| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Retezat
Caracterizare, Cai de acces, Trasee turistice
Muntii Retezat se afla in Carpatii Meridionali, fiind considerati cei mai inalti si mai stincosi din sirul muntilor dintre Jiu si Dunare. Sint constituiti din doua creste alpine, aproape paralele, una situata la nord (lunga de cca 30 km), cealalta la sud (lunga de cca 25 km). Cele doua creste principale sint legate, intre virful Papusa si virful Custura, printr-o creasta ascutita, lunga de aproximativ 2,5 km, pe care se ridica piscuri semete ce ofera tururi de orizont de neuitat. Dintre aceste piscuri, virful Papusa (2 508 m), virful Peleaga (2 509 m) si virful Retezat (2 482 m) reprezinta principalele obiective pe care drumetii si le propun in excursiile lor.
Dar Muntii Retezat nu sint atragatori numai prin maretia piscurilor. Ei ne ofera creste si custuri dantelate, caldari glaciare, cimpuri de grohotisuri si steiuri cu forme ciudate, vai admirabil invesmintate cu vegetatie, dar mai ales numeroase lacuri glaciare - elemente de maxima atractie. Asezate in causurile caldarilor, singuratice sau in familii, raspindite pe trepte la diferite inaltimi, lacurile glaciare invioreaza cu stralucirea lor cenusiul grohotisurilor sau verdele covorului de iarba si jnepenis.
In prezent Muntilor Retezat, carora natura le-a harazit o asemenea bogatie de frumuseti, li se pregateste, prin munca oamenilor, o noua nestemata care va straluci intre faldurile batrinelor paduri; lacul de acumulare de la Gura Apei si numeroasele lucrari hidrotehnice, opere de arta modelate pe masura sanctuarului natural al acestui colt al Carpatilor.
Datorita frumusetilor naturale existente, pe teritoriul Muntilor Retezat a luat fiinta primul Parc national din Romania, iar in cadrul acestuia o Rezervatie stiintifica, sub ingrijirea Comisiei monumentelor naturii de pe linga Academia R. S. R.
In partea de nord a Muntilor Retezat se afla joasa Depresiune a Hategului (300-760 m), ocrotita si de Muntii Poiana Rusca si de Muntii Sureanu. Contactul dintre Muntii Retezat si Depresiunea Hategului se desfasoara pe toata lungimea, intre localitatile Clopotiva de pe valea Riului Mare si Hobita de pe valea Riului Barbat. Limita fata de Depresiunea Hateg se situeaza pe o linie care ar trece pe la nord de localitatile Riu de Mori, Ohaba, Sibisel, Nucsoara, Malaiesti, Coroiesti, Serei, Hobita. Valea Riului Barbat separa, la est, Muntii Retezat de Muntii Tulisa.
Limita rasariteana a Muntilor Retezat este formata de valea Riului Barbat pina mai sus de gura vaii Murgusa, la gura piriului Curmaturii. Pe acest piriu limita se poate urmari pina la curmatura Fagetel (1 390 m), iar de aici, pe valea Pilugului, pina la confluenta lui cu Jiul de Vest (765 m), la capatul de vest al Depresiunii Petrosani, in apropiere de orasul minier Uricani. De aici, o denivelare mare intre confluenta vailor Pilugu si Buta cu Jiul de Vest ii separa de Depresiunea Petrosani.
Desi din punct de vedere geografic limita Muntilor Retezat se inscrie pe valea Buta pina in saua Plaiului Mic, si mai departe pe valea Lapusnicului Mare, din punct de vedere turistic inglobam in Muntii Retezat si Masivul Piule-Iorgovan, cunoscut si sub numele de Retezatul Mic.
In acest context, de la gura vaii Buta, limita turistica a Muntilor Retezat se poate considera a fi pe valea superioara a Jiului de Vest pina la gura pinului Soarbele (1 245 m), iar de aici, pe aceasta vale, pina la obirsie, in saua Soarbele (Paltina) (1 930 m). In continuare, limita corespunde vaii Paltina pina la varsarea acesteia in Lapusnicul Mare (1 200 m).
De la gura vaii Buta pina la gura vaii Soarbele, la sud de Jiul de Vest, se ridica Muntii Vilcan. Din gura vaii Paltina, hotarul de sud-vest si vest al Muntilor Retezat este trasat de firul piriului Lapusnicul Mare, pina la Gura Apei (996 m) si de Riul Mare pina la Clopotiva.
Pe portiunea gura piriului Soarbele - Lunca Berhina - Gura Apei, Muntii Retezat se invecineaza cu Muntii Godeanu, Iar de la Gura Apei la Clopotiva cu Muntii Tarcu.
Muntii Retezat se ridica stincosi si impunatori deasupra Depresiunii Hategului. Una din privelistile cele mai interesante in care ne ofera fara rezerve frumusetea acestor munti este aceea care se desfasoara de pe inaltimile dealului Orlea, linga Subcetate sau din poienile dealului Piatra Ohabei. De pe aceste inaltimi avind la picioarele noastre "Tara' Hategului, se ridica contraforturi puternice, impadurite, rinduite armonios. Ele sprijina parca zidurile albite uneori de nea ale custurilor si piscurilor inmanuncheate si zimtuit profilate pe azurul cerului. De aici se disting lesne cele mai inalte si vestite piscuri, mai deosebit fiind trunchiul de piramida al virfului Retezat (2482 m); spre est se afla piscurile Bucura (2433 m), Peleaga (2509 m), Papusa (2508 m) si Virful Mare (2463 m). Priveliste unica in felul ei, are darul de a atrage irezistibil pe drumetii dornici sa cunoasca in mai mare masura relieful framintat al tinutului de legenda al Retezatului.
Muntii Retezat se remarca prin masivitate, energia mare a reliefului, zona alpina extinsa pe suprafete mari s.a. Conturul acestora masoara cca 170 km si inscrie forma unui pentagon cu latura sudica suprapusa pe axa Jiului de Vest. Suprafata Muntilor Retezat este de cca 700 km2, mai mica decit a Muntilor Fagaras, dar mai mare decit a Bucegilor. Aceasta suprafata poate fi impartita in doua zone importante: prima, mai inalta, este ocupata de Retezatul propriu-zis; a doua, mai scunda si mai restrinsa, este ocupata de Masivul Piule - Iorgovan ("Retezatul Mic'). Aceste zone se deosebesc si prin structura lor geologica, prima fiind dominata de sisturi cristaline si granodiorite, iar ultima de calcare.
Creasta principala de nord, cea mai inalta si interesanta, domina prin abrupturile sale vaile nordice si Jara Hategului. Ea se ridica impetuos dinspre valea Riului Barbat, ajungind la peste. 1 400 m in virful Baleia (1 465 m), in apropierea caruia se afla si cabana turistica cu acelasi nume, si la peste 1 800 m in Cleantu Cozmei, un adevarat foisor cu perspectiva spre tinuturile stincoase. Dupa adinca inseuare Gorova (1 816 m), raspintie a potecilor ciobanesti si turistice, creasta se inalta viguros in virful Gorovii (1 968 m) si devine stincoasa mai ales din virful Lancita (2095 m). Din Virful Lacului (2305 m) si mai ales din saua Virfului Mare (2 345 m), creasta se ascute si, uneori, este mai dificil de parcurs. Astfel se prezinta custura Portile Inchise si Strunga Papusii, despartite intre ele de virful Capul Vaii Rele (2408 m). Din virful Papusa (2508 m), al doilea colos al Muntilor Retezat, creasta atinge o serie de sei si piscuri foarte cunoscute: saua Pelegii, virful Peleaga (2509 m), cel mai inalt din masiv, virful Custura Bucurei (2370 m), Curmatura Bucurei (2206 m), virful Bucura 1 (2433 rn). De aici creasta are aspect mai accidentat si este mai greu accesibila; intii coboara in Poarta Bucurei (2240 m), ca apoi sa revina la inaltime in virful Judele (2398 m). Acest sector este in mare parte ocolit de potecile turistice. Lasind spre nord abrupturi si spre sud pante inclinate, creasta descreste treptat in inaltime - virful Birlea (2330 m), Sesele Mari (2295 m), Zanoaga (2261 m) si Zlata (2142 m). Din platforma neteda de pe Zlata culmea coboara continuu pina la valea Riului Mare, la Gura Apei.
Creasta principala de nord este strabatuta, in cea mai mare parte, de poteci turistice marcate: Muntele Baleia - saua Virfului Mare; virful Papusa - virful Bucura; saua Judele - sub virful Sesele Mari; saua Zanoaga - Gura Apei.
Tot atit de interesante sint insa si ramificatiile nordice ale acestei creste. Intre cele mai importante amintim: Virful Lacului - Virful Mare - virful Nedeuta - Muntele intilnicioara - Piatra Macestilor; virful Capul Vaii Rele - virful Valea Rea (2311 m); Coltii Pelegii - virful Pietrele (2270 m) cu privelistea cea mai cuprinzatoare asupra caldarilor si abrupturilor nordice; virful Bucura II (2372 m) - virful Stinisoara (2197 m); virful Bucura 1 - virful Retezat (2482 m) - virful Valereasca - Muntele Prelucile -virful Pecuiu (1 827 m) - virful Chiciura - Magura Zimbrului. Virful Retezat formeaza la nord o muchie care se lasa in saua Lolaia. De aici continua culmea Lolaia care se inalta in virful Lolaia (sud), apoi atinge un alt virf din Lolaia (nord). De pe aceasta culme se deschide una dintre cele mai ispititoare privelisti asupra versantului nordic al Masivului Retezat.
Din creasta principala de nord coboara spre sud o serie de ramificatii mai scurte, cum sint: Papusa - Papusa Mica - saua Custurii (2205 m) - virful Custura (2457 m), una dintre cele mai frumoase dar si dificile creste din Muntii Retezat. Din virful Judele (2 398 m) se desprinde o creasta alpina - Creasta Slaveiului, cu o serie de virfuri ascutite: Sintamaria (2400 m), Slaveiu Mare (2346 m), Slaveiu (2344 m), La Clince, ca apoi sa coboare in valea Lapusnicului Mare spre Lunca Berhina.
Culmea principala de sud concureaza prin frumusete si semetie cu cea de la nord. Creasta domina de la inaltime valea Jiului de vest, dar si Muntii Vilcan, oferind splendide privelisti spre Paring si culmea nordica a Retezatului. Fara a avea treceri dificile, aceasta cununa sudica necesita eforturi deosebite pentru parcurgerea ei.
Din curmatura Fagetel (1 395 m), prin care Muntii Retezat se leaga cu Muntele Tulisa, culmea urca moderat in virful Pilugu[1] Mic (1 463 m) si apoi din virful Pilugu Mare (1 764 m) iese din zona forestiera si, dupa o scurta trecere prin zona jneapanului de pe Muntele Vacarea, atinge piscurile stincoase. Primul din seria celor mai atractive este virful Lazaru (2282 m), cu o frumoasa platforma neteda, dar cu mare abrupt la nord. Urmeaza apoi o succesiune de piscuri piramidale: Gruniu 1 (2294 m), Ciumfu Mare (2335 m,) Virful Mariii (sau la Valea Mariii ; 2365 m) si cel mai inalt - virful Custura (2 457 m), prin care se face legatura cu culmea de nord a Retezatului. Acest nod alpin ofera una din privelistile inedite asupra Muntilor Retezat si Muntilor Vilcan. Din virful Custura creasta coboara mult, culmea devine mai neteda si mai rotunjita. La sud de virful Papusa Custurii (2209 m) trece prin saua Plaiului Mic (1 879 m), loc de rascruce a potecilor turistice, si recistiga din inaltime spre virful Buta (1 997 m), tinut al jnepenilor si pajistilor. Dincolo de virful Dragsanu (2080 m), creasta principala de sud isi schimba brusc aspectul datorita constitutiei geologice. Din Capatina Albelor (1 950 m) iese din domeniul granodioritelor si cristalinului si intra in domeniul spectaculos al calcarelor. De aici si pina la limita vestica creasta urmareste piscurile din Muntii Piule - Iorgovanu ("Retezatul Mic'): Albele (2005 m), Stanuletii Mici (1930 m), Piatra Iorgovanului (2014 m), Stanuletii Mari (2025 m). Domeniul calcarului ia sfirsit in saua Soarbele (1 930 m), inseuarea deasupra vailor Iarului si Paltinei, la contactul cu cristalinul Muntilor Godeanu.
Din culmea principala de la sud, cele mal importante ramificatii sint orientate spre sud: culmea Vacarea - Paroasa, culmea Lazaru si culmea Strau-nele. In Muntii Piule - Iorgovanu ramificatiile sint deosebit de interesante, prin aspectul lor in vadit contrast cu muntii invecinati. In peisajul culmilor cu aspect greoi si masiv, prezentind privitorilor o culoare inchisa, fara accente de stralucire, se Intercaleaza un tinut cu forme ascutite, suple, aruncind pina departe sclipirea calcarelor imaculate. Astfel, culmea Dragsanu - saua Scorotei - virful Piule (2081 m) - virful Plesa si ramificatiile sale reprezinta unul din tinuturile cele mai frumoase. Celelalte ramificatii: Muchia cu Lastuni, Dilma cu Brazi, Muchia Ciocanelor, piciorul Muntelui Iorgovanu, Muntele Iaru etc. sint un paradis al speologilor, botanistilor, cinegeticienilor si, bineinteles, al drumetilor.
