Etica in turism

Etica in turism

Turismul contemporan este un proces social; el este un mod de viata al omului de astazi.

Pana in timpurile moderne, relatiile sociale de baza erau o functiune a proximitatii sociale. Comunitatile locale, cu un mediu cultural local, impartasind valori fundamentale, au facut mai usoara pentru indivizi definirea identitatii si au dat sens grupurilor sociale, in general stabile.

Procesul de urbanizare a condus la o schimbare substantiala. Migratia de masa dinspre zonele rurale spre orase si dezvoltarea intensiva a oraselor au cauzat dezintegrarea comunitatilor locale traditionale si decaderea relatiilor de prietenie, de apartenenta la un grup social stabil. Intr-un oras mare, distanta dintre familie si natiune este marcata de vid si numai partial acoperita de relatiile profesionale. In societatea "culturii de masa", toate valorile sunt amalgamate, ceea ce duce la izolarea unui individ in "multimea singuraticilor".

Se ajunge astfel la cel de-al treilea stadiu, cel al "turistificarii" lumii. Procesul se deruleaza in diverse parti ale Globului. In principal, acesta vizeaza tarile si regiunile dezvoltate, dar, treptat, el se extinde in toata lumea.

Turismul este, inainte de toate, o forma a comportamentului uman. Omul este subiectul esential al turismului. Iar acesta nu poate fi explicat decat daca intelegem omul, fiinta umana.

Turismul nu este numai un mod de a petrece timpul liber - cu toate ca cele mai multe vacante sunt corelate cu activitatile de agrement -, ci este un mod de a atinge si alte scopuri - cunoastere, relatii sociale, imbogatirea cunostintelor, pelerinaje etc.

Turismul in sine nu poate fi apreciat ca o actiune "buna" sau "rea", "pozitiva" sau "negativa"; consecintele sale insa, foarte diverse, pot fi evaluate sub aceasta forma. Efectele activitatii turistice, atat in plan economic, cat si in plan social, depind de comportamentul tuturor celor implicati, dar si de respectarea unor norme de etica.

In ultimii ani, a devenit tot mai evident faptul ca etica ar trebui sa fie luata in considerare in procesul dezvoltarii turistice. De aceea, din 1992, s-a propus crearea unei comisii speciale care sa se ocupe de problemele de etica in turism, iar in anul 1999, Organizatia Mondiala a Turismului a elaborat un cod de etica pentru turism.

Pe langa efectele economice si sociale benefice, au fost evidentiate de unii oameni de stiinta si numeroase efecte negative, printre care declinul traditiilor, materialismul, cresterea ratei infractionalitatii si a criminalitatii, conflictele sociale, aglomerarea, deteriorarea mediului si dependenta de tarile industrializate (principalele finantatoare ale activitatii de turism, prin investitii si prin emisia de turisti).

Turismul este adeseori pus in relatie cu conceptul de "neocolonialism", tocmai datorita faptului ca aceleasi tari dezvoltate sunt cele care "dicteaza" acest fenomen, in toate laturile sale.

Adevaratele ratiuni ale acestor consecinte negative se afla in comportamentul oamenilor fata de activitatea turistica, adeseori in contradictie cu normele de etica. Profiturile reale din turism (economice, sociale, culturale) ar fi mult mai mari daca normele eticii ar fi mai bine respectate.

Pot fi evidentiate trei categorii de persoane implicate in desfasurarea activitatii turistice:

turistul, al carui comportament poate fi analizat fata de el insusi, fata de alti turisti sau fata de populatia locala

locuitorul, populatia locala

agentul economic cu activitate turistica.

Pe langa acestea, responsabilitati importante revin guvernelor, administratiilor locale si mass-media, asa cum sunt prevazute si in Codul Global de Etica pt Turism, elaborate de Organizatia Mondiala a Turismului.

