Probleme de baza ale organizarii contabilitatii În comert,turism, servicii

PROBLEME DE BAZA ALE ORGANIZARII CONTABILITATII ÎN COMERT,TURISM, SERVICII

Caracteristici ale activitatii de comert, turism, servicii

Expresia „comert” provine din latinescul commercium care la rându-i reprezinta o juxtapunere a cuvintelor „cum” si „merx”, ceea ce înseamna „marfa.”[1]

Comertul este o activitate cu marfuri. În sens economic, comertul este definit ca o activitate care are ca scop schimbul si prin acesta, circulatia bunurilor de la producator la consumator sau ansamblul de activitati prin care se asigura legaturi permanente între producatori si consumatori ceea ce denota ca se refera la operatiunile cuprinse în intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor în circluatie.

Aceste operatiuni sunt exercitate de comercianti, însa potrivit Codului comercial calitatea de comerciant se atribuie nu numai intermediarului(vânzator, cumparator, transportator etc.) ci si producatorului(fabricant, editor).

Codul comercial prevede ca fapte de comert cumpararile de bunuri spre a se vinde fie în starea achizitionata, fie prelucrate, închirierile, cumpararile sau vânzarile de actiuni, parti sociale, obligatiuni, asigurarile, transportul, executarea de lucrari de constructii, de comisioane etc.

Comertul si turismul sunt sectoare importante ale economiei nationale si constituie un element de baza al modelului socio-economic.Performantele acestui sector se reflecta în varietatea de produse si servicii existente pe pietele românesti. Sectorul comertului si turismului prezinta particularitati care îl disting de celelalte întreprinderi mici si mijlocii si de microîntreprinderi(50,2% din IMM-urile din tara noastra sunt implicate în comert). Comercializarea produselor si serviciilor de piata este reglementata în România de acte normative armonizate cu legislatia europeana.

Cadrul legislativ din tara noastra care reglementeaza aceste segmente ale activitatilor economice este constituit din urmatoarele acte normative:

OG 99/ 2000,privind structurile de vânzare, practicile si regulile comerciale;

HG 333/ 2003 Norme metodologice de aplicare a OG 99/2000;

HG 348/2004 privind exercitarea comertului cu produse si servicii de piata în unele zone publice;

HG 1454/ 2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu amanuntul cu suprafata mare si definirea tipologiei structurilor de vânzare

OG 58/1998, privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în România;

HG 238/2001, privind conditiile de acordare a licentei si brevetului de turism;

HG 843/1999, privind încadrarea pe tipuri a unitatilor de alimentatie publica neincluse în structurile de primire turistice.

OG 99/2000 defineste termenii: consumator, comerciant, comert cu amanuntul, comert cu ridicata, comert ambulant, serviciu de alimentatie publica,vânzari cu pret redus etc si practicile comerciale.

Consumator este orice persoana fizica care cumpara, dobândeste, utilizeaza ori consuma produse ori servicii în afara activitatii sale profesionale.

Comerciant este persoana care în nume si pe cont propriu efectueaza activitate de comert ca o profesie obisnuita.Dispozitiile referitoare la comerciant se aplica si societatilor comerciale.

Comert cu ridicata de gros – activitatea de desfasurata de comerciantii care cumpara produse în cantitati mari în scopul revânzarii acestora în cantitati mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi, inclusiv activitatea de intermediere;

Comert cu amanuntul(detail) - activitatea desfasurata de comerciantii care vând produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

Comert ambulant - activitatea de comercializare realizata în rulote, standuri, chioscuri, de obicei mobile, în zone publice special amenajate, la domiciul sau la locul de munca al consumatorului;

Serviciul de alimentatie publica - activitatea de pregatire, preparare, prezentare si servire a produselor culinare, de cofetarie-patiserie si a bauturilor pentru consumul acestora în unitati specializate sau la domiciliul ori locul de munca al consumatorului.

Turismul- ramura a economiei nationale, cu functii complexe ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc în afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv este altul decât exercitarea unei activitati remunerate în interiorul locului vizitat.

Activitatea de comert se desfasoara in unitati specializate si anume: unitati comerciale cu ridicata, cu amanuntul, de alimentatie publica si prestari de servicii, de cazare, organizare de excursii, schimb valutar etc.

În functie de profilul activitatii aceste unitati se clasifica astfel:

1. depozite: cu ridicata;

de repartizare.

2. magazine, chioscuri, tonete;

3. unitati de alimentatie publica, care în functie de activitatea desfasurata pot fi:

unitati de productie;

unitati de desfacere;

unitati mixte (de productie si desfacere).

OG 99/2000 stabileste punctual formele de vânzare cu pret redus si cerintele ce trebuie respectate în cazul în care se prctica.