In peisajul Muntilor Retezat, circurile (caldarile) si vaile glaciare ocupa un loc deosebit de insemnat. Multimea caldarilor glaciare, unele din acestea adapostind lacuri, au imprimat acestor munti un pitoresc rar intilnit in Carpati. Caldarile sau circurile glaciare, numite de localnici zanoage, reprezinta depresiuni circulare formate prin eroziunea ghetarilor montani, la obirsia vailor glaciare sau pe versantii acestora, adesea suspendate deasupra vailor glaciare principale. Ele sint un rezultat al activitatii ghetarilor din cuaternar care s-a intiparit adinc in relieful Masivului Retezat. Acestea sint indeosebi grupate in preajma custurilor si piscurilor inalte, in acele locuri unde actiunea fostilor ghetari a fost energica si de durata. Dupa retragerea maselor de gheata au aparut interesante amfiteatre, ale caror laturi sint formate din abrupturi si povirnisuri intretaiate de jgheaburi si captusite cu intinse covoare de lespezi. Pe fundul caldarilor si chiar mai jos, pe vaile glaciare intilnim adesea blocuri eratice (steiuri) - blocuri mari de stinca transportate de ghetari si depuse pe panta la disparitia acestora. Vaile glaciare sint create prin actiunea sculpturala a ghetarilor. Ele sint caracteristice ghetarilor montani si au un profil transversal in forma literei "U', cu versanti abrupti si cu un profil longitudinal in trepte, pe care adesea apele cad in cascade.
Ca un tinut al contrastelor, Retezatul nu ofera numai stincaria arida a caldarilor si abrupturilor, ci si pajisti smaltuite cu flori viu colorate, pilcuri de jneapan sau oglinzile lacurilor. La un loc, acest manunchi de frumuseti contrastante a adus Muntilor Retezat faima cunoscuta.
Pe versantul nordic, cele mai cunoscute caldari sint: caldarea Stevia in bazinul Riusorului, caldarea Stinisoara la obirsia vaii glaciare Stinisoara, caldarea Pietrele de in obirsia vaii glaciare Pietrele - cu o caldare laterala, cea a Pietricelelor - caldarea Valea Rea, caldarea Galesului - cu caldarea suspendata Zanoagele Galesului de la obirsia vaii Galesul. La limita inferioara a actiunii ghetarilor valea Galesului include si o caldare laterala, cea a Taului dintre Brazi. Mai putin cunoscute si vizitate sint caldarile Obirsia Nucsorii, Groapele si Vasielul. La obirsia vaii glaciare Riu Barbat se afla un buchet de caldari glaciare suspendate la inaltime, deasupra firului vaii. Cu deschidere spre sud se afla caldarea Tapului si caldarea Papusii. In partea vestica a Riului Barbat se insira caldarile Fundu Riului si Birlogu Ursului. Tot in bazinul Riului Barbat, cu deschidere spre nord, salbatice si deosebit de interesante se insira caldarile Custurii (Ciumfu Mare), Ciumfu[3] (Ciumfu Mic), Gruniu Mare, Lazaru etc.
Pe flancul sudic al crestei principale de sud caldarile sint reduse ca numar si mai putin reliefate: Scutura, Buta Mare, Buta Mica - toate la izvoarele vaii Buta.
Muntii Piule - Iorgovanu, unde activitatea glaciara a fost mai slaba, adapostesc caldarea Gauroane, sculptata in calcare, caldarea Scorotei cu o serie de lacuri s.a.
Cele mai frumoase si vizitate caldari glaciare se afla insa in zona centrala a Muntilor Retezat: Peleaga (Ghimpele), la obirsia vaii glaciare Peleaga; Bucura, la obirsia vaii glaciare Bucura, vestita prin frumusetea peisajului, si prin cele 16 lacuri, dintre care Lacul Bucura este cel mai intins lac glaciar din Carpatii romanesti. Deasupra vaii glaciare Lapusnicu Mare sint suspendate, avind deschiderea spre sud, caldarile Slaveiu si Turcei, iar la obirsia vaii Judele caldarile: Zanoguta, Zanoaga, Judele si Caldarea Ascunsa.
In cadrul Rezervatiei stiintifice Gemenele - Taul Negru se afla caldarile Birlei si Stirbului care apartin de bazinul vaii Zlata; pe o treapta inferioara se adinceste caldarea Gemenele, iar suspendate la inaltime deasupra vaii Zlata, cu deschiderea spre nord, se afla caldarile Taul Negru, Cirligul, Radesul Mare, cunoscute prin frumusetea si salbaticia lor.
Muntii Retezat sint caracterizati printr-o retea deasa de ape curgatoare, cu debit bogat si permanent.
Face exceptie Piule - Iorgovanu, unde circulatia apelor la suprafata este slaba sau intermitenta. Riurile din Muntii Retezat sint tributare fie Muresului - prin riul Strei, fie Jiului - prin riul Jiul de Vest.
Cel mai important curs de apa este Riul Mare, cu un bazin de 894 km2 si o lungime de 65,8 km. El ia nastere la Gura Apei (998 m alt.) din piraiele Lapusnicul Mare si Riu Ses si se varsa in riul Strei la Subcetate. Pe parcurs culege, pe dreapta, afluenti din partea vestica a Muntilor Retezat si, pe stinga, din partea estica a Muntilor Tarcu. Debitul bogat si permanent il situeaza intre apele importante din muntii nostri, iar diferenta de nivel intre Guro Apei si Clopotiva, locul de iesire a riului din munte, l-a impus ca o sursa potentiala de energie alba. In prezent se afla in constructie Hidrocentrala Riul Mare, al carei lac principal de la Gura Apei va insuma cca 200000000 m3 apa. Barajul va atinge inaltimea de 173 m si va fi amplasat in aval de Gura Apei, in punctul numit Tomeasa, la confluenta Riului Ses cu Lapusnicul Mare si va avea o putere instalata de 335 MW. La acestea se adauga alte patru amenajari hidrotehnice, in aval pe Riul Mare, cu hidrocentrale de putere mai mica, precum si amenajarea hidro tehnica a Riului Ses. In lacul principal de la Gura Apei vor sosi pe cai subterane apele din piraiele Riu Barbat, Riu Alb, Parosu Mare, Parosu Mic, Nucsoara, Riusor s.a.
Lapusnicul Mare, cel mai important constituent al Riului Mare, masoara 21 km lungime si ocupa un bazin cu o suprafata de cca 201 km2. El se formeaza din unirea piraielor Peleaga si Bucura. Piriul Peleaga izvoraste din Lacul Peleaga (2122 m alt.) si are ca afluent principal piriul Peleguta. Atit Peleaga, cit si Peleguta sint foarte bogate in ape formind cascade si repezisuri. Piriul Bucura, cel mai bogat in ape, are ia origine lacurile glaciare din complexul Bucura. Format din izvorul Bucura si piriul Ano, piriul Bucura coboara vijelios pragurile vaii glaciare formind cascade. De la Gura Bucurei, Lapusnicul Mare trece printr-un zaton (vechi baraj, acum nefolosit) si formeaza cascada Lapusnicului, ascunsa de padurea deasa. Lapusnicul Mare primeste o serie de afluenti din dreapta: Slaveiu, Turcei, Voileasa, Judele, Zanoguta, cu o serie de cascade sau repezisuri. Din stinga, Lapusnicul primeste izvorul Dragsanu, iar din scocurile Iorgovanului numai izvoare sarace in apa. De la Lunca Berhina in aval, adica la contactul calcarelor cu cristalinul Muntilor Godeanu, primeste din nou piraie bogate: Paltina, Berhina, Lungita, Iar la Gura Apei pe Lapusnicul Mic (Branu) - cel mai bogat si mai puternic afluent.
Din Muntii Retezat, Riul Mare (in aval de Gura Apei) primeste ca afluenti Piriul din Zlata, Runcu si Lacurele (Racurele). Cel mai de seama dintre acestia este fara indoiala Zlata (cca 7 km lungime), numit si Dobrun sau Zlatuia. Aceasta vale fermecatoare este cuprinsa intre piscul Retezatului si culmea prelungita din acesta peste Prelucele - Pecuiu si Judele - culmea Birlea - Sesele - Zanoaga. Daca pe dreapta primeste piraie mai putin cunoscute (Lancita de la Stine, Scoaba, Rovine), din stinga se aduna succesiv piraie izvorite din lacuri glaciare, piraie care formeaza repezisuri si cascade. Intre aceste piraie mentionam: Stirbu, Birlea, piriul Taului Negru, Cirligu, Cioaca Radesului, Radesu etc.
Culmile nordice ale Retezatului sint fragmentate de o retea bogata de ape curgatoare, care isi aduna izvoarele din caldarile glaciare cuibarite sub creste semete.
Riusorul, cu o lungime de cca 16 km, are doua izvoare principale: Stevia si Valereasca. Cel mai interesant este Stevia, care coboara din caldarea cu acelasi nume adapostita sub marele perete nord-vestic al virfului Retezat. Riusorul se varsa in Riul Mare linga Ostrovel.
Nucsoara, cu o lungime de cca 20 km, in Tara Hategului, poarta numele Sibisel. Este unul dintre cele mai interesante si cunoscute cursuri de apa din Retezat, atit pentru cea mai directa cale de acces pe care o ofera la intrarea in munte spre cabana Pietrele, cit si pentru afluentii sai bogat daruiti de natura. Riul Nucsoara isi aduna apele la Lunca Larga din piraiele Pietrele si Valea Rea si se varsa in Riul Mare linga Sintamaria Orlea. In aval de Lunca Larga, Nucsoara formeaza cascada Lolaia, apoi primeste pe dreapta apa Beagului (Chiagului) - numita la izvor Obirsia Nucsorii; in partea inferioara a piriului obirsia Nucsorii se afla o frumoasa cascada. Pietrele, cel mai important piriu de obirsie al Nucsoarei, izvoraste din Lacul Pietrele si are o lungime de cca 5 km. Pe aceasta vale glaciara se afla cea mai circulata poteca turistica si refugiul Gentiana. Stinisoara, afluent al piriului Pietrele, izvoraste mai sus de Lacul Stinisoara. Pe valea Stinisoara se afla cabana Pietrele si traseul de acces la virful Retezat.
Valea Rea izvoraste din Lacul Mare din Valea Rea, sub peretii Papusii. Ea strabate pe cca 5 km una din cele mai frumoase vai de munte.
Galesul, afluent al piriului Valea Rea, izvoraste din Zanoagele Galesului, lacuri situate la cca 2 240 m alt. si trece prin Lacul Gales. Pe valea Galesului serpuieste drumul ce leaga cabana Pietrele de cabana Baleia.
Salasul isi culege izvoarele de sub virful Voileasa si iese din munte la Malaiesti. Se varsa in Strei la Ohaba de Sub Piatra.
Parosul, piriu bogat, cu obirsia in Lacul Groapele, se varsa in Strei in apropiere de Ohaba de Sub Piatra.
Riul Alb, numit la obirsie Vasielul, izvoraste din Lacul Vasielu. Dupa un curs lung in zona de munte, cind o serie de afluenti (Gorova si Girla Serenilor pe dreapta, Catinasele si Dilma cu Mesteacan pe stinga) iese in Depresiunea Hategului si se varsa in Strei la Ohaba de Sub Piatra.
Serelul sau Riusorul izvoraste de sub Muntele Serei si iese in Depresiunea Hategului in dreptul satului Serei. Se varsa in Strei la Riusor.
Riul Barbat, afluent important al Streiului, are un bazin in suprafata de cca 96 km2, iar lungimea atinge cca 28 km. El curge printr-o vale adinca, in jumatatea rasariteana a Muntilor Retezat, separind cele doua creste principale, de nord si de sud. Izvoarele sale provin din splendidele caldari glaciare suspendate pe flancurile vaii principale glaciare. Din Lacul Custura Mare porneste la vale un fzvor bogat, care la mica distanta trece prin causul Lacului Custura Mica. lese imbogatit cu apele a noi izvoare adunate din coastele Ciumfului Mare si muntelui Valea Mariii si coboara trepte scunde pina la pitorescul lac Ciumfu Mare, la fel de interesant ca si suratele lui de mai sus. Adunind piraie care vin tesute parca in spume din causurile strimte ale Zanoagei Custurii, piriul Ciumfu Mare, socotit izvor principal al Riului Barbat, se arunca pe marele prag de peste 100 de metri, unde apele pulverizate, si din nou adunate pe mici odihne, dau nastere celei mai frumoase cascade din acesti munti - Cascada Ciumfu Mare. Apele iuti abia linistite din cascada se indreapta spre larga poiana de la Stina din Riu adunind si undele piriului Tapul, sosit si el dupa zbuciumul viltorilor din alta cascada frumoasa. De aici, la vale, Riul Barbat porneste navalnic, bogat, plin de energie spre fruntariile Muntilor Retezat. Colecteaza pe dreapta piraiele Ciumfu Mic, Gruniu, Pilugu, Curmatura, iar pe stinga Lancita, Cozma, Murgusa etc. Din Muntii Tulisa primeste pe dreapta apele Corea, Ursu, Tulisa, Arpadia, Corbu; iese din munte mai jos de Crivina, apoi trece prin satul Hobita si ajunge in Depresiunea Hategului. Se varsa in Strei linga comuna Pui. Riu Barbat este astazi folosit hidro mai intii prin captarea de la gura Lancitei pentru imbogatirea cu apa a lacului de acumulare Gura Apei si, a doua oara, mai jos la Crivina, pentru alimentarea cu apa a municipiului Hunedoara.
