Tipuri de unitati patrimoniale

Tipuri de unitati patrimoniale

Intreprinderea este un organism complex care poate fi studiat din diferite puncte de vedere: juridic, economic, social.

Din punct de vedere juridic, intreprinderea poate lua diferite forme de personalitate morala. In aceasta calitate, ea are drepturi, isi asuma obligatii, iar statutul sau juridic serveste ca suport notiunii de patrimoniu, definit prin relatiile cu tertii, care dau nastere creantelor si datoriilor.

Din punct de vedere economic, intreprinderea este un agent economic care angajeaza un capital in procesul de transformare sau de fabricatie in vederea furnizarii pe piata de bunuri si servicii.

Din punct de vedere uman si social utilizeaza resurse umane in vederea obtinerii bunurilor si serviciilor.

Intreprinderile pot fi clasificate dupa mai multe criterii[1]:

1. Dupa natura juridica se disting;

a) intreprinderi private, care la randul lor pot fi : intreprinderi individuale, proprietate a unui singur individ, numit intreprinzator si intreprinderi societare (societati), care reunesc mai multi asociati;

b) intreprinderi publice sau semipublice care apartin in totalitate sau partial statului.

2. Dupa dimensiunea lor, unitatile patrimoniale se pot divide in intreprinderi mari, mijlocii si mici.

3. In functie de natura obiectului de activitate deosebim: intreprinderi de productie (industriale, agricole, de constructii), intreprinderi de comercializare a marfurilor si intreprinderi de prestari servicii (transporturi, comunicatii, asigurari bancare etc.).

In Romania, obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii revine urmatorilor agenti economici:

a) Regiilor autonome, care se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale (industria de armament, energetica, mine si gaze naturale, posta si transporturi feroviare) stabilite de guvern (Legea 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale).

b) Societatile comerciale sunt unitati patrimoniale cu personalitate juridica create prin libera vointa si initiativa a investitorilor in scopul fabricarii unor produse, comercializarii bunurilor, executarii de lucrari sau prestari de servicii.

In practica economico-juridica sunt consacrate doua tipuri fundamentale de societati comerciale: de persoane si de capital.

In functie de responsabilitatea asociatilor, societatile de persoane se impart in societati in nume colectiv si societati in comandita simpla.

Societatile in nume colectiv se constituie in baza contractului de asociere, dintr-un singur fel de asociati, aportul lor sub forma de parti sociale fiind netransmisibil. Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social, toti membrii asociati au raspundere solidara si nelimitata pentru obligatiile societatii.

Societatile in comandita simpla, ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, se constituie din doua categorii de asociati: comanditati, care raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale si comanditari, care raspund numai pana la limita aportului lor si nu au dreptul sa participe la administrarea societatii.

Societatile de capital se caracterizeaza prin aceea ca asociatii nu se aleg dupa calitatile lor personale, capitalul lor social fiind constituit din actiuni transmisibile, actionarii putand fi persoane fizice sau juridice. Ele se grupeaza in societati in comandita pe actiuni si societati pe actiuni:

Societatea in comandita pe actiuni reprezinta societatea a carui capital social este impartit pe actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate prin patrimoniul social, cu raspundere nelimitata a asociatului sau asociatilor comanditati si cu raspundere numai in limita actiunilor subscrise si detinute de comanditari.

Societatea pe actiuni este cea mai reprezentativa forma de societate de capital. Capitalul ei se constituie prin contributia actionarilor, persoane fizice sau juridice, sub forma de actiuni, ce se pot transmite prin vanzare-cumparare. Obligatiile sociale ale societatii sunt garantate cu patrimoniul social, actionarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor.

O alta forma de societate comerciala o reprezinta societatea cu raspundere limitata in a carei functionare se regasesc atat elemente de la societatile de persoane, cat si de la cele de capital. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund numai in limita aportului de capital. Capitalul social este divizat in parti sociale netransmisibile altor persoane.

c) Societatile agricole au ca obiect exploatarea agricola a pamantului, uneltelor, animalelor si realizarea de investitii in interes agricol (Legea nr.36/1991).

d) Organizatiile cooperatiste constituite din persoane juridice prin asocierea membrilor sai pentru munca in comun dupa reguli statutare specifice de administrare si repartizare a rezultatelor financiare. Este cazul organizatiilor cooperatiei mestesugaresti, organizatiilor cooperatiei de consum si de credit.

e) Persoane fizice care efectueaza acte de comert (cumparare-vanzare de marfuri, operatiuni de asigurare, transport de marfuri si calatori etc.) si sunt inscrise la Oficiul Comertului potrivit legii.