Serviciile de plati din Romania

1. Cadrul legislativ. Rolul BNR.

In ultimii ani, sub influenta proceselor de integrare europeana si a mondiali-zarii economiei, s-au facut progrese importante in adaptarea cadrului juridic national la cel european. Principalul centru al acestei activitati s-a constituit la Banca Reglementelor Internationale (BRI) de la Basel, "banca bancilor centrale', sub egida Comitetului Guvernatorilor Bancilor Centrale din Grupul primelor tari industrializate, care a fondat un secretariat special pentru problematica sistemelor de plati (denumit CPSS). in contextul realizarii monedei unice si a unui sistem de plati paneuropean care sa o sustina (TARGET), o buna parte a rezultatelor de la Banca Reglementelor Internationale este dezvoltata astazi si prin activitatea Institutului Monetar European de la Frankfurt.

In Romania pana la promulgarea textelor imbunatatite in 1998, activitatea bancara era guvernata de Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara si de Legea nr. 34/1991 privind Statutul BNR. in conformitate cu acestea, numai bancile puteau efectua operatiuni bancare care sa includa emiterea si administrarea de instrumente de plata ca pe o componenta uzuala a activitatii lor.

Acest monopol de jure nu a fost de altfel contestat pana in prezent de facto de nici o initiativa practica. Ulterior, prin reglementare, BNR si-a atribuit functia de supraveghere functionala a instrumentelor si sistemelor de plati, iar legea organica revizuita din 1998 consacra aceasta functie ca fiind autentica si oportuna de natura bancii noastre centrale.

Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara nu reglementa alte patru cazuri particulare de persoane juridice care, pe langa banci, pot sa ofere servicii specifice de plati la nivel national: Trezoreria Statului, CEC, Posta Romana (mandat numerar) si BNR. Pe langa aceste sisteme de plati de importanta nationala, care fac obiectul unor legi aparte si ies din sfera de reglementare bancara a BNR, tot in afara acestei sfere de competenta a bancii centrale se situeaza circulatia instrumentelor de plata de debit pe suport hartie (cecurile, cambiile si biletele la ordin). Descarcarea de obligatiile financiare mai este reglementata de prevederile Codului Civil si de alte legi speciale.

Aparitia Legii nr. 66/1996 privind reorganizarea CEC si, mai ales, Statutul elaborat de CEC insusi, in consecinta legii, au definit noua structura si noul obiect de activitate al sau. Larga autonomie functionala conferita de lege CEC in raport cu bancile autorizate, reglementate si supravegheate de BNR, nu a aratat pana in prezent rezultate notabile in reforma sistemului de plati, avand principial vocatia lucrului cu populatia, cu milioane de conturi (retail banking).

Conform Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit, in Romania isi pot desfasura activitatea si cooperativele de credit, uneori denumite, cu ignorarea protectiei numelui de banca din Legea nr. 33/1991, "banci populare'. Din punctul de vedere al sistemelor de plati, nu este suficient clarificat de lege daca acest tip de institutie are obligatia de a avea cont curent deschis la BNR sau daca platile lor vor fi intermediate de bancile participante la sistemul national de plati al BNR (pe modelul german girozentrale).

Legislatia bancara din 1998 (Legea nr. 58 privind activitatea bancara, Legea nr. 83 privind procedura falimentului bancilor si Legea nr. 101 privind statutul BNR), reinnoind-o pe cea din 1991, reglementeaza, mai degraba, activitatea bancara decat institutiile create cu scopul de a fi autorizate de BNR sau de lege ca banci si pentru prima oara transferul de fonduri "ca parte a activitatii bancare organizate cu scopul finalizarii decontarii si prevenirii riscurilor de neplata'.

Avand prerogativa de a autoriza institutii ce desfasoara activitati bancare pe teritoriul Romaniei, BNR este si singura autoritate publica autonoma, sub controlul Parlamentului, care are misiunea legala si mijloacele de a valida si dezvolta adecvat instrumentele de plati fiduciare, nu numai in cadrul activitatii bancare, dar, intr-un cadru mai larg, cel putin de catre persoanele juridice din intreaga tara (intrucat contul bancar este obligatoriu pentru inregistrarea unei banci si insusi statutul lor juridic prevede si bancabilitatea documentelor de plata pe care le emit).

Totodata, o parte a rolului actual al BNR este si protectia consumatorului de servicii de plati fiduciare prestate de catre banci, precum si protectia resurselor nationale ce le sunt alocate, evident, limitate pe o piata concurentiala in formare, prin incurajarea unor plati fara numerar eficiente economic si social. Pe langa mentinerea unei discipline sporite pentru a combate frauda si riscurile, protectia presupune stimulare rationala prin intermedierea platilor, organizata ca activitate strict specializata, adiacenta mobilizarii si investirii de resurse banesti si avand propriul criteriu de performanta acoperirea costurilor totale de operare si scaderea costului pe operatie de plata; o astfel de intermediere are misiunea legala sa incurajeze BNR prin autorizarea si supravegherea functionala a unor persoane juridice, specialisti in domeniul decontarilor denumiti generic "case de compensatii interbancare'.

BNR insasi, poate asigura nu numai servicii de plati, ci si adiacente: compensate, depozitare si informare de risc. Totodata, BNR poate prelua partici-patii sau se poate implica operational in aranjamente institutionale similare din tara si din strainatate, cel putin in tara fiind dovedit ca aceasta implicare directa este conforma cu trasaturile istorice ale dezvoltarii sistemului de plati in Romania, in cadrul caruia un rol paternalist a fost jucat in ultima suta de ani de catre banca centrala, ca factor de expansiune in cultura de intreprindere bancara de la noi.

Platile, atat intre persoane fizice, cat si intre persoane juridice, sunt considerate relatii de drept civil si constituie subiect al codurilor civil si comercial, care, ambele inspirate anterior din Codul francez (napoleonian) si apoi din cel italian (1880), continua sa contina si astazi, la un nivel european, principiile fundamentale pe care se stabilesc contractele bancare.

Principalele instrumente de plati de debit, constituind mijloace fiduciare de descarcare de obligatii comerciale, au fost normate in concordanta cu conventiile de la Geneva din anii '30 printr-un set de legi datand din 1934 referitoare la cambie, bilet la ordin si cec. Fiind nefolosite aproape jumatate de veac, incepand din 1948, acestea au necesitat doar o actualizare efectuata de catre BNR in 1994, conceptele legale fiind insotite si de o consacrare legala a transfer-credit-ului, a carui utilizare nu a fost intrerupta in practica industriei bancare romanesti de la inceputurile moderne ale acesteia, la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Pentru implementarea unor sisteme de plati locale, cu niveluri de performanta in functionare de nivel occidental, banca centrala a dispus, inca pe baza prerogativelor conferite de legile bancare din 1991 de autoritatea de a reglementa bancile pe care le-a autorizat si de o responsabilitate in consecinta, ambele intarite si dezvoltate ca valente economico-sociale de noua legislatie bancara din 1998.

La inceputul anilor '90, pentru construirea unui cadru viabil al competitiei pe o piata inca neechipata cu toate institutiile necesare, din timp in timp, banca centrala a fost obligata sa actioneze pentru protectia consumatorilor si chiar si-a asumat o activitate de pionierat in rezolvarea problemelor noncompetitive generale ale industriei financiare (reglementarea platilor cu card, decontarea finala pentru piata extrabursiera, RASDAQ etc.). Ca o trasatura generala a acestei experiente de mai mult de un deceniu, s-ar putea spune ca, cel putin in domeniul platilor, banca centrala, atat in activitatea de reglementare, cat si in activitatea sa operationala curenta, nu a urmarit, in nici un caz, o conceptie in intregime preluata. Mai degraba, sacrificand abundenta de mijloace ce s-ar fi cuvenit a fi rational alocate propriei infrastructuri de plati unor imperative ce s-au dovedit a fi contingente, BNR a parcurs un stadiu in dezvoltarea proprie oferind economiei si societatii romanesti propriul sistem de plati ca unica referinta conceptuala si tehnologica, motiv pentru care comparative de performanta nu se pot face pe plan intern. Totodata, Legea bancara nr. 58/1998 statueaza monopolul persoanelor juridice autorizate de catre banca centrala sau in virtutea unei legi (speciale) de a desfasura activitati bancare pentru emiterea si decontarea instrumentelor de plati fara numerar (art. 8 pct. c) si pentru transferuri de fonduri, in scopul efectuarii de plati si decontari prin intermediul inregistrarii in evidente, inclusiv contabile (art. 8 pct. d si f). Astfel, art. 63 alin. l din Legea bancara stipuleaza ca "transferul de fonduri este organizat ca parte a activitatii bancare in scopul finalizarii decontarii si prevenirii riscurilor de neplata' si stabileste responsabilitatea fiecarei banci, pentru legalitatea si disciplina transferului de fonduri intre propriile sedii'.