Jiul de Vest curge paralel cu creasta principala de sud a Muntilor Retezat si masoara 51,4 km; bazinul sau ocupa o suprafata de cca 534 km2. Jiul de Vest se formeaza la est de pasul Jiu - Cerna din piraiele Soarbele si Sarba. Dupa un scurt parcurs la suprafata, apa Jiului de Vest, a carei albie mai poarta numele de Scocu Jiului, intra intr-un sector cu albie seaca. Scocu Jiului primeste apa numai din piraiele care vin din sud: Sarba, Stirbu, Ursu, Bou, Girbovu cu izvoarele in Muntii Vilcan; din nord (Piule - Iorgovanu) vaile sint seci. Jiul de Vest are apa permanenta incepind de la gura vaii Boului. De ia gura Butei, in apropiere de care ia sfirsit domeniul calcarelor, Jiul de Vest primeste din Muntii Retezat o serie de afluenti insemnati; Buta, Valea Mariii, Urseasca, Toplita, Pilugu. Din Muntii Vilcan vin mai multi alfuenti, intre care Rastovanul, Piriu! Mare, Valea de Pesti (Arcanu). De la confluenta cu Pilugul, Jiul de Vest curge printre muntii Tulisa si Vilcan, pina la Iscroni, primind numerosi afluenti de pe ambii versanti. La Iscroni (551 m), Jiul de Vest si Jiul de Est, cu izvorul in Muntii Sureanu, formeaza Jiul.
Lacurile din Muntii Retezat, in majoritate de origine glaciara, sint podoabe pretuite si dau un farmec aparte peisajului. Prin numarul lor foarte mare (cca 100), din care 40 de lacuri mari si mijlocii, 18 lacuri marunte dar permanente si cca 40 ochiuri mici de apa care in verile secetoase seaca), acesti munti se compara in Carpati doar cu Muntii Fagaras, Lacurile, denumite de localnici tauri sau ochiuri de mare, isi au originea in cuveta provenita prin daltuirea reliefului de catre ghetarii care acopereau odinioara inaltimile muntilor. Caldarile glaciare acumulau in causul lor enorme mase de gheata si zapada. Dupa retragerea ghetarilor, pe fundul lor s-au format lacurile glaciare, cu ape reci si limpezi, oglindind cerul, norii, custurile si piscurile.
Dintre aceste lacuri vom mentiona doar pe cele care prezinta un deosebit interes turistic.
In caldarile nordice: Lacul Stevia (2060 m, 3,0 m, 0,77 ha)[4] se afla in caldarea nordica a virfului Retezat, inconjurat de grohotisuri. Apartine bazinului Riusorului.
Lacul Stinisoara (1 990 m, 0,8 m ,1,00 ha), ca si vecinul sau Laculetul Stinisoarei (2040 m), imbogateste frumusetea caldarii Stinisoara. Apartin bazinului Stinisoara.
Lacul Pietrele (1990 m; 0,9 m; 0,48 ha) in caldarea Pietrele si Locurile Pietricelele cu cele 17 laculete din caldarea Pietricelele apartin bazinului vaii Pietrele.
In caldarea Vaii Rele se afla sapte lacuri (2230-2 050 m) dintre care cele mai interesante sint Lacul Mare din Valea Rea, oglindind in apele sale peretele nordic al Papusii, Lacul cu Pietris, pe treapta mijlocie si Lacul Mutatorii, cel mai frumos si la cea mai joasa altitudine din aceasta salba.
In bazinul Galesul, asezat pe o treapta suspendata linga virful Valea Rea, se rinduiesc Zanoagele Galesului (2240-2236 m), trei lacuri mici inconjurate de pajisti. Cel mai frumos din acest bazin este insa Lacul Gales (2040 m; 20,5 m; 3,60 ha) care se situeaza printre cele mai mari si vestite din Muntii Retezat.
Taul dintre Brazi (1 740 m) este situat in plina padure de molid aproape de limita sa superioara, lateral fata de firul piriului Gales.
Lacul Groapele (1 810 m; 1,0 m; 0,38 ha) de pe treapta inferioara a caldarii Parosului Mare se incadreaza in bazinul Parosului.
In caldarea nord-estica Vasielul din bazinul Riului Alb se afla Lacul Vasielu (2200 m; 1,0 m; 0,20 ha), alaturi de care sint prezente si alte ochiuri reduse ca suprafata.
In caldarile de la obirsia Riului Barbat, insirate in evantai sub virfurile Lacului, Tapului, Papusa, Custura, Ciumfu Mare, Gruniu, se ascund unele dintre cele mai frumoase lacuri din Carpati: Taul Japului (2160 m; 5,9 m; 2,2 ha), Taul Papusii numit si Taul Adinc (2150 m; 2,9 m; 0,29 ha), Lacu/ Mare al Custurii (2226 m; 9,0 m; 2,78 ha), Lacul Mic al Custurii (2210 m, 7,3 m; 0,77 ha), Tauletul Custurii (2200 m; 0,5 m; 0,25 ha). Lacul Ciumfu Mare (2040 m;), Lacul Ciumfu Mic, Lacul Mare al Custurii, Lacul Mic al Custurii si Ciumfu Mare se insiruie pe trepte succesive in aceeasi caldare a Custurii.
In caldarile sudice ale crestei principale de nord se afla cele mai numeroase si mai cunoscute lacuri. Lacul Ghimpele sau Peleaga (2122 m; 4,2 m; 1,72 ha), cu forma circulara, se afla in bazinul vaii Peleaga. Tot de acest bazin apartine si Lacul Peleguta (2097 m; 5,0 m; 0.95 ha) odihnindu-si apele intr-o caldare laterala vizibila mai cu seama din virful Peleaga.
In vasta caldare complexa a Bucurei, apartinind bazinului Lapusnicului, se afla cele mai multe lacuri glaciare - dealtfel cel mai des vizitate de turisti.
Lacul Bucura (2041 m; 15,7 m; 8,80 ha) se afla sub saua Bucurei, in compartimentul estic oi circului glaciar complex. Prin intinderea sa, este cel mai mare lac glaciar din tara noastra. Daca mai adaugam frumusetea undelor sale, de un azuriu inegalabil pe vreme buna si de culoarea cernelei pe vreme inchisa, ca si frumusetea peisajului care-l inconjura, atunci vom sti de ce Lacul Bucura este apreciat ca un obiectiv de mare interes turistic, pe care fiecare drumet vrea sa-l viziteze macar o data. In acest compartiment, unde imensa suprafata lacustra a Bucurei ocupa cea mai mare parte, se mai gaseste si Lacul Bucurei (2070 m; 2,0 m; 0,40 ha) care seaca complet in verile secetoase.
In compartimentul vestic al caldarii Bucura se afla multe lacuri, unele destul de mari, insa departe de a egala oglinda Lacului Bucura. Cunoscute si sub denumirea de "lacurile insirate', lacurile din acest compartiment se odihnesc pe trepte succesive, incepind de sub Poarta Bucurei pina aproape de limita padurii. Cel mai de sus este Taul Portii (2260 m; 4,3 m; 0,50 ha). Urmeaza apoi Taul Agatat (2208 m; 2,3 m; 0,11 ha), ascuns in causul plin cu lespezi de sub Poarta Bucurei. Asezate pe trepte tot mai joase se vad Lacul Florica (2083 m; 2,2 m; 0,80 ha), Lacul Viorica (2070 m; 5,7 m; 0,94 ha), apoi Lacul Ana (1979 m: 11,6 m; 3,10 ha), incadrat de pajisti intinse la sud si, in sfirsit, Lacul Lia (1 930 m; 4,3 m; 1,30 ha), triunghiular, inconjurat de jnepenisuri si strajuit de Pintenul Slaveiului.
Pentru un tablou mai complet al oglinzilor de apa din complexul Bucura ar trebui sa mai amintim si celelalte lacsoare din caldarea Portii sau in terenurile mlastinoase din caldarea Ana. Parasind complexul glaciar Bucura, sa urmarim de-a lungul vaii glaciare Lapusnicul Mare o serie de caldari suspendate ascunzind frumoase lacuri.
Lacul Slaveiu (1 970 m; 6,1 m; 3,27 ha), lac deosebit de frumos, este inchis pe trei laturi de stincariile si jnepenisurile Muntelui Slaveiu si de Pintenul Slaveiului; emisarul sau, izvorul Slaveiului, se arunca in mici cascade pe povirnisul cu lespezi, varsindu-se in Lapusnicul Mare, dupa ce formeaza o frumoasa cascada.
Lacul Turcei (2090 m; 0,45 m; 0,196 ha) ocupa partea joasa a caldarii Turcei, sculptata in flancul sudic al Slaveiului Mare. Izvorul sau porneste pe povirnis cu mici cascade si se varsa in Lapusnicul Mare.
Bazinul vaii Judele, unul dintre cele mai aspre tinuturi din Retezat, se intinde intre culmile Judele - Zanoaga si Judele - Slaveiu - La Clince; el este compartimentat in doua de Muchia Ascutita: in cor partimentul nordic se afla Lacul Judele (2120 m; 4,05 m; 0,84 ha), izolat de stincariile ce coboara din Judele si Sintamaria - pe o treapta mijlocie se afla lacul Judele Mic (2020 m), iar pe firul piriului Judele, ca si pe mici trepte laterale, se odihnesc alte ochiuri de apa permanente; in compartimentul sudic, cel mai interesant, piriul Oboarelor, aduna apele unor lacuri mai putin cunoscute dar deosebit de frumoase; cel de sus, Taul Ascuns (2180 m; 1,7 m; 0,38 ha), este instalat la limita abrupturilor Slaveiului Mare. Din Caldarea Ascunsa coboara un piriias care ajunge pe treapta mijlocie in Taul Urit (2110 m; 0,90 m; 0,415 ha) - nume ce provine datorita malurilor deseori mocirloase. Piriul iese din lac si cade in mici cascade spre treapta a treia unde, linga peretele hid al Muchiei Ascutite, se adaposteste Lacul Oboarele, situat in apropierea mutatorii de vaci de la Sura.
O surpriza placuta o constituie Taul Rasucit (2106 m; 4,2 m; 0,82 ha), fara indoiala cel mai frumos din aceasta familie. Suspendat intre peretii virfului Turcelu si caldarea inferioara a Judelui, isi asterne apele adinci si cristaline intre covoare de lespezi si pajisti smaltate cu flori. Emisarul sau se lasa zgomotos printre lespezi si coboara la intilnirea cu piriul Oboarele. In jnepenisurile care inunda treapta inferioara se afla alte citeva ochiuri de apa. Lacul Zanoaga (1997 m; 29,0 m; 6,50 ha), cel mai adinc dintre lacurile glaciare din tara si, totodata, printre cele mai intinse. Ocupind treapta inalta sub peretele virfului Zanoaga, lacul ofera imaginea tipica a unui lac glaciar situat intre faldurile crestelor inalte. Piriul bogat coboara in praguri mici spre intilnirea cu piriul Judele si strabate un jnepenis de nepatruns. Apele reunite ale Zanoagei, Judelui, Oboarelor si Zanogutei se reped apoi pe bolovanisuri, prin padure, si se scurg in Lapusnicul Mare.
Intr-o caldare vecina Zanoagei se gaseste tocul Zanoguta (1830 m; 0,55 m; 0,125 ha). In aceeasi caldare se afla si Taul Spurcat (1 930 m; 0,3 m; 0,06 ha). Bazinul vaii Zlata este inclus aproape integral in perimetrul Rezervatiei stiintifice. In partea superioara, in specia! in caldarile cu expunere nordica, sint cantonate o serie de lacuri, aici pastrindu-se nealterat peisajul natural, cu un covor vegetal bogat in plante rare, multe dintre ele endemice.
Valea Zlata are flancul drept cu expunere sudica lipsit de caldari glaciare, el fiind ocupat in partea superioara de grohotisuri, stincarii si pajisti alpine, iar in partea inferioara de paduri dese si poieni salbatica.
In schimb, flancul sting - cu expunere nordica - este daruit de natura cu o salba de caldari glaciare, majoritatea continind lacuri splendide.
In caldarea Stirbului se afla: Lacul Stirbului (2090 m; 8,7 m; 0,95 ha), cu maluri strajuite de blocuri de piatra. Apele sale provin, pe sub lespezi, din caldarea suspendata Gemenele Mici[5], si isi au obirsia din lacurile Gemenele Mici: Lacul Iezilor (2112 m; 2,0 m; 0,238 ha) si Lacul Caprelor (2150 m; 1,1 m; 0,363 ha). La fel cum a sosit, apa din Lacul Stirbului se strecoara pe cai nevazute pe pragul cu lespezi, invesmintate tot mai bogat cu vegetatie, si ajunge pe o treapta mai joasa intr-un tinut al pajistilor, pilcurilor de jnepeni si piraielor limpezi. Aici se aduna si apele din Lacul Gemenele (1 930 m; 5r3 m; 2,48 ha). Acest lac, inconjurat de jnepeni si lespezi, pastreaza in undele sale, chiar si pe vreme inchisa, culoarea si stralucirea care incinta pe vizitatori. Taul Negru (2025 m; 24,5 m; 4,04 ha), suprafata de ape limpezi albastru-inchis, si foarte adinci, care confera tinutului un aspect pitoresc aparte. Apele sale se strecoara printre stinci, se pravalesc in mici cascade si se aduna apoi in undele cascadei mai mari Zlatuia. In apropiere se afla Taul Secat, un mic ochi de apa, deseori sec in timpul verii, cunoscut de drumetii care trec prin Rezervatia stiintifica spre lacul Zanoaga. La obirsia vaii Sesele se afla trei lacuri pitoresti: Lacul Arades (2030 m; 0,2 m; 0,24ha), Lacul Cirligul Mare (1911 m; 3,35 m; 0,324 ha) si Lacul Cirligul Mic (1 909 m; 0,6 m; 0,311 ha).
La obirsia vaii Cioaca Radesului, doua lacuri dau stralucire caldarii inchise intre virfurile Radesu Mare si Zanoagei: Zanoaga Mica (1948 m; 12,4 m; 1,911 ha) si Zanoaga Mica (1860 m; 0,451 ha). In vecinatatea crestei principale de sud a Muntilor Retezat sint demne de semnalat citeva lacuri: Lacurile Papusii (1 855 m), doua lacuri situate in apropiere de saua Plaiului Mic si Lacu/ Buta (1 850 m), de origine glaciara, situat in caldarea sudica linga virful Buta.
