Economia de piata

Economia de piata

Daca avem in vedere mecanismul de alocare a resurselor in cadrul economiei de schimb, se disting doua tipuri principale de economie: economia de comanda (centralizata, planificata) si economia de piata.

Modelul teoretic al economiei de comanda are urmatoarele caracteristici:

- orientarea agentilor economici se face in mod centralizat si obligatoriu folosindu-se, in acest sens, aparatul de stat;

- principalele decizii economice sunt concentrate intr-un centru unic, ca expresie a unei organizari economice si politice de tip centralizat;

- sinteza deciziilor o reprezinta planul national unic.

Modelul teoretic al economiei de piata se fundamenteaza pe filozofia liberalismului clasic a proprietatii private si se bazeaza pe urmatoarele premise:

- individul este o fiinta inteligenta si rationala ghidat de interesul personal si principiul hedonist, liber in actiuni, suprema sa libertate fiind aceea de a fi subiect al proprietatii, dreptul de proprietate fiind generalizat si aparat pentru fiecare individ prin lege;

- egalitatea in drepturi, obligatii si tratament a fiecarui individ, a tuturor categoriilor de agenti economici este asigurat prin suprematia legii;

- toate deciziile sunt adoptate de catre agentii economici fara interventia autoritatilor publice;

- modelul asigura maximizarea satisfactiei agentilor economici producatori si consumatori si permite stimularea creativitatii si initiativei asigurand cea mai inalta eficienta economica.

Exista autori care considera economia de piata, concurentiala, un model economic ideal, caracterizat prin absenta totala a interventiei statului in economie - si obisnuiesc sa numeasca economiile moderne contemporane "economii mixte".

Chiar daca pe glob exista o mare varietate de economii de piata, se pot distinge cateva trasaturi generale ale acestor economii, astfel:

1. Indiferent de coloratura politica a diferitelor guverne, de mentalitati si trasaturi de ordin cultural ale natiunilor, liberalismul economic si proprietatea privata sunt prezente in economie cu grade diferite de manifestare de la tara la tara;

2. Economia de piata este o economie de tip concurential in care piata este principala modalitate de reglare a activitatii economice, autoritatile publice intervenind prin indirect dar si direct prin politici adecvate, in reglarea raporturilor cerere-oferta avand insa ca restrictii, reglementarile juridice existente;

3. Este extinsa mai ales la nivelul microeconomiei avand ca actori in spatiul economic al pietei respective, in special firme mici si mijlocii; aceasta realitate, nu exclude insa existenta unor intreprinderi mari si puternice cu capital privat, public sau mixt, care au importanta strategica pentru economia nationala si asigura un avantaj comparativ.

4. Este o economie de profit in cadrul ei urmarindu-se maximizarea satisfactiei de catre agentii economici producatori si consumatori.

Obtinerea unui profit cat mai mare (obiectiv urmarit de agentii economici producatori) creeaza premisele ridicarii nivelului de asistenta sociala, cultura, instruire prin redistribuirea acestuia la nivelul intregii societati;

5. Comportamentul agentilor economici atat producatori cat si consumatori este determinat de calcule de eficienta economica.

Istoria a demonstrat faptul ca, economia de piata, in formele sale reale de existenta (economii mixte), cu toate neajunsurile ei (inflatie, somaj), este capabila sa valorifice mai bine resursele decat o economie centralizata si sa asigure cetatenilor un nivel de trai mai ridicat.