Turismul Popular

Dupa 23 August 1944, Organizatia Sportului Romanesc (O.S.R.) s-a transformat in Organizatia Sportului Popular (O.S.P.) coordonind activitatea sportiva din Republica Populara Romana. Oficiul National de Turism (O.N.T.) nu si-a schimbat titulatura, a continuat sa coordoneze activitatea de turism-alpinism pina cind, prin jurnalul Consiliului de Ministri nr. 837 din 11 iunie 1948, vechile asociatii de turism-alpinism au fost dizolvate, in locul lor fiind infiintata Asociatia Turismului Popular (A.T.P.), avind ca ramuri de activitate: turism, camping, alpinism. Aceasta schimbare a fost primita cu multa bucurie de adevaratii turisti si alpinisti, deoarece punea capat disensiunilor dintre asociatii, cluburi si oameni O unificare a asociatiilor s-a mai incercat in anul 1940, cind si-au dat consimtamintul Turing-Clubul Romaniei, Societatea Carpatina Transilvana clin Sibiu (S.K.V.) si Clubul Alpin Roman, dar evenimentele au impiedicat infaptuirea ei. La 31 iulie 1948, Tribunalul Ilfov - sectia Notariat - autentifica actul constitutiv si statutele Asociatiei Turismul Popular, cu sediul in Bucuresti, Bulevardul 6 Martie nr. 15 (fostul sediu al C.A.R.). Presedinte al asociatiei era I. Vinte, ministrul silviculturii. Din comitetul de conducere faceau parte doi delegati ai O.N.T., un delegat al C.G.M., un delegat al O.S.P., un delegat al armatei, cite un delegat al U.F.D.R., U.N.S.R., U.A.E.R., cum si alte persoane care activau in domeniul turismului si alpinismului. S-au infiintat filiale in mai toate orasele tarii. Articolul 4 din Statut definea scopul asociatiei: "Scopul asociatiei este de a organiza si dezvolta turismul, sub toate formele: turism general, camping, turism de munte si alpinism tehnic'.

In articolul infiintarea asociatiei de turism, Turismul Popular, Radu Gheorghita preciza[1] ca acest nou organism are in conducerea sa oameni alesi din rindurile clasei muncitoare. Comitetul filialei Bucuresti a Turismului Popular avea in componenta sa pe Constantin Parhon, Ion Sebastian, Ion Dumitru, R. Teles, Constantin Radulescu-Tita, Octavian Tuhai, Adrian Stoenescu, Constantin Messinger, S. Vizante, Amilcar Constantinescu, Gheorghe Florescu, Emilian Cristea, Pincu Weintraub, I. Simian, Constantin Ionescu-Titi, Elena Calista. In scurta-i existenta de doi ani, iunie 1948- iunie 1950, Asociatia turismul popular, pe scurt A.T.P., desi era lipsita de o baza materiala corespunzatoare a obtinut rezultate insemnate :

. a efectuat excursii colective cu muncitorii, studentii si elevii[2], folosind mijloacele de transport auto si C.F.R., la munte si in jurul localitatilor (un exemplu: la 18-19 septembrie 1948, un grup condus de S. Vizante si Elena Calista a mers pe ruta: Diham-Malaesti-Virful Omul-Valea Cerbului; al doilea grup, sub conducerea lui Pincu Weintraub, a mers pe ruta: Valea Alba-Caraiman-Valea Jepilor, ambele grupe avind in total 88 de participanti ) ;

. a efectuat ascensiuni alpine in cursul carora s-au facut lectii de catarare, ba chiar si premiere; asa, de pilda, un membru din comitetul central A.T.P. a condus un grup de 16 persoane intr-o excursie in Piatra Craiului; acolo, in afara de initierea in cataratura, conducatorul, impreuna cu trei din cursanti, au realizat, la 19 august 1948, premiera peretelui din canionul Cioringa, din Piatra Craiului[4];

. filiala Bucuresti a organizat o scoala pentru formarea conducatorilor de grupuri ;

. a efectuat marcaje in munti ;

. a obtinut reduceri pe C.F.R. pentru membrii A.T.P. (40% in excursiile individuale si 50% in cele colective cu minimum zece participanti) ;

. a initiat tinerea unor conferinte cu proiectii de diapozitive in 35 centre mari muncitoresti; in Bucuresti asemenea conferinte au avut loc la sala Dalles si la Biblioteca Fundatiei ;

. a cerut filialelor sa inainteze tabele pentru ghizii profesionisti, deziderat ce nu s-a realizat.

Oficiul National de Turism infiintat in 1936, O.N.T a activat, ca for tutelar al asociatiilor turistice din tara, pina la 11 iunie 1948. Atunci s-a transformat, practic, intr-o asociatie turistica de sine statatoare. Dispunind dupa 11 iunie 1948 de o buna baza materiala (cabanele fostelor asociatii de turism-alpinism), O.N.T. si birourile sale raspindite in principalele statiuni balneoclimatice au initiat o serie de actiuni obisnuite :

. excursii cu membrii sindicalisti, cu studentii si elevii, la munte, la marc, in imprejurimile localitatilor;

. editarea revistei Turismul popular, care a luat locul revistei de turism Romania;

. repararea unor cabane in munti. Dupa numai un an de activitate in aceasta formula organizatorica, O.N.T. a fost desfiintat; prin decretul prezidential nr. 88, publicat in Buletinul oficial nr. 5 din martie 1949, toate atributiile Oficiului National de Turism au trecut la Confederatia Generala a Muncii; sectia Sport-Turism din C.G.M. exercita, de acum, functiile vechiului O.N.T.