In afara de lacurile daruite de natura, oamenii pregatesc Retezatului noi podoabe. Este vorba de salba de lacuri de acumulare care vor alimenta hidrocentrala de la Clopotiva. Unul dintre ele, cel mai mare (cca 7 km lungime, 80 m adincime), va fi cel de la Gura Apei. Aceasta imensa oglinda de apa va intregi fara indoiala frumusetea ansamblului lacurilor din familia Bucurei, Custurei, Gemenelor si a altor ochiuri de mare.
Caracteristica generala a Muntilor Retezat o constituie prezenta a doua mari blocuri granitice si granodioritice, unul mai puternic, dezvolat pe directia crestei principale de nord si altul mai restrins, intins in parte in lungul crestei principale de sud. Intre aceste doua mari blocuri orientate pe directiile de curgere ale Lapusnicului Mare si Riului Barbat se intercaleaza o mare fisie de sisturi cristaline. O alta fisie de sisturi cristaline captuseste la nord-vest blocul granodioritic de nord.
O fisie de granodiorite atinge si cursul mijlociu al Riului Mare, continuata la vest in Muntii Tarcu pina la culmile inalte. In partea de sud-vest a Muntilor Retezat, in Muntii Piule - Iorgovanu si in cursul inferior al Lapusnicului Mare (in amonte de Gura Apei) se inscrie in structura o fisie de formatiuni sedimentare mezozoice, in care predomina calcarele jurasice si cretacice. Aceasta suprafata contrasteaza puternic fata de Muntii Retezat, prin formele indraznete ale crestelor, prin reteaua hidrografica, in mare parte subterana, prin relieful carstic in care pesteri, doline, avene, lapiezuri etc. imbraca cu un farmec aparte tinuturile sale.
Pe ramura nordica si nord-estica a muntilor, la contactul cu Depresiunea Hategului se pun in evidenta fisii restrinse de calcare (Piatra Macestilor - Pestera). Acelasi lucru este evidentiat si pe ramura sudica, aproape de contactul cu bazinul Petrosani (Paroasa -Valea de Brazi). O fisie restrinsa de sisturi cristaline mai putin metamorfozate (conglomerate, cuartite si calcare cristaline) din "Seria de Tulisa' se afla in partea de sud-vest a Muntilor Retezat, fisia continuind in Muntii Tulisa.
Granodioritul sau "granitul de Retezat' prezinta in spartura aspect cristalin de culoare alba, dur, avind incrustatii cu mica sclipitoare. Stincariile marilor piscuri de la Retezat la Peleaga, Virful Mare si, mai departe, pina spre Baleia sint alcatuite din aceasta roca. Aria imehsa a granodioritului din sectorul nordic include cete mal vestite si interesante obiective turistice din Muntii Retezat. Sectorul se inscrie in perimetrul Gura Apei - Lunca Berhina - saua Custurii - Cleantu Cozmei - Sohodol si valea Riului Barbat (intre Sohodol si Crivina). Limita nordica se intinde de la Crivina spre vest, pina aproape de Pietroasa si Virful Mic, apoi se indreapta spre sud-vest peste Ornic si izvorul Valereasca, pina la Gura Apei.
Granodioritul din sectorul sudic are ca limita sudvestica aliniamentul vaii Buta, insa deplasat putin spre versantul Piule. Limita sudica trece paralel cu Jiul de Vest pe la cca 1 100 m altitudine pina in Muntele Vacaria. Limita nordica merge pe versantul sudic al crestei principale pe linga Plaiul Mic, sub virful Custura, pina in virful Vacarea. O fisie se mentine peste valea Pilugu si mai spre nord-est in Muntii Tulisa.
Sisturile cristaline se dezvolta in fisie continua in partea de nord a Muntilor Retezat, intercalate intre fisiile de granodiorit din zona de nord si cele din Tarcu - Petreanu. In aceasta zona, la limita de contact cu Depresiunea Hategului, pot apare micasisturi, roci friabile cu mica neagra.
In zona centrala, interpuse intre granodioritele din nord si din sud, sisturile cristaline se extind in lungul bazinului superior al Lapusnicului Mare si apoi, peste saua Custurii, in intreg bazinul Riului Barbat. Tot din sisturi cristaline este alcatuita si creasta Custura -Gruniu, versantii nordici si versantii vestici ai Tulisei. O fisie ingusta de sisturi desparte granodioritele din Vacarea de "Seria de Tulisa', urmarind muntii Pilugu Mare, Pilugu Mic si Curmatura Fagetelului. In apropierea maselor granodioritice, sisturile cristaline prezinta unele transformari, ca urmare a presiunilor exercitate intre cele doua fisii. Sisturile cristaline contin sericit, dorit, talc etc. Sporadic apar conglomerate vechi (Pilugu Mare). Sisturile cuprind uneori intercalatii de sisturi calcaroase, amfibolice sau gnalsiefe, recunoscute prin infatisare sub forma de pachete de foi verzui, aurii sau negre.
Calcarele jurasice si cretacice au ca principala zona de desfasurare tinutul Piule - Iorgovanu si sint caracterizate printr-o grosime de peste 1 200 m. Stincariile calcaroase sint foarte bine puse in evidenta, portiunile acoperite cu sol fiind putin intinse si cu grosime mica. Aspectul general al peisajului este caracterizat prin creste ascutite, turnuri, versanti cu abrupturi si vai inguste, cu chei, praguri si saritori, adevarate ganguri prin care de obicei nu curge apa. Izvoarele putine se pierd curind in ascunzisuri subterane. Este situatia tuturor izvoarelor cuprinse intre Soarbele si Cimpul Mielului.
Deosebit de interesante sint pesterile situate de obicei la inaltime pe versanti stincosi. Acestea prezinta denivelari si uneori galeriile etajate comunica prin puturi verticale. Pesterile sint foarte frumoase, bogat invesmintate in concretiuni de tip coralit si excentrite. Intre cele mai insemnate putem aminti: Pestera Zeicului (lungime totala cca 260 m si adincime cca 50 m), Pestera din Dilma cu Brazi (226 m lungime, avind un Iac subteran si pereti bogat incrustati cu cristale de calcit). In zona calcaroasa din Dealul Toplita se afla Pestera "La Paroasa' sau Toplita, cu o lungime de cca 2 150 m.
Avenele sint la fel de interesante si studiate de speologi. In "Retezatul Mic' se afla una dintre cele mai adinci avene din tara: Avenul din Stina Tomii cu o adincime de 137 m; de asemenea, se mai gasesc: Avenul de pe Fata Surului - 81 m, Avenul Floarea de Colt - 88 m, Avenul din Stinca Tomii, ca si cele din scocul Stanuleti, Scorota Seaca etc., adapostesc zapada si gheata permanenta. Pe Muntele Capatina Albelor se afla Avenul lui Kis.
In Muntii Retezat nu exista statii meteorologice, clima fiind determinata prin interpolarea datelor obtinute la statiile meteo Paring, Petrosani si Hunedoara. La cabana Pietrele exista un post meteo cu observatii pluviometrice. Datele principale de clima corespund Atlasului dimatologic (1966) si observatiilor culese in zona de catre cabanieri.
Muntii Retezat se caracterizeaza printr-o clima de munte aspra si umeda.
Temperatura medie anuala in zonele ce depasesc 2000 m este de -2C (virfurile Retezat - Peleaga Mare), la limita golului de munte este de cca 0C, la nivelul cabanelor Pietrele, Baleia si Buta cca 2C, iar pe vaile adinci (Riul Mare, Riul Barbat, Jiul de Vest) ajunge la cca 4C.
Temperatura medie in iulie in zonele la peste 2000 m este de cca +6C; la limita golului de munte de cca 8C, la nivelul cabanelor Pietrele, Baleia si Buta de cca 9C, iar pe vaile adinci ajunge la cca 10C in nord si la 14C in valea Jiului de Vest. Temperatura medie in ianuarie in zonele de peste 2000 m este de cca -10C, la limita golului de munte de cca -8C, la nivelul cabanelor Pietrele, Baleia si Buta de cca -6C, iar pe vaile adinci ajunge la cca -5C in nord si -6C in sud.
Temperatura minima coboara in ianuarie uneori pina la -35C, mai ales in vaile unde aerul rece stagneaza vreme mai indelungata. Temperatura maxima urca in iulie pina la 30C, mai ales in Retezatul calcaros. In zona Lacului Bucura, in zilele cele mai calduroase, temperatura urca la peste +20C. Dupa cum putem constata, regimul termic in Muntii Retezat - ca si in alte zone montane - se etajeaza pe inaltime - zonele de gol si mai ales piscurile oferind o temperatura medie mult mai coborita decit zona forestiera. Exista si perioade de exceptie, cind in caldarile alpine se constata o temperatura mai mare fata de cea din zona forestiera. Aceasta se intimpla mai des iarna, cind aerul rece se mentine in depresiuni si in zonele cu altitudine mai joasa, de regula favorizata de ceata, in timp ce pe creste si in caldari soarele straluceste, iar temperatura atinge valori acceptabile pentru ascensiuni.
Precipitatiile sint bogate si se manifesta atit sub forma de ploaie, cit si de ninsoare.
Precipitatiile medii anuale in zonele alpina si subalpina se cifreaza la peste 1 400 mm. In partea de nord precipitatiile medii anuale scad sub 1 200 mirii iar in partea de sud-est chiar sub 1 000 mm (Valea de Pesti-Uricani).
Precipitatiile medii ale lunii februarie, manifestate sub forma de ninsoare, masoara cca 100 mm in zona central alpina, cca 80 mm in zona subalpina si forestiera si chiar sub 60 mm la poalele muntilor. Februarie este considerata o luna secetoasa.
Numarul zilelor cu inghet este de cca 250. Chiar si in sezonul estival apare inghetul nocturn, sesizat lesne de turistii care innopteaza in cort la altitudine de peste 2000 m. Numarul de zile cu ninsoare poate depasi 80 anual in zonele de peste 1 400 m altitudine. Durata stratului de zapada insumeaza anual peste 160 de zile. Zapada se instaleaza in noiembrie si se topeste in mai-iunie. Caderi de lapovita si ninsoare pot avea loc, la peste 2 000 m altitudine, si in plina vara. Prima zapada poate cadea chiar in septembrie, dar nu rezista multe zile. Ea devine continua cu ninsorile repetate si scaderea temperaturii de la sfirsitul lui octombrie sau inceputul lui noiembrie. Dupa observatiile cabanierilor si salvamontistilor au existat ierni "calde' si secetoase, uneori pina la inceputul tul ianuarie, cind stratul de zapada era discontinuu si doar gheata acoperea versantii nordici. Topirea zapezii in zona alpina incepe in luna mai, desi in iunie muntii au inca intinse suprafete de zapada, mai ales pe versantii nordici si pe vaile umbrite.
Precipitatiile medii a/e lunii iulie sub forma de ploaie (rareori lapovita si ninsoare in zona alpina) masoara cca 180 mm in zona piscurilor mari, cca 140 mm in zona forestiera si cca 120 mm la poalele muntilor. Luna iulie este considerata luna cea mai ploioasa.
Sezonul ploilor de vara este insotit si de fenomene electrice. Descarcarile electrice sint uneori violente si apar mai ales la instalarea unui front de ploi.
Vintul dominant in Muntii Retezat bate din sectorul vestic. Masele de aer oceanic, de obicei umed, urca din Cimpia de Vest peste Muntii Tarcu si patrund, la fel de incarcate cu umiditate, peste Retezat. La apropierea frontului de nori se intensifica si vintul, care poete atinge viteze de 40-60 m/s. Vintul din sectorul nordic anunta de obicei vreme rece, dar in general frumoasa. La cabana Pietrele putem aprecia directia vintului si norilor la altitudinea de peste 2000 m prin observatii vizuale: cind norii sosesc peste culmea Lolaia vremea devine instabila, cu cer noros; cind norii sint adusi de vint dinspre Cirnic, sint semne ca vremea se imbunatateste.
Vintul din sectorul sud-vestic influenteaza bazinul Jiului de Vest si Piule - Iorgovanu, in timp ce vintul din nord-est, mai putin prezent in aceasta parte a Carpatilor, poate aduce toamna sau iarna precipitatii sub forma de zapada.
Februarie este luna cu vinturile cele mai puternice, iar luna august - cea mai linistita.
Muntii Retezat sint caracterizati printr-o vegetatie bogata, variata, cu intinse zone in care prin masuri speciale de protectie s-au pastrat specii rare si endemice. Muntii Retezat, sint dominati de paduri si pajisti alpine care se impletesc armonios cu portiuni de teren stincos si zone cu lacuri numeroase. Pe cuprinsul suprafetei montane au fost identificate peste 1 050 specii de plante. Numarul acestor specii cunoscute poate sa creasca in viitor prin intensificarea cercetarilor de specialitate, mai ales in etajele forestiere si chiar in zonele mai des cercetate de pina acum. Vegetatia depinde de altitudine si de orientarea versantilor, ea etajindu-se pe inaltime, de la poalele muntilor pina la piscurile inalte. In general, etajele de.vegetatie sint asemanatoare in alcatuirea lor cu zonele de vegetatie din restul Carpatilor Meridionali. Muntii Retezat se remarca insa prin adaposturile celei mai bogate populatii de vulturica (Hieracium) si firuta (Poa). Astfel, speciile de Heraclum numara in Retezat cca 70 de unitati, iar cele de Poa 18 unitati. Se mai pot aminti cele peste 39 de specii endemice.
