Fluxurile informationale - raporturile de schimb la nivelul unei entitati economice

Fluxurile informationale - raporturile de schimb la nivelul unei entitati economice

Notiunea de flux informational reflecta circulatia unei informatii astfel incat aceasta sa interconditioneze cu alte elemente astfel incat sa se obtina obiectivul pentru care exista respectiva disciplina.

Principalele raporturi de schimb la nivelul unei entitati economice sunt:

a. un prim raport de schimb il constituie cel creat intre bunurile economice pe de o parte si drepturile si obligatiile pe de alta parte;

b. al doilea raport de schimb este reprezentat de transformarile calitative si cantitative care au loc in masa patrimoniului.

Pornind de la aceste transformari care au loc in masa patrimoniului, echilibrul activitatilor interne de transformare este descris prin prisma notiunilor de cheltuieli si de venituri.

Pornind de la aceste raporturi de schimb, dar si de la ecuatia fundamentala a patrimoniului, in contabilitate se intalnesc doua situatii financiare principale, si anume:

a. bilantul contabil - care reflecta situatia patrimoniului la un moment dat;

b. contul de profit si pierdere - care reflecta performanla unei entitati ecoonomice in cursul unui exercitiu financiar.

Raporturile de schimb de transform are regasite in cadrul celui de al doilea tip reflecta eficienta activitatii desfasurate de catre o entitate economica, eficienta este reflectata de urmatoarea ecuatie :

Venituri - Cheltuieli = Rezultat

Daca rezultatul este cu semnul plus atunci el va reprezenta profit, iar daca este cu semnul minus atunci va reprezenta pierdere.

Cel de al treilea tip de raporturi de schimb care este intalnit la nivelul unei entitati economice este cel generat de situatia financiara a acesteia. Astfel, operatiile economico-financiare produc modificari in masa patrimoniului care pot fi grupate de urmatoarele categorii:

1. operatiuni de investitii - care au ca obiect utilizarea resurselor pentru achizitia de active de folosinta indelungata (mai mare de un an);
2. operatiuni de finantare - care vizeaza procurarea resurselor pentru achizitia de active de folosinta indelungata;
3. operatiuni de exploatare - care au ca obiect achizitionarea, productia si vanzarea de bunuri economice curente (produse finite) realizate sau revandute de catre entitatea economica.

In functie de caracterul durabil al utilizarilor si resurselor, ele se clasifica pe urmatoarele categorii:

a. permanente - daca au o durata de utilizare mai mare de un an;

b. temporare - daca au o durata de utilizare mai mica de un an.

Schematic, aceste operatiuni se prezinta astfel: