Evaluarea elementelor patrimoniale

Evaluarea elementelor patrimoniale

Toate bunurile care intra si ies din patrimoniul unei societati comerciale se evalueaza, operatiune ce consta in stabilirea unei valori bunurilor intrate.

Bunurile pot intra in patrimoniul unei societati comerciale prin urmatoarele cai :

1) prin achizitie (de la furnizori)/cu titlu oneros - la cost de

achizitie (format din pret de cumparare, taxe fiscale nerecuperabile - taxe vamale si accize), cheltuieli de transport, aprovizionare si alte cheltuieli accesorii.

2) din productie proprie - la cost de productie (format din costul de achizitie al materialelor, alte cheltuieli directe - salarii, contributii asigurari sociale, fond somaj, contributii asigurari sanatate - si cheltuieli indirecte de interes general : caldura, apa, energie, salarii personal administrativ, etc.)

3) prin aport - la valoarea de utilitate, care se formeaza in functie de valoarea actuala de circulatie, tinand seama de amplasament, grad de uzura, compararea cu preturile produselor noi.

4) prin donatii/cu titlu gratuit - la valoarea de utilitate, care se formeaza in functie de valoarea actuala de circulatie.

Evaluarea elementelor patrimoniale, cu ocazia inventarierii se face la valoarea lor actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar.

In bilantul contabil ce se intocmeste la incheierea exercitiului, elementele patrimoniale se evalueaza astfel :

- la valoarea de intrare in patrimoniu.

- la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In cazul iesirii din patrimoniu, bunurile se evalueaza sau se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Pentru o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, evaluarea trebuie sa respecte urmatoarele principii contabile :

1. Principiul prudentei - potrivit caruia nu se permite

supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor.

2. Principiul permanentei metodelor - materializat in aplicarea regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate a elementelor de patrimoniu pe tot parcursul exercitiului financiar, astfel incat sa asigure compararea in timp a informatiilor.

3. Principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia unitatea este apreciata ca-si continua activitatea in viitor fara a fi in situatia de a se lichida.

4. Principiul independentei exercitiului - potrivit caruia veniturile si cheltuielile aferente activitatii si rezultatele financiare sunt delimitate in timp (de regula, pe un an calendaristic)

Principiul intangibilitatii exercitiului bilantului de deschidere - potrivit caruia exercitiul incheiat trebuie sa corespunda cu exercitiul care incepe.

6. Principiul necompensarii - potrivit caruia, elementele de activ si cele de pasiv se inregistreaza si se evalueaza in contabilitate separat si nu este admisa compensarea intre posturile din activul bilantului cu cele din pasivul bilantului.

Patrimoniul, apartinand societatii, si nu asociatilor, are un caracter autonom, de aceea este denumit si patrimoniu social. Societatile comerciale trebuie sa aiba o evidenta clara a patrimoniului fizic al societatii, cu evidentierea permanenta a oricaror schimbari.

Patrimoniul nu trebuie confundat cu capitalul social, pentru ca in timp ce capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor, patrimoniul societatii este o universalitate (juridica) care cuprinde toate drepturile si obligatiile precum si bunurile societatii. Mai putem retine si faptul ca in timp ce capitalul social este fix (cu rare modificari), patrimoniul variaza in functie de rezultatele activitatii desfasurate.