Etajul padurilor mixte (550-800 m) reprezinta etajul inferior de la poalele masivului; el cuprinde si vaile principale (Riul Mare, Nucsoara, Riul Barbat mai jos de Murgusa, Jiul de Vest mai jos de Cimpu Mielului etc.). In acest etaj au fost intreprinse multe taieri si replantari. Constituentii principali ai acestui etaj sint: fagul (Fagus silvatica), carpenul (Carpinus betulus), cerul (Quercus cerris), artarul (Acer platanoides), mesteacanul (Betula verrucosa), arinul alb (Alnus incana), ulmul (Ulmus montana), teiul rosu (Tilia parvlftlia), paltinul (Acer pseudoplatanus), frasinul (Fraxinus ornus) etc. Stejarul (Quercus petraea) urca pe valea Riului Mare pina la 1 000 m in valea Jurii, iar pe Riul Barbat pina la 800 m. In raristi si poieni cresc plante termofile: sinziana (Galium kitaibetianum), barbisoara (Alysum saxatile), trifoiul iepuresc (Trifolium pallldum), rasura (Rosa galica), paiusul (Festuca panciciana) etc, Pe linga apele curgatoare se dezvolta catina mica. [..]
Subetajul jnepenilor (cca 1 700 - cca 2 250 m) este fara indoiala interesant din punct de vedere al vegetatiei si al peisajului. Potecile turistice razbat din padure urcind printre jnepeni, prezenti in pilcuri sau in covoare intinse. Pilcuri de jnepeni pot fi vazute pe versantii nordici chiar mai jos de 1 700 m, dupa cum modeste tufe pot rezista climei mai sus de 2 250 m. Covoarele cele mai intinse de jneapan se intind insa in intervalul 1700-2100 m, asa cum se prezinta "padurile' si desisurile de pe muntii Lancita, Pilugu-Vacarea, din vaile glaciare Valea Rea, Stevia, Taul Negru, Radesu, Dragsanu etc. Mai de mult, covoare intinse de jnepeni acopereau si caldarea Bucura, mai ales intre lacurile Lia si Florica, dar ele au fost distruse in mod nejustificat fie de ciobani, fie de turistii certati cu etica muntelui si a ocrotirii naturii. Distrugeri masive au fost semnalate si pe muntele Lancita, consecinta a acestei actiuni nestiintifice si negospodaresti fiind spalarea muntelui de stratul vegetal pretios si ravenarea pantelor altadata intacte. In subetajul jnepenilor elementul pretios ca importanta stiintifica, dar si peisagistica il constituie prezenta zimbrului, considerat specie relicta din epoca glaciatiunii. Acest arbore impresioneaza prin marime, formatul coroanei sale, prin taria cu care rezista, dincolo de limita molidului, la asprimea climei alpine; pentru cei ce iubesc gingasia peisajului, prezenta acestor zimbri ridicati semet peste jnepeni este o mare bucurie estetica. Chiar si trunchiurile batrine, uscate, imprumuta peisajului - si asa extraordinar - o grandoare specifica acestui cadru natural. Daca mai socotim parfumul deosebit pe care il raspindeste in jur, mirosul la fel de placut al lemnului chiar uscat, care nu putrezeste zeci de ani dupa moartea -arborelui, culoarea trandafirie in sectiune a uscaturilor, putem aprecia ca prezenta zimbrilor este una din morile frumuseti pe care le ofera Retezatul, alaturi, bineinteles, de podoaba lacurilor sale. Zimbrul poate fi admirat in mai toate vaile glaciare la limita superioara a molidisurilor, in jnepenisuri, in caldarile glaciare, pe coastele abrupte - asa cum sint vaile Zlatuia, Valea Rea, valea Bucura (L. Lia), la izvoarele Riului Barbat (caldarile Tapului, Taului Adinc, Custurii, Ciumfului etc.).
In subetajul jnepenilor vom mai intilni si alte plante arborescente cum sint: arinul, a carui prezenta fixeaza mai bine zapada si reduce din pericolul avalanselor, scorusul de munte (Sorbus aucu-paria), ienuperul pitic, bujorul de munte (Rhododendron kotschyi) etc. Tot in subetaj, mai ales in poienite, la locuri deschise dar aparate de paravanele oferite de jnepeni, se intilnesc si alte plante: amar-laciunea (Sencio fuchsii), trestioara (Calamagrostis villosa), steregoaia, ghintura (Gentiana punctata), iar pe locuri mai deschise macrisul iepurelui, ciucurasi (Adenostyles alliariae), cimbrisorul de munte (Thimus sp.), degetarutul (Sotdanella major), vulturica (Hiera-cium pisaturensae), muschi (Sphagnum sp.) - acestia in locuri umede -, paisul (Festuca picta) etc. In locurile foarte umede, pe linga apele curgatoare se asterne o vegetatie foarte bogata cu specific deosebit: stevia (Rumex alpinum), angelica salbatica (Angelica silvestris), meisorul (Millium elfusum), nu ma uita (Myosotis palustris) etc. In preajma lacurilor glaciare domina iarba baltii (Deschampsia caespitosa), omagul (Acanitum tauricum) etc. Pajistile ocrotite de jnepeni sint bogate in specii endemice atit carpatice, cit si ale Muntilor Retezat. In prima categorie au fost catalogate de specialisti 62 de specii. Astfel, din endemismele carpatice sint prezente: omagul (Acanitum moldavicum), clopoteii (Campanula carpatica), ochiul boului (Chrisanthemum rotundifolium), breabanul (Dentaria glandulosa), romanita de munte (Achillea schurii), cornetul (Cerastium transsilvanicum), talpa ursului (Heracleuni palmatum) ele. In categoria endemismelor Retezatului au fost semnalate 39 de specii, dintre care amintim: crusateaua sau barbusoara (Serbarea lepuznica) cantonata pe valea Lapusnicului Mare la cca 1 700 m, diacul (Centaureea refezafensis) pe valea Netis, pe muntele Fata Fetii, flaminzica (Draba dorneri!) pe muntele Piciorul Coltului. Aceasta specie ocupa doar 400 m2 pe glob si aceasta numai in Retezat. O alta specie de flaminzica (Draba simonkaiana f. retezatensis) se adaposteste in valea Riusorului. Sirul endemismelor Retezatului cuprinde in continuare urmatoarele plante: zmeurul (Rubus retezatensis), scaiul (Cardus lobulatiformius) pe muntele Piule, trifoiul de Retezat (Trifolium retezaticum), specia de paius (Festuca pachyphilla) cu cantonare pe muntele Stanuletii Mari, garofita alba (Dianthus kitaibelii var, huniadensis) si Dianthus petraeus pe muntele Piatra Macestilor, luntrita (Oxitropis montana ssp. retezatensis), o varietate de mac galben (Papaver pyrenaicum var. retezatensis) intilnit pe muntii Piule, Albele si Piatra Iorgovanului. Foarte interesante si bogat reprezentate sint vulturicile, unele din ele ocrotite in Rezervatia stiintifica: Hieracium amoenantfies pe valea Scoaba Retezatului, Hieracium dacicum in caldarea Zanoguta, H. lubrice pe valea Scoaba Retezatului si in Lunca Berhina, H. napaeum in caldarea Gemenele, H. faorzae in caldarea Pisaturile, H. tubulare in valea Judele, H. grecescul etc. Din familia firutelor sint cunoscute Poa insolita, P, lepuznica, P. custurae - toate cantonate pe pantele muntelui Custura. Dupa cum se remarca, Retezatul este bogat in specii de Hieracium si Poa. Statiunea cu vegetatia cea mai interesanta pentru aceste specii se afla pe muntele Custura, unde sint inmanuncheate pe o arie relativ restrinsa plante specifice acestui munte si neraspindite in alte locuri din Retezat. In afara de acestea, pe muntele Custura se afla: campanula (Campanula pusilla), garofita rosie (Dianthus glacialis), argintica (Dryas octopetala), iarba surzilor (Saxifraga aizoon), iarba rosioara (Silene acaulis) etc.
Subetajul tufarisurilor pitice si al stincariilor (la peste 2200 m) este mai putin bogat, dar la fel de interesant. Pajistile sint ocupate de covoare intinse de paius (Deschampsia caespitosa), paiusca uriasa (Festuca porcii), rogoz (Carex curvulla) si taposica (Nardus stricta). In covorul pajistilor alpine vietuiesc rosmarinul de munte (Gnaphalium silvaticum), clocotisul (Rhinanthus alpinus), brindusa de munte (Crocus heufelianus), degetarutul pitic (Soldanella pusilla), degetarutul (Soldanella montana), galbinelele de munte (Doronicum carpaticum), coacazele (Bruckenthalia spiculifolia), toporasi (Viola alpina), romanita mare (Chrisanthemum alpinum), steregoaia (Veratrum album) etc. Virfurile inalte sint invesmintate cu tufarisuri de azalee pitica (Loiseleuria procumbens), iarba vintului (Agrostis rupestris), rogoz (Carex curvula) ultima prezenta si pe virful Retezat. Stincariile ofera adapost lichenilor: Cetraria islandica, Cladonia rangiferina etc. In crapaturi si intre lespezi se fixeaza parul porcului (Juncus trifidus), Poa alpina, Hieracium alpinum, Festuca picta etc.
Vegetatia din Muntii Piule - Iorgovanu prezinta unele particularitati care ii fac sa devina si mai interesanti. Zona contine cca 2/3 din flora montana cunoscuta in tara noastra.
In zona fagului pe Muntii Plesa - Piule si pe calcarele din muntele Macesti sint demne de a fi amintite speciile: capsunica (Cephalanthera rubra), brusturul negru (Symphitum tuberosum), vioreaua galbioara (Viola saxatilis), liliacul (Syringa vulgaris) etc. Prezenta calcarelor in Retezatul Mic asigura mai ales in etajul pajistilor conditii de lumina si caldura care favorizeaza dezvoltarea plantelor termofile. Aceste plante care se stabilesc de obicei la altitudine mult mai mica urca pe calcare la aproape 2000 m, gasind conditii de viata corespunzatoare. Intre aceste plante termofile se incadreaza ovasciorul (Arrhenatherum elatius), coada iepurasului (Sesleria rigida), garofita alba (Diantlws kitaibelii var. hunyadensis), acestea pe Muntele Albele si pe Muntele Piule, macul galben de munte (Papaver pyrenaicum var. retezaticum) pe Muntele Piule si pe Piatra lui Iorgovan, sinzienele de munte (Asperula capitate), malaoaia (Helianthemum alpestre), firuta (Poa alpina), floarea de colt (Leonthopodium alpinum), argintica (Dryas octopetala) etc. Si in Retezatul Mic se afla intinse pajisti cu paius (Festuca versicolor) sau paius rosu (Festuca rubra). Pe stincarii au mai fost identificate plante interesante care incinta ochii turistilor: ghintura (Gentiana Iutea), crinul galben (Lilium jankae), anghinarea oilor (Hypochoeris uniflora), vulturica (Hieracium lubricicaule), singele voinicului (Nigritella nigra). Pe muntele Albele specialistii au identificat peste 60 de specii care traiesc aglomerate pe citiva metri patrati, ceea ce confera acestui munte renumele unui paradis al florilor. In Retezatul Mic exista, de asemenea, endemisme carpatice sau specifice Retezatului care maresc si mai mult interesul pentru aceasta parte a muntilor, intre endemismele carpatice se semnaleaza carnetelul (Cerastium transsilvanicum) pe muntii Piule si Piatra lui Iorgovan, barbusoara (Erysimum transsilvanicum) pe valea Scorotei, sparceta (Onobrychis transsilvanica) pe muntii Piule si Albele. Intre endemismele Retezatului se pot aminti scaiul (Carduus lobulatiformius) pe muntii Piule si Albele, o specie de paius (Festuca pachyphilla) pe Muntele Stanuletii Mari, luntrita (Oxitropis montana ssp. refezaiensis) etc.
Spre deosebire de vegetatie, fauna pune problema mai complexe de localizare datorita, pe de o parte, mobilitatii vietuitoarelor iar, pe de alta parte, caracterului sezonier al unor specii.
Fauna Muntilor Retezat este diversa si ofera multe elemente de interes cinegetic pentru studiul specialistilor, incepind de la poalele muntilor si pina pe culmile inalte vom putea gasi o seama de specii, unele pe suprafete restrinse, altele extinse in functie de etajele de vegetatie. Acelea care sint prezente pe spatii largi au totusi un anumit etaj optim in care densitatea pe suprafata este mai mare.
Dintre mamifere, ursul (Ursus arctos) stapineste muntele si isi face simtita prezenta fie sus la goluri de munte, mai ales vara in preajma stinelor, fie la poalele muntilor, mai ales toamna cind poate fi surprins chiar in livezile mai marginase de la poalele muntelui. Este un animal mare care prefera padurile linistite, putin umblate sau incilcisul doboriturilor de vint in care isi face birlogul. Lupul (Canis lupus) este un animal al padurilor de munte si de deal. Se deplaseaza pe distante mari; iarna se aduna in haite, preferind ca spatiu de circulatie zonele joase de la poalele muntilor. Vulpea (Vulpes vulpes), animal nesociabil, are o arie de circulatie rnai mica decit cea a lupului. Uneori se apropie si de cabane cautind resturi alimentare, dar poate fi zarita trecind cu suplete si peste stincariile culmilor inalte. Mistretul (Sus scrofa), animal omnivor, se intilneste in zona padurilor. Prezenta lui este pusa in evidenta de rimaturile din poieni. Sfera de predilectie pentru culegerea hranei ramine padurea de fag, iar adapostul de peste zi, desisurile din poienile din padurea de molid. Capra neagra (Rupicapra rupicapra), animal specific golurilor de munte si zonelor stincoase, coboara iarna pentru hrana pina in etajul inferior al fagetelor. Ea ramine vara stapina absoluta a piscurilor, custurilor si caldarilor glaciare. Efectivele sale ocrotite prin lege sint in crestere permanenta; traieste in ciopoare (cirduri). Risul (Lynx lynx) este animal carnivor, foarte ager si cu viata individuala, isi cauta hrana in amurg si noaptea, foarte rar ziua. In Retezat risul traieste mai ales in padurile din bazinul Lapusnicului Mare, pe cursul mijlociu al Riului Barbat, in padurile din Piule - Iorgovanu. Pisica salbatica (Felis silvestris), animal carnivor nocturn mai mic decit risul, are ca adapost padurea intinsa pe coastele muntilor Pilugu Mare, Ciumfu, Lancita etc. Cerbul (Cervus elaphus) este un animal ierbivor, falnic, cu o podoaba de coarne ramificate deosebit de frumoasa; se intilneste mai rar in Retezat. Masculul se numeste cerb, iar femela ciuta sau cerboaica. Cerbul este unul din animalele salbatice cu cele mai fine simturi. Locurile preferate de trai ale cerbilor si ciutelor sint padurile de amestec. Capriorul (Capreolus capreolus), mal rar raspindit in Retezat, ocupa padurile de la poalele muntilor. Iepurele comun (Lepus europaeus), urca mai rar in partea inalta a muntilor, mentinindu-se in vecinatatea poienilor de sub munte. Veverita (Sciurus vulgaris) se simte in largul ei in padurile de rasinoase, dar este prezenta si in padurile de amestec si de foioase. Jderul de copac (Martes martes) este un locuitor al padurilor, mare vinator de veverite. Nu se sfieste sa se infrupte cu vitei de cerb, iezi de capra neagra, caprioare tinere si pindeste cu multa indeminare ierunca. Vidra (Lutra lutra), animal adaptat vietii de apa, urca mai rar in sectorul montan. In apele reci atine calea pastravului. Bursucul sau viezurele (Metes meles) traieste in singuratate, gasindu-si adapost in padurile de amestec de la poalele muntilor. Are vizuina Ingenios sapata si curata. Nevastuica (Mustela nivalis) este intilnita si in Muntii Retezat preferind tufarisurile de la liziera padurii. Hermina (Mustela erminea), semnalata rar in zona montana, este un animal cu blana pretioasa. Blana de vara (castaniu-cenusie) este inlocuita iarna cu blana alba deosebit de frumoaso. Mai putem aminti intre mamifere soarecele gulerat (Apodemus tauricus) si pirsul (Glis glis), care seamana cu veverita.
Pasarile sint foarte bine reprezentate in fauna Muntilor Retezat. La numarul mare de pasari, care nu parasesc muntele tot anul, se adauga numeroasele specii de pasari care, fie in trecere primavara si toamna, fie ca se stabilesc aici de primavara pina toamna, imbogatesc frumusetea naturala a acestor meleaguri.
Pescarusul de munte (Cinclus aquaticus) se intilneste pe malul piraielor in care pindeste racusori si larve. Mierla de piatra (Monticola saxatilis) o putem observa pe lespezile din caldarile glaciare sau pe pajistile alpine. Botgros (Coccofhrausfes coccothraustes), pasare foarte frumos colorata, apare iarna mai des, in timp ce vara se muta la deal si la ses. Mai des este vazuta acvila (Acvilla crysaethos) rotindu-se in zbor planat peste abisurile din preajma Coltilor Pelegii sau in caldarea Steviei. Corbul (Corvus corax), rapitoare bine reprezentata ca numar in Retezat, se stabileste in vecinatatea stincariilor si traieste de obicei alaturi de perechea sa. Gaita de munte (Nucifraga cariocatactes) este prezenta in fauna padurilor de molid si glasul sau sfisie deseori linistea caldarilor inferioare din Valea Rea, Pietrele sau in imprejurimile Stinei de Riu. Minunita sau cucuveaua incaltata (Aegolus funereus), relict glaciar, a fost localizata mai ales in Retezatul Mic. Cocosul de munte sau gotcanul (Tetrao urogallus), cel mai rivnit vinat, este o pasare mare, cu multa prestanta si care ofera in prag de primavara vestitele lupte cocosesti. Locurile de bataie ale cocosului de munte sint cautate asiduu de vinatori si, de obicei, se gasesc pe liziera padurilor de molid (Lolaia, Stinisoara, Valea Rea, Galesul, sau Custura, Valea Mariii, Scorota, Iaru etc.). Gainusa de munte (soata gotcanului) este o pasare mare, greoaie, care poate fi surprinsa uneori de drumeti la sol in padure. Atunci alearga foarte sprintena pe picioare si cind razbate in luminis isi ia zborul cu batai puternice din aripi. Ea este ocrotita de lege. Ierunca (Tetrastes bonasia), mai mica decit cocosul de munte, este tipica pentru padurile mixte si cele de rasinoase. Este o pasare de zi si cu zborul greoi. Intre alte pasari existente in Retezat merita a fi ocrotit pescarelul negru, ca si drepneaua de stinca, pasari care vietuiesc in padurile din Piule - Iorgovanu. La gol de munte isi duce vara existenta brumarita (Prunella collaris). Codobatura galbena comuna (Motacilla flava tlava), pasare de pasaj frumos colorata, ramine vara pe vaile mai importante din Retezat. Cucul (Cuculus canorus) umple cu strigatul sau vaile muntilor mai ales primavara. Sitarul (Scolopax rusticola), pasare migratoare, este prezent si la munte. Poate fi observata mai greu, imbracamintea ei oferind un tipic exemplu de mimetism. Ziua se ascunde in tufarisuri si nu iese dupa hrana decit seara si pe terenuri umede. Ciocanitoarea (Dendrocops major) este "doctorul' copacilor bolnavi. Loviturile caracteristice si tipatul strident o fac repede cunoscuta in padure. Brumarita de munte (Prunella collaris collaris), pasare foarte sperioasa, poate fi observata pe stincile si grohotisurile din zona centrala a Muntilor Retezat. Privighetoarea mare (Lusclnia lus-cinia) este intilnita in zona Piule - Iorgovanu si imprejurimi, ca si silvia cu cap negru (Sylvia africa-pil(a), porumbelul de scorbura (Columba oenas). O pasare dragalasa specifica calcarelor este fluturasul de piatra sau gaita de stinca (Jichodroma muraria), ale carei aripi rosii par in zbor aripi de fluture. Lastunul (Hirundo rupestris) constituie colonii nu numai in zona de cimpie si de deal, dar si la munte - ca, spre exemplu, La Greble, linga Clopotiva. In Retezatul Mic exista, in bazinul Scorotei, o zona stincoasa unde cuibaresc lastunii (Muchia cu Lastuni).
Reptilele sint prezente prin sopirle si salamandre. Vipera comuna (Vipera berus), dar in special vipera cu corn (Vipera ammodhytes) isi fac aparitia in locurile insorite din zona calcaroasa, ultima avind muscatura otravitoare. Mai intilnim, de asemenea, specii de serpi neveninosi, broaste si tritoni.
In lacurile glaciare intilnim pastravul de lac (Salmo trutto lacustris), iar in apele reci, bine oxigenate, pastravul curcubeu (Salmo iridaeus shasta Iordan) si pastravul fintinel. Alaturi de pastrav intilnim si boisteanul (Phoxinus phoxlnus) si zglavoaca (Cotus gobio). Sub 1 500 m altitudine sint prezenti si lipanul (Thymallus thymallus) si moioaga (Barbus meridionalis petenyi), iar la iesirea din munte, scobarul (Chondrostoma nasus) si cleanul (Leuciscus cephalus). In Retezat se intilnesc, de asemenea, o seama de fluturi viu colorati, gindaci cu colorit metalic, calugarite, lacuste, furnici, paianjeni, precum si licuriciul ce straluceste noaptea.
Muntii Retezat, cu un relief deosebit de salbatic - datorat atit constitutiei geologice, cit si ca rezultat al actiunii glaciare din cuaternar - sint acoperiti cu o vegetatie deosebit de bogata si variata, prea putin influentata de taierile de paduri si de un pasunat intensiv, precum si de alte actiuni ale activitatii oamenilor.
Cum in acest biom sint cuprinse etaje de vegetatie diverse, de la cele mai joase, obisnuite activitatii biologice normale, pina la etajele alpine, unde conditiile de viata ale plantelor si animalelor sint in permanenta situate la limita, se justifica pe deplin alegerea acestui teritoriu montan pentru un Parc national. In felul acesta s-au pus la indemina cercetatorilor din domeniul biologiei elemente de studiu care permit compararea ecosistemelor, studierea plantelor si animalelor din Muntii Retezat.
Turistilor care viziteaza Muntii Retezat li se ofera, de asemenea, un vast teritoriu cu aspecte originale, sau mai rar intilnite in complexitatea lor, in alti munti. Pentru protejarea acestor frumuseti, pentru ca actiunea de ocrotire a naturii sa devina eficienta si durabila, s-a instituit un cadru legal, prima hotarire fiind infiintarea Parcului national Retezat (1935). In 1973 a luat fiinta Consiliul national pentru protectia mediului inconjurator, care contribuie - la nivel guvernamental - la organizarea si protejarea intregului mediu inconjurator al patriei noastre.
In anul 1980 Parcul national Retezat a fost inclus in reteaua mondiala a rezervatiilor biosferei, organizata in cadrul Programului "Omul si biosfera' initiat de UNESCO. In acest cadru legal, Parcul national Retezat constituie obiectul unei actiuni tot mai intense de protejare a naturii. Stradania oamenilor de stiinta, a lucratorilor din silvicultura, a consiliilor populare care administreaza teritoriul Parcului si, desigur, al drumetilor turisti, va contribui la o protectie eficienta a tuturor frumusetilor naturale existente aici. Amintind de actiunile de ocrotire ale naturalistilor, padurarilor si salvamontistilor la concursul pe care radioul, presa, televiziunea si cinematografia il acorda cunoasterii si pastrarii acestor bogatii fara seaman ale Muntilor Retezat, amintim si de drumetii care iubesc si respecta natura, care fac din excursia lor o sarbatoare inteleapta. Asa se explica actiunile drumetilor pasionati, intre care si pionierii, in actiunea "Asaltul Carpatilor'.
In opozitie cu actiunile laudabile ale pionierilor, ale altor drumeti bine intentionati, se afla drumeti lipsiti de educatia corespunzatoare, aceia care au infestat imprejurimile Lacului Bucura - si nu numai acolo - cu resturile camparii, sau cu urmele necivilizate ale trecerii sau, aceia care an de an taie jneapanul aducind "la ras' tinutul pitoresc din caldarea Bucurei etc.
Parcul national Retezat are o suprafata de cca 20.000 ha, limitele sale fiind cele date pe harta generala cu linie galbena, lata, pe scurt, citeva puncte principale pe limita parcului: cabana Pietrele, Virful Mare, Stina din Riu, virful Gruniu, virful Dragsanu, virful Stanuletii Mari, valea Lapusnicului Mic, Gura Apei, valea Riului Mare, Muntele Dosu Rudii, virful Retezat. Parcul national, ca zona de protectie (tampon), este accesibil turistilor, cu conditia respectarii unor reguli de conduita corespunzatoare protectiei naturii.
Din cadrul Parcului national, o suprafata de cca 1 800 ha (zona Lacul Gemenele - Taul Negru -valea Dobrun) este declarata Rezervatie stiintifica. In perimetrul acestei rezervatii, figurat pe harta generala cu linie galbena intrerupta, accesul turistilor si al oricaror persoane este permis numai cu autorizatie eliberata de Comisia monumentelor naturii de pe linga Academia R.S.R. sau de catre subcomisiile subordonate din Timisoara si Cluj-Napoca. Pe teren, limita Rezervatiei stiintifice este marcata cu patrat rosu si, din loc in loc, sint plantate table avertizoare. Redam mai jos citeva puncte principale pe limita Rezervatiei stiintifice: gura vaii Radesu Mare, La Rovine, saua Retezatului, Poarta Bucurei, virful Judele, virful Zanoaga, valea Radesu Mare.
Comparind zona tampon a Parcului national cu cea a Rezervatiei stiintifice constatam cu usurinta o mare deosebire intre cele doua teritorii. Ea se datoreaza in primul rind actiunii de ocrotire de care s-a bucurat Rezervatia stiintifica, unde vegetatia forestiera si cea a golurilor de munte a ramas intacta sau aproape intacta, in timp ce dincolo, in zona tampon, interventia oamenilor si in aceasta si in actiunile mai slab organizate de turism au provocat unele deprecieri frumusetilor naturii vegetale si animale. Din aceste citeva observatii se poate trage lesne o concluzie: si zona tampon a Parcului national, aceea deschisa turismului, are nevoie de ocrotire, desigur, liber consimtita din partea turistilor.
Turistii, posesori ai autorizatiei, se pot deplasa in Rezervatie numai pe traseele Gura Zlata - casa-laborator Gemenele - Poarta Bucurei, sau saua Retezatului - Lacul Gemenele - Taul Negru - saua Sesele Mari. Ei pot combina aceste trasee si in alt mod, avind grija sa nu campeze in interiorul rezervatiei. Nu este permisa parasirea potecilor (marcate cu sageti rosii), producerea de igomote, lasarea urmelor de vizitare, colectarea de plante, capturarea faunei etc.
In vizita noastra de-a lungul traseelor din Rezervatie vom intilni locuri in care, linga plantele interesante, se afla tablite si inscriptii privind numele si specificul acestei vegetatii. Astfel, in Poiana Rovinelor, chiar in preajma casei-laborator putem admira in apropierea molizilor, zimbrilor si jnepenilor intinse tufarisuri de bujor de munte (Rhododendron kotschyi), scorus de munte (Sorbus aucuparia); mici intinderi cu iarba ne dezvaluie si degetaruti (Soldanella major), rotungioare (Homogyne alpina) etc. Ceva mai sus, linga lacul Gemenele, sau mai departe, pe pragul glaciar de sub Lacul Stirbul, vom identifica cu ajutorul placutelor, specii din familia spinilor si ciulinilor: Carduetta heracleetum transsilvanici, Corduus personala, ciucurasi (Adenostyles kerneri), angelica (Angelica archangelica), macrisul (Rumex alpinus), ferige (Athyrium distantifolium) etc.
Mai trebuie subliniat ca Parcul national si mai ales Rezervatia stiintifica cuprind centrul genetic al speciilor endemice cunoscute sub numele de vulturica (Hieracium) sau ale varietatilor de firuta (Poa) in cadrul Parcului national intilnim si alte plante declarate monumente ale naturii, a caror culegere sau distrugere este oprita. Intre acestea se numara floarea de colt (Leonthopodium alpinum), singele voinicului (Nigritella rubra), strugurii ursului (Arctostaphilos uva ursi) sau diverse gentiane (Gentiana punctata, G. acaulis).
Pentru ocrotirea acestor plante este important ca toti turistii sa fie educati si convinsi de necesitatea de a cruta aceste frumuseti naturale care au menirea sa incinte nu numai pe vizitatorii de zi, dar si pe cei ce vor urca in viitor pe potecile din ce in ce mai batatorite ale Retezatului. Pentru indrumarea si controlul grupurilor de turisti care poseda autorizatie, ca si pentru grupurile de drumeti care intra in Rezervatia stiintifica in interes stiintific, exista la limita perimetrului puncte de control ale C.M.N.
Punctul de control Gura Zlata (795 m), pe cursul inferior al vaii Zlata, la circa 15 minute de mers din drumul modernizat de pe valea Riului Mare. Este punctul de control principal de la poarta rezervatiei din vaJea Zlata.
Punctul de control Pietrele (1 487 m), situat in valea Stinisoara linga cabana Pietrele, controleaza intrarea si iesirea turistilor prin punctul saua Retezatului.
Punctul de control Rotunda (1 100 m) pe valea Lapusnicului Mare controleaza accesul spre Lacul Bucura si Poarta Bucurei cit si accesul spre Lacul Zanoaga si saua Sesele Mari.
Casa-laborator Gemenele (1 770 m) situata in Rezervatia stiintifica pe malul piriului Rovina serveste de adapost si de laborator pentru cercetatorii de specialitate. Aici se prezinta pentru viza turistii care viziteaza rezervatia.
Muntii Retezat sint accesibili din doua directii principale: una dinspre nord, din Depresiunea Hategului, si alta dinspre sud, din extremitatea vestica a Depresiunii Petrosani. Grupuri destul de numeroase de turisti patrund in Retezat dinspre Muntii Tarcu, aflati la vest, si foarte putini din directia Muntilor Godeanu, aflati la sud-vest.
Tronsonul Filiasi - Simeria da acces spre Muntii Retezat prin statiile Pui, Rusor (halta), Baesti, Ohaba de Sub Piatra (halta) si Subcetate.
Tronsonul Subcetate - Caransebes da acces prin statiile Hateg, Cirnesti, Retezatu (halta) si Sarmizegetusa.
Prin orasul Hateg trece drumul national 66 - Filiasi - Hateg - Simeria -, una din arterele turistice foarte solicitate pentru frumusetea locurilor pe care le strabate, care face legatura cu sudul si centrul tarii noastre.
In orasul Hateg se ramifica spre vest drumul national 68 spre Caransebes, permitind accesul prin partea de nord-vest a Retezatului.
Din Cirnesti se namifica, din DN 68, la 11 km vest de Hateg, un drum modernizat spre Gura Apei - 35 km (Ostrovu Mare, km 3, Clopotiva, km 8, Brazi ramificatie, La Grebla, km 11, Casa Verde, km 17, cabana Gura Zlata, km 24, barajul Tomeasa, km 31, Gura Apei, km 35) - care asigura accesul pe ramura de nord-vest si vest a Muntilor Retezat. Prin drumul forestier Gura Apei - Rotunda - La Zaton (circa 15 km) se asigura accesul spre zona centrala si de sud a Muntilor Retezat (ocazional cu autocamioane sau cu calul).
Drumul modernizat Ohaba de Sub Piatra (ramificatia din DN 66 la 10 km sud de Hateg) - Salasu de Sus (km 6) - Nucsoara (km 14) prelungit cu drumul pietruit Nucsoara - Cirnic (6 km) asigura accesul spre cabana Pietrele.
Drumul local, nemodernizat, Pui - Hobita (km 5) - Baleia (km 21) se ramifica din DN 66 la 2 km sud de Gara C.F.R. Pui. El asigura accesul, cu dificultate, pentru autovehicule de teren pina la cabana Baleia.
Din autogara Hateg pornesc curse regulate spre toate punctele de acces in munte: Clopotiva, Nucsoara, Hobita. Tot din Hateg circula curse auto sezoniere spre Cirnic si Gura Zlata.
Orasul Hateg (315-375 m) este centrul administrativ al Depresiunii Hateg, din care se organizeaza o buna parte din transporturile spre si de la munte, Este un oras vechi, prins in marea miscare de dezvoltare industriala si culturala a tarii.
Hanul Bucura (380 m) situat la iesirea din Hateg spre Simeria (DN 66 km 174,5) are 50 locuri, restaurant; loc de popas cu priveliste frumoasa asupra Depresiunii Hategului si versantului nordic al Muntilor Retezat; in apropiere statie de benzina.
Clopotiva (490-540 m), comuna importanta, situata in apropierea santierului centralei electrice Riul Mare, legata prin comuna Ostrovu Mare (din Cirnesti) de DN 68. Din Clopotiva porneste drumul modernizat spre barajul de la Tomeasa de pe valea Riului Mare (circa 30 km). Bufet; magazin alimentar; punct medical.
Brazi (470-500 m) acum centrul administrativ si muncitoresc al Santierului T.C.H. Riul Mare. Aici sosesc si pleaca numeroase curse auto, mai ales in directia Hateg. Localitatea este legata atit de comuna Riu de Mori (circa 3 km drum comunal), cit si de drumul modernizat Clopotiva - Gura Zlata - Tomeasa prin punctul "la Grebla'.
Sarmizegetusa (480-540 m), localitate asezata la circa 4 km de Clopotiva, deci mai departe de poalele muntilor, este punctul prin care patrund turistii sositi cu trenul de la Hateg sau din directia Caransebes. Localitatea este vestita pentru istoricul sau. Acum 1800 de ani a devenit capitala Daciei Felix si s-a dezvoltat ca oras dupa moda romana. Aici se pot vizita vestigiile fostului oras: Palatul Augus-talilor, Forumul, Amfiteatrul, zidurile cetatii, templul zeitei Nemesis, precum si Muzeul; Popasul turistic Sarmizegetusa (22 locuri in casute).
Ohaba de Sub Piatra (370 - 390 m) sat pe valea Streiului, la confluenta cu piriul Salasul, situat la ramificatia DN 66 (km 156) cu drumul comunal modernizat spre Nucsoara. Halta C.F.R. pe linia Filiasi - Subcetate - Simeria. Statie I.T.A. Bufet, magazin mixt.
Nucsoara (610-685 m), sat asezat in apropierea vaii Nucsoara, este una din portile de acces mai frecventate de turisti spre inima muntilor. Satul este legat cu DN 66, in punctul de la Ohaba de Sub Piatra (circa 12 km). Vara trec pe aici si cursele turistice Hateg - Cilnic. Bufet; magazin alimentar; punct medical. Prin Nucsoara trece si marcajul traseului 1.
Malaiesti (560-610 m) sat situat pe drumul modernizat Ohaba de Sub Piatra - Nucsoara, la circa 3 km de Nucsoara. Poate fi ales ca punct de plecare spre valea Parosului Mare si spre Lacul Groapele.
Hobita (530-560 m) localitate asezata pe valea Riului Barbat, este accesibila pe drumul comunal nemodernizat ramificat din DN 66 (comuna Pui, la circa 6 km). De la Hobita se desfac doua drumuri: unul greu practicabil pentru autovehicule, drum care urca peste dealul Serei, pina la cabana Baleia (circa 16 km); altul, drum forestier, urca pe valea Riului Barbat si se infunda mai sus de cabana l. F. Corea (circa 15 km)[7].
Pui (390-435 m), comuna importanta pe valea Streiului, este asezata pe DN 66. De la gara C.F.R. Pui si de la statia de autobuze pornesc marcajele traseului spre cabana Baleia (circa 23 km).
Linia Petrosani - Lupeni (13 km) inlesneste accesul spre Muntii Retezat prin gara Lupeni si, in continuare, cu mijloace auto (Uricani 9 km, Cimpu lui Neag 18 km).
Din drumul national 66, la Iscroni, se ramifica drumul national 66 A spre Lupeni, Uricani si Cimpu lui Neag, care inlesneste accesul pe latura sudica a Muntilor Retezat.
Curse auto locale strabat distanta Petrosani (Piata garii) - Lupeni - Uricani (29 km), asigurind apropierea de locurile de ascensiune (Uricani, Cimpu lui Neag, Cimpusel etc.).
Din Uricani circula o cursa pina la Cimpu lui Neag (9 km). Trei curse pe zi au traseul prelungit, facind legatura intre Uricani si I. F. Buta (12 km), punctul cel mai apropiat de poteca marcata spre cabana Buta si punctul cel mai convenabil de pornire spre Cimpusel.
Petrosani (560-680 m), municipiu situat pe valea Jiului de Est, ocupa zona cea mai joasa a Depresiunii Petrosani. Aceasta depresiune este inchisa intre Muntii Surean, Muntii Paring, Muntii Vilcan, Muntii Tulisa si partial de Muntii Retezat. Este cel mai vechi si ce! mai cunoscut centru minier, iar pina de curind si cel mai mare bazin carbonifer al tarii. Este bine dotat cu magazine; mijloace de transport asigura bune legaturi pe calea ferata si pe sosea cu Capitala si cu marile centre urbane ale tarii. Are o puternica traditie turistica si constituie centrul dezvoltarii drumetiei si schiului in aceasta parte a Carpatilor. Hotel. Centru Salvamont. Spital municipal.
Lupeni (615-640 m), oras minier si industrial in plina dezvoltare urbanistica, este si un traditional centru turistic. Hotel.
Uricani (690-735 m) oras minier cu traditie turistica este asezat pe malul Jiului de Vest, la 29 km de Petrosani si la 9 km de Cimpu lui Neag. Are bune dotari comerciale, spital orasenesc. Din Uricani se poate urca pe poteca marcata la Muntele Tulisa si de aici pe creasta spre vest spre cabana Buta.
Cimpu lui Neag (790-825 m), comuna cu traditie istorica, locuita de pastori, splendid asezata intr-o mica depresiune la poalele muntilor. La marginea sudica a localitatii se afla cabana Cimpu lui Neag. In prezent Cimpu lui Neag se dezvolta ca o noua localitate miniera. Din centrul comunei pornesc traseele marcate spre cabana Buta si Cimpusel. La km 31 pe DN 66 A, de unde ia sfirsit soseaua asfaltata, incepe drumul forestier de pe valea Jiului de Vest pina spre pasul Jiu-Cerna. Magazin alimentar, bufet.
I. F. Buta (850 m), colonie a muncitorilor forestieri pe valea Jiului de Vest, la 3 km vest de comuna Cimpu lui Neag; este punctul terminus al liniei de autobuze de la Lupeni si punct de pornire spre cabana Buta si casele Cimpusel, ca si spre pantele de pe culmea principala a Muntilor Vilcan.
Cimpusel (1 130-1 180 m), loc pitoresc pe valea Jiului de Vest intre valea Ursului si valea Stirbului, unde se afla cantonul silvic si respectiv casa de vinatoare; este punct de plecare si sosire pentru o serie de trasee in Muntii Retezat.
Schema retelei de poteci marcate din Muntii Retezat a ramas aproape neschimbata din 1954. In ultimul timp, in cadrul actiunii Asaltul Carpatilor, au fost improspatate, completate si corectate semnele de pe intreaga retea. Au fost executate foarte putine lucrari noi de marcare pe care le semnalam:
s-a inlocuit marcajul banda rosie (marcaj consacrat pentru traseele de creasta), cu marcajul cruce rosie pe distanta Clopotiva - Gura Zlata (traseu 21); marcajul pierde din utilitate datorita existentei drumului auto modernizat de pe valea Riului Mare;
s-a desfiintat traseul marcat cu cruce albastra cabana Gura Zlata - Gura Apei (tr. 22), drumul forestier fiind modernizat, pentru a permite accesul in zona de lucru la santierul Hidrocentralei de la barajul de la Tomeasa;
s-a modificat punctul de pornire al traseului marcat cu banda albastra (tr. 1), care in loc de gara C.F.R. Baesti incepe de la halta Ohaba de Sub Piatra;
traseul de pe creasta principala de nord, intre punctele saua Virful Mare - saua Pelegii, marcat cu banda rosie, a fost deviat pe flancul nordic al muntilor; in prezent marcajul insoteste poteca marcata cu triunghi rosu pina la ramificatia "La Prinzul Caprelor' din caldarea Fundul Galesului; de aici se indreapta spre saua Zanoagele Galesului, intra in caldarea superioara a Vaii Rele si urca la creasta principala in saua Pelegii; devierea a fost impusa de dificultatile traseului de creasta pe portiunea custura Portile Inchise - Spalatura Papusii; pina la amenajarea lui cu cabluri metalice acest traseu ramine nerecomandabil drumetilor cu pregatire medie (vezi tr. 5, 10 si 12);
s-a introdus in planul de marcare si, partial, s-a executat traseul de pe creasta de sud marcata cu banda rosie, de la Vulcan, peste Tulisa, Custura si Godeanu, pina la Baile Herculane; pe sectorul saua Tulisa - saua Soarbele marcajul este executat in conditii satisfacatoare, cu mici exceptii (vezi tr. 10, 14, 16 si 19);
s-a marcat cu punct rosu traseul pe valea Paltina intre Lunca Berhina si saua Soarbele (Paltina).
Toate traseele marcate urmaresc de regula poteci ciobanesti sau vechi trasee turistice, in majoritatea lor fiind clare si fara discontinuitati.
Marcajele ciobanesti (cu "momii')[8], o veche traditie locala, in prezent s-au extins de catre voluntari si pe noi trasee. Se observa o preocupare a acestora pentru forme cit mai estetice ale stivelor de pietre si lespezi.
In Muntii Retezat reteaua de cabane este insuficienta, iar amplasarea lor pe teritoriu este inegala. In centrul masivului, de-a lungul crestei principale de sud, pe valea superioara a Riului Barbat, ca si pe valea superioara a Lapusnicului, de asemenea, lipsesc cabanele turistice. Din aceasta cauza, turismul cu innoptarea in cort a luat o asemenea dezvoltare incit, vara, Retezatul este impinzit de corturi instalate la intimplare de catre turisti.
In afara vechilor cabane, prea putin modernizate pina in prezent, exista citeva puncte de adapost (cabane forestiere, cabane de vinatoare, silvice) la care accesul se face cu aprobari de la forurile de resort si care pot fi de real folos pentru drumeti. De asemenea, exista locuri care pot fi recomandate pentru instalarea cortului, insa cu permisiunea celor ce ingrijesc Parcul national, turistii avind obligatia sa tina seama si de aspectele de ocrotire a naturii.
Cabana Pietrele (1 480 m), asezata pe valea Stinisoarei, este formata din doua cladiri si un numar de 12 microcabane totalizind aproape 300 de locuri vara si circa 140 de locuri iarna. Se impune marirea capacitatii de cazare care vara si chiar iarna a devenit insuficienta. Are curent electric la grup electrogen; restaurant si bufet; post de prim ajutor; statie radio; post pluviometric. La cabana Pietrele se poate obtine cazarea pentru refugiul Gentiana. In poiana cabanei se mai afla casa cantonul silvic al Ocolului silvic Pui, o cabana forestiera si cabana punctului de control al C.M.N.; este accesibila din Nucsoara.
Refugiul Gentiana (1 670 m) se afla in poiana Gentiana, pe valea Pietrele, aproape de limita padurii. Dispune de o camera comuna cu 24 de locuri la prici, bucatarie unde vara se poate obtine un minimum de servicii; are cabanier numai vara; in restul anului cazarea se face prin oficiul cabanei Pietrele; apa de la izvor; nu are lumina electrica.
Cabana Baleia (1 410 m), asezata in partea nord-estica a Muntilor Retezat, pe culmea Baleia, are 132 de locuri in doua constructii; curent electric la grup electrogen; post de prim ajutor. Este accesi-
bila din localitatea Pui pe drumul local spre Hobita si, in continuare, pe drumul forestier (circa 20 km), h apropiere se afla cabana Soimii Retezatului, amenajata de pionierii hunedoreni. Accesul se face din Cimpu lui Neag.
Cabana Buta (1 580 m) este asezata intr-o poienita pe muntele Buta; are 54 de locuri vara si circa 35 de locuri iarna; nu are curent electric; apa de la izvor; bufet; vara poate servi si mincare calda.
Hanul Bucura (circa 380 m) asezat pe drumul national 66 (km 174,5), la iesirea spre Simeria din orasul Hateg; cca 50 de locuri; restaurant; serveste ca punct de odihna si adapost fie celor ce coboara seara din Muntii Retezat, fie celor care inainte de ascensiuni isi acorda un ragaz, pentru a admira un rasarit de soare asa cum se reflecta el pe piscurile Pelegii si Retezatului. In apropiere statie de benzina.
Hanul Sintamaria Orlea, deschis recent in locul unui vechi castel, se afla in imediata apropiere a drumului national 66, in comuna Sintamaria Orlea; poate servi in aceleasi conditii, ca si in cazul Hanului Bucura, drept loc de odihna celor care coboara sau au intentia sa urce in Muntii Retezat. Are 46 de locuri in hotel si 48 in casute. Bar, restaurant.
Popasul Narciselor (Salasul de Sus), 12 locuri in cabana, bufet.
Motelul Valea de Pesti (910 m), apartinind de B.T.T., este situat pe malul lacului de baraj Valea de Pesti, la poalele Muntilor Vilcan. Are regim de hotel categoria 1 B, cu o capacitate de cazare de 108 locuri; incalzire centrala; curent electric de la retea; restaurant; loc de parcare. Este accesibil din DN 66 A, km 27, 5, pe o sosea forestiera cale de 2,8 km, Desi este situat la circa 6 km de gura vaii Buta, motelul poate fi folosit ca punct de pornire, cu mentiunea ca distanta de la Gura Vaii de Pesti, la l. F. Cimpu lui Neag poate fi parcursa cu cursele I.G.O. Lupeni. De asemenea, poate fi folosita de turistii care merg pina la Cimpusel.
Cabana Cimpu lui Neag (850 m) este asezata la circa 500 m sud de centrul comunei Cimpu lui Neag, pe Muntele Pribeagu; are circa 95 de locuri vara si circa 60 de locuri iarna; este dotata cu apa curenta; curent electric de la retea; telefon, incalzire; restaurant; bufet. Organizatoric apartine de mina Uricani.
Cabana Gura Zlata (775 m), situata pe valea Riului Mare, la gura vaii Zlata, este o veche cabana turistica, la intrarea pe traseul spre lacul Zanoaga. Are circa 40 de locuri in cabana si 12 in casute; restaurant si bufet permanent; curent electric de la retea; apa curenta; functioneaza permanent.
Casa silvica Cimpusel (1 130 m) se afla pe Scocul Jiului de Vest, la gura piriului Ursu; poate primi, cu avizul padurarului, 4-6 persoane pe noapte; nu are curent electric; apa de la izvor.
Casa de vinatoare Cimpusel (1 180 m) este asezata pe Scocu Jiului de Vest, la gura piriului Stirbu; poate primi, cu avizul Ocolului silvic Lupeni, 6-8 drumeti (in afara sezonului de vinatoare); apa curenta; grup electrogen; dispune de o bucatarie unde se poate prepara masa.
Fosta cabana Gura Apei a fost demolata. Pina la terminarea santierului zona Gura Apei nu este recomandata pentru innoptare.
Alte locuri de adapost
Casa de vinatoare Gura Zlata (785 m) este asezata pe malul drept al Riului Mare, linga confluenta cu piriul Zlata.
Colonia Bradetel (760 m) de pe valea Riului Mare, la circa 1,5 km aval de cabana Gura Zlata, are dotari comerciale, cantina, restaurant, punct medical, posta, telefon. De asemenea, aici se afla statia da autobuze pe linia Hateg - Tomeasa.
Colonia Tomeasa (925 m) se afla la circa 4 km in aval de fosta cabana Gura Apei si cuprinde, pentru turisti, numai dotari comerciale si o cantina-restaurant. Tot aici vin si curse auto speciale.
Casa Cirnic (980 m) cabana si punct alimentar pentru muncitorii silvici si forestieri; loc de parcare pentru autoturisme; punct de odihna pentru cei ce urca iarna pe jos din Nucsoara la Pietrele; bufet; punct alimentar. Statie radioemisie-receptie, la santierul T.C.H. de unde se poate alerta Salvamontul Hunedoara.
Casa forestiera Valea lui Stan din Cimpu Mielului (1 030 m), situata pe Scocul Jiului de Vest, poate fi folosita iarna in caz de vreme rea.
Casa I.F. Judele (1 200 m) pe valea Lapusnicului Mare, in Lunca Berhina, care a fost transformata in stina.
Casele de la Rotunda (1 100 m) de pe valea Lapusnicului Mare, la coada viitorului Iac de acumulare.
Stina Dragsanu (1 550 m) pe poteca ciobaneasca de pe muntele Albele-Dragsanu (versantul nordic).
Stina din Gauroane (1 585 m) in caldarea Gauroane. Accesul din poteca de pe Muntele Piatra lui Iorgovan - Cimpusel, in saua "La Gauroane'.
Stina Soarbele (1 590 m) pe valea Soarbele.
Stina Gorovii (1 680 m) in apropiere de saua Gorovii, pe versantul nord-estic de sub virful Gorovii.
Stinele Lancita (1 620 m) mai jos de poteca saua Gorovii - Stina din Riu, pe piciorul sudic al virfului Lancita.
Stina din Riu (1 565 m) pe valea Riu Barbat, in poiana Stina din Riu.
Stinele din Dealul Serpilor (1 410 si 1 390 m) pe Dealul Serpilor (traseul Uricani - curmatura Tulisa).
Stina Pilugu Mare (1 620 m), pe versantul nordic al virfului Pilugu Mare.
Refugiul de vinatoare Coada Slaveiului (1 700 m) este amplasat pe vechea asezare a ciobanilor, la limita superioara a padurii de pe muntele Coada Slaveiului.
Stina Zanoaga (1 995 m) se afla pe malul lacului Zanoaga si ofera un adapost precar, in caz de vreme rea.
Fosta casa pastorala acum stina Sinpetrilor (1 835 m) asezata pe piciorul Muntelui Radesu Mare.
Bordeiul "La Clince' (2000 m) este situat la gol alpin pe Muntele Cracu Slaveiului.
Stina "La Scortar* (1 610 m) se gaseste in poiana Zaton, in apropiere de Gura Bucurei.
Locuri de campare recomandate:
- poiana din preajma cabanei Pietrele (1 460 m - 1 490 m);
- poiana Pelegii (1 620-1 650 m);
- locul in preajma lacului Zanoaga (2000 m);
- poiana Stina din Riu (1 550-1 540 m);
- locul de sub saua Plaiului Mic (1 880 m) de linga lacurile Papusii;
- saua Gorovii (1 820 m);
- saua Pilugu Mare (1 740 m);
- platoul "La Crucea trasnitului' (2070 m);
- saua Soarbele (1 930 m).
Prin cunoasterea gradului de dificultate al traseului turistii pot determina mai usor accesibilitatea lui si, in functie de aceasta, posibilitatile lor de a realiza traseul. Criteriile de stabilire pentru gradul de dificultate propuse de autor depind de: durata, distanta, de nivel, panta, calitatea marcajelor, pasaje dificile etc.
Pentru a caracteriza gradul de dificultate al unui traseu este necesar sa se cunoasca gradul de dificultate la efort (e) si gradul de dificultate la orientare (o) al traseului respectiv. Dupa aprecierile facute s-a avut in vedere gradul de dificultate al traseului, ca rezultat al conjugarii gradului de dificultate la orientare si la efort. In acest sens am deosebit urmatoarele:
Gradul I: traseu permis tuturor categoriilor de drumeti, echipati corespunzator. In aceasta categorie se incadreaza traseele 1, 3, 11, 18, 21 si 22.
Gradul II: traseu permis drumetilor cu pregatire medie si celor avansati, echipati corespunzator, insotiti de ghid competent. In aceasta categorie se incadreaza traseele 2, 4, 5, 8, 9, 12, 14, 15, 17, 19, 20, 23, 24, 25 si 28.
Gradul III: traseu permis drumetilor avansati, foarte bine antrenati si echipati corespunzator, insotiti de ghid competent. In aceasta categorie se incadreaza traseele: 6, 7, 13, 16, 27 si 29.
Gradul IV: traseu permis drumetilor cu pregatire fizica si tehnica foarte buna, avind cunostinte elementare de catarare, corespunzatoare traseelor alpine de gradul l, echipati corespunzator. In aceasta categorie se incadreaza traseele 10 si 26.
Cuprinsi pe teritoriul judetului Hunedoara, Muntii Retezat sint deserviti de formatia Salvamont din municipiul Hunedoara. Formatia Salvamont-Petrosani, desi are ca zona de actiune Muntii Paring, participa si la actiuni salvamont in partea sudica, estica si centrala a Muntilor Retezat.
Toate formatiile Salvamont includ personal medica! instruit si antrenat si cuprind alpinisti, schiori, turisti foarte bine pregatiti si verificati in raliurile nationale salvamont organizate de F.R.T.A.
Formatiile salvamont mai au o serie de atributii, intre care si intretinerea marcajelor, ocrotirea naturii (inclusiv dreptul de a aplica amenzi celor ce incalca dispozitiile C.PJ. Hunedoara cu privire la accesul si comportarea turistilor la cabane si pe cuprinsul Parcului national Retezat).
Solicitarea formatiilor Salvamont. Solicitarea lor se face prin telefon la ofiterul de serviciu al Consiliului popular al municipiului Petrosani. Anuntarea accidentului se poate face de la cabanele turistice, sau de la santierele T.C.H. Cirnic, Brazi, Bradete! sau Tomeasa. La cabana Pietrele se poate apela in caz de urgenta la postul de radio-emisie. De asemenea, la santierul T.C.H. se poate apela la posturile telefonice sau de radio-emisie existente.
Codul de alarma de la locul accidentului consta din 6 semnale acustice sau luminoase pe minut, dupa care urmeaza un minut pauza. Semnalul de raspuns din partea turistilor care receptioneaza alarma consta din 3 semnale acustice sau luminoase pