EVALUAREA PE BAZA BILANTULUI CONTABIL

EVALUAREA PE BAZA BILANTULUI CONTABIL

1. Principii contabile

1.Principiul continuitatii activitatii. Acesta presupune ca persoana juridica[1] continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorii persoanei juridice au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative. In cazul in care situatiile financiare anuale simplificate nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata, impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele care au stat la baza deciziei conform careia persoana juridica isi mai poate continua activitatea.

2.Principiul permanentei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de pasiv si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Principiul prudentei. Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei in mod special, se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

a)      se vor lua in considerare numai profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar;

b)      se va tine seama de toate obligatiile previzibile si pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii bilantului

c)      se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere.

. Principiul independentei exercitiului. Se vor lua in considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv.
In vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

6. Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

7. Principiul necompensarii. Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si pasive, permise de reglementarile legale.

2. Intocmirea bilantului contabil

Pentru intocmirea bilantului contabil se utilizeaza datele existente in balanta de verificare finala a conturilor sintetice, puse de acord cu cele din balantele conturilor analitice.

Operatiunea de completare a bilantului consta in prelucrarea si transcrierea datelor din balanta de verificare finala (definitiva) si din bilantul exercitiului anterior. Aceste operatiuni se refera la selectarea, gruparea si insumarea, dupa caz, a soldurilor finale din balanta, in functie de cerintele sau continutul posturilor bilantiere.

In formularul de bilant propriu-zis se inscriu soldurile debitoare ale conturilor care reflecta elementele patrimoniale de activ, precum si soldurile creditoare ale conturilor destinate urmaririi elementelor patrimoniale de pasiv, facandu-se, atunci cand este cazul, anumite grupari, insumari si rectificari ale lor.

Elementele patrimoniale de activ se inscriu in bilant la valoarea de intrare in patrimoniu (contabila) pusa de acord cu rezultatul inventarierii in sensul diminuarii ei cu amortizarile si provizioanele pentru depreciere, care poate fi denumita valoare neta.

Elementele patrimoniale de pasiv se consemneaza in bilant, de asemenea, la valoarea de intrare, iar provizioanele reglementate, provizioanele pentru riscuri si cele pentru cheltuieli constituie posturi bilantiere distincte.

In ceea ce priveste preluarea, gruparea si insumarea soldurilor din balanta de verificare finala in vederea inscrierii lor in bilant se retin cateva aspecte mai importante.

Un numar relativ redus de conturi sintetice au posturi corespondente in bilant. Acestea se completeaza prin inscrierea soldurilor finale pe care le au conturile corespondente, fara vreo alta operatiune. Dintre conturile si posturile bilantiere in cauza se exemplifica: Furnizori-debitori (409); Decontari cu asociatii privind capitalul (456); Rezerve (106); Rezultatul exercitiului (121); Repartizarea profitului (129); Rezultatul reportat (117).

O alta categorie sau grupa de conturi de activ contine conturi care au posturi corespondente in bilant, insa elementele patrimoniale pe care le reflecta sunt supuse uzurii si/sau deprecierii, fapt pentru care posturile bilantiere se completeaza prin scaderea din soldurile finale debitoare ale conturilor respective, a soldurilor finale creditoare ale conturilor corespunzatoare de amortizari si/sau provizioane.

In acest sens se exemplifica perechile de conturi: Imobilizari necorporale in curs (233) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs (292); Imobilizari corporale in curs (231) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs (291); Animale si pasari (361) si Provizioane pentru deprecierea animalelor (396) s.a.

O grupa sau categorie distincta de conturi o constituie cele de pasiv care se inscriu in bilant prin gruparea si insumarea soldurilor creditoare de la doua, trei si mai multe conturi. Dintre acestea se amintesc: Rezerve legale (1061), Rezerve statutare (1063) si Alte rezerve (1068) care formeaza postul "Rezerve"; Prime de emisiune sau de aport (1041) si Prime de fuziune (1042) care constituie postul "Prime legate de capital" s.a.

Se retine, de asemenea, ca o grupa sau o categorie distincta de conturi o constituie cele de activ care, in vederea inscrierii lor in posturi bilantiere, se grupeaza cate doua sau trei conturi ce reflecta elementele patrimoniale distincte, iar din totalul soldurilor debitoare ale conturilor in cauza se scade totalul soldurilor creditoare ale conturilor de amortizari si/sau provizioane aferente. Din aceasta categorie se exemplifica posturile de bilant:

a) Cheltuieli de constituire si de cercetare-dezvoltare, post in componenta caruia sunt incluse soldurile conturilor: Cheltuieli de constituire (201), Cheltuieli de cercetare si dezvoltare (203), Amortizarea cheltuielilor de constituire (2801), Amortizarea cheltuielilor de cercetare si dezvoltare (2803) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale (290);

b) Alte imobilizari necorporale care sunt constituite din soldurile conturilor: Concesiuni, brevete si alte drepturi si valori asimilate (205), Fond comercial (207), Alte imobilizari necorporale (208), Amortizarea concesiunilor, brevetelor si altor drepturi si valori similare (2805), Amortizarea fondului comercial (2807), Amortizarea altor imobilizari necorporale (2808) si Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale s.a.

Se poate considera ca o categorie distincta si totodata specifica de conturi o constituie cele incadrate in grupele 42-45 din planul de conturi, pentru care atat in activ, cat si in pasiv se gaseste cate un post bilantier cu denumirea "Alte creante" si, respectiv, "Alte datorii". La aceste posturi se inscriu in general aceleasi conturi, dupa cum prezinta solduri finale debitoare si respectiv creditoare, dintre care se amintesc conturile privind personalul, asigurarile sociale, protectia sociala, bugetul statului, alte organisme publice, decontari in cadrul grupului si conturi asimilate celor de mai sus, fara vreo compensare intre ele.

Operatiunea de completare a bilantului contabil se realizeaza relativ usor deoarece la fiecare post bilantier sunt inscrise simbolurile conturilor de la care se preiau soldurile finale, precum si modul cum acestea se prelucreaza, prin insumare sau scadere.

Contul de profit si pierdere, spre deosebire de bilantul contabil propriu-zis, se completeaza, pentru exercitiul incheiat, cu sumele totale cumulate, din balanta de verificare, de la inceputul anului si pana la sfarsitul perioadei de gestiune (exercitiului), privind veniturile si cheltuielile. Indicatorii pe care ii contine se completeaza atat prin simpla preluare din conturi a sumelor totale creditoare pentru venituri sau debitoare pentru cheltuieli, cat si prin gruparea si insumarea sumelor totale de la doua sau mai multe conturi, in functie de continutul lor.

Rezultatul final aferent fiecarei categorii de activitati (exploatare, financiara, exceptionala) se calculeaza dupa inscrierea si totalizarea indicatorilor privind veniturile si cheltuielile aferente.

Indicatorii referitori la exercitiul precedent se preiau din contul de profit si pierdere intocmit la sfarsitul anului financiar anterior.

Pentru completarea anexei la bilant cu valorile brute sau contabile privind elementele patrimoniale si implicit amortizarile si provizioanele pe care le contin situatiile (capitolele) acesteia se folosesc, dupa caz, soldurile finale ale conturilor corespunzatoare, inscrise in balanta de verificare definitiva si totodata soldurile initiale (de la inceputul anului), precum si cresterile si diminuarile care se gasesc in registrul cartea mare sau in fisele conturilor in cauza sub forma soldurilor de la 1 ianuarie (sfarsitul exercitiului precedent) si a rulajelor debitoare si creditoare cumulate pana la sfarsitul anului sau exercitiului curent.

Analiza indicatorilor stabiliti pe baza bilantului contabil

Analiza economico-financiara efectuata pe baza bilantului contabil ajuta la conturarea diagnosticului financiar intern al societatii comerciale si furnizeaza informatii utile urmatoarelor grupe de utilizatori:

conducerii societatii, care le foloseste ca baza a politicii sale financiare, pentru buna gospodarire a patrimoniului in functie de echilibrul financiar, de rentabilitate, solvabilitate si risc financiar;

salariatilor, care pot aprecia perspectiva financiara a societatii in care lucreaza si eventualele modificari organizatorice generate de aceasta (reduceri de personal, sau noi angajari etc);

partenerilor societatii comerciale: furnizori, clienti, banci, care pot aprecia daca societatea isi poate onora la timp obligatiile contractuale, sau daca isi poate rambursa ratele si dobanzile la credite;

detinatorilor de titluri imobilizate in capitalul societatii (actiuni/parti sociale pe termen lung), care pot aprecia nivelul dividendelor pe care le vor incasa;

potentialilor investitori,, care pot aprecia daca isi plaseaza bine fondurile;

organelor fiscale, care pot aprecia situatia societatii comerciale privind: lichiditatea, solvabilitatea, gradul de indatorare, perioada de recuperare a creantelor sau de rambursare a datoriilor, rotatia stocurilor etc.

Analiza pe baza de bilant poate fi:

analiza pe baza bilantului propriu-zis;

analiza pe baza Contului de profit si pierderi;

analiza combinata.

4 Metode de evaluare patrimoniala

Potrivit acestei metode intreprinderea se confunda cu patrimoniul sau adica

cu activul net. Evaluatorul o considera dezmembrata ca o sursa de activ .Intreprinderea are o valoare pentru ca ea are active ce au o anumita valoare SI care pot fi negociate fiecare in parte. Evaluarea se face fie urmarind pretul de vanzare posibil (optica vanzatorului fie pretul de cumparare posibil al activelor ce compun intreprinderea (optica cumparatorului.)

.Prima varianta-optica de lichidare,ia a 2-a optica de reconstituire .Putem vorbi astfel de metode patrimoniale cu privire la situatia de lichidare ,de incetare a activitatii ce sustin punctul de vedere al vanzatorului dar si de metode ce vizeaza continuitatea activitatii si sustin punctul de vedere al cumparatorului. In oricare dintre variante metodele patrimoniale ignora capacitatea intreprinderii de a crea valoare,intreprinderea valorand doar cat activele ce o compun.

4.1Valorile patrimoniale ale intreprinderii in optica vanzatorului

Valorile diferitelor active depind de conditiile de realizare ale lor,adica daca vanzarea este decisa in mod voluntar de catre vanzator sau rezulta dintr-o decizie externa care i-a fost impusa. Astfel,pretul obtinut din vanzare in sistemul de continuitate a activitatii este,de regula superior celui obtinut in conditii de lichidare judiciara,respectiv in urma declararii falimentului.