Articolul 1. Contributia turismului la intelegerea reciproca si respectul intre popoare si societati

1. Intelegerea si promovarea valorilor comune umanitatii, cu o atitudine de toleranta si respect pentru diversitatea religioasa, pentru convingerile morale si religioase, sunt in acelasi timp fundamentul si consecintele turismului responsabil; participantii la dezvolatarea turismului si turistii insisi vor respecta traditiile sociale si culturale si practicile tuturor popoarelor, inclusiv cele ale minoritatilor si populatiilor indigene si le vor recunoaste valoarea;
2. Activitatile turistice vor fi desfasurate in armonie cu atributele si traditiile regiunilor gazda, cu respectarea legilor, traditiilor si obiceiurile acestora;
3. Comunitatile gazda, pe de-o parte, si profesionistii locali, pe de    alta, se vor familiariza cu turistii care ii viziteaza si ii vor respecta, se vor interesa si le vor cunoaste stilul de viata, gusturile si preferintele; invatatura si pregatirea aduse la cunostiinta profesionistilor contribuie la o primire ospitaliera;
4. Este de datoria autoritatilor publice sa asigure protectia turistilor si vizitatorilor si a bunurilor acestora; ele trebuie sa acorde o atentie deosebita turistilor straini datorita vulnerabilitatii deosebite a acestora; ele trebuie sa faciliteze introducerea de mijloace specifice de informare, prevenire, protectie, asigurare si asistenta in concordanta cu nevoile lor; orice atacuri, bruscari, rapiri sau amenintari la adresa turistilor sau lucratorilor in industria turismului, ca si distrugerea voita a facilitatilor turistice sau a elementelor de mostenire naturala sau culturala vor fi condamnate si pedepsite cu severitate in conformitate cu legislatia nationala respectiva;
5. In timpul calatoriei, turistii si vizitatorii nu vor comite nici un act criminal sau nici un act considerat criminal de catre legislatia tarii vizitate si se vor abtine de la orice comportament perceput ca ofensator sau jignitor de catre populatia locala, sau care deterioreaza mediul local; trebuie sa se retina de la traficul ilicit de droguri, arme si antichitati, specii protejate si produse si substante care sunt periculoase sau prohibite de reglementarile nationale;
6. Turistii si vizitatorii au responsabilitatea sa se familiarizeze, inca dinainte de plecare, cu caracteristicile tarii pe care se pregatesc sa o viziteze; ei trebuie sa cunoasca riscurile de sanatate si securitate inerente oricarei calatorii in afara mediului lor obisnuit si sa se comporte in asa fel incat sa minimizeze acele riscuri.

Articolul 2. Turismul ca vehicol pentru implinirea individuala si colectiva

Turismul, activitatea asociata cel mai frecvent cu odihna si relaxarea, sportul si accesul la natura si cultura, trebuie planificat si practicat ca un mijloc privilegiat de implinire individuala si colectiva; atunci cand este practicat cu suficienta inteligenta este un factor de autoeducare, de toleranta mutuala de neinlocuit pentru invatarea diferentelor legitime dintre popoare si culturi in diversitatea lor;

Activitatile turistice trebuie sa respecte egalitatea intre barbati si femei; ele trebuie sa promoveze drepturile omului si, in mod special, drepturile individuale ale grupurilor cele mai vulnerabile, in special copii si batrani, handicapati, minoritatile etnice si populatiile indigene;

Exploatarea fiintelor umane in orice forma, indeosebi sexuala, in special cand este aplicata copiilor, contravine telurilor fundamentale ale turismului si reprezinta negarea turismului; astfel incat, trebuie combatuta in mod energic in cooperare cu toate statele interesate si penalizata fara concesii de catre legislatia nationala a tuturor tarilor vizate, cat si cele ale faptuitorilor unor astfel de acte, chiar si cand au fost infaptuite in strainatate;

Calatoria in scopuri religioase, de sanatate, invatamant si schimburi culturale sau lingvistice sunt forme de turism deosebit de benefice, care merita sa fie incurajate;

Trebuie incurajata introducerea in programele de invatamant tematici despre valoare schimburilor turistice, beneficiile lor economice, sociale si culturale, precum si riscurile lor.

Articolul 3. Turismul, factor al dezvoltarii durabile

Toti participantii la dezvoltarea turismului trebuie sa salvgardeze mediul natural, avand in vedere obtinerea de cresteri economice sigure, continue si durabile, menite sa satisfaca in mod echitabil nevoile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;

Trebuie sa se dea prioritate tuturor formelor de desfasurare a turismului, care conduc la economisirea de resurse pretioase si rare, in mod deosebit apa si energie, si sa dea prioritate si sa se incurajeze de catre autoritatile publice nationale, regionale si locale evitarea, pe cat posibil, a producerii de deseuri;

