Mont Saint-Michel

Mont Saint-Michel

Din punct de vedere geografic aceasta stanca de granit de 50 m inaltime din Golful Saint-Malo de la Marea Manecii unde se manifesta cel mai reprezentativ fenomen de flux si reflux. In timpul fluxului este insula, comunicatia cu teritoriul continental fiind intrerupta, iar in timpul refluxului devine peninsula, o limba de nisip iesind de sub ape. Marea in zona Muntelui Saint-Michel este spectaculoasa avand o inaltime de 15 metri iar in zilele celor doua echinoctii anuale, in timpul refluxului, marea se retrage pana la cincisprezece, chiar optsprezece kilometri, iar fluxul este printre cele mai inalte din lume.Cei care se aventureaza pe nisipul ramas ud, se indeparteaza de tarm pentru a pescui, in micile balti rezultate in urma retragerii marii, fructe de mare sau pesti sunt uheori surprinsi, departe de tarm, de revenirea fluxului cand uriase mase de apa se revarsa dinspre larg, cu o viteza nemaiintalnita peste marile intinderi de nisip inca umed, ramase in urma refluxului. Fascinat de acest spectacol impresionant    al naturii Victor Hugo spunea ca "apele fluxului vin dinspre larg cu viteza unui cal in galop".

Stanca adaposteste o mica comunitate de a aproximativ 130 locuitori si o manastire fortificata (ridicata incepand cu secolul al VIII-lea, pana prin secolele al XII-lea - al XIV-lea). Mont Saint-Michel a jucat un rol important in istoria Frantei, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze in timpul "Razboiului de 100 ani". Este unul din locurile cele mai vizitate din Franta, (3.200.000 de vizitatori anual). Calatorului care doreste sa viziteze Mont Saint-Michel, acesta ii apare la inceput ca o mica piramida stancoasa inconjurata de o intindere neteda nesfarsita. Pe masura ce te apropii, deslusesti din ce in ce mai multe detalii. Panourile te avertizeaza ca fluxul va incepe la ora cutare, dar te linistesc anuntandu-te ca automobilele, parcate corespunzator, nu vor fi in pericol sa fie inundate. "Minune a Occidentului", asezata la limita dintre Bretania si Normandia, aceasta mica insula de granit are perimetrul de 900 de metri.

Legenda Muntelui spune ca intr-o noapte de octombrie a anului 708, episcopul Aubert de la Avranches dormea un somn framantat de vise. Ca si in noptile trecute, Sfantul Arhanghel Mihail i-a aparut, poruncindu-i sa ii construiasca un sanctuar, pe vechiul munte Tombe, in mijlocul golfului. Traditia fixeaza la 16 octombrie 708 sfintirea noului sanctuar in varful muntelui Tombe. Episcopul Aubert organizeaza viata religioasa in Munte, instaleaza acolo doisprezece calugari care trebuie sa persevereze, cu reguli precise, in serviciul preafericitului Arhanghel. Trimisi de episcop, acesti calugari au format prima comunitate instalata si organizata vreodata in Munte. Prin revelatie, Aubert a fost instiintat de Arhanghel de existenta unei surse de apa potabila, apoi a ridicat o capela dedicata Sfantului Petru, unde, mai tarziu, va fi inhumat, conform traditiei medievale.

Muntele si-a luat definitiv numele actual pe la sfarsitul secolului al X-lea. Rand pe rand, au aparut noi constructii, Muntele capatand o infatisare din ce in ce mai apropiata de cea actuala. Muntele Saint-Michel isi are locul sau binecunoscut. Foarte curand, frumusetea constructiilor sale, ridicate spre gloria lui Dumnezeu, atrage pelerinii, care prin darurile lor concura la ridicarea de noi constructii, mereu mai marete. Construirea corului in stil gotic este caracteristica acestor acte de credinta. Cronicile Muntelui semnaleaza, in sfarsit, pelerinaje ale "ciobanasilor", bande de copii care isi parasesc familiile pentru a merge la Arhanghel. Primul din aceste pelerinaje este consemnat in anul 1333. Totusi, aceste pelerinaje erau foarte rare, si nu se stie precis ce ii motiva pe copii sa le faca. In 1790, revolutionarii ocupa Bastilia marilor, transfera la Avranches, unde se afla si in prezent, pretioasele manuscrise cu miniaturi, create de calugarii de altadata si transforma Muntele in inchisoare pentru preotii refractari la noul regim ateu. A urmat Imperiul, care a facut din Munte o inchisoare permanenta incepand cu 1811, apoi Restauratia, care se joaca aici de-a continuitatea i-a dat Muntelui numele de Casa de Forta si de Corectie. Abia in luna octombrie a anului 1863, Napoleon III a desfiintat aceasta inchisoare centrala.

Secolul al XIX-lea a ezitat, in fata monumentelor, intre doua atitudini. In timp ce romanticii aveau gustul straniului, al monstruosului, daca Victor Hugo era foarte sensibil la aspectul compozit al Muntelui, in schimb oamenii aflati la Administratia Monumentelor Istorice au preferat constructiile fidele, in intregime, unui stil unic. La 6 august 1897, se instaleaza, in varful sagetii de 32 de metri a bisericii manastirii, la 150 de metri deasupra nivelului marii, statuia de cupru a Sfantului Arhanghel Mihail. La mai putin de un secol, la 4 octombrie 1987, dupa reparatii si aurire, s-a reasezat statuia Arhanghelului, de data aceasta, cu ajutorul elicopterului. Din 1965, Benedictinii s-au reinstalat in Munte, fara ca abatia, ca realitate autonoma, sa fie reconstituita. In prezent pe Munte se afla Fraternitatea Monastica de la Ierusalim (Abatia Mont-Saint-Michel).

Muntele primeste in zilele noastre trei milioane doua sute de mii de vizitatori in fiecare an. In 1874, statul francez a lansat realizarea unui dig neinundabil, destinat usurarii accesului la Munte. Dar aceste lucrari au daunat sitului din cauza acumularii nisipului. Pericolul ca Muntele sa nu mai ramana o insula era din ce in ce mai mare. Iata ce scria poetul Victor Hugo, cu putin inainte de moarte: "Muntele Saint-Michel este pentru Franta ceea ce Marea Piramida este pentru Egipt. Trebuie sa-l protejam de orice mutilare. Trebuie ca Muntele Saint-Michel sa ramana o insula. Trebuie protejata cu orice pret aceasta dubla opera a naturii si a artei".