Prin vânzari cu pret redus, în sensul prezentei ordonante, se întelege:

a) vânzari de lichidare;

b) vânzari de soldare;

c)vânzari directe prin magazin sau depozit de fabrica;

d) vânzari promotionale;

e) vânzarea produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vândute în conditii comerciale normale;

f) vânzarea produselor nealimentare care într-o perioada de 12 luni de la aprovizionare nu au fost vândute;

g) vânzarea accelerata a produselor susceptibile de o deteriorare rapida si a caror conservare nu mai poate fi asigurata pâna la limita termenului de valabilitate.

Circuitul bunurilor de la producator la consumator

Comertul este un segment important al economiei nationale care asigura circuitul bunurilor de la producator la consumator. În acest scop se parcurg urmatoarele etape:

- aprovizionare;

- stocare;

- vânzare.

Fiecare dintre aceste activitati are rolul sau în desfasurarea fluienta a circuitului de bunuri si servicii.

Aprovizionarea – este activitatea prin care se realizeaza trecerea marfii din proprietatea vânzatorului în proprietatea cumparatorului cu acordul partilor.

Momentul intrarii în proprietatea cumparatorului poate fi:

primirea facturii concomitent cu receptia marfii;

primirea facturii de la furnizor, marfa fiind livrata ulterior.În acest caz, apare un decalaj între data cumpararii si receptia marfii, marfurile sunt facturate dar nu sunt livrate si deci nici receptionate;

primirea si receptia marfurilor în lipsa facturii, marfurile nefiind in acest caz facturate dar livrate.

În functie de modalitatea de plata aprovizionarea poate fi cu plata imediata sau plata ulterioara.

Stocarea este operatia de formare de rezerve destinate vânzarii.

Vânzarea marfurilor este operatia de trecere în proprietatea cumparatorului cu acordul partilor.

În general momentul vânzarii coincide cu momentul cumpararii.

Pentru contabilitate momentul vânzarii coincide cu momentul facturarii, deci când are loc transferul dreptului de proprietate de la vânzator la cumparator, moment marcat de factura, ca document justificativ. Dar, între momentul vânzarii si al expedierii pot apare decalaje datorate fie:

marfurilor livrate dar nefacturate;

marfurilor vândute dar nefacturate.

Pentru societatile de comert si turism profilul de activitate influienteaza structura organizatorica a acestora care, la rândul ei influienteaza organizarea contabilitatii.

Organizarea generala a contabilitatii societatilor de comert, turism, servicii

Cadrul general de organizare a contabilitatii societatilor de comert, turism, servicii este stabilit prin Legea contabilitatii, care prevede obligativitatea organizarii contabilitatii în partida dubla si întocmirea situatiilor financiare anuale de aceste societati.

În functie de nivelul cifrei de afaceri, nivelul activelor si numarul mediu de salariati societatile de comert, turism, servicii întocmesc situatiile financiare anuale, utilizând una din variantele:

a. varianta contabila armonizata integral cu Directiva a IV-a a UE si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicate de întreprinderile mari;

b. varianta contabila simplificata armonizata cu Directivele europene, aplicate de catre întreprinderile mici si mijlocii.

Rolul contabilitatii în sistemul informational al comertului

Ca principala componenta a sistemului informational economic, contabilitatea, este un ansamblu organizat de informatii economice complexe, care se obtin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse, si, care servesc organizarii si, conducerii activitatii economice pe baze stiintifice.În comert, sistemul informational economic este în general cuprinzator.

Principalii purtatori de informatii pe care le prelucreaza contabilitatea sunt : documentele justificative ale tranzactiilor, diferite registre, benzi magnetice, CD-uri, microfilme etc.

Alaturi de celelalte doua componente ale evidentei economice, evidenta operativa si evidenta statistica, contabilitatea înregistreaza, urmareste si controleaza pe baze de documente acele fenomene si procese economice ce se pot exprima valoric. Orice operatie economica se poate înregistra în evidenta contabila numai pe baza unui document si numai daca este exprimata în etalon monetar.

Spre deosebire de alte stiinte contabilitatea prezinta anumite particularitati :

- înregistreaza numai operatii economice efectuate ;

- operatiile economice se înregistreaza numai pe baza de documente justificative;

- utilizeaza în principal etalonul monetar si în completare etalon cantitativ ;

- are un obiect propriu de studiu si o metoda proprie cercetare.

În cadrul sistemului informational economic al comertului, contabilitatea furnizeaza circa 70% din volumul total al informatiilor. Informatiile contabile sunt reale pentru ca au la baza operatii economice, legale bazate pe documente autentice, si un grad mare de exactitate, fiind verificate prin controlul financiar preventiv si auditul intern, prin inventarieri, balante de verificare si alte procedee folosite de contabilitate etc.

Sistemul informational economic al comertului trebuie perfectionat continuu, trebuie integrat zonal si de ce nu national pentru a facilita elaborarea unor strategii cât mai reale si o informare cât mai operativa a utilizatorilor. S-au facut pasi importanti în acest sens mai ales din domeniul privat dar nu sunt cuprinse toate aceste informatii într-un sistem.