Aceasta inseamna ca, avand prerogativa de a autoriza institutii ce desfasoara activitati bancare pe teritoriul Romaniei, doar BNR are misiunea legala si mijloacele de a dezvolta adecvat instrumentele si sistemele de plati fiduciare acceptabile si tranzactionabile cel putin de catre persoanele juridice din intreaga tara. Mai mult decat atat, art. 63 alin. 2 si 3 stipuleaza ca "autorizarea sistemelor de transfer de fonduri si a persoanelor juridice care fac transfer interbancar de fonduri se face de catre BNR; mijloacele de plata scripturale si circuitele de transfer de fonduri se aproba, in prealabil, pentru fiecare banca de catre BNR, in interesul protejarii consumatorului de astfel de servicii si incurajarii unor plati fara numerar eficiente'.

Rolul principal al bancii centrale in domeniul platilor fara numerar in Romania este reliefat de art. 64 din Legea bancara cu privire la specialistii in plati efectuate pe piata comertului cu bani, care adauga bancii centrale instrumente de reglementare pentru dirijarea corespunzatoare a politicii sale generale la nivel national in domeniul platilor fara numerar. Astfel, art. 64 stipuleaza ca ,,in vederea intaririi disciplinei platilor fara numerar si a reducerii costului activitatii bancare, BNR poate autoriza, la cerere, o persoana juridica sa functioneze in calitate de casa de compensatii interbancare. Nici un aranjament colectiv de efectuare a compensarilor reciproce si a decontarilor interbancare nu poate functiona pe teritoriul Romaniei fara autorizarea prealabila a BNR'.

De asemenea, BNR este inzestrata de lege cu instrumente operationale pentru indeplinirea acestei misiuni. Art. 39 din Legea bancara prevede ca "in termen de 30 de zile de la data obtinerii autorizatiei, fiecare banca este obligata sa deschida cont curent la BNR, conform reglementarilor emise de aceasta. Transferurile banesti operate prin inscrieri in contul curent deschis in evidentele BNR sunt irevocabile si neconditionate.

Bancile pot deschide la BNR si alte conturi, in conditiile stabilite de aceasta', in acelasi sens, art. 65 completeaza autorizarea aranjamentelor colective de cliring si decontare si, conform prevederilor art. 64, BNR poate extinde autorizarea conform libertatii ce trebuie sa se manifeste pe o piata antreprenoriala libera, dar cu masuri de prevenire a riscurilor de plati.

Asa cum stipuleaza art. 65 "in afara decontarilor, persoanele juridice prevazute la art. 64 pot primi, la cerere, autorizatia BNR de a efectua si alte servicii care ar putea contribui la indeplinirea scopului prevazut in actele lor constitutive si in normele lor de lucru'.

In conformitate cu propria lege organica din 1998 (Legea nr. 101 privind Statutul BNR), activitatea bancii centrale in domeniul sistemelor de plati se efectueaza in cadrul general functie de obiectivul fundamental al acesteia "de a asigura stabilitatea monedei nationale, pentru a contribui la stabilitatea preturilor'. In acest scop, "BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit, de plati, de autorizarea si supravegherea prudentiala bancara, in cadrul politicii generale a statului, urmarind functionarea normala a sistemului bancar si participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piata' (art. 2).

Legea organica din 1998 adauga la acestea instrumente suplimentare pentru a sprijini banca centrala in misiunea sa in domeniul platilor fara numerar.

Art. l ofera bancii centrale posibilitatea de a deschide sucursale si agentii pe teritoriul Romaniei fara limitarea localizarii acestora, iar art. 3 abiliteaza BNR sa colaboreze cu autoritati publice centrale si locale pentru indeplinirea obiectivelor sale. De asemenea, conform aceluiasi art. 3, BNR elaboreaza studii si analize privind, printre altele, "operatiunile sistemului bancar si de plati'.

Art. 21 ofera BNR un puternic instrument economic pentru realizarea misiunii sale in domeniul platilor fara numerar, stipuland ca "pentru toate operatiunile efectuate, BNR stabileste si incaseaza dobanzi, comisioane si alte forme de acoperire a costurilor de functionare si a riscurilor asumate, cu exceptia operatiunilor efectuate prin contul general al Trezoreriei Statului'.

Art. 24 alin. l adauga un instrument institutional si operational esential pentru BNR, stipuland ca BNR insasi "poate asigura servicii de compensare, depozitare si plata prin intermediul conturilor deschise in evidentele sale'. Concluzionand, BNR poate deschide in evidentele sale conturi (curente si de alt tip) pentru a evidentia desfasurarea activitatii bancare efectuate de persoanele juridice autorizate de catre BNR si pentru activitati de servicii de transfer de fonduri, inclusiv cele referitoare la gestionarea riscurilor generate de transferul de fonduri si de serviciile de decontare (de ex.: depozitare).

Tinand cont de trasaturile istorice ale dezvoltarii sistemului de plati in Romania, art. 24 alin. 2 permite BNR sa participe la aranjamente de plata incheiate cu specialistii in domeniu, atat in tara, cat si in strainatate, inclusiv prin participari de capital.

De asemenea, pe baza trasaturilor recente ale rolului critic al tehnologiei informatiei si al telecomunicatiilor, art. 25 trateaza informatiile despre risc mai degraba ca un subprodus al capacitatii de procesare a informatiilor de plati in cadrul BNR, stipuland ca "in scopul limitarii si prevenirii riscurilor de sistem bancar si de plati, BNR furnizeaza industriei bancare, cu respectarea secretului bancar, servicii de colectare si distribuire, la cerere si contra cost, a datelor si informatiilor referitoare la incidente de plati si la riscuri in activitatea de credit.

Pe de alta parte, in viziunea recentei legi romane, o astfel de abordare ramane adecvata activitatii de formare, indrumare si monitorizare a inceputurilor unei piete concurentiale intr-un mediu economic caracterizat prin penurie de resurse si lipsa unei culturi de intreprindere permisive pentru concurenta. Revine BNR misiunea de a stimula institutional si direct libera initiativa intr-un cadru sustinut de o infrastructura financiara inca amorfa la nivelul de ansamblu al societatii romanesti.

O atentie speciala este acordata de noile legi din 1998 privind domeniului serviciilor de plati furnizate de banca centrala bugetului de stat in art. 28 si art. 29 a legii organice, in termeni generali, art. 28 stipuleaza ca BNR tine in evidentele sale contul curent general al Trezoreriei Statului, precum si alte servicii de plati pe care le furnizeaza Ministerului de Finante in contul curent, acestea fiind subiect al acordurilor lor bilaterale a caror singura restrictie stabilita de lege este aceea ca acestea sunt gratuite, neavand facilitatea de credit overdraft si nefiind purtatoare de dobanzi in cazul pozitiei creditoare. La prima vedere, toate lucrarile de plati interbancare ale BNR pentru Trezoreria Statului, inclusiv toate transferurile de bani prin subconturi locale si centrale ale contului curent general al Trezoreriei Statului, pot fi subiect pentru comisioane de plati, dupa cum stabilesc din timp in timp acordurile bilaterale.

Atat conceptul de finalitate a platilor, cat si statutul juridic al contului curent in legislatia civila romaneasca in vigoare genereaza o larga tema de discutii daca BNR trebuie sa perceapa taxe bugetului de stat pentru utilizarea retelei intrabancare proprii.

Un alt scop major al bancii centrale, dat fiind rolul sau de imprumutator potential de ultima instanta, este asigurarea stabilitatii sistemice a economiei financiare, stabilitatea financiara. Aceasta presupune o implicare in supravegherea nu numai a bancilor, dar si a pietei financiare in general, pe calea supravegherii functionarii infrastructurilor care ofera servicii de tranzactii si decontare acestor piete, inclusiv a sistemelor de plati importante.

Exercitarea tuturor acestor functii este un proces complex si interdependent, cum fiecare criza pe piata financiara nu inceteaza sa o demonstreze in toate economiile dezvoltate.

In acord cu dezvoltarile din ultima vreme ale bancilor centrale, BNR este si ea in curs de a-si asuma functia de supraveghere functionala a sistemelor de plati de importanta nationala (oversight), functie care este recunoscuta a fi tot mai mult in zilele noastre drept una dintre funetiile-cheie specifice bancii centrale si al carei rol nu poate decat sa creasca in viitor.

De altfel, supravegherea functionala a sistemelor de plati, in particular a acelora care pot avea risc sistemic in functionarea economiei banilor, a devenit o prevedere statutara in bancile centrale ale tarilor lumii dezvoltate si, fiind cu atat mai necesara pe piete concurentiale in formare, este prevazuta in legislatia bancara imbunatatita la noi in 1998.

BNR poate exercita influenta corectiva si noncompetitiva asupra altor sisteme de plati decat cel propriu, a caror functionare poate fi critica pentru increderea publicului in credit si moneda. Nu trebuie neglijata nici capacitatea de persuasiune morala data de autoritatea legala si profesionala incontestabila de care se bucura BNR

Formarea pietei concurentiale depinde de echiparea societatii si a pietelor insele cu institutii adecvate, care sa stimuleze participarea cat mai larga a antreprenorilor, sa elimine monopolurile si concurenta neloiala, sa protejeze consumatorul si sa micsoreze continuu costul tranzactiilor, marind, si pe aceasta din urma cale, sursele si oportunitatile de a face profit.

Principalii ofertanti de servicii de plati bancare, de regula, catre agentii economici sunt, prin urmare: sistemul bancar, BNR si Trezoreria Statului. La acestea se mai pot adauga casele de compensatii interbancare sectoriale si Bursa de Valori Bucuresti si, desigur, Posta Romana, care intermediaza rolul antemen-tionatelor institutii pentru a le multiplica penetrarea fie la consumatorii de servicii specializate (piata de capital, carduri), fie la consumatorii de masa, segmente importante din populatia tarii (plata pensiilor, alocatiilor etc.).

2. Reglementari ale sistemului de plati din Romania

Sistemul de plati in Romania a fost supus in ultima perioada unui larg proces de reforma, modernizare, dezvoltare si diversificare desemnat sa urmareasca schimbarile fundamentale din sistemul financiar si bancar romanesc. Una dintre rezultante a fost modificarea graduala a diferitelor servicii si instrumente de plata utilizate in industria bancara romaneasca.

Principala trasatura a sistemului actual de plati din Romania este crearea unui cadru legal omogen, bazat pe noile legi bancare.

Inca din aprilie 1995, cand a fost adoptat noul sistem de plati din Romania, Banca Nationala a Romaniei a promovat in mod constant ideea unei depline integrari a tuturor participantilor in acest sistem cu scopul de a asigura o competitie tot mai mare intre ei, de a obtine o mai buna calitate a serviciilor de plati bancare si o crestere a utilizarii banilor prin banca centrala, ca sursa a stabilitatii intregului sistem financiar.

In scopul indeplinirii acestor obiective, BNR si-a focalizat atentia asupra:

reglementarii principalelor componente ale sistemului de plati: instrumente
de plati, proceduri de schimb interbancar si operatii finale de decontare;

proceduri operationale privind transferul interbancar si subsistemele de
decontare, precum si integrarea lor in sistemul de plati;

controlul riscurilor din sistemul de plati;

managementul sistemului de plati.

Rezultatul principal al acestor masuri este existenta sistemului actual unic de plati interbancare, condus in totalitate prin banca centrala, si ai carui participanti sunt, cu drepturi egale, toate bancile comerciale autorizate de BNR si, de asemenea, alte institutii financiare si intermediari bancari.

Reforma sistemului de plati a avut drept scop sustinerea permanenta a implementarii obiectivelor de politica monetara. Sistemul de plati constituie pentru autoritatea monetara a unei tari o sursa reala de informatii si un instrument efectiv de interventie prin supravegherea permanenta a fluxurilor de fonduri interbancare cu scopul diminuarii riscurilor bancare.

Activitatea bancara si conditiile in care se desfasoara aceasta in Romania sunt guvernate de Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara si Legea nr. 34/1991 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei.

Corespunzator acestora, numai bancile comerciale pot derula operatiuni bancare, incluzand emiterea si administrarea instrumentelor de plata ca un element de baza al activitatii lor.

Circulatia instrumentelor de plata de debit (cecuri, cambii si bilete la ordin) si achitarea obligatiilor financiare sunt guvernate de Codul civil si de alte legi specifice, avand ca punct de pornire Conventia de la Geneva.

Noua structura si obiectul de activitate al Casei de Economii si Consemna-tiuni sunt definite prin Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea CEC.Functionarea bancilor de credit cooperatiste are drept cadru legal legea nr.

Incepand din 1991, BNR a luat o serie de masuri decisive in scopul implicarii sale operationale in derularea reformei de plati fara numerar, dupa cum urmeaza:

A. Reglementarea si standardizarea celor mai importante instrumente de plata, elaborarea de proceduri destinate supravegherii riscurilor asociate utilizarii instrumentelor de plata. Respectand standardele internationale, a asigurat reinte
grarea cecului, ordinului de plata, cambiei si biletului la ordin.

Efectul acestor masuri a fost cresterea increderii clientilor in utilizarea instrumentelor fara numerar la nivel national, de asemenea sporirea credibilitatii sistemului bancar romanesc.

B. Referitor la procedurile de schimb interbancar, BNR a emis mai multe regle mentari care au acoperit, toate instrumentele de plata si au determinat stabilirea celui mai specializat sistem de plati cu proceduri operationale distinctive.

Implementarea noilor proceduri operationale in sistemul de plati a condus la decontarea a circa 99,04% din platile interbancare prin intermediul bancii centrale si de asemenea cresterea vitezei de rotatie a fondurilor prin conturile curente ale bancilor comerciale.

Principala functie a bancii centrale o constituie conducerea politicii monetare avand drept scop final contributia, printr-o echilibrata utilizare a monedei nationale, la stabilitatea macroeconomica (uneori, legea alegand ca forma de expresie a acesteia stabilitatea generala a preturilor, in primul rand prin scaderea inflatiei).

Pe langa functiile de banca centrala exercitate in domeniul sistemelor de plati de importanta nationala, BNR se implica cu raspunderi si resurse in domeniul operarii de sisteme de plati, pe baza posibilitatilor oferite de lege si a restrictiilor acesteia, care vizeaza gospodarirea banului public in interes general. O astfel de implicare directa ca agent de transfer si decontare bancara este, in principiu, separata de functia BNR, ca banca centrala, de agent de decontare finala si de organism de reglementare si supraveghere in domeniul platilor.

BNR ar deveni astfel nu numai "arbitru', dar si "jucator' in situatia de competitie de piata pentru prestarea de servicii de plati. De altfel, asumarea acestei functii principial nespecifice bancii centrale "clasice' s-a facut in cazul BNR in imprejurari speciale caracterizate prin necesitatea imperioasa de a asigura randamentul infaptuirii politicii monetare proprii intr-un mediu unde prevalau relatii de corespondent bancar. Implicarea BNR a fost, prin urmare, cauzata de cronicizarea unor fenomene destabilizatoare si a unor disfunctionalitati generate de erodarea infrastructurii de plati mostenite dupa 1990, situatie ce putea fi caracterizata prin:

- nivelul redus al cooperarii dintre banci in acest domeniu de interes
noncompetitiv, major si reciproc;

- piata vanzatorului si tarife de monopol la servicii de plati bancare orientate catre produs, tarifate ad-valorem si fara corelatie cu eficienta si
calitatea primite de clientul bancii; necorelarea randamentului de utilizare
a circuitelor de decontare intre unitatile aceleiasi banci (circuit
intrabancar) cu cel al decontarilor intre banci, avand drept principala
consecinta tendinta de a suplini neajunsurile informatiei si deciziei de trezorerie cu goana dupa sursele atrase reprezentate de '"sumele pe drum' ale clientilor (float) aflate in conturile de corespondent intre banci;

- sarcina legala si, in context, critica a bancii centrale de a asigura obtinerea sigurantei financiare, respectiv minimizarea riscurilor financiare
asociate circulatiei monetare.

Incepand din 1994, BNR si-a asumat rolul de initiator si coordonator al reformei unui sistem national de plati interbancare, primul de acest fel si inca singurul cu valoarea strategica a unei infrastructuri fmanciar-bancare de importanta critica pentru functionarea zilnica a intregii economii. BNR a anulat treptat toate circuitele de decontare prevazute in Normele nr. 2/1980, in interesul rationalizarii si standardizarii instrumentelor, procedurilor si timpilor implicati, cu impunerea drastica a respectarii cerintelor de performanta ale noilor tehnologii de decontare puse in practica incepand cu 3 aprilie 1995.

Un astfel de tip de implicare operationala directa a inceput sa fie remarcat, in ultimul deceniu, la mai toate bancile centrale vest-europene in cadrul procesului de integrare a principalelor sisteme de plati din UE in proiectul paneuropean al sistemului TARGET. Prin imperativele si posibilitatile din legislatia bancara din 1991, in vederea crearii de infrastructuri compatibile si interoperabile in mod viabil cu Vestul, si BNR a urmat tendinta inregistrata pe plan european de consolidare a rolului bancilor centrale in domeniul platilor de mare valoare.

Rolul primei institutii bancare a tarii noastre in domeniul platilor fara numerar deriva, pe de o parte, din statutul sau legal de autoritate publica independenta care stabileste si conduce in Romania politica monetara, valutara, de credit si de plati si, pe de alta parte, din rolul asumat efectiv, pe baza posibilitatilor create de legea sa organica, de a organiza si opera plati pentru clienti, pentru titulari de conturi, pe care le deschide in evidentele sale pentru a gestiona resursele banesti ce ii sunt incredintate de catre acestia, in vederea transferului de creante si descarcarii de obligatii reciproce intre respectivii titulari de conturi.

Pe langa responsabilitatile de reglementare si supraveghere in domeniul platilor conferite explicit de lege, BNR a devenit, din 1995, direct implicata in operarea unicului (deocamdata) sistem interbancar de transfer de fonduri din tara noastra, precum si in operarea decontarii finale realizate de catre intermediari de tipul caselor de compensatii (din 1996).

Asemenea multor banci centrale occidentale, BNR opereaza din 1996 si un depozit central de valori mobiliare guvernamentale (titluri de stat), precum si un sistem propriu de decontare pentru transferul valorilor mobiliare depozitate (in cadrul asa-numitului "regim de decontare speciala').

Implicarea operationala directa a BNR este, de asemenea, o consecinta a prevederii legale imperative a legii romane de a mentine conturi curente la banca centrala pentru banci si organizatii de compensare si decontare specializate (case de compensatii), cu scopul realizarii decontarii finale si definitive a creantelor reciproce din economie intermediate financiar (in forma baneasca).

Sisteme de plati de interes national (SPIN)

Infrastructura de plati moderna, cu mijloace electronice, reprezinta pentru orice stat un subiect de ordinul sigurantei nationale, pentru care, alaturi de toti factorii interni interesati, si statul roman va trebui sa faca mai mult, deoarece se afirma interesat de investitii straine si, in principiu, nu i se propune o alternativa de astfel de infrastructura de plati finantata cu aport de capital strain. Mai mult, tendinta contemporana in Europa Occidentala este ca banca centrala sa fie exponentul interesului public de a opera infrastructura de plati critica pentru natiune, justificand astfel utilizarea de fonduri publice pentru finantarea acestui efort propriu al statului, ca expresie a suveranitatii nationale.

Natura obiectului lor de activitate principal - transferul informatiei-bani si decontarea - face din intermediarii financiari specializati in plati institutii de interes public, reglementate si supravegheate de o autoritate publica, de regula, similara cu cea care indeplineste aceeasi functie in raport cu investitorii banesti (comerciantii cu bani de pe piata valutara, a creditului pe termen scurt si/sau de pe piata de capital). Legea romana din 1991 considera un singur tip de intermediari financiari specializati in plati fara numerar, casele de compensatii interbancare, iar legile bancare revizuite din 1998 extind obiectul preocuparii legii la "sisteme de plati de interes national (SPIN)', la agenti economici sau institutii publice puse sub autoritatea de reglementare si supraveghere a BNR intr-o economie de piata formata prin acumulari ale formelor evolutive ale liberei intreprinderi (cazul mai tuturor economiilor occidentale).

In ultimii ani au avut loc schimbari complete ale peisajului institutional in domeniul platilor fara numerar in marile comunitati economice ale lumii.

In Romania, SPIN al BNR a materializat decizii strategice cu caracter amplu reformator, in conformitate cu responsabilitatile asumate de prima institutie bancara a tarii pentru introducerea valorilor si mecanismelor economiei de piata. Unul dintre rezultate a fost modificarea graduala a importantei relative pe care o au diferitele instrumente si servicii de plata in cadrul sectorului bancar romanesc, in concordanta cu dezvoltarile globale contemporane, caracterizate prin cresterea gradului de fiduciaritare si de dematerializare a tranzactiilor pe piete de produse si servicii financiare interdependente.

Ca orice infrastructura, in contextul penuriei mostenite de mijloace de transfer si prelucrare securizata de date, beneficiind de solutiile contemporane de informatica si telecomunicatii, sistemul de transfer de informatie-bani reprezinta pentru Romania o problema aflata abia la inceputurile solutionarii sale, un factor de civilizatie si integrare bancara in lumea dezvoltata.

Sistemul de plati realizat de BNR pentru Romania in perioada ultimilor ani este consecinta instituirii, intre anii 1992 si 1997, a unui cadru legal omogen, bazat pe legile privind activitatea bancara din 1991. Printre altele, prevederile acestorlegi completate in 1998 confera bancilor dreptul exclusiv de a emite si de a gestiona mijloacele de plata si definesc, in mod explicit, banca centrala ca unica institutie cu functie de reglementare in domeniul platilor.

Incepand cu aprilie 1995, moment de la care a devenit operational noul SPIN al BNR, pana in prezent, singurul centru de acest gen din tara, la banca centrala, a promovat in mod constant integrarea deplina a tuturor participantilor la acest sistem, carora le presteaza servicii de decontare intermediara si finala, in calitate de clienti si cu scopul de a intensifica competitia intre acestia, astfel incat sa se obtina o imbunatatire a calitatii serviciilor bancare de plati prestate de catre banci agentilor economici si populatiei si o sporire a utilizarii fondurilor bancii centrale, ca sursa a sigurantei si a stabilitatii intregului sistem financiar. Instituind monopolul BNR asupra tuturor platilor intre banci (interbancare), Sistemul National de Plati al BNR asigura rezolvarea problemelor de noncompetitivitate ale participantilor, precum si satisfacerea unor interese publice majore fara alternativa in a responsabiliza legal si material vreo alta institutie publica romaneasca: prevenirea riscului de sistem in economia financiara a tarii, pastrarea increderii publicului in bani, banci si contracte fiduciare, scaderea costurilor publice pentru realizarea si operarea infrastructurii nationale de decontari fara numerar, pregatirea unui sistem de decontare pe baza bruta, in timp real (RTGS), integrator de nivel european, participarea definitorie la finalizarea in conditii de cost-eficienta a decontarilor Trezoreriei Statului, de care depinde functionarea fara intrerupere a sectorului bugetar al economiei romanesti.

Pentru realizarea unui nou sistem de plati fara numerar pentru tara, BNR si-a asumat rolul de initiator si coordonator al reformei acestei infrastructuri

financiar-bancare, atat printr-o structura special creata in centrala din

Bucuresti, cat si prin compartimente specializate, create in toate cele 41 de sucursale ale sale, care si-au asumat aceste sarcini prin efectul legii romane si au optat sa sustina tendinta evidenta de cativa ani pe plan mondial de consolidare a rolului bancilor centrale, prin concentrarea si centralizarea in subordinea lor a majoritatii covarsitoare a valorii decontarilor din economiile nationale.

In acest context, fixandu-si ca obiectiv si o sporire a utilizarii eficiente si rationale a fondurilor bancii centrale ca sursa a sigurantei si a stabilitatii intregului sistem financiar-bancar, actiunile BNR in domeniu au concretizat o strategie proprie care s-a concentrat, in principal, pe urmatoarele directii:

reglementarea sistemului de plati prin componentele sale de baza:

instrumentele de plata, modalitatile de transfer interbancar si procesul

de decontare finala;

procedurile de operare ale subsistemelor de transfer interbancar si de decontare si integrare a acestora in ansamblul sistemului de plati;

urmarirea riscurilor;

acoperirea costului resurselor alocate;

administrarea unitara a sistemului de plati al BNR.

Realizarile cele mai importante si fara precedent in istoria bancara a Romaniei datorate SPIN al BNR sunt:

principalele instrumente de plata cunoscute pe plan mondial sunt accesibile utilizatorilor romani intr-o forma standardizata la nivelul contemporan;

viteza decontarilor pe fiecare tip de instrument este normata comparabil cu legislatia europeana si este efectiv egala, ca medie, cu realizarile sistemelor similare occidentale (durata medie a decontarii unui cec a scazut de la 15-20 de zile la aproximativ 4,8 zile, iar a unui ordin de plata de la 9-15 zile la 3,6 zile);

rulajul decontarilor finale si ultime prin BNR este echivalent cu de

4,59 ori PIB al tarii, volum comparabil cu cel al sistemelor similare din economiile vest-europene;

platile de mare valoare sunt decontate in ziua initierii lor (,float'-ul in BNR a scazut de la trei saptamani calendaristice la maximum zece ore, in aceeasi zi);

' bancile dispun de baze de date centralizate privind rau-platnicii si efectele activitatii frauduloase cu instrumente de plata, astfel incat SPIN poate limita prin mecanismele sale de lucru, in orice moment al zilei, activitatea de decontari interbancare a agentilor economici si a altor persoane cu potential de risc.

Cu ocazia transformarilor pe care le-a suferit institutia care il integreaza, corespunzator asumarii functiilor sale de banca centrala de tip occidental, si administrarea SPIN al BNR a imbracat diferite forme organizatorice.

Reforma sistemului national de plati al BNR a fost conceputa astfel incat acesta sa sprijine zilnic si nemijlocit realizarea obiectivelor specifice si, punand la dispozitia autoritatii monetare a tarii o sursa de informatii curente, sa constituie un mijloc de avertizare timpurie, precum si un instrument puternic de interventie operativa, prin asigurarea supravegherii permanente a utilizarii fondurilor care tranziteaza conturile curente ale bancilor, in vederea limitarii accesului acestora la sursele de refinantare ale bancii centrale si prevenirii riscurilor de neplata (de lichiditate, de creditare si de sistem) din economie. Totodata, reforma ce a avut drept efect punerea in functiune a DECONT+BNR s-a numarat printre actiunile cele mai eficiente ale BNR, deoarece a avut la dispozitie mijloace materiale si banesti relativ modeste, astfel ca indeplinirea functiilor sistemului a depins, inca de la inceput, de capacitatea de servicii informatice si de telecomunicatii primite de la alte structuri din BNR.

TransFonD

BNR a infiintat Societatea Nationala de Transfer de Fonduri si Decontari -TransFonD, la data de 21.07.2000. Actionari, conform statutului, sunt BNR, cu 33,33%, si 28 de banci comerciale, majoritatea cu capital privat. Obiectul de activitate al TransFonD il reprezinta efectuarea incasarilor si platilor intre banci, Trezoreria statului si alte institutii financiare, precum si tinerea evidentei si transferului proprietatii titlurilor de stat.

In anul 2003 a fost emisa o circulara (Circulara nr. 21 din 3 iulie 2003) pentru modificarea si completarea Circularei Bancii Nationale a Romaniei nr. 9/2001 privind functionarea Societatii Nationale de Transfer de Fonduri si Decontari - TransFonD - SA in calitate de agent al Bancii Nationale a Romaniei Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 527 din 22 iulie 200

Aceasta hotaraste ca transferul de fonduri pe baza neta si/sau pe baza bruta intre: institutiile de credit (bancile persoane juridice romane, sucursalele din Romania ale bancilor straine, institutiile de credit si Banca Nationala a Romaniei, institutiile de credit si Trezoreria Statului, Trezoreria Statului si Banca Nationala a Romaniei, institutiile de credit si casele de compensatii interbancare si/sau titularii conturilor de decontare autorizati de Banca Nationala a Romaniei, precum si decontarea fondurilor se vor efectua de catre centrala si sucursalele Societatii Nationale de Transfer de Fonduri si Decontari - TransFonD - SA, in calitatea sa de agent al Bancii Nationale a Romaniei, in numele si pe contul Bancii Nationale a Romaniei. Activitatile de transfer de fonduri fara numerar pe baza neta si/sau pe baza bruta intre Banca Nationala a Romaniei si institutiile de credit, Banca Nationala a Romaniei si Trezoreria Statului, aferente exclusiv operatiunilor cu numerar si infiintarii, validarii sau reintregirii operatiunilor de poprire pe conturile participantilor, in care Banca Nationala a Romaniei este tinuta tert poprit, precum si decontarea acestora se vor efectua de catre Banca Nationala a Romaniei.

4. Procedura platilor

Banca Nationala a Romaniei este cea care emite bancnote si monede, fiind singura autorizata legal pentru aceasta operatiune. Circulatia monetara a acestora se face prin intermediul celor 41 de sucursale judetene.

Standardizarea la nivelul curent in tarile dezvoltate a continutului economic si conditiei tehnice a instructiunilor pentru plata, in primul rand a acelor documentate pe suport hartie, care sunt mai des utilizate in tara noastra, a fost efectuata de BNR in 1994, prin reglementarile privind cambia si biletul la ordin, cecul si ordinul de plata.

Aceste reglementari nu stanjenesc bancile sa practice ordinul de plata prin intermediul mijloacelor electronice, fapt tot mai frecvent in practica bancara. O armonizare ulterioara a fost facuta in 1995 pentru ordinele de plata ale Trezoreriei Statului si in 1996 pentru cele ale Ministerului Muncii (in contul bugetului Asigurarilor Sociale de Stat). BNR a realizat astfel o prima etapa de unificarea imprimatelor de ordine de plata, satisfacand pentru moment nevoia de informatie functionala a beneficiarilor autoritati bugetare, in Romania sunt emise lunar, astazi, aproximativ .700.000 ordine de plata interbancare pe suport-hartie pentru principalii utilizatori ai transferurilor, care sunt agentii economici. Aproape toate acestea sunt procesate manual in casele de compensatie ale DECONT + BNR.

Circuitul interbancar al transferului de credit este stabilit prin reglementari speciale care iau in considerare valoarea ordinelor de plata, dupa cum urmeaza: ordinele de plata de valori mici (sub 500 mii. lei, exclusiv) sunt prelucrate prin compensare multilaterala, iar cele de valori mari (peste 500 mii. lei, inclusiv) sunt prelucrate pe baza bruta. Ambele proceduri asigura: decontarea tranzactiilor prin conturile curente centralizate ale bancilor (deschise la BNR), efectuarea platilor in intervale de timp precis stabilite, informarea clientilor cu privire la timpul efectiv cerut pentru realizarea unui transfer de credit, in prezent, toate ordinele de plata pe suport-hartie de mica valoare utilizate pentru platile interbancare sunt compensate si decontate prin cele 42 de case de compensatii interbancare ale BNR

Incepand cu anul 1996, desi in Romania si-au facut aparitia cardurile bancare, nu au fost emise carduri de debit intr-o masura semnificativa (alternativa cea mai utilizata la ordinul de plata, in special pentru populatie). Printre cauze putem enumera: demotivarea sectorului bancar romanesc pentru costurile lucrului cu populatia (investitia initiala masiva in retele de transfer electronic de date), lipsa unei politici nationale pentru a scala efectele experimentelor reusite cu plati electronice si, nu in ultimul rand, costul experientei si invatarii personalului bancar si a utilizatorilor fata cu oferta supraabundenta de numerar in casierii si la populatie, economia subterana etc.

In ceea ce priveste instructiunile pentru plata de tip debit-transfer, acestea se bazeaza pe increderea beneficiarului de a accepta simpla instructiune a platitorului care ii indica o persoana, de obicei un intermediar financiar autorizat (o banca), care urmeaza sa faca plata ulterior pentru platitor in favoarea beneficiarului. Raporturile de intensa fiduciaritate pe care le presupun in vederea acceptarii instrumentele de debit au facut necesara uniformizarea intervenita, putin dupa 1930, in Europa, pentru principalele tipuri cunoscute: cambia si biletul la ordin (deopotriva instrumente de mobilizare a creantelor, titluri de credit si, de asemenea, instrumente de plata), precum si cecul (in principiu, numai instrument de plata, dar putand fi folosit si hibridat cu alte produse bancabile). in varianta europeana (adoptata si de . legislatia romana in 1934 si restaurata in 1992-1994 sub egida BNR) se aveau, desigur, in vedere formele corporale ale inscrisurilor operate pe suport hartie.

Avand in vedere progresele tehnologice, precum si riscul crescut la decontare pe care il presupune circulatia unui exemplar unicat in cazul instrumentelor de debit pe suport-hartie (ordinul de plata poate avea copii, egale in fata justitiei, care solutioneaza litigii daca sunt corect operate), este de remarcat ca, pe plan mondial, ponderea instrumentelor de debit pe suport-hartie scade continuu, acestea fiind inlocuite cu alternativa cecului pe suport neconventional: cardul cu functiune de credit (credit card).

Un instrument de debit aparte, dar reprezentand o etapa in dematerializare, este si mandatul postal practicat inca de Compania Nationala Posta Romana SA (money ordef). Valentele de instrument de plata fara numerar ale acestuia sunt, practic, mult restranse, deoarece el este un instrument de tip proprietar (are monopol asupra lui doar un intermediar) si care serveste un singur scop (evitarea transferului numerarului ca atare de la platitor la beneficiar). Compania Nationala Posta Romana SA executa numai transferuri de numerar care au la baza mandatele postale (off sau on-line). in prezent, avand in vedere faptul ca pensiile sunt platite inca in numerar si necesitatea de a spori numarul platilor fara numerar efectuate pentru populatie, integrarea circuitelor postale cu cele bancare capata o importanta deosebita.

5. Instrumente si modalitati de plata

Transferuri bancare - Ordinul de plata este cel mai utilizat mijloc de plata fara numerar din Romania. Cadrul sau legal este asigurat prin Reglementarile privind credit-transferul emise de Banca Nationala a Romaniei in 1994, care stipuleaza ca transferul credit poate fi realizat pe suport hartie sau electronic.

In Romania sunt emise lunar aproximativ 700.000 de ordine de plata interbancare pe suport hartie, intreprinderile fiind principalii utilizatori ai ordinelor de plata. Platile si incasarile Trezoreriei Statului si Bugetului Asigurarilor Sociale, indiferent de valoarea lor, sunt derulate intr-o forma speciala standardizata.

Circuitul interbancar al ordinelor de plata este stabilit prin reglementari speciale luand in considerare suma inclusa in ordinul de plata, respectiv: pentru valoare mica (mai putin de 500 mii. ROL), derularea se face prin cliring multilateral, iar pentru valoare mare (mai mult de 500 mii. ROL), procesarea se face pe o baza globala. Ambele proceduri asigura decontarea tranzactiilor in conturile curente ale bancilor comerciale, realizarea platilor in cadrul unor limite predeterminate si informarea clientilor referitor la timpul necesar pentru derularea fiecarui transfer bancar.

Cecul

Reglementarea legala a cecului este cuprinsa in Legea nr. 59/1934, modificata prin Legea nr. 83/1994, care, la randul ei, a aprobat cu unele modificari OG nr. 11/199 Reglementarile mentionate din anul 1934 au insemnat un progres pentru tara noastra, ele preluand in mare parte solutiile adoptate in materie prin Conventia de la Geneva din 19.01934, cuprinzand legea uniforma a cecului.

De mentionat ca Romania nu a ratificat Conventia si nici nu a aderat la ea, desi a servit ca model legislatiei noastre in materie.

Cecul poate fi utilizat atat la import, cat si la export si poate fi emis in moneda nationala sau in devize.

Plata importurilor prin cecuri se face pe baza existentei unui cont la banca importatorului, cont in devize care a fost creat in urma unei autorizari prealabile a autoritatii monetare din tara importatorului.

Cecul nu este un mijloc de plata privilegiat. Emiterea sa este la initiativa importatorului, iar circuitul de incasare este lung si tributar transmisiunilor postale: cecul, odata emis, este adresat exportatorului care il remite la banca sa, care il prezinta bancii importatorului pentru plata.

In Romania, legea cecului dateaza din 1934, respectiv Legea nr. 59. Dupa 1947, Romania nici nu a abrogat aceasta lege, dar nici nu a publicat-o, folosind, in schimb, norme si reglementari emise de Banca Nationala a Romaniei, incepand cu 1991 s-a procedat la crearea cadrului juridic necesar utilizarii acestui instrument de plata, drept urmare reglementarile din 1934 au fost modificate atat din punct de vedere tehnic bancar, cat mai ales din punct de vedere juridic, fapt reflectat prin Legea nr. 83/octombrie 1994.

Cecul este produsul unei traditii vechi pe plan mondial si, dupa decenii in care nu a fost folosit in practica, reluarea utilizarii lui in Romania s-a facut timid dupa 1994. Cu toate acestea, pentru a compensa lipsa unei culturi a increderii (specifica statistic, mai degraba, tarilor common law), cecul este, in Romania, singurul instrument de plata reglementat expres printr-o lege speciala, Legea nr. 59/1934 asupra cecului (bazata pe Conventia de la Geneva), lege care a fost repusa in aplicare, cu minime modificari, in septembrie 1994.

Spre deosebire de cec, toate celelalte instrumente de plata, mai ales cele de credit, sunt reglementate nu de legi speciale, ci de catre BNR (cu exceptia valentelor de instrument de plata ale cambiei si biletului la ordin, si ele obiect de lege speciala din 1934, insa practic depasite astazi, atat pe plan mondial, cat si la noi, de instrumente alternative mai performante, mai democratice ca intelegere si chiar mai ieftine din punctul de vedere al costului litigiilor in cazul producerii riscurilor de neplata). Deoarece dreptul de a emite cecuri, cambii si bilete la ordin este prevazut de lege, dar nu este sanctionat de atractivitatea comerciala a folosirii lor in practica in ultimii ani, BNR a pus la dispozitia doritorilor baza de reglementare pentru comertul efectuat de banci cu aceste instructiuni.

Cateva prevederi din reglementarile BNR asupra cecurilor din 1994 au avut, pe langa scopul readucerii in actualitate dupa o lunga perioada de desuetudine, si telul cultural de a accesibiliza instrumentul nespecialistilor, de a moderniza, in conformitate cu experienta acumulata in tarile avansate.

Toate cecurile barate emise de/in favoarea persoanelor fizice sau juridice, clienti ai diferitelor banci, cu exceptia cecurilor BNR, utilizate de banci sau de diferitele directii din BNR pentru a ordona plati, sunt procesate prin compensare interbancara multilaterala:

cecurile in care trasul este BNR sunt decontate pe baza bilaterala in conturile curente ale bancilor deschise la banca centrala;

circuitele interbancare pentru cecuri, inclusiv termenul-limita pana la care bancile sunt obligate sa puna sumele la dispozitia clientilor bene
ficiari, sunt reglementate de catre BNR;

durata de timp necesara unei banci pentru a credita contul beneficia
rului unui cec este mai mare decat in cazul ordinului de plata pentru ca
cecurile sunt inca considerate de catre banci ca fiind mijloace de plata
riscante, care impun costuri administrative sporite in vederea evitarii
fraudelor, determinate de operatiunile de verificare a disponibilitatii
sumelor si autenticitatii instrumentelor;

normele si reglementarile in vigoare care permit emiterea cecului
pentru operatiuni cu numerar, a cecului de calatorie si a cecului circular
sunt conforme cu practica internationala actuala in materie.

Toate cecurile emise de sau in beneficiul persoanelor fizice sau juridice, clienti ai diferitelor banci comerciale, cu exceptia celor la care trasul este BNR -utilizate fie de bancile comerciale, fie de BNR pentru a ordona platile, sunt efectuate pe baze multilaterale:

cecurile la care trasul este BNR sunt decontate pe baze bilaterale in
conturile curente ale bancilor comerciale deschise la banca centrala;

circuitul interbancar al cecurilor si perioada maxima in cadrul careia bancile trebuie sa puna fondurile la dispozitia beneficiarilor sunt
reglementate de catre BNR. Timpul necesar bancilor de a credita
beneficiarul este mult mai mare decat in cazul ordinului de plata,
deoarece cecurile sunt inca considerate de banci drept mijloace de plata
riscante care impun costuri de administrare ridicate in scopul prevenirii
fraudei si descoperirilor de cont.

Cambiile si biletele la ordin

Bancile pot primi si procesa cambii si bilete la ordin in baza Legii nr. 58/1934 (avand la baza Conventia de la Geneva) revizuita in septembrie 1994.

Bancile pot primi si efectua operatiuni cu cambii si bilete la ordin in baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin (bazata pe Conventia de la Geneva), lege care a fost repusa in aplicare, cu minime modificari, in septembrie 1994. Aceste doua titluri de credit, care la scadenta devin instrumente de plata, nu sunt utilizate pe scara larga de catre clientii bancilor datorita absentei unei infrastructuri financiare eficiente, care sa asigure increderea publicului in ele, si datorita practicii bancare romanesti, care evita scontarea efectelor de comert pentru care nu exista piata nationala semnificativa. La scadenta, cambia si biletul la ordin sunt prelucrate ca instrumente de plata de debit si sunt decontate ulterior prezentarii lor la o casa de compensatii interbancare a BNR

Reintroducerea expresa a legislatiei cambiei prin Ordonanta de Guvern nr. 11 din 4 august 1993 si apoi prin Legea nr. 83 din 1994 nu reprezinta decat o reconfirmare romaneasca a legislatiei internationale a cambiei.

Aceste doua instrumente de plata nu sunt inca utilizate la scara larga de catre clientii bancilor datorita absentei unei infrastructuri financiare eficiente, necesara pentru a creste increderea publicului. Cambiile si biletele la ordin sunt procesate la maturitate ca instrumente de plata debit si sunt decontate dupa prezentarea la o casa de cliring a BNR.

Cardul

In anul 1991, Consiliul de Administratie al BNR a hotarat sa creeze un centru de proiectare si management al modernizarii platilor si decontarilor din intreaga economie. Era, deopotriva, important si urgent sa fie modificat sistemul circulator al monedei nationale in acord cu noile relatii intre intreprinzatori, cu dificultatile sectorului public si asteptarile de innoire ale populatiei.

S-a sperat atunci ca bancile, fortele pozitive ale pietei, sa preia partea hotaratoare a realizarii acestui obiectiv, fara indoiala comun. Dupa trei ani, s-a hotarat ca nu se mai putea astepta si BNR s-a mobilizat pentru ca, pe baza autoritatii conferite ei de lege si cu resursele proprii disponibile, sa realizeze schimbarea din temelii a vechiului sistem de decontari din tara.

