Procedeele metodei contabilitatii

Procedeele metodei contabilitatii

In scopul realizarii obiectului sau, metoda contabilitatii foloseste o serie de procedee ce permit furnizarea de informatii cu privire la fenomenele si procesele economice care au loc in cadrul intreprinderii. Aceste procedee se impart in trei grupe:

1) procedee comune tuturor stiintelor;

2) procedee specifice metodei contabilitatii;

3) procedee ale metodei contabilitatii utilizate si de alte discipline economice.

1. Dintre procedeele comune tuturor stiintelor, metoda contabilitatii utilizeaza: observatia, rationamentul, comparatia, clasificarea, analiza si sinteza.

. Observatia este faza initiala a cercetarii obiectului de studiu al oricarei stiinte. Contabilitatea foloseste observatia pentru cunoasterea fenomenelor si proceselor economice care se pot exprima valoric.

. Rationamentul se aplica de catre metoda contabilitatii pentru ca, pe baza de judecati logice, pornind de la fenomenele si procesele din cadrul obiectului sau de studiu si care au fost deja observate, sa se ajunga la concluzii noi ce permit stabilirea cu exactitate a modului de reflectare a acestora cu ajutorul diferitelor sale procedee.

. Comparatia este folosita de metoda contabilitatii prin compararea a doua sau mai multe fenomene sau procese economice care se pot exprima valoric, cu scopul de a stabili asemanarile si deosebirile dintre ele, pentru ca pe aceasta baza sa se fixeze notiuni, sa se traga anumite concluzii.

. Clasificarea reprezinta actiunea de impartire, distribuire, repartizare sistematica pe clase sau intr-o anumita ordine a obiectelor sau fenomenelor, in functie de asemanarile si deosebirile dintre ele. Asemanarile le apropie si le incadreaza in aceeasi clasa, deosebirile le diferentiaza si le distribuie in clase diferite.

. Analiza reprezinta procedeul stiintific de cercetare a unui intreg, a unui fenomen, pornind de la studierea sistematica a fiecarui element component in parte al acestuia. In contabilitate, analiza are un camp foarte larg de aplicare.

. Sinteza este procedeul care se bazeaza pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare. Sinteza este folosita de metoda contabilitatii in operatiile de grupare si centralizare a datelor, pentru a le face din ce in ce mai sintetice, in scopul generalizarii concluziilor ce se desprind din analiza acestora.

2. Procedee specifice metodei contabilitatii. Procedeele specifice, utilizate de metoda contabilitatii pentru cercetarea si studierea obiectului sau, sunt urmatoarele: bilantul, contul si balanta de verificare.

. Bilantul este cel mai reprezentativ procedeu specific metodei contabilitatii, prin care se infaptuieste dubla reprezentare a patrimoniului intreprinderii. Cu ajutorul bilantului se reprezinta, la un moment dat, in expresie valorica, patrimoniul intreprinderii sub dublul sau aspect, si anume: pe de o parte, sub aspectul destinatiei economice a mijloacelor economice, pentru care contabilitatea foloseste notiunea de ACTIV si, pe de alta parte, sub aspectul surselor de finantare a mijloacelor economice, pentru care contabilitatea foloseste notiunea de PASIV. Intrucat bilantul nu poate sa reflecte miscarile survenite in cadrul unei perioade de timp pentru fiecare element patrimonial in parte, metoda contabilitatii utilizeaza, pentru atingerea acestui obiectiv, un alt procedeu specific numit cont.

. Contul este procedeul specific, metodei contabilitatii, care studiaza atat starea initiala si miscarile intervenite pe parcursul unei anumite perioade de timp, cat si starea finala a fiecarui element patrimonial component al patrimoniului.

Contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea tuturor operatiilor rezultate din miscarea si transformarea elementelor patrimoniale are la baza dubla inregistrare. Dubla inregistrare in conturi a operatiilor economice si financiare face posibila existenta si mentinerea unui echilibru permanent, necesar pentru verificarea datelor inregistrate in conturi.

. Balanta de verificare asigura respectarea in contabilitate a dublei inregistrari, oferind prin aceasta garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi, precum si a intocmirii unor bilanturi reale si complete. Cu ajutorul balantei de verificare se centralizeaza intreaga activitate economica a intreprinderii, reflectata distinct in conturi, pe parcursul perioadei de gestiune.

3. Procedee ale metodei contabilitatii comune si altor discipline economice: documentatia; evaluarea; calculatia; inventarierea.

. Documentatia consta in faptul ca operatiile economice sau financiare privitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale trebuie sa fie consemnate, in momentul efectuarii lor, in documente care fac dovada infaptuirii acestora. Acest lucru este necesar atat pentru realizarea cerintei principale a contabilitatii, de fundamentare si justificare a tuturor datelor sale pe baza de acte scrise, cat si pentru faptul ca datele inscrise in documente trebuie inregistrate in conturi.

. Evaluarea este procedeul prin care datele din contabilitate sunt reprezentate printr-o singura unitate de masura, dand posibilitatea centralizarii lor, cu ajutorul balantelor de verificare, si a generalizarii, cu ajutorul bilantului. Evaluarea consta in transformarea unitatilor naturale in unitati monetare, cu ajutorul preturilor.

. Calculatia. Notiunea de calculatie are o sfera larga de aplicabilitate in contabilitate. Ea include toate formele de calcul, incepand cu simpla calculare a datelor consemnate in documentele primare, continuand cu calculul rulajelor conturilor, al sumelor si al soldurilor acestora, cu calculul valorii elementelor patrimoniale inventariate, cu calculul amortizarii imobilizarilor, calculul provizoanelor etc. si terminand cu calculul tuturor indicatorilor economico-financiari.

. Inventarierea. Pentru a cunoaste situatia reala a patrimoniului, periodic, trebuie sa se verifice existenta faptica a tuturor elementelor patrimoniale inregistrate in contabilitate. In acest scop, contabilitatea se foloseste de procedeul numit inventariere. Prin inventariere trebuie sa se verifice existenta faptica a tuturor elementelor patrimoniale, in scopul descoperirii neconcordantelor dintre datele inregistrate in conturi si realitatile de pe teren. Pe baza constatarilor la care se ajunge in urma inventarierii, se fac rectificarile necesare in conturi si se stabilesc responsabilitati.