Esalonarea in timp si spatiu a fluxurilor de turisti si vizitatori, in mod special a celor care rezulta din concedii platite sau vacante scolare, si o distribuire mai echilibrata a sarbatorilor trebuie privita ca o reducere a presiunii activitatilor turistice asupra mediului si imbogatirea impactului benefic asupra industriei turismului si economiei locale;

Infrastructura turismului trebuie proiectata si activitatile turistice programate in asa fel incat sa se protejeze mostenirea naturala compusa din ecosisteme si biodiversitate si sa se pastreze speciile de animale salbatice amenintate; participantii la desfasurarea turismului, in special profesionistii, trebuie sa cada de acord asupra impunerii unor limitari sau restrictii asupra activitatilor cand acestea sunt exercitate in zone deosebit de sensibile: deserturi, regiuni polare sau de altitudine ridicata, suprafete de coasta, paduri tropicale sau mlastini/delte propice crearii de rezerve naturale sau suprafete protejate;

Turismul natural sau ecoturismul sunt recunoscute in mod deosebit ca fiind determinante pentru imbogatirea pozitiei turismului, dat fiind respectul pentru mostenirea naturala si populatiile locale si sunt in concordanta cu capacitatea de absorbtie a locurilor respective.

Articolul 4. Turismul, utilizator al mostenirii naturale a omenirii si contribuabil la imbogatirea ei

Resursele turismului apartin mostenirii comune a omenirii; comunitatile in teritoriile carora ele sunt situate au drepturi si obligatii speciale in privinta acestora;

Politicile si activitatile turistice trebuie conduse cu respect fata de mostenirea culturala, artistica si arheologica, pe care ele trebuie sa le apere si sa le transmita generatiilor viitoare; o grija deosebita trebuie acordata pastrarii si imbunatatirii monumentelor, sanctuarelor si muzeelor, ca si a santierelor istorice si arheologice, care trebuie larg deschise vizitelor turistice; se va incuraja accesul la monumentele si proprietatile culturale aflate in posesie particulara, cu respectarea drepturilor proprietarilor precum si cladirile religioase, fara prejudicierea nevoilor normale de rugaciune;

Resursele financiare rezultate din vizitele la monumente si locuri de cultura, cel putin in parte, trebuie utilizate pentru intretinerea, salvgardarea, dezvoltarea si infrumusetarea acestor mosteniri;

Activitatea turistica trebuie planificata astfel incat sa permita supravietuirea si inflorirea produselor culturale traditionale, mestesugurile si folclorul, in loc sa provoace degenerarea si standardizarea acestora.

Articolul 5. Turismul, activitate avantajoasa pentru comunitatile si tarile gazda

Populatiile locale trebuie asociate activitatilor turistice cu o participatie echitabila la beneficiile economice, sociale si culturale pe care ei le genereaza si in special in crearea de locuri de munca directe si indirecte, care rezulta din acestea;

Politicile turistice trebuie aplicate astfel incat sa ajute la ridicarea standardului de viata al populatiei in regiunile vizitate si sa satisfaca nevoile acestora; planificarea si abordarea arhitecturala a acesteia, precum si operarea statiunilor turistice si cazarea trebuie sa urmareasca integrarea lor, la maximum posibil, in structura economica si sociala locala; acolo unde sunt nivele de calificare a fortei de munca egale, se va acorda prioritate mainii de lucru locale;

Trebuie sa se acorde o atentie deosebita teritoriilor din zone de coasta si insule, precum si regiunilor vulnerabile rurale si muntoase, pentru care turismul reprezinta adesea o oportunitate rara de dezvoltare in confruntarea cu declinul activitatilor economice traditionale;

Profesionistii din turism si indeosebi investitorii, ghidati de reglementari dispuse de autoritatile locale, trebuie sa    intocmeasca studii privind impactul proiectelor lor de dezvoltare asupra mediului si imprejurimilor naturale; de asemenea, trebuie sa ofere cu cea mai mare transparenta si obiectivitate, informatii privind proiectele lor viitoare, precum si repercursiuniile lor previzibile si sa promoveze dialoguri asupra continutului acestora cu populatia interesata.