Privite din optica vanzatorului,se pot stabilii mai multe valori ale intreprinderii:    a)activul net contabil(ANc)

b)activul net actualizat sau reevaluat(ANr)

c)activul net corectat sau corijat(ANc)

d)activul net de lichidare(ANL)   

a)Activul net contabil(ANc) - reprezinta cea mai simpla si mai rapida metoda de estimare a valorii unei intreprinderi,fiind recomandata,in evaluarea intreprinderilor mici. Se recomanda folosirea metodei doar in conditii de stabilitate pentru ca metoda se bazeaza pe costurile istorice ce isi pierd din semnificatie in cazul unei economii inflationiste. Principala motivatie a alegerii unei astfel de metode o constituie posibilitatea calcularii patrimoniului net,fara a se recurge la serviciile unor firme specializate in evaluare.

Dintre caracteristicile metodei enumeram:

- opereaza cu cifre contabile preluate din posturile de bilant fara sa se efectueze corecturi.

- admite ipoteza concordantei dintre inventarul scriptic si cel faptic.

- admite lichiditatea creantelor si exigibilitatea datoriilor la scadenta.

- valoarea intreprinderii este data de valoarea patrimoniului net contabil

Dintre avantajele metodei ANc putem enumera:

- usurinta si rapiditatea in cazul in care contabilitatea se tine corect.

nu exista controverse la datele din contabilitate

Dezavantajele utilizarii ANc pentru exprimare valorii Intreprinderii se refera la

- existenta unor erori de inregistrare contabila si a unei neconcordante intre datele inregistrate in contabilitate si situatia de la fata locului precum si a unor controverse cu privire la regulile de contabilitate folosite.

- nu reflecta potentialul de castiguri nete ale activelor

- reliefarea posturilor din bilant se face la costuri istorice ce sunt irelevante in perioadele de inflatie ridicata, nefiind actualizate cu valoarea de utilitate si cu evolutia preturilor de inlocuire;

- aplicarea unor reguli fiscale si contabile referitoare la amortizare, constituirea rezervelor, provizioanelor, duce la inregistrari contabile care deformeaza realitatea economica, astfel incat aceasta valoare corespunde foarte rar valorii reale a intreprinderii;

- reflectarea unei viziuni a valorii intreprinderii in contradictie cu teoria utilitatii adevarata satisfactie rezulta din venituri viitoare nete pe care mizeaza un investitor cu privire la un anumit activ. Avand in vedere distorsiunile dintre bilantul contabil si cel al intreprinderii apare necesara corectarea Anc. Daca corectiile ce se fac se refera doar la actualizarea preturilor si a raportului de schimb atunci se obtine Anr.

Daca corectiile tin seama de toti factorii care au produs distorsiuni intre bilantul contabil si cel economic atunci se determina ANC.

b). Activul net actualizat sau reevaluat (Anr) - reprezinta patrimoniul net al valorii reevaluate actualizate Incidentele inflatiei se elimina cu ajutorul unor indici calculati pe baza evolutiei preturilor sau a raportului de schimb. Acesti indici se vor aplica la valorile de origine ale elementelor de activ. Ei pot fi evidentiati separat pentru fiecare element .De regula in practica se utilizeaza, evaluarea pe baza indicelui mediu. In aceasta analiza trebuie sa se tina seama de faptul ca o parte a elementelor nu-si schimba valoarea si ca atare nu se actualizeaza. In aceasta categorie intra disponibilitatile banesti, creantele ,cheltuielile de constituire, cresterile de capital , valori stabilite in operatiuni de fuziune sciziune. Daca in urma analizei diagnostic se constata ca au intervenit modificari si in ceea ce priveste datoriile ,se vor corecta si acestea in plus sau minus.

c). Activul net corijat (ANC) - cea mai folosita valoare patrimoniala si reprezinta in esenta marimea capitalului necesar pentru a reconstitui patrimoniul net existent al intreprinderii la nivelul valorii reale de utilitate a acesteia.

Inconvenientele ,prezentate in cadrul metodei ANC au recomandat utilizarea reevaluarii in stabilirea valorii intreprinderii ca o consecinta au impus necesitatea reintrarii bilantului contabil si construirii unui bilant economic care sa reflecte cat mai fidel realitatea intreprinderii .Ca si in cazul Anr si de aceasta data principalele modificari va avea in vedere activele patrimoniale si foarte putin datoriile intreprinderii. Principalele caracteristici ale modelului sunt:

- opereaza cu valorile economice ale bunurilor patrimoniale si nu cu valorile contabile;

- la baza determinarii valorii intreprinderii sta bilantul economic si nu bilantul contabil;

- valoarea intreprinderii este data de valoarea patrimoniului net corectat. Activul net corectat are ca fundament valoarea de utilitate folosita a elementelor patrimoniale necesare exploatarii. Valoarea de utilitate reprezinta pretul care ar fi necesar de platit pentru a achizitiona la momentul respectiv un bun cu aceleasi conditii de folosinta in aceleasi conditii de munca avand aceeasi durata prezumata de utilitate ,aceleasi performante si aceeasi destinatie de folosire.

Elementele in afara exploatarii sunt evaluate separat in functie de posibilitatile de valorificare. Acestea din urma pot fi: terenuri, constructii, utilaje,titluri de plasament ce nu se pot vinde, stocuri greu vandabile. Evaluarea lor se face la valoarea venala neta care reprezinta suma care se va incasa la vinzarea acestora. Separarea activelor necesare exploatarii de cele in afara exploatarii are ca efect cresterea capacitatii beneficiare in raport cu profiturile anterioare atunci cand prin diagnosticare se constata o crestere a gradului de utilitate a elementelor patrimoniale de activ,fie in schimbarea destinatiei bunurilor fara utilitate sau utilitate redusa in realizarea obiectivului exploatarii intreprinderii respective.

Astfel in practica evaluarii din ROMINIA echipele de evaluatori au procedat in consecinta ajungandu-se in situatia ca unele elemente de activ sa-si sporeasca de cateva ori valoarea. In ceea ce priveste criteriul de utilitate al elementelor de activ acesta poate fi si un instrument prin care pot actiona factori subordonati sau dictati de interese. ANC se determina corectand Anr.

Metode de evaluare a terenurilor:

- a metoda pretului pietei - presupune aducerea la zi a valorii contabile a terenului in functie de pretul la care se efectueaza tranzactiile comerciale.

In aplicarea metodei trebuie respectate anumite conditii:

1 .precizarea momentului in care se considera pretul zilei;

2.limitarea nivelului de pret, in sensul ca se admite evaluarea la pretul zilei dar acesta nu poate fi mai mic sau mai mare decat o anumita suma;

precizarea categoriilor de terenuri la care se poate aplica aceasta metoda.

Preturile terenurilor sunt influentate de:

a-categoria localitatii;

b-amplasarea terenului in cadrul localitatii;

c-economice si caracteristicile sociale ale localitatii;

d-pozitia fata de retelele de transport;

e-gradul de echipare tehnico-edilitara a zonei;

f- caracteristicile geotehnice ale terenului;

g-restrictii de folosire a terenului;

h. gradul de poluare a terenului.

Procedeele ce pot fi folosite in cadrul acestei metode sunt:

- metoda comparatiei directe;

- metoda proportiei;

- metoda extractiei;

- metoda parcelarii;

- metoda reziduala;

- actualizarii rentei de baza;

Metoda comparatiei directe este cea mai utilizata la valoarea terenului liber.

Metoda proportiei are la baza principiul echilibrului si conceptul contributiei conform caruia in mod normal ,exista un raport relativ constant intre valoarea terenului si valoarea proprietatii imobiliare.

Metoda extractiei este o varianta mai simpla a metodei proportiilor si presupune extragerea din valoarea totala a unei proprietati constructii - teren. Ea se utilizeaza pentru proprietatile din zona rurala.

Metoda parcelarii se refera la terenurile libere cu suprafete mari si foarte mari pentru care cele mai bune utilizari implica ca prin parcelare sa se obtina terenuri optime pentru cladiri rezidentiale.

Metoda reziduala poate fi utilizata atunci cand nu sunt disponibile date referitoare la loturi similare de teren liber.

Metoda actualizarii rentei de baza este folosita atunci cand exista suficiente informatii pe piata imobiliara referitoare la terenuri

b. metoda normativa se bazeaza pe normele stabilite de organismele abilitate conform carora terenurile aflate in patrimoniul intreprinderilor cu capital de stat .

Criteriile in baza carora se acorda aceste puncte sunt:

a. categoria localitatii;

- sat

- sat resedinta

- oras

- municipiu

- municipiu resedinta de judet

b. amplasarea terenului in cadrul localitatii:

- terenuri in afara localitatii

- terenuri in zona periferica

- terenuri in zona mediana

- terenuri in zona centrala.

Rezultatul aplicarii metodei trebuie sa fie comparat cu pretul pietei.

Metoda este valabila pentru terenurile cu constructii si amenajari pentru constructii sau activitati productive si industriale.

4.2. Valorile patrimoniale ale intreprinderii in optica cumparatorului

Cumparatorul estimeaza valoarea intreprinderii evaluand costul reconstituirii sale.

Privite prin optica cumparatorului, se pot stabili urmatoarele valori pentru intreprindere:

1.valoarea substantiala -functionala

2.capitalurile permanente necesare exploatarii.

Valoarea substantiala este o notiune legata de patrimoniul exploatarii luand in considerare numai activele specifice care contribuie la activitatea de baza.

Valoarea substantiala reprezinta totalul valoric al activelor existente la dispozitia intreprinderii, indiferent de modul lor de finantare,deci asigura continuitatea activitatii. La baza stabilirii valorii intreprinderii prin aceasta metoda sta bilantul economic,valoarea fiind data ,de patrimoniul net aferent activitatii de baza. La aceasta valoare sunt cunoscute trei feluri de marimi:

1.Valoare substantiala bruta VSB.

Aceasta valoare se obtine adunand la valoarea corectata a bunurilor patrimoniale activele corectate folosite de catre intreprindere in activitatea de baza dar care nu sunt evidentiate in bilantul acesteia.

2.Valoare substantiala redusa VSR.

Aceasta valoare se obtine prin scaderea din valoarea substantiala bruta a datoriilor curente aferente activitatii de baza ,adica datorii exigibile pe termen scurt aferente numai patrimoniului care participa la aceasta activitate

Valoare substantiala neta VSN.

Aceasta valoare se obtine prin diminuarea valorii substantiale brute cu datoriile totale sau prin scaderea din valoarea substantiala redusa a datoriilor pe termen mediu si lung. Aceste trei valori substantiale sunt diferite ca marime ,prin elementele care stau la baza lor .Tinand seama de elementele care le diferentiaza se pot face expertii judecati asupra valorii de patrimoniu si in special a capacitatii de valorificare superioara in viitor. O diferenta mare intre valoarea substantiala neta si redusa ,atesta existenta unei datorii pe termen lung. Analog se poate pune si problema raportului dintre valoarea substantiala redusa si cea bruta, in sensul ca datoriile si creditele pe termen scurt afecteaza capacitatea de plata a intreprinderii. In activitatea practica de evaluare se poate calcula o valoare substantiala medie.