Pentru aceasta, BNR a pus la dispozitia bancilor si a Trezoreriei Statului importante resurse din intreaga sa retea de sucursale judetene, unde personalul s-a pregatit in spiritul unei culturi profesionale si al unei discipline apropiate de valorile de risc si de responsabilitate ale pietei. Si in tarile dezvoltate, pentru organizarea pietei, bancile centrale au facut in aceeasi perioada interventii similare de amploare. Pe fundalul dificultatilor tranzitiei la noi, banca centrala a creat o infrastructura de plati.

Folosirea cardurilor in Romania debuteaza in 1992, cand Banca Agricola (acum devenita Raiffeisen), BCR, BRD-GSG, Bancorex, Banca Comerciala "Ion Tiriac' si, ulterior, Banc Post au pus bazele programelor de acceptare a cardurilor. S-a produs aderarea lor la sistemele mondiale VISA International (1992) si Europay (1994). De asemenea, s-au creat compartimente speciale dedicate operatiunilor cu carduri. Prin consultanta internationala, s-au demarat programe de acceptare a cardurilor de catre piata.

Pentru procesarea tranzactiilor cu carduri, bancile comerciale au constituit la Bucuresti, conform unor uzante internationale, o societate comerciala numita ROMCARD, specializata in prelucrarea automata a operatiunilor derulate in Romania, in acest fel, comerciantilor romani li s-a creat posibilitatea obtinerii autorizarilor in maximum 30 secunde si facilitatea decontarii valutare in doua zile lucratoare.

Cardurile in Romania sunt emise de un numar relativ mare de banci comerciale, marea majoritate marcile VISA sau EUROPAY, in scopul utilizarii acestora de catre persoane fizice sau juridice.

Toate tranzactiile sunt realizate (autorizate si procesate) de catre centrele VISA si EUROPAY. Banca Nationala a Romaniei este agentul de decontare pentru toate aceste tranzactii bazate pe acorduri semnate cu VISA si EUROPAY. BNR primeste zilnic de la VISA si EUROPAY pozitia neta pe fiecare banca participanta si sumele ce sunt decontate prin conturile bancilor comerciale la BNR.

Corespunzator Legii nr. 34/1991 privind Statutul BNR, aceasta este autorizata sa emita reglementari privitoare la platile prin carduri (Reglementarea nr. 1/1995 si Reglementarea nr. 6/1995) cu scopul de a stabili cadrul general necesar realizarii platilor electronice, in conformitate cu aceste reglementari, fiecare banca ce doreste sa emita carduri trebuie sa obtina autorizatia de la BNR.

In acelasi timp, BNR incearca sa creeze o companie pe actiuni (ca si CARTA SI in Italia sau CARTES BANCAIRES in Franta) impreuna cu bancile comerciale in scopul reducerii costurilor programului de emitere de carduri, costurilor operationale si, in final, reducerea costului tranzactiilor prin carduri.

Intre timp, BNR sustine mai putin emiterea de carduri proprii de catre banci, sustinand orice initiativa ce are legatura cu VISA sau EUROPAY cu scopul de a fi sigura ca bancile comerciale vor primi know-how de la aceste companii si ca derularea afacerilor prin carduri va avea o baza solida.

Banca Nationala a Romaniei a elaborat doua acte normative care isi propun sa reglementeze folosirea cardurilor in tara noastra.

Regulamentul nr. l privind principiile si organizarea avizarii tehnice a sistemelor de plati si decontari fara numerar, publicat in Monitorul
Oficial nr. 75 din 26.04.1995. Actul numeste Banca Nationala ca
Autoritate de Avizare Tehnica, prin Directia Plati si Decontari Bancare
si descrie procedurile si formalitatile prin care diferitele banci pot sa-si
avizeze sisteme de plati fara numerar.

Regulamentul nr. 6 privind principiile si organizarea platilor cu card de catre societatile bancare, publicat in Monitorul Oficial nr. 282 din
5.12.1995. Reglementarea are ca obiect stabilirea modului de organi
zare a activitatilor de transfer de fonduri si decontare prin carduri de
plata (plati cu carduri), efectuate de banci. Se definesc termeni specifici
domeniului, cum ar fi ATM, EFT POS, card, card multifunctional, card
de debit, PIN, transfer de fonduri etc. Se desemneaza, de asemenea, elementele constitutive ale cardului, precum si drepturile si obligatiile bancilor in ceea ce priveste operatiunile cu card. Intr-un capitol separat sunt enumerate principiile de procedura pentru emiterea cardurilor, participarea cardurilor la plati, fraudele si activitatile cu risc.

Emiterea de carduri

Primul card in lei a fost emis in Romania de catre BRD in decembrie '95. El se numea Prima si avea o serie de caracteristici care nu au mai fost prezente la nici un card lansat pe piata in anii care au urmat. Astfel, Prima era un card cu functii duale respectiv debit/credit pentru persoane fizice si debit pentru companii. Dar principala particularitate o constituia faptul ca Prima era un card proprietar, el nefnnd emis sub licenta AMERICAN EXPRESS, DINERS CLUB, EUROPAY, JAP AN CREDIT BUREAU sau VISA. Aceasta experienta nu a mai fost repetata, toate cardurile emise (ulterior) de sistemul bancar roman fiind lansate sub o marca internationala.

La inceputul lunii octombrie 2003 se aflau in circulatie peste 60 de tipuri diferite de carduri active. Indiferent ca sunt de debit sau de credit, acceptate intern sau/si international, pentru persoane fizice sau pentru companii, cardurile romanesti au fost emise sub marcile VISA, AMERICAN EXPRESS si EUROPAY. De fapt, aceasta a fost si ordinea cronologica in timp, respectiv, iunie '95 (BC1T VISA Clasic), ianuarie '96 (BCIT AMEX) si februarie '96 (BCR Maestro).

In Romania sunt emise aproximativ 4 milioane de carduri bancare, aproximativ egal impartite intre Visa si MasterCard. Circa 80 % sunt carduri de debit, dar destul de multe permit descoperit de credit, asadar, structurarea carduri de credit/debit devine tot mai neclara, in medie, lunar, apar peste 100.000 de noi carduri pe piata, la nivelul intregii tari, circa 20.000 revenind Capitalei. Astfel, se inregistreaza una dintre cele mai mari rate de crestere din Europa in domeniul emiterii, volumului si numarului de tranzactii, dar baza este relativ mica, pentru o populatie de 21 milioane de locuitori.

Anul 2003 aduce un volum tranzactionat de cel putin 1,5 miliarde de dolari (automate bancare, comercianti, tranzactii ale nerezidentilor si ale cetatenilor romani in strainatate).

Mobilizarile atrase de carduri sunt in medie de circa 100-150 milioane de dolari, la nivelul intregului sistem bancar. Alte elemente de infrastructura sunt cele aproximativ 1.700 de automate bancare instalate si circa 4.000-5.000 de cititoare de carduri electronice la un numar de aproximativ 8.000 de comercianti acceptatori. Trei banci (BCR, BRD-GSG si Banc Post) au fiecare circa 30% din piata.

Principalele activitati cu carduri

Actul normativ care reglementeaza activitatea de emitere si acceptare a cardurilor pe teritoriul Romaniei este "Regulamentul privind principiile si organizarea platilor cu card de catre societatile bancare' emis de Banca Nationala a Romaniei. Pe langa acesta, fiecare banca emitenta are propriile norme si proceduri de desfasurare a activitatii cu carduri. Acestea trebuie sa respecte toate reglementarile in vigoare ale BNR si sa fie aprobate de banca centrala. Recent, Guvernul Romaniei a emis o ordonanta care obliga comerciantii cu o cifra de afaceri mai mare de 100.000 de euro sa accepte si cardul ca modalitate de plata.

In tara noastra, sunt utilizate atat cardurile nationale, cat si carduri internationale, in martie 1994, a fost creata societatea ROMCARD pentru procesarea si autorizarea tranzactiilor pe baza de carduri cu utilizare internationala, in sistem VISA International, MasterCard si Eurocard.

Bancile romanesti care s-au asociat in acest scop au fost: Banca Comerciala Romana, Bancorex, Banca Agricola, Banca "Ion Tiriac' si Banca Romana pentru Dezvoltare, toate fiind membre VISA, iar unele si membre Europay. in 1995, Banc Post a devenit membru al organizatiei Visa International, iar din 1996 si membru Europay, fara a fi insa asociata la ROMCARD. Bancile au realizat acest sistem de procesare centralizat care are in vedere toate problemele privind autorizarea si procesarea platilor operate in sistemul cardurilor internationale, in acelasi timp ROMCARD, se constituie ca o entitate de legatura, o interfata intre aceste banci si sistemul de procesare internationala a tranzactiilor cu carduri care, in cazul organizatiei VISA International, are centrul pentru Europa la Londra.

Operatiunile legate de carduri sunt emiterea si acceptarea. Orice banca sau institutie solicita titularului de marca, pe baza unui contract care se incheie intre titular si banca, emiterea cardului sub egida marcii respective.

Pentru acest lucru, banca va plati o serie de taxe pe care le va recupera de la posesorii de carduri. Emitentul se obliga prin contract sa respecte toate normele si reglementarile organizatiei sub egida careia a emis cardul.

Debit-transfer-ul ar putea deveni popular si rentabil intr-un mediu suficient de echipat cu intermediari financiari (in primul rand banci) si acolo unde intervine, bineinteles, o politica de limitare a tranzactiilor cu numerar. Acest adevar are putine sanse de a fi considerat relativ si de aceea, fie ca este vorba de persoane juridice, fie de persoane fizice, credit-transfer-urile sunt majoritare astazi atat ca volum, cat si ca valoare in orice tara din lume. Romania nu face exceptie, dar, din pacate, nu ne putem referi deocamdata decat la platile agentilor economici, si nu la cele ale populatiei.

Statisticile comparate intre instrumentele de debit si cele de credit demonstreaza preferinta certa pentru acestea din urma si in Romania.

Extinderea retelei de ATM-uri

Dupa infiintarea centrului de procesare a tranzactiilor cu carduri -ROMCARD SA, investitiile in infrastructura au continuat timid in '96 si au cunoscut o explozie incepand cu 1999, cand toate bancile mari, cu retea nationala, au achizitionat si pus in functiune un numar impresionant de ATM-uri. in prima jumatate a anului 2001 au fost instalate peste 220 de bancomate; astfel s-a ajuns la un total de 973 de aparate. Pentru bancile emitente, Bucurestiul ramane principala piata a cardurilor din Romania, iar aceasta este demonstrata si de cele 191 de automate bancare operationale in Capitala. Practic, statistica, la 30 iunie 2001, releva faptul ca un ATM din cinci este instalat in Bucuresti. Pentru piata automatelor bancare din Romania nu se poate spune ca avem un lider de necontestat, intrucat primele doua banci clasate "alearga' umar la umar. Practic, Banca Comerciala Romana devanseaza Banc Post cu numai doua bancomate. Este de precizat faptul ca in primele sase luni ale anului 2001 Banc Post a fost banca cu cele mai multe automate instalate. Cele doua banci detin o cota de 60% din piata. Cea mai mare crestere a numarului aparatelor instalate in aceasta perioada a apartinut Bancii Transilvania, care a reusit aproape sa-si tripleze reteaua de ATM-uri. Singurele banci care nu au instalat nici un bancomat in acest an sunt Banca Agricola si Banca "Ion Tiriac'; banca intentioneaza insa sa-si dubleze reteaua pana la sfarsitul acestui an, in acest sens fiind deja achizitionate 50 de ATM-uri.

Transferul electronic al fondurilor la punctele de vanzare

Sistemul interbancar de transfer de fonduri este acel sistem de plati care, pe baza unui contract sau a unei legi ori prin efectul acesteia, mijloceste circulatia fondurilor in spatiu si timp, intre cel putin trei participanti la decontare, semnatari ai unor obligatii reciproce de a respecta reguli comune si proceduri standardizate pentru a transmite si a deconta obligatiile banesti care intervin intre ei, fie in numele si pe contul lor, fie la cererea clientilor lor care le ordona sau ii mandateaza sa faca o plata.

Sistemul interbancar de transfer de fonduri asigura finalitatea decontarii prin stingerea datoriilor sau creantelor, una cate una, in mod individual, tehnica denumita, conform practicii internationale, decontare pe brut si/sau prin stingerea de catre un agent de decontare numai a diferentei dintre datoriile si creantele tuturor participantilor la decontare sau a tuturor combinatiilor de cate doi astfel de participanti, tehnica denumita, conform practicii internationale, decontare pe net.

Transferul de fonduri este actul de a transmite sau creare de drepturi asupra fondurilor. Transferul interbancar de fonduri este initiat de o banca si se incheie prin decontarea finala a sumei, in momentul si in forma hotarate in cadrul unui sistem interbancar de transfer de fonduri pentru inregistrarea in conturile agentului de decontare.

O alta metoda de a efectua plata cu carduri, mai putin rapida, presupune legatura telefonica cu centrul de autorizare si utilizarea de catre comerciant a unui imprinter.

Imprinter-ul este un dispozitiv mecanic care permite luarea unei amprente de pe elementele in relief de pe fata cardului si transpunerea lor pe suprafata unui document confectionat pe suport de hartie denumit imprinter voucher care este, de regula, nota de plata a comerciantului.

La incheierea zilei de lucru, comerciantul totalizeaza notele de plata intocmite cu ocazia vanzarilor prin card, le inregistreaza si preda bancii cate un exemplar din fiecare, celelalte ramanand in evidentele sale. Banca plateste comerciantului contravaloarea notelor de plata predate, la un termen stabilit prin contractul incheiat.

Infrastructura informatica si de telecomunicatii asigura securitatea si rapiditatea tranzactiilor si permite:

autorizarea tranzactiei de catre banca/institutia emitenta a cardului;

creditarea creditului comerciantului de catre banca sa pentru marfurile si serviciile vandute de acesta pe baza de card;

debitarea de catre banca emitenta a contului posesorului de card, cu sumele platilor efectuate de catre acesta.

Codul personal de identificare aferent unui card, prescurtat, conform practicii internationale, prin termenul PIN (Personal Identification Number), este un cod personal atribuit biunivoc de catre emitent unui detinator de card, pe care utilizatorul poate fi pus in situatia de a-1 reproduce in vederea verificarii identitatii detinatorului la o plata cu card deservita de un automat programabil sau de un alt mijloc apt sa preia si sa recunoasca pentru comerciant, precum si sa protejeze, cel putin fata de acesta din urma, continutul respectivului PIN. Acolo unde plata cu card se poate face prin transfer electronic de date, PIN poate fi considerat ca echivalentul electronic al semnaturii detinatorului cardului.

Pentru utilizarea acestora, detinatorul cardului trebuie sa introduca cardul intr-o fanta speciala a aparatului, sa tasteze PIN-ul si suma dorita. Operatiunea realizata de aceste automate este directa si imediata, iar detinatorii cardului primesc automat un document scris care le permite sa pastreze evidenta tranzactiei.

Terminalele la punctele de vanzare (EFTPOS)

Automatul programabil este un dispozitiv electronic cu un program intern prin care, cu ajutorul unui card compatibil, sunt initiate si pot fi efectuate operatiuni de plati.

Plata marfurilor si serviciilor presupune existenta unui terminal la comerciant, conectat la infrastructura informatica si de telecomunicatii destinata platilor prin carduri.

Folosind informatia continuta de banda magnetica a cardului (cardul fiind introdus intr-o fanta speciala a terminalului) si prin tastarea valorii tranzactiei de la EFPOS, comerciantul primeste automat autorizarea privind plata.

De indata ce tranzactia a fost autorizata, dispozitivul furnizeaza nota de plata in doua exemplare. Notele de plata sunt semnate de client, semnatura data este confruntata de comerciant cu cea de pe card.

Cardul de plata standardizat, securizat si individualizat, semnaland faptul ca detinatorul sau ar putea avea acces la dreptul de a-1 folosi pentru plata, conferit de emitent; un card este acceptabil de catre comerciant ca mijloc de plata, de catre detinator, a obligatiilor asumate de catre utilizator la procurarea de marfuri, consumul de servicii sau obtinerea de avansuri in numerar de la comerciant, in termenele si in conditiile legii, a obligatiilor reciproce si a altor reglementari aplicabile.

Un card va fi acceptat ca mijloc de plata conform conditiilor in care a fost emis, stipulate prin obligatii reciproce.

In vederea prevenirii riscurilor de neplata, orice instrument de plata, inclusiv cardul, va fi acceptat ca mijloc de plata, astfel incat sa permita unui sistem de transfer de fonduri:

transferul obligatiilor create de instructiunile de a plati sau de a face sa se plateasca, date sau autorizate de platitor, colectate la banca beneficiarului
platii catre banca platitorului in vederea debitarii contului acestuia, proce
dura care va fi denumita, conform practicii internationale, debit transfer;

prelucrarea unuia sau a mai multor ordine de plata incepand cu cel al initiatorului, date in scopul de a pune fonduri la dispozitia beneficiarului, proce
dura care va fi denumita, conform practicii internationale, credit-transfer.