Articolul 6. Obligatiile participantiilor la actul de turism

Profesionistii din turism au obligatia de a pune la dispozitia turistilor informatii oneste si obiective privind locurile lor de destinatie, conditiile de calatorie, ospitalitate si sedere; ei trebuie sa se asigure ca prevederile (clauzele) contractuale propuse clientilor lor sunt usor de inteles in privinta naturii, pretului si calitatilor serviciilor pe care ei se angajeaza sa le furnizeze si compensatiei financiare platibile de catre ei in cazul unei ruperi unilaterale a contractului din partea lor;

Profesionistii din turism, in masura in care depinde de ei, trebuie sa arate interes, in cooperare cu autoritatile publice, pentru securitatea si siguranta, prevenirea accidentelor, protectia sanatatii si siguranta alimentatiei celor ce le solicita serviciile; de pilda, ei trebuie sa asigure existenta de sisteme corespunzatoare de asigurare si asistenta; ei trebuie sa accepte obligatiile de raportare prevazute de reglemetarile nationale si sa plateasca compensatii echitabile in caz ca nu isi indeplinesc obligatiile contractuale ce le revin;

Profesionistii din turism, in masura in care depinde de ei, trebuie sa contribuie la implinirea spirituala si culturala a turistilor si sa le permita acestora, in timpul calatoriei, practicarea religiei lor ;

Autoritatile publice ale statelor generatoare si ale statelor gazda, in cooperare cu profesionistii interesati si asociatiile lor, se vor asigura sa existe mecanismele necesare repatrierii turistilor in caz de faliment al intreprinderii care le-a organizat calatoria;

Guvernele au dreptul - si datoria -, in mod special pe timp de criza, sa-si informeze conationalii asupra dificultatii circumstantelor sau chiar a pericolelor pe care le-ar putea intampina pe parcursul calatoriei lor in strainatate; cade in sarcina lor, in orice caz, sa furnizeze astfel de informatii fara a aduce, intr-o maniera exagerata sau nejustificata,    prejudicii industriei turismului din tara gazda si intereselor propriilor operatori; continutul sfaturilor de calatorie trebuie, prin urmare discutate in avans cu autoritatile tarii gazda si profesionistii interesati; recomandarile formulate trebuie proportionate strict cu gravitatea situatiilor intampinate si limitate ariile geografice unde a aparut insecuritatea; aceste recomandari trebuie modificate sau anulate de indata ce reintoarcerea la normalitate o permite;

Presa, si in mod deosebit presa specializata de turism, si alte mijloace de media, inclusiv mijloace moderne de comunicare electronice, trebuie sa furnizeze informatii oneste si echilibrate asupra evenimentelor si situatiilor care pot influenta fluxul de turisti; ele trebuie sa furnizeze si informatii corecte si sigure consumatorilor de servicii turistice; trebuie dezvoltate si utilizate in acest scop tehnologiile noi de comunicatii si de comert electronic; si dupa cum se mai intampla in mass media, ei nu trebuie in nici un fel sa promoveze sex turismul.

Articolul 7. Dreptul la turism

Prospectul accesului personal si direct la descoperirea si stapanirea resurselor planetei constituie un drept deschis in mod egal tuturor locuitorilor lumii; participarea extensiva crescanda la turismul national si international trebuie privita ca una dintre cele mai bune expresii posibile a cresterii durabile a timpului liber, si nu trebuie puse obstacole in calea sa;

Dreptul universal la turism trebuie privit ca un corolar al dreptului la odihna si ragaz, incluzand limitari rezonabile ale orelor de munca si sarbatorile periodice platite, garantate de articolul 24 al Declaratiei universale a drepturilor omului si articolul 7.d al Conventiei internationale a drepturilor culturale, sociale si economice;

Turismul social, si in particular turismul asociativ, care faciliteaza accesul pe scara larga la relaxare, calatorie si sarbatori, trebuie dezvoltat cu sprijinul autoritatilor publice;

Turismul familial, de tineret, studentesc si de pensionari, pentru oameni cu infirmitati trebuie incurajat si facilitat.

Articolul 8. Libertatea miscarilor turistice

Turistii si vizitatorii trebuie sa beneficieze, in conformitate cu legea internationala si legislatia nationala, de libertate de miscare in tarile lor si de la un stat la altul, in concordanta cu articolul 13 al Declaratiei universale a drepturilor omului; ei trebuie sa aiba acces la locuri de tranzit si de sedere si la locuri culturale si de turism fara a fi supusi unor formalitati excesive sau discriminatorii;

Turistii si vizitatorii trebuie sa aiba acces la toate formele de comunicare disponibile, interne sau externe; ei vor beneficia de acces prompt si facil la serviciile administrative, legale si de sanatate locale; ei vor fi liberi sa contacteze reprezentantele consulare ale tarilor lor de origine in conformitate cu conventiile in vigoare;

Turistii si vizitatorii vor beneficia de aceleasi drepturi ca si cetatenii tarii vizitate in privinta confidentialitatii datelor personale si informatiilor care-i privesc personal, in special cand acestea sunt stocate electronic;

Procedurile administrative legate de trecerile de frontiere, fie ca ele cad in competenta statelor sau rezulta din acorduri internationale, ca de exemplu vizele sau formalitatile de vama si sanatate, vor fi adaptate, pe cat posibil, pentru a facilita maximum de libertate de calatorie si acces larg la turismul international; vor fi incurajate acordurile intre grupuri de tari pentru armonizarea si simplificarea acestor proceduri; taxele specifice si impozitele care penalizeaza industria turismului subminandu-i competitivitatea vor fi eliminate treptat sau corectate;

In masura in care situatia economica a tarilor din care ei provin o va permite, calatorii vor avea acces la alocatii de valuta convertibila necesara in calatoriile lor.

Articolul 9. Drepturile lucratorilor si antreprenorilor in industria turismului

Drepturile fundamentale ale lucratorilor salariati si liber profesionisti din industria turismului si activitatile aferente vor fi garantate prin grija administratiilor nationale si locale, atat a statelor de origine cat si a tarilor gazda, in special date fiind restrictiile legate in particular de sezonalitatea activitatii lor, dimensiunea globala a industriei lor si flexibilitatea, adesea ceruta lor de natura muncii pe care o presteaza;

Lucratorii salariati si liber profesionistii din industria turismului si activitatile aferente au dreptul si datoria sa dobandeasca o pregatire corespunzatoare initiala si continua; li se va acorda o protectie sociala adecvata; insecuritatea locului de munca va fi limitata cat de mult posibil; si li se va oferi lucratorilor sezonieri din sector un statut legal specific, cu o atentie deosebita la bunastarea lor sociala;

Orice persoana fizica si morala are dreptul sa desfasoare o activitate profesionala in domeniul turismului in conditiile legislatiei nationale in vigoare, cu conditia ca el sau ea sa aiba calitatile si calificarea necesare; antreprenorii si investitorii - in special in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii - vor avea dreptul la acces liber in sectorul turismului cu un minim de restrictii legale si administrative;

Schimburile de experienta oferite executivului si lucratorilor fie salariate sau nu, din tari diferite, contribuie la cresterea activitatii in industria turismului mondial; aceste miscari vor fi facilitate, cat de mult posibil, in conformitate cu legile nationale adecvate si conventiile internationale;

Ca un factor de neinlocuit al solidaritatii in desfasurarea si dinamica cresterii schimburilor internationale, intreprinderile multinationale ale industriei turismului nu vor exploata pozitiile dominante pe care uneori le ocupa; ele vor evita sa devina vehicule ale unor modele culturale si sociale artificiale, artificial impuse comunitatilor gazda; in schimbul libertatii de a investi si de a face afaceri, care va fi pe deplin recunoscuta, ele se vor implica in dezvoltarea locala, evitand prin repatrierea excesiva a profitului lor sau prin importurile lor induse, o reducere a contributiei lor la economiile in care s-au stabilit;

Parteneriatul si stabilitatea de relatii echilibrate intre intreprinderi ale tarilor generatoare si gazde contribuie la dezvoltarea durabila a turismului si la o distributie echitabila a beneficiilor cresterii sale.

Articolul 10. Implementarea principiilor Codului global de etica pentru turism

Participantii publici si privati la desfasurarea turismului (toti cei care isi asuma riscuri de a    pierde sau de a castiga de pe urma actului de turism) trebuie sa coopereze la implementarea acestor principii si sa monitorizeze aplicarea lor efectiva;

Participantii la desfasurarea turismului trebuie sa cunoasca rolul institutiilor internationale intre care Organizatia Mondiala pentru Turism este prima, si organizatiile neguvernamentale cu competente in domeniul promovarii turismului si dezvoltarii, protectiei    drepturilor omului, mediului inconjurator sau sanatatii, cu respectul cuvenit pentru principiile generale ale legii internationale;

Aceiasi participanti trebuie sa-si demonstreze intentia de a-si adresa orice disputa privind aplicarea sau interpretarea Codului global de etica pentru turism pentru reconciliere unui organism tert impartial cunoscut sub numele de Comitetul mondial de etica in turism.