4.3 Analiza pe baza Bilantului propriu-zis

In baza datelor furnizate de Bilantul propriu-zis, respectiv situatia elementelor patrimoniale de activ si de pasiv, se poate efectua o analiza statica si o analiza dinamica.

A. Analiza statica - priveste bilantul contabil din 2 puncte de vedere: functional si financiar.

a) Bilantul functional - grupeaza patrimoniul societatii comerciale in utilizari si resurse, in functie de destinatia lor. Astfel, activele societatii constituie utilizarile - durabile si de exploatare, iar pasivele societatii constituie resursele durabile si de exploatare.

In Activul Bilantului functional vom avea:

- Activele imobilizate (la valoare bruta) numite Utilizari stabile;

- Stocurile si Creantele numite Utilizari de exploatare;

Elementele de trezorerie numite Trezorerie activa.

In Pasivul Bilantului functional vom avea:

Capitalurile proprii, amortizarile, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

si imprumuturile pe termen mediu si lung - numite Resurse stabile;

- Datoriile pe termen scurt (comerciale, salariale, sociale, fiscale etc.) - numite Resurse de exploatare;

- Datoriile financiare pe termen scurt (creditele bancare sub un an) - numite Trezorerie pasiva.

Bilantul functional conduce la calculul urmatorilor indicatori:

Fond de rulment (FR), calculat conform relatiei:

FR = Resurse stabile - Utilizari stabile

El ilustreaza "functia de investitii" a Bilantului contabil propriu-zis, indicand resursele societatii comerciale disponibile pentru investitii.

Poate fi:

- pozitiv, cand resurse stabile > utilizari stabile, deci capitalurile proprii si imprumuturile pe termen mediu si lung acopera integral imobilizarile, oferind in plus posibilitatea acoperirii unei parti din nevoia de exploatare

- negativ, cand resurse stabile < utilizari stabile, deci societatea trebuie sa apeleze la credite bancare pe termen scurt pentru a-si finanta complet imobilizarile.

Nevoia de fond de rulment (NFR), calculata conform relatiei:

NFR = Utilizari de exploatare - Resurse de exploatare

Ilustreaza "functia de exploatare" a Bilantului contabil propriu-zis, indicand marimea surselor de finantare a activelor circulante necesare pentru desfasurarea activitatii de exploatare.

Semnificatia formulei este urmatoarea:

- Utilizarile de exploatare (stocurile si creantele), care se vor materializa in incasari, trebuie acoperite momentan din alte resurse.

- Resursele de exploatare (datoriile pe termen scurt), care se vor materializa in plati, constituie momentan niste surse atrase temporar, care acopera utilizarile de exploatare cu caracter, de asemenea, temporar.

Poate fi:

- pozitiva, cand utilizari de exploatare > resurse de exploatare, deci nevoia de exploatare este acoperita din fondul de rulment;

- negativa, cand utilizari de exploatare < resurse de exploatare, deci avem un excedent de fond de rulment.

Trezoreria neta (T), calculata conform relatiei:

T = Fond de rulment - Nevoia de fond de rulment

FR    NFR

sau

Ilustreaza functia de "ajustare financiara" a Bilantului Contabil propriu-zis, indicand stabilitatea sau instabilitatea situatiei societatii comerciale.

Poate fi:

- pozitiva, cand FR > NFR sau Disponibilitati > Credite bancare pe termen scurt dovedind o situatie financiara stabila;

- negativa, cand FR < NFR sau Disponibilitati < Credite bancare pe termen scurt dovedind o situatie financiara dezechilibrata (disponibilitatile fiind insuficiente, societatea este nevoita sa recurga la credite bancare pe termen scurt).

Rolul bilantului functional in analiza echilibrului financiar este de a permite aprecierea structurii financiare a societatii comerciale si de a contribui la evaluarea necesitatilor financiare in functie de categoriile de resurse de care dispune societatea.

b) Bilantul financiar - grupeaza patrimoniul societatii comerciale in utilizari si resurse astfel:

posturile de activ (utilizarile) in ordinea crescatoare a lichiditatii;

- posturile de pasiv (resursele) in ordinea crescatoare a exigibilitatii.

In Activul Bilantului financiar vom avea:

Activele imobilizate (la valoare bruta) - numite Utilizari > 1 an;

Activele circulante - numite Utilizari < 1 an.

In Pasivul Bilantului financiar vom avea:

Capitaluri proprii, amortizari, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, imprumuturi pe termen mediu si lung - numite Resurse > 1 an, din care, evidentiate separat: Datorii > 1 an.

Datorii pe termen scurt (comerciale, salariale, sociale, fiscale, financiare si provizioane de depreciere) - numite Resurse < 1 an.

Bilantul financiar conduce la calculul urmatorilor indicatori:

1) Solvabilitatea = capacitatea societatii de a-si onora datoriile, apreciata prin intermediul Activului Net Contabil (ANC), care se calculeaza:

ANC = Total utilizari - Total resurse imprumutate

(Total activ) (Datorii)

ANC = Total Capitaluri proprii

El constituie o garantie pentru creditorii societatii, dovedind ca societatea are, prin activele sale, capacitatea de a-si plati datoriile.

Putem calcula solvabilitatea si sub forma de indici (sub forma relativa), astfel:

si

Evident ca, pentru a reflecta o situatie favorabila (resurse > utilizari) cei doi indici trebuie sa fie subunitari.

