Conceptul de contabilitate financiara

Conceptul de contabilitate financiara

Contabilitatea reprezinta teorie si practica, intr-un continuu proces de dezvoltare si adaptare. Unul din principalele rezultate ale perfectionarii bazei conceptuale a contabilitatii il constituie modernizarea conceptiei de organizare a sistemului conturilor, in vederea reflectarii patrimoniului, situatiei financiare si a rezultatului intreprinderii creandu-se sisteme de contabilitate cu un singur circuit si cu doua circuite.

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizeaza conturile intr-un singur flux sau circuit, atat pentru operatiile care privesc relatiile cu tertii, cat si pentru cele referitoare la gestiunea interna a firmei.

Sistemul de contabilitate cu dublu circuit (dualist) are ca obiectiv inregistrarea elementelor si operatiilor patrimoniale legate de schimburile si relatiile cu tertii, inclusiv rezultatele financiare, iar pe de alta parte consemnarea elementelor care inregistreaza productia, costurile si rentabilitatea produselor lucrarilor si serviciilor executate. Se formeaza astfel doua componente: cea a contabilitatii financiare sau generale si a    contabilitatii interne de gestiune.

Contabilitatea financiara sau generala (la francezi "Comptabilit gnrale", la anglo-saxoni - "Financial accouting") are ca obiect inregistrarea tuturor operatiunilor ce afecteaza patrimoniul agentilor economici. Ea este generatoare de informatii publice, continute in situatiile financiare anuale1 ale intreprinderii. Acestea trebuie sa contina:

bilantul;

contul de "Profit si pierdere";

situatia modificarilor capitalului propriu;

situatia fluxurilor de trezorerie;

politici contabile si note explicative.

Contabilitatea financiara poate fi caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

este organizata pe baza de norme unitare si obligatorii pentru toate unitatile patrimoniale, avand la baza planul general de conturi, cerinta impusa de organele fiscale si de necesitatea de control a statului;

evidentiaza patrimoniul unitatilor, respectiv averea privita din punct de vedere al destinatiei si al surselor de dobandire, relatiile juridice cu tertii, rezultatele financiare, urmarind in final stabilirea conturilor anuale necesare intocmirii documentelor de sinteza;

prezinta patrimoniul global, nefurnizand informatii de detaliu.

Contabilitatea interna de gestiune (la francezi "Comptabilit de gestion", la anglo-saxoni "Managerial accounting") are ca scop principal controlul factorilor de productie in vederea obtinerii unor produse, lucrari, servicii de calitate. Ca urmare, aceasta se organizeaza de fiecare unitate patrimoniala in functie de specificul activitatii ei si de necesitatile proprii. Ea are ca obiective principale calcularea costurilor de productie, stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor obtinute, a lucrarilor executate, intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul acestuia in vederea cunoasterii rezultatelor si furnizarea datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestionarea patrimoniului.

Contabilitatea de gestiune fiind principalul furnizor de informatii necesare conducerii subunitatilor, constituie si un instrument intern de control al activitatii unitatilor.

La elaborarea normelor privind contabilitatea in doua circuite s-a tinut seama, pe de o parte, de experienta romaneasca in domeniul contabilitatii, de legislatia exis-tenta, iar pe de alta parte, de Normele Comitetului International de Standarde Contabile, de Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene privind conturile anuale.