Castelele de pe Valea Loarei

Castelele de pe Valea Loarei

Din Evul Mediu, Valea Loarei a fost, gratie padurilor cinegetice si blandetii climatului, regiunea predilecta a regilor si marilor seniori. De-a lungul meandrelor fluviului, frumoase si vaste asezari s-au ridicat pentru a-i intampina pe mai marii lumii cu suitele lor.: Amboise, Angers, Azay-le-Rideau, Chamboard, Chenonceau, Langeais, Loches, Mans si Tours. In zilele noastre, mereu cautata pentru somptuoasele ei castele, aceasta regiune ramane, cu orasele ei elegante si peisajele linistitoare modelate de ultimul fluviu salbatic al Europei, un adevarat paradis. Padurile si cararile se deschid plimbaretilor calare sau cu bicicleta; raurile si iazurile isi ofera apa pescarilor sau amatorilor de sporturi nautice. Vita de vie si viul, veritabile revelatii ale culturii si traditiei unei regiuni, sunt prezente pretutindeni. Pentru turisti este tara umorului lui Rabelais, a pietrelor aurite de soare care conserva secretul aventurilor uitate, tara armoniei, gratiei si senzualitatii: este gradina Frantei.

Valea regala este deschisa de Castelul Gien, domeniul Anei de Beaujeu, fiica regelui Louis XI. Este dotat cu mici turnuri, dominate de o fatada ornamentala de caramizi bicolore, asezate in romburi. Castelul este amplasat aproape de podul care traverseaza orasul Orleans, reputat pentru faiantele sale.

Cea mai cunoscuta minune a vaii Loare si cel mai fascinant castel, Castelul Chambord, reprezinta opera regelui Francois I, construit in anul 1519, cand acesta avea varsta de 25 ani, ca simbol al puterii absolute a regelui in Franta, al puterii fata de Biserica si mai ales a Imparatului Charles Quint, dar si simbol al intalnirii de vanatoare. In aceeasi idee va fi si terminat de Louis XIV, in 1685. Capodopera a lui Francois I, maretul Castel Chambord, un inegalabil act de curaj arhitectural, ridicat pe un afluent al Loarei, reprezinta un adevarat simbol al elegantei, situat in inima unui vast izvor forestier natural.

Acest somptuos loc de vanatoare a constituit cadrul intalnirilor regale, splendidelor petreceri ale lui Francois I, al reprezentatiilor date de Moliere pentru Louis XIV. O zi intreaga abia iti ajunge ca sa vizitezi domeniul acestui magnific palat cladit in sanul unui paradis populat de cerbi si mistreti. In mijlocul unui parc si al unei paduri de vanatoare se inalta impresionanta silueta a unui castel, pecetluit cu linii medievale si decoruri ale renasterii. In centrul cladirii se rasuceste celebra scara cu dubla miscare care le permitea rivalilor de la curte sa nu se intalneasca.

Pe timpul contilor de Blois, castelul nu era decat un loc de adunare pentru partide de vanatoare. La venirea lui Louis al XII-lea el este integrat domeniului regal, iar pe timpul lui Francois I se incep lucrarile de extindere, astfel incat, in Franta, in perioada in care Chambord a fost construit, u exista un alt castel de dimensiuni asa de mari, a adevarata "matematicizare" a arhitecturii, o grandioasa creatie: 440 de camere, 440 de seminee, 13 scari si 800 de capitoluri. Regele a cheltuit fara masura pentru a-si realiza proiectul, modificand chiar si cursul raului. Se zice ca Leonardo da Vinci in persoana a participat la conceperea lui, acesta locuind pentru multi ani in Castelul Clos-Luc, din Amboise.

De forma dreptunghiulara, are in cele patru colturi patru turnuri rotunde. In centru se ridica donjonul,constructie enorma, patrata, flancata tot de atatea turnuri, care constituie partea principala a castelului. Fatada are o alura sobra, punctata de ferestre cu cercevele separate la fiecare etaj de catre un cordon dublu impodobit cu muluri. La nivelul acoperisului se dezlantuie luxul si fantezia stilului arhitectural italienesc, atat de stralucitor in abundenta de pilastrii si colonade si in policromia incrustatiilor de ardezie. Deasupra acestei elegante dezordini de structuri domina turnul cupolei centrale, la 32 m inaltime. In centrul donjonului, scara spiralata permite sa fie admirate boltile sapate si varietatea incomparabila de capiteluri. Curea interioara a castelului se deschide in doua aripi: cea de est cu cariatide si lanternon, cu flori de crini, apartine epocii lui Francois I, pe cand aripa de vest, mai clasica, dateaza din vremea lui Henri II. Interiorul castelului se caracterizeaza prin simplitate, peretii fiind goi si mobilierul rar.

In 1821 castelul va fi donat ducelui de Bordeaux, care va fi initiatorul unei vaste opere de restaurare. Importantele sale colectii sunt martori ale momentelor petrecute de-a lungul timpului in aceasta prestigioasa cladire,locuita doar 20 de ani din cele 5 secole de existenta. Traditia este astazi perpetuata prin spectacole feerice care anima domeniul: "Metamorfozele", sunet si lumina, din iunie prin septembrie.

Castelul este insotit in permanenta de ghizi si dispune de un restaurant, o sala de reuniuni dotata corespunzator, dotari pentru persoane cu deficiente fizice, boutique-uri, etc.

Blois - s-a dezvoltat in jurul unui pinten dominant, usor de aparat al Loarei si din cele mai vechi timpuri, zona s-a dovedit o asezare propice pentru centrul puterii locale si chiar regionale. Timp de patru secole, regi si regine s-au succedat sub rezistenta regala a castelului, transformand acest loc intr-un tezaur al arhitecturii franceze.

In Evul Mediu, pentru mai bine de 300 de ani, Blois a fost sediul unui Comitat foarte puternic. Familia Contilor de Blois si-a insusit Champagne, apoi a revendicat Imperiul Germanic, a dat un rege Angliei, Etienne de Blois, fara a mai numara numeroasele griji create Regilor Frantei. A fost scena asasinatului ducelui de Guise, din ordinul lui Henri III. Castelul Regal Blois reuneste in jurul aceleiasi curti 4 aripi din patru epoci si stiluri diferite, veritabila panorama a arhitecturii franceze.

Capitala a regatului pentru o scurta perioada (1498 - 1595), ofera un rezumat al stilurilor arhitecturale practicate in epoca feudala, pana la Louis XII. Gaston d'Orelans a construit imediat dupa eliberarea sa din captivitatea din Anglia lucrari de reconditionare a donjonului si a construit severa galerie ce-i poarta numele. La nivelul parterului, construit di piatra, gasesti arcade tesite, asezate pe stalpi ortogonali, iar la etaj fatada de caramizi e aerisita de cercevele incadrate in piatra. Pe acoperis se observa mici lucarne cu pinioane. Totul este de o simplitate plina de savoare si finete. Louis XII a adaugat o noua aripa celei construite de Gaston d'Orleans (fratele lui Louis XIII), mai bogata in ornamentatii, dar perfect armonizata. Si acest castel se compune dintr-un amestec de caramizi si pietre, dar stilul nou si influenta italiana sunt aici mai accentuate.Aripa construita de Francois I se prezinta ca un aliniament vertical de ferestre brodate de piastri, care taie un dublu rand orizontal de muluri. Aceasta dispozitie in sah este indulcita de motive ornamentale remarcabile.

Castelul Amboise. Localitatea Amboise, situata la 20 km de Tours, este un orasel cu mare renume si un mare trecut istoric. Este unul din obiectivele turistice cele mai frecventate din Valea Loarei. Castelul, Orasul si Manastirea Clos-Luc sunt principalele puncte de interes.

