta costului asupra ratei rentabilitatii comerciale

Ø      interpretare:

Calitatea gestiunii unei intreprinderi este validata prin aprecierea produselor sale pe piata, situatie evidentiata prin cifra de afaceri.

B.     Analiza rentabilitatii a resurselor consumate

Ø      Model de analiza:

Rrc.CA ( - 1)*100 à 1. Δ g

à 2. Δ c

à 3. Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

Δ Rrc.CA = Rrc.CA 1 - Rrc.CA 0

1. Δ g =( - 1)*100-( - 1)*100

2. Δ c = ( - 1)*100-( - 1)*100

3. Δ p = ( - 1)*100 - ( - 1)*100

Ø      semnificatii:

Rrc.CA - rata de rentabilitate a resurselor consumate aferenta cifrei de afaceri

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate

Δ g - influenta structurii asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate

Δ c - influenta costului asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate

Ø      interpretare:

Evidentierea consumurilor de resurse se realizeaza in conturile de cheltuieli. Eficienta acestor consumuri se poate aprecia in raport cu rezultatele obtinute, pe baza ratei rentabilitatii resurselor consumate, cunoscuta si sub denumirea de rata rentabilitatii costurilor.Asupra acestei rate de rentabilitate, costurile exercita o dubla actiune, influentand diferit marimea numaratorului si numitorului. In cazul depasirii costurilor unitare numaratorul (reprezentand profitul) se reduce, iar numitorul (reprezentand cheltuielile totale) creste, ceea ce face ca influenta negativa a acestui factor asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate sa fie mult mai puternica decat in cazul altor rate. In literatura de specialitate exista opinii potrivit carora nivelul optim al ratei rentabilitatii resurselor consumate se situeaza in intervalul 9% - 15%.

C. Analiza ratei rentabilitatii economice

Ø      Model de analiza:

Rec = *100 = **100 = n*Rv*100 à 1. n

à 2. Rv à 2.1. Δ g

à 2.2. Δ c

à 2.3. Δ p

Ø      dezvoltare factoriala :

Δ Rec = Rec - Rec

1. Δ n = n *Rv - n *Rv = (n - n )*Rv

2. ΔRv = n * (Rv - Rv

2.1. Δ g = n *(1 - )*100- n *(1 - )*100

2.2.Δ c = n *(1 - )*100- n *(1 - )*100

2.3. Δ p = n *(1 - )*100 - n *(1 - )*100

Ø      semnificatii:

Rec - rata de rentabilitate economica

Δ n - influenta numarului de rotatii al activelor totale asupra ratei rentabilitatii economice

ΔRv- influenta ratei de rentabilitate a veniturilor asupra ratei rentabilitatii economice

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra ratei rentabilitatii economice

Δ g - influenta structurii asupra ratei rentabilitatii economice

Δ c - influenta costului asupra ratei rentabilitatii economice

Ø      interpretare:

Avantajele induse de rata rentabilitatii economice in campul analitic se datoreaza faptului ca ea este independenta de structura financiara, politica fiscala a statului prin care se impoziteaza profitul, precum si de elementele exceptionale.

Rata rentabilitatii economice calculate cu ajutorul profitului brut este utila managerilor intreprinderii si va determina un nivel mai ridicat al ratei, in masura in care celelalte doua activitati (financiara si extraordinara) aduc profit.

Rata rentabilitatii economice, poate sa fie in mod util comparata cu rata dobanzii pentru imprumuturile pe termen lung contractabile pe piata financiara. Daca rata rentabilitatii este mai mare, intreprinderea va fi interesata sa se imprumute pentru a se dezvolta, deoarece remuneratia capitalurilor imprumutate va fi acoperita de rentabilitatea ridicata.

D. Analiza ratei rentabilitatii financiare

Ø      Model de analiza:

Rf = *100 = ***100 = nAt * l*Rv *100à 1. nAt

à 2. l

à 3. Rv à 3.1. Δ g

à 3.2. Δ c

à 3.3. Δ p

Ø      dezvoltare factoriala:

Δ Rf = Rf - Rf

1. Δ nAt = nAt1 * l Rv *100 - nAt0 * l Rv

2. Δ l = nAt1 * l Rv *100 - nAt1 * l Rv

3. ΔRv = nAt1 * l Rv *100 - nAt1 * l Rv

3.1 Δg = nAt1 * l (1 - )*100- nAt1 * l (1 - )*100

3.2 Δ c = nAt1 * l (1 - )*100- nAt1 * l (1 - )*100

3.3 Δ p = nAt1 * l (1 - )*100 - nAt1 * l (1 - )*100

Ø      semnificatii:

Rf - rata de rentabilitate financiara

Δ nAt - influenta numarului de rotatii al activelor totale asupra ratei rentabilitatii financiare

Δ l    - influenta levierului financiar asupra ratei rentabilitatii financiare

ΔRv - influenta ratei de rentabilitate a veniturilor asupra ratei rentabilitatii financiare

Δ p - influenta pretului de vanzare asupra ratei rentabilitatii financiare

Δ g - influenta structurii asupra ratei rentabilitatii financiare

Δ c - influenta costului asupra ratei rentabilitatii financiare

Ø      interpretare:

Rata rentabilitatii financiare, permite aprecierea eficientei investitiilor de capital ale actionarilor si oportunitatea mentinerii acestora. Aceasta rata constituie un indicator relevant in aprecierea pozitiei intreprinderii pe piata.

Accelerarea vitezei de rotatie a activului total reprezinta o conditie esentiala pentru cresterea ratei rentabilitatii financiare a intreprinderii, exprimata in baza capitalurilor proprii.

Cu cat factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu atat rentabilitatea financiara este mai mare. In practica economica exista insa o limita a gradului de indatorare, fixata de banci, majoritatea acestora considerand ca limita maxima admisa pentru gradul de indatorare este de 70% din sursele totale ale intreprinderii si ca depasirea acestei limite trebuie sa atraga pentru intreprinderea in cauza dobanzi mai mari si garantii suplimentare, intrucat riscul financiar este mai mare, iar factorul de multiplicare este mai mare

Cresterea rentabilitatii nete a veniturilor totale reprezinta calea cea mai sigura pentru cresterea profitului net, fiind determinata in primul rand de eficienta activitatii de exploatare a firmei.