2) Lichiditatea = capacitatea societatii de a-si transforma activele in bani, pentru a face fata pasivelor exigibile (datoriilor), este apreciata prin intermediul Fondului de rulment financiar (FRf), care se calculeaza:

FRf = Resurse > 1 an - Utilizari > 1 an = Utilizari < 1 an - Resurse < 1 an

Situatia este favorabila (echilibrul financiar este asigurat) atunci cand:

- capitalurile proprii si imprumuturile pe termen mediu si lung asigura cel putin finantarea imobilizarilor (prima egalitate);

- activele circulante (stocuri, creante, disponibilitati) depasesc datoriile pe termen scurt (a doua egalitate)

In acest caz avem FRf pozitiv, dovedind capacitatea de plata a societatii comerciale.

Situatia este nefavorabila (dezechilibru financiar), atunci cand capitalurile nu asigura finantarea imobilizarilor, iar lichiditatea activelor circulante este nesigura, in timp ce exigibilitatea datoriilor sub un an este sigura.

In acest caz avem FRf negativ, dovedind riscul de plata al datoriilor de orice natura.

Rolul bilantului financiar in analiza echilibrului financiar este de a permite aprecierea relatiei lichiditate - solvabilitate[2].

I. Bilant functional:

mii lei -

1) FR = Resurse stabile - Utilizari stabile = 820-500= 320 ron(capitalurile acopera finantarea imobilizarilor)

2) NFR = Utilizari exploatare - Resurse exploatare = 250-80 = 170 ron (nevoia de fond de rulment va fi acoperita din fondul de rulment de 320 ron)

FR - NFR 320-170= 150 ron

T =/ => situatie echilibrata

T activa - T pasiva = 350-200= 150ron

II. Bilant financiar:

mii lei -

1) Solvabilitate => ANC = Total utilizari - Total resurse imprumutate (datorii) = 1100-    530= 570 ron

sau

ANC = Total capitaluri proprii = 400+ 100+ 70= 570 ron

(capital social) (amortizare) (provizion

pentru

riscuri si cheltuieli)

=>favorabil (resurse > utilizari)

=> nefavorabil (utilizari > resurse)

2) Lichiditate =>

Resurse > 1 an - Utilizati > 1 an = 820- 500= 320ron

FRf = /

Utilizari < 1 an - Resurse < 1 an = 600- 280= 320ron

Deci, in ansamblu, societatea are asigurat echilibrul financiar.

B. Analiza dinamica

Urmareste fluxurile pe parcursul unui exercitiu financiar, care pot fi:

fluxuri de fonduri;

- fluxuri de trezorerie, ambele prezentate sub forma de tablou.

a) Tabloul fluxurilor de fonduri (TFF), se mai numeste si "Tablou de finantare". El cuprinde fluxurile de resurse si fluxurile de utilizari, pe baza solurilor a doua bilanturi contabile consecutive, transformate in bilanturi functionale.

Permite astfel, cunoasterea echilibrului financiar partial si global prin intermediul a 3 indicatori de variatie absoluta:

1) Variatia Fondului de Rulment Net global (DFNRG);

2) Variatia Nevoii de Fond de Rulment (DNFR);

3) Variatia trezoreriei (DT)

Ele pot fi pozitive sau negative, existand corelatia:

D FNRG = DNFR + DT

Deci, prima parte a tabloului de finantare reflecta variatia fondului de rulment net global prin compararea resurselor stabile cu utilizarile stabile, iar cea de-a doua parte reflecta acelasi lucru prin insumarea variatiei nevoii de fond de rulment cu variatia trezoreriei. Datele se obtin scazand din soldurile anului curent (N), soldurile anului precedent (N - 1). Tabloul de finantare porneste de la variatia in timp a activelor si pasivelor, integrand rezultatul financiar ca o componenta a situatiei patrimoniale.

El reflecta un indicator important al echilibrului financiar - Capacitatea de autofinantare (CAF) - ce reprezinta ansamblul resurselor financiare obtinute din activitatea de exploatare, pe care unitatea le-ar putea folosi sa-si acopere nevoile financiare daca ar distribui dividende.

b) Tabloul fluxurilor de trezorerie (TFT), exprima variatia in timp a trezoreriei. El porneste de la rezultatul financiar, integrand variatia activelor si pasivelor (invers decat Tabloul de finantare).

Ne arata efectele realizarii echilibrului financiar si cuprinde urmatoarele fluxuri:

- fluxul de numerar din activitatea de exploatare

fluxul de numerar din activitatea de investitii

fluxul de numerar din activitatea financiara Flux de numerar

fluxul de numerar din alte activitati

disponibilitatile la inceputul perioadei

disponibilitatile la sfarsitul perioadei

4.3 Analiza pe baza Contului de Profit si Pierderi

Cuprinde doua parti:

- Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

- Calculul unor indicatori compusi

A. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Este format din urmatorii indicatori:

1) Marja comerciala (MC) = Venituri din vanzari de marfuri (contul 707) - Cheltuieli cu marfuri (contul 607)

2) Productia exercitiului (PE) = Venituri din productia vanduta + (conturile 701, 702, 703, 704, 705, 706, 708) + Venituri din productia stocata (contul 711) + Venituri din productia de imobilizari (conturile 721, 722)

3) Valoarea adaugata (VA) = Productia globala a exercitiului (MC + PE) - Consumuri de bunuri si servicii furnizate de terti (conturile 605, 611,613, 626, 622, 623 etc.)

4) Excedentul brut de exploatare (EBE) = VA + Venituri din subventii de exploatare (cont 741) + Cheltuieli cu personalul (conturile 641, 6451, 6452) - Cheltuieli cu impozite si taxe (contul 635) - exprima ce mai ramane societatii dupa ce s-a scazut costul fortei de munca.

5) Rezultatul exploatarii (RE) = EBE + Venituri din amortizari si provizioane + Alte venituri din exploatare - Cheltuieli cu amortizari si provizioane - Alte cheltuieli de exploatare. Exprima profitul societatii tinand cont doar de amortizari.

6) Rezultatul curent inainte de impozitare (RC) = RE + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

7) Rezultatul exceptional (Re) = Venituri exceptionale - Cheltuieli exceptionale

B. Indicatorii compusi

Cuprind doua categorii:

a) Indicatori ai performantei economice:

Profitabilitate economica

- bruta:

- neta: ;

unde CA = cifra de afaceri;

Rentabilitatea economica

- bruta:

- neta:

b) Indicatori ai performantei financiare:;

1) Profitabilitate financiara : ;

2) Rentabilitate financiara: ;

3 Analiza combinata

Se realizeaza pe baza datelor din Bilantul propriu-zis si din Contul de Profit si Pierderi.

Consta in calculul urmatorilor indicatori sintetici:

1) Prag de rentabilitate = ;

Active circulante

2) Lichiditate generala = =>(22,5);

3) Lichiditate intermediara (redusa) ==> (0,51);

4) Lichiditatea imediata = (

5) Securitate financiara = (>1);

6) Solvabilitate patrimoniala =(> 30%)   

7) Rata autonomiei financiare = (< 1)

8) Grad de indatorare = (cat mai mic);

9) Rata profitului = (cat mai mare);

10) Potential de dezvoltare = (cat mai mare);

11) Perioada de recuperare a creantelor 365

(cat mai mica);

12) Perioada de rambursare a datoriilor = 365 (cat mai mica);

13) Rotatia stocurilor = cat mai mare;

14) Productivitatea muncii = (cat mai mare)

15) Ponderea salariilor in costuri = 100 (cat mai

mica)

Bilantul Contabil dateaza din cele mai vechi timpuri, exprimand echilibrul dintre activele si pasivele patrimoniale. El indeplineste functii de generalizare, informare si analiza in cadrul sistemului informational economic.

Cuprinde trei parti: Bilant propriu-zis, Cont de profit si pierderi si Anexa

Bilantul propriu zis reflecta egalitatea fundamentala:

ACTIV BILANTIER = PASIV BILANTIER,

ca expresie a echilibrului patrimoniului.

Contul de profit si pierderi reflecta structura rezultatului exercitiului pe cele trei activitati: de exploatare, financiara si extraordinara.

Anexa detaliaza informatiile din primele doua parti ale Bilantului Contabil.

Intocmirea bilantului este o operatie complexa ce necesita lucrari pregatitoare: intocmirea Balantei, inventarierea si determinarea rezultatelor acesteia; inregistrarea operatiunilor de regularizare si delimitare pe exercitii, determinarea rezultatului si intocmirea propriu-zisa a bilantului.

Cu ajutorul informatiilor din Bilant se poate efectua analiza contabila: pe baza Bilantului propriu-zis (statica si dinamica), pe baza contului de profit si pierderi si combinata (calculul unor indicatori de sinteza).

5. Certificarea, aprobarea si prezentarea bilantului contabil

Bilantul contabil, cu toate componentele sale, dupa ce a fost intocmit si semnat de persoanele imputernicite in acest sens, conducatorul unitatii si directorul financiar-contabil sau o alta persoana care indeplineste aceasta functie, este supus operatiilor de certificare si de aprobare in vederea prezentarii[3] (depunerii) lui ulterioare la directia judeteana a finantelor publice si controlul financiar de stat si la Oficiul Registrului Comertului.

Certificarea bilantului contabil constituie un atribut al comisiei de cenzori din cadrul aceleiasi unitati patrimoniale sau al expertilor contabili ori contabililor autorizati cu studii superioare sau al societatilor de expertiza contabila, dupa caz in vederea indeplinirii acestui atribut este stabilit ca administratorii societatii comerciale sa prezinte cenzorilor sau altor persoane autorizate, cu cel putin o luna inainte de ziua stabilita pentru adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, bilantul exercitiului incheiat, contul de profit si pierdere, raportul de gestiune si documentele justificative pe baza carora s-au intocmit aceste lucrari de sinteza.

Operatiunea de certificare a bilantului contabil se efectueaza pe baza unei verificari riguroase a acestuia, verificare in urma careia se stabileste in ce masura imaginea pe care o ofera asupra patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului exercitiului este fidela, clara si completa. in acest scop se au in vedere si verificarile din cursul anului si orice alte elemente sau aspecte care prezinta interes, intocmindu-se un raport detaliat cu constatarile facute. Acest raport se intocmeste si se prezinta in termen de maximum o luna adunarii generale a actionarilor si asociatilor.

In cadrul raportului care se intocmeste de catre cenzori si totodata, pentru indeplinirea obligatiei acestora de supraveghere a gestiunii agentului economic este necesar sa se faca mentiuni privind legalitatea intocmirii bilantului si contului de profit si pierdere, a concordantei datelor pe care acestea le contin cu cele din registrele contabile, a respectarii regulilor stabilite prin evaluarea patrimoniului de la sfarsitul exercitiului s.a. In acest context se mentioneaza cateva elemente sau aspecte obligatorii pe care trebuie sa le contina raportul in cauza si anume: reflectarea in contabilitate a capitalului social si modificarea acestuia; modul de valorificare si cuprindere in bilantul contabil a rezultatelor inventarierii; modul de organizare a gestiunilor si evidentei contabile si analitice privind elementele patrimoniale; respectarea prevederilor legale referitoare la tinerea corecta si la zi a contabilitatii; preluarea corecta a datelor din balanta de verificare a conturilor sintetice pentru completarea bilantului contabil; respectarea reglementarilor in vigoare privind determinarea profitului si a repartizarii acestuia pe destinatii; propuneri si masuri care sa fie avute in vedere de consiliul de administratie si adunarea generala.

Pe baza constatarilor facute si consemnate in raportul intocmit, bilantul contabil poate fi certificat fara rezerve, iar in situatii justificate si mentionate in raport se efectueaza certificarea cu rezerve sau se refuza certificarea acestuia, ceea ce impune efectuarea corectarilor si/sau completarilor necesare.

In ceea ce priveste persoanele care efectueaza verificarea si certificarea bilanturilor contabile se retine necesitatea precizarii in rapoartele in forma scurta pe care le prezinta directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene a elementelor care privesc: numele si prenumele, calitatea in baza careia a efectuat operatiunea in cauza (expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare) si modalitatea de angajare a lucrarii (contract de prestari servicii financiar-contabile sau mandat de cenzor).

Pentru cenzorii care nu au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare se mentioneaza pe proprie raspundere pregatirea profesionala de economist.

Aprobarea bilantului contabil reprezinta o alta activitate importanta privind finalizarea incheierii exercitiului si este de competenta consiliului de administratie si a adunarii generale a actionarilor sau asociatilor. In acest scop se face o analiza detaliata a tuturor componentelor bilantului contabil, precum si a raportului de gestiune si a raportului cenzorilor. Cu acest prilej se analizeaza in mod deosebit repartizarea profitului pe destinatii legale si totodata in raport cu interesele actionarilor sau asociatilor.

Analiza si aprobarea bilantului contabil constituie o conditie indispensabila pentru realizarea functiei de gestiune a acestuia, in acest sens se are in vedere faptul ca prin aprobarea bilantului se descarca gestionar conducerea unitatii patrimoniale si totodata se stabilesc masurile ce se impun pentru evolutia viitoare a unitatii si pentru cresterea eficientei economice.

In legatura cu prezentarea bilantului contabil se retine ca, dupa certificare si aprobare, asa cum s-a prezentat anterior, se depune la directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat, la registratura acesteia sau prin posta, sub forma scrisorii cu valoare declarata in termen de 90 de zile sau de 60 de zile de la inchiderea exercitiului financiar dupa cum sunt persoane juridice care nu aplica reglementarile armonizate cu standardele europene si respectiv microintreprinderi (O.G. nr. 61/30.08.2001).

Odata cu bilantul contabil intocmit pentru exercitiul 2003 s-au mai depus urmatoarele documente:

- o copie dupa codul fiscal;

- raportul de gestiune (raportul administratorilor);

- procesul verbal al adunarii generale a actionarilor sau asociatilor;

- o copie dupa balanta de verificare a conturilor sintetice;

- raportul in forma scurta al cenzorilor sau al expertilor contabili ori contabililor autorizati cu studii superioare sau al societatilor comerciale de expertiza contabila, dupa caz.

Organele financiare de specialitate care primesc bilantul contabil efectueaza operatiunea de verificare atat sub aspect formal, cat si in ceea ce priveste fondul lui.

Verificarea sub aspect formal se refera ia respectarea termenului de prezentare, daca sunt completati toti indicatorii pe care acesta ii contine, la existenta corelatiilor dintre indicatorii inscrisi in bilant si cei din situatiile anexe la acesta s.a.., ceea ce se realizeaza cu usurinta prin utilizarea normelor metodologice elaborate in acest sens de Ministerul Finantelor si care folosesc numerotarea tuturor randurilor si coloanelor componentelor bilantului contabil.

Totodata, prezinta importanta verificarea datelor de identificare ale unitatii patrimoniale emitente (unitatea, adresa, strada, bloc, scara, etaj, telefon sau fax, dupa caz, si numarul de la Registrul comertului), precum si cele referitoare la incadrarea corecta in forma de organizare si codul fiscal, citet, fara a se folosi prescurtari sau initiale.

Verificarea de fond, are in general, obiective comune cu cele ale comisiei de cenzori, obiective dintre care se au in vedere, in mod deosebit, cele privind respectarea destinatiilor legale ale repartizarii profitului si calcularea corecta si decontarea in termen a obligatiilor fiscale.

In cazul in care se constata erori sau incalcari ale prevederilor legale privind intocmirea bilantului contabil se efectueaza corectarile necesare de unitatea patrimoniala in cauza, dupa care este acceptat si vizat in acest scop, urmand sa fie depus la Oficiul Registrului Comertului in vederea publicarii intr-o forma simplificata, in Monitorul Oficial sau intr-o alta publicatie locala, in functie de importanta unitatii.

Fiecare directie generala financiara teritoriala centralizeaza bilanturile contabile ale unitatilor patrimoniale din raza sa de activitate, iar bilantul care se obtine se depune la Ministerul Finantelor in vederea centralizarii si determinarii indicatorilor la nivel macroeconomic.