Castelul Amboise a fost la origine o fortareata feudala, apartinand Seniorilor din Amboise, carora le permitea sa supravegheze si sa controleze fluviul. Prestigios martor al arhitecturii gotice si al Renasterii, a fost construit din ordinul lui Charles VIII (care s-a nascut si a murit in acest castel) pe o stanca deasupra orasului, Louis XII si Francois I, intre secolele XV si XVI, fiind unul dintre cele mai celebre rezidente regale. In secolul XV Amboise a cunoscut perioada sa de aur. Charles VIII a renovat castelul cu o intreaga echipa de artisti italieni, arhitecti, sculptori, ornamentisti, pe care ii aducea din calatoriile lui. Aceasta marcheaza inceputul influentei italiene asupra artei franceze. Arhitectura Renasterii franceze s-a nascut din dorinta de a infrumuseta acest edificiu. Leonardo da Vinci si-a dat dovada intregului geniu pentru a da viata castelului.

Mai tarziu, fortificatiile exterioare sunt distruse in urma unor rebeliuni impotriva regelui. In timpul revolutiei o parte din castel a fost demolata, astfel incat astazi vizitatorii pot vedea doar aproximativ o cincime din ce reprezenta odata un vast complex de cladiri.Intre 1760 - 1780, oraselul a trait in ritmul Curtii lui Chanteloup si a Ducelui de Choiseul, sub o mare prosperitate economica.

Pagoda lui Chanteloup

Pagoda este singurul vestigiu al somptuosului castel ridicat langa padurea Amboise de ducele de Choiseul, ministrul lui Louis al XV-lea. Construit dupa modelul Versailles, cadrul pagodei evoca inca ceea ce a insemnat atmosfera lui Chanteloup, cazut in abandon si apoi distrus in 1823 de negustorii de bunuri. Exilat la instigatiile Doamnei de Barry, Choiseul a facut din Chanteloup un veritabil centru intelectual si artistic, construind pagoda intre 1775 - 1778. De inspiratie chinezeasca, foarte in voga in acea epoca, pagoda degaja un farmec original in Valea Loarei.

Doua evenimente cunoscute sunt legate de acest castel: moartea lui Charles VIII si Conjuratia de la Amboise. In Capela Saint Hubert se odihneste Leonardo da Vinci. Astazi castelul continua sa adaposteasca o exceptionala colectie de mobilier, admirabil conservata.

Chateau D'Anet - Construit in anul 1548 pentru Diana de Poitiers din ordinul lui Henri II, D'Anet este pentru calator o minune inainte de a fi o surpriza, pentru ca acest castel are discretia si inocenta frumusetii. Nu reprezinta un palat regal. Nici macar un loc de vanatoare, o asezare ocazionala, ci o locuinta princiara, intimitatea si misterul potrivindu-se unei retrageri amoroase, scotand astfel la iveala feminitatea sa. Si ceea ce te face sa te gandesti la aceasta nu este decoratiunea cu marca multiforma a Dianei de Poitiers - pentru care a fost castelul construit - ci dispunerea arhitecturala, dupa gustul si potrivita unei afectiuni feminine.Este unul din primele omagii ce trebuie aduse lui Philibert de l'Orme, acest "zeu al constructiilor", care a stiut atat de bine sa adapteze perfect opera cadrului. Stilul nou pe care arhitectul l-a adus cu Anet, diferit de cel gotic, bazat pe detalii antice, dar impodobit cu gratia spiritului francez, trebuia sa se continue, cu modificari de detaliu, de-a lungul secolelor urmatoare.

Portalul. Intrarea principala se integreaza intr-un lung ansamblu arhitectural pe care il descoperi ajungand pe locul situat in fata castelului. In dreapta portalului terasele domina doagele adanci si sunt brodate de o balustrada ale carei spatii pietruite desemneaza initialele Dianei si monograma lui Louis de Brz. Ele se continua pana in "Pavilionul de la Vnerie". La stanga, terasele face loc pavilionului construit de ducele Vendme intre aripa castelului si "Pavilionul Guvernarii". Apoi se intinde "capela funerara", construita la un sfert de secol dupa castel. Folosirea caramizii incadrata de piatra alba ii da acestei diferite constructii o tonalitate vesela care se potriveste cu verdele peluzelor. Portalul are aspectul unui adevarat arc de triumf inaltat in cinstea zeitei vanatorii, cu incrustatii din marmura pretioasa si cu patru coloane aurite. Cerbul si cainii care domina portalul sunt opere moderne, imaginate de Orme si fondate dupa revolutie, printr-un mecanism ingenios, cerbul anunta ora prin clopotel cu labuta, in timp ce cainii latrau.

Castelul are o foarte frumoasa colectie de faianta cu farfurii unice de Bernard Palassy, mobilier din vremea Renasterii, patul Dianei de Poitiers, o celebre serie de tapiterii.

In timpul domniei Regelui Soare, castelul a apartinut Ducelui de Vendme care a dat dispozitie sa se construiasca marea scara. Anet a fost frecventat de La Fontaine, Molière, Chaulieu, Bachaumont, Lulli,Voltaire si Doamna de Chatelet.

Inaintea revolutiei franceze, fabulistul Florian a fost secretarul proprietarului, ducele de Penthièvre, unchiul lui Louis XVI, si scria poeme incantatoare legate de Anet. La moartea ducelui, in anul 1793, castelul a fost declarat bun national, apoi a fost vandut unor proprietari care au demolat o parte din el. locuitorii din Anet, furiosi de acest vandalism, s-au revoltat si au alungat criminalii. La restaurare, viitorul rege Louis Philippe a recuperat castelul intr-o stare jalnica. In 1840, Contele Caraman ajuta la salvarea acestuia. Apoi il revinde lui Ferdinand Moreau, consilier general al Eure-lui si Loarei in 1860. Atat el cat si descendentii lui incep conservarea si infrumusetarea acestui monument istoric care a fost deschis pentru public in anul 1928. Banii obtinuti in urma vizitarii servesc integral intretinerii si infrumusetarii.

Chenonceau - "Din castelul Chenonceau se desprinde o inefabila impresie de neinchipuita suavitate, de o aristocratica seninatate." Gustave Flaubert.

Chenonceau, castelul dragostei, placerilor, petrecerilor, al odihnei, al serbarilor stralucitoare, dar intime. Construit in secolul XVI, la 30 km de Tours, Castelul este renumit pentru pozitia lui pe malul Cher-ului si pentru spectaculoasa lui arhitectura. Dezvoltarea si-o datoreaza la doua personalitati feminine: Diana de Poitiers, amanta lui Henri II, care a locuit aici din ordinul regelui, si Caterinei de Medicis. Aceasta frumoasa resedinta regala nu a fost totusi cladita de regii Frantei, ci de bogatul bancher Thomas Bohier, care a servit ca sambelan patru regi ai Frantei. El si-a dorit si a realizat pentru el si sotia sa, vestita Catherine Brionnet - o mare iubitoare si protectoare a artelor - aceasta eleganta resedinta senioriala, inaltata sub directa ei supraveghere de cei mai vestiti arhitecti ai timpului.Acuzat de risipa banului public, Thomas Bohier este obligat sa plateasca statului multe milioane. De mahnire, bancherul moare, iar fiul sau, spre a potoli mania regeasca, cedeaza lui Franois I castelul Chenonceau, cu toate pamanturile ce-i apartineau.

Franois I daruieste castelul fiului sau, Delfinul Henri II, care picteaza pe pereti initialele sale si ale Dianei de Poitiers, stapana inimii si gandurilor sale. Henri II a construit un pod cu cinci arcuri, care leaga castelul de malul stang al Cher-ei si o galerie, inaltata pe trei etaje, constructie sobra si aproape lipsita de decoratii. Din 1547 Chenonceau devine resedinta principala a Dianei de Poitiers, favorita regelui Henri II. Dupa moartea regelui, Catherine de Medicis s-a razbunat pe sotul ei, fortand-o pe Diana sa-l schimbe cu castelul Chaumont. Castelul a fost mai tarziu locuit de Louise de Lorraine, vaduva a lui Henri III, care a trait aici izolata dupa moartea sotului.

Castelul a fost construit pe stalpi cu patru laturi, cu deschiderile ornate cu antablamente renascentiste si pilastrii, reflectand frumusetea acestei unice Renasteri arhitecturale peste apa. In dreapta intrarii in castel, turnul feudal din secolul XIII evoca indepartatul Ev Mediu; ferestrele largi care permit patrunderea luminii in interior fac sa se resimta influenta Renasterii, iar la intrare te intampina poarta sculptata in arabescuri, in stejar masiv, cu initialele familiei Bohier. Interiorul, impodobit cu seminee si tavane originale, este ornat cu tapiterii si tablouri, dintre care un tablou al Dianei pictat de Primatice si lucrari ale Jordaens, Rubens, Del Sarto si Corrège. Catherine de Medicis va construi un parc si peste pod o galerie cu doua etaje, de inspiratie florentina, transformandu-l in "unicul castel din lume a carui constructie traverseaza un rau in toata latimea lui." Castelul doamnelor este acum proprietatea familiei Menier.

Chinon - Orasul cu acest nume este construit pe malul drept al raului Vienne, pastrand un caracter medieval cu formidabilul Chateau - Fort, cu numeroase locuinte vechi si biserici. Este un oras al carui trecut si anvergura istorica din Evul Mediu nu are egal in Franta. Aceasta se datoreaza in buna parte pozitiei geografice la contactul celor trei mari regiuni: Touraine, Anjou si Poitou.

Castelul Chinon este o formidabila fortareata medievala (aproximativ 500 m lungime cu 100 m latime) care sucombeaza raul Vienne. Este opera succesiva a Contilor de Blois, Contilor de Anjou, apoi a Plantagenetilor - care au devenit regii Angliei - si, la sfarsit, a regilor Frantei. Castelul este celebru pentru vizita Ioanei D'Arc la "paganul delfin" Charles.Sunetul si lumina acestui castel aduc in scena personaje in costume de epoca, cai, in fiecare miercuri si sambata, in lunile iulie si august..Castelul dispune de un bar, o cofetarie, un salon de ceai, spatii de joaca pentru copii si chiar accesul animalelor este permis.

Cheverny Arhitectura castelului Cheverny respecta regulile de simetrie cele mai riguroase, in acelasi timp denuntand gustul pentru ostentatie, caracteristic epocii.

De o conceptie foarte simpla, castelul se compune dintr-un pavilion central de proportii modeste, prelungit de doua aripi, avand la extremitati mari domuri, quatrangulare. Pe toata lungimea fatadei, la nivelul etajului, sunt fixate in nise busturi ale unor imparati romani.

Interiorul cu lambriuri superbe, tapiterii flamande si plafoane in caseta, este de o exceptionala frumusete.

Este un castel construit in stilul specific secolului XVII, pastrandu-si mobilierul si autenticele incantatoare decoratiuni. Este castelul Loarei cel mai magnific mobilat, servind drept model lui Herg pentru a desena Moulinsart. Te uimeste prin sarmul autentic si rafinat al decoratiunii. Cladit din piatra alba intre 1604 - 1634, Cheverny prezinta interiorul secolelor XVII si XVIII si seminee minunat sculptate. Camera regelui este in mod particular somptuoasa, cu frumosul ei plafon pictat si tapiterii pariziene. Castelul este renumit pentru colectia sa de vanatoare, conservand 2.000 trofee de cerb.

Chaumont - este situat la 20 km sud-vest de Blois, la aceeasi distanta spre nord fata de Amboise si 40 km nord de Tours.Acest castel este plasat intr-un loc strategic care supravegheaza Valea Loarei; din secolul X Contii de Blois aveau aici un loc sigur. La sfarsitul secolului XI o casatorie il face sa treaca in domeniul familiei Sirilor d'Amboise care va pastra asezarea mai mult de patru secole. In anul 1560 regina Catherine de Medicis il da Dianei de Poitiers in schimbul castelului Chenonceau. La sfarsitul secolului XIX, printii de Broglie au reamenajat castelul si au construit in anul 1884 un parc peisajer, realizat de Henri Duchêne.

La prima vedere ai impresia unei fortarete, datorita aspectului militar dat de metereze, de drumul de straja si de podul mobil. Este placut si cochet, datorita fatadei albe, intrerupta de blazoane si frize. Intrarea in castel se face printr-un parc plantat cu cedrii si peluze cu flori. Trecand peste podul mobil te intampina doua turnuri rotunde, batute cu blazoane, ce pazesc intrarea. O friza inconjoara peretii si turnurile la nivelul parterului; dublul "C" de la Charles de Chaumont se invecineaza cu interpretarea etimologica a cuvantului "chaumont", reprezentata sub forma unor coline in flacari. Mai sus se observa emblemele Dianei de Poitiers (amanta regelui Henri II). De o parte si de alta a castelului, aripile sunt flancate de doua turnuri cu acoperis conic.

Turnul Amboise constituie partea cea mai inalta, severa si veche a castelului. Imediat dupa ce depasesti cetatuia, descoperi curtea, delimitata de 3 constructii perpendiculare, intinse catre vale. Aripa orientala se termina intr-o capela a carei absida, cu trei ziduri, se sprijina pe contraforturi cu pinacle. Aripa de vest se distinge printr-un sumbru tur de scara, gotic pur, si prin prelungirea sa spre nord intr-un corp de apartamente cu aspect renascentist.

Castelul adaposteste frumoase colectii de mobila, tapiterii si obiecte datand din secolul XVI, XVII si XVIII. Pe timpul verii are loc "Festivalul Gradinilor" in interiorul parcului.

Tours - capitala a regiunii Touraine, Tours are o istorie prestigioasa. Saint Martin, cel mai celebru episcop al Galiei Romane a fost aici episcop intre anii 371 - 397. Basilica ridicata in cinstea sfantului la Tours va deveni un important centru de pelerinaj. Astfel Clovis va interzice francilor sa pradeze Tours-ul, de frica si respectul pentru Saint Martin.Tours va juca un rol important in timpul domniei sui Louis XI, caruia ii placea sa locuiasca aici, construind astfel Castelul Plssis - les - Tours.

Poetul Ronsard s-a retras in apropiere de Tours, fiind staret de Sainte Cosme din 1565 pana la moartea sa in 1585. Cazat in camera staretilor a primit numeroase vizite prestigioase, cum ar fi cea a reginei Caterina de Medicis. Ronsard si-a dorit sa fie inmormantat in "insula verde" in cinstea careia a scris un poem. Din nefericire, aceasta insula nu a mai apartinut familiei sale cand a murit (totul fiind delapidat de fratele sau mai mare). Astfel a fost inhumat in schit.

Loches - a fost construit de Charles al VII-lea si a fost locuit si de ceilalti regi ai Frantei: Louis XI, Charles VIII si Louis XII. Istoria acestui castel a fost marcata de trei mari doamne, iar trei camere diferite le poarta numele: Jeanne D'Arc, Agnes Sorel, favorite ale lui Charles VII si Anne de Britanny.

Principalul eveniment a carui scena a fost castelul este dat de venirea Jeannei D'Arc in 3 si 5 iunie 1429 pentru a-l incita pe Charles VII sa incerce sa recucereasca Reims-ul pentru a se incorona.Fortareata feudala este impresionanta, avand 40 m inaltime, fiind construita pe un pinten stancos care domina intreaga regiune si imprejurimile. Aceasta cetate a fost fortificata din cele mai vechi timpuri. Foulques Nera, conte de Anjou, este fondatorul castelului feudal Loches. Acesta facea parte dintr-un ansamblu de fortarete pe care le-a construit pentru asi apara domeniile.

In secolul XV, regele Frantei, Louis XI, si-a intemnitat inamicii si pe cei care l-au tradat (Cardinalul La Balue, Ducele D'Alenon, Philippe de Commynes). Louis XII l-a intemnitat in fortareata pe Ludovic Sforza, duce de Milan (care a lasat inscriptii pe perete), mort la 18 martie 1508.

Chateau de Villandry - ultimul mare castel ridicat pe Valea Loarei in timpul Renasterii, construit fiind in anul 1536 pe locul unei fortarete din secolul XII. A fost proprietatea lui Jean Breton, ministru al finantelor pe timpul lui Franois I si director al lucrarilor realizate pe santierul de la Chambord. Rascumparat in 1906 de un om de stiinta spaniol, Doctorul Joachim Carvallo, care a salvat castelul de la distrugere, Villandry apare ca o etapa capitala, in special datorita gradinilor care combina diverse influente: traditia franceza a secolului XVI, a "Gradinilor Ornamentate", ea insasi rezuma influenta medievala monastica a gradinilor si moda italiana a fantanilor; spiritul secolului XVII cu gradini simbolic ornamentate si clasicismul secolului XVIII cu gradina de apa.

Talcy - este primul castel care ne intampina in provincia Blsois. Fundatia castelului dateaza din secolul XV, initial nefiind un castel pentru persoane regale. In 1520 Bernard Salviati obtine autorizatia de fortificare a castelului, aparand astfel drumul pentru patrule, ce se vede de-a lungul donjonului patrat. Restul castelului se inspira din Blois, cu galeria sa cu stalpi octogonali, sustinand patru arcade cu bolti tesite, un etaj luminat de ferestre mici si doua ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperisului.

Edificat la inceputul secolului XVI intr-un stil sobru si elegant, dispune de o curte cu un celebru put si de anexe pentru pasari (porumbare). Ronsard a intalnit-o aici pe Cassandra, careia ii va dedica o culegere de poeme. Muzeul castelului este alcatuit dintr-un mobilier interesant din secolul XVIII si din tapiterii formand apartamente bine mobilate, pastrate aproape in starea originala de la sfarsitul secolului XVIII.

Chateau de Valenay - Familiei d'Estampes, imbogatita pe urma serviciilor aduse lui Louis XII, i se datoreaza castelul actual, subtil amestec al stilului renascentist si al clasicismului. Imbogatit cu o noua aripa la sfarsitul secolului XVIII si dotat cu un parc de 12.000 ha, castelul este achizitionat de Printul de Talleyard in 1803, cu ajutorul financiar al lui Napoleon Bonaparte. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, castelul este pradat de nemti si apoi este preluat de Ducele de Valenay. Atunci incepe perioada petrecerilor fastuoase: diplomati, oameni politici, bancheri, il viziteaza si raman uluiti. Chiar regele Spaniei, retinut fiind pentru sase zile la Valenay, a pastrat o frumoasa amintire despre primirea care i s-a facut.

Le Clos Luc - Invitat de Franois I la Clos Luc, Leonardo da Vinci si-a petrecut aici ultimii trei ani din viata, pictand si lucrand la miile sale pasiuni pana in data 2 mai 1519, cand a murit in aceasta casa. Aici se poate vedea camera lui Leonardo, bucataria, atelierele, o uimitoare capela cu fresce pictate de discipolii sai si un pasaj subteran secret.

Conacul prezinta o colectie a inventiilor realizate de IBM cu materiale din acele timpuri, o pasionanta intalnire cu Leonardo da Vinci, in postura de inginer: primul aeroplan, primul automobil, elicopter, parasuta. Un mare ecran iti prezinta video geniul multidisciplinar al lui Leonardo da Vinci, care a fost un umanist, pictor, arhitect, anatomist, inginer civil si militar. Exista de asemenea un parc romantic de 6 ha cu o gradina de trandafiri in stilul Renasterii italiene.

Fougeres sur Bievres - este tipul asezarii seniorale modeste ale secolului XV, rustica, dar amabila. La intrare, doua turnulete cu acoperisuri conice de ardezie, introduc un donjon cu patru laturi egale si un gros turn. In curtea interioara, o inlantuire de acoperisuri de diferite niveluri, confera o nota de vesela fantezie intregului ansamblu arhitectural. Interiorul castelului prezinta diferitele aspecte ale artei de a construi prin machete, ustensile, materiale, panouri ilustrate despre pietre, caramida, tamplarie, morisca de vant.

Numerosi autori francezi, englezi, nemti, au scris despre "Castelele de pe Valea Loarei", existand un numar impresionant de lucrari, periodice, materiale istorice, turistice, pagini de internet, dar va mai curge multa cerneala pana ce acest subiect va putea fi considerat epuizat, constituindu-se intr-un adevarat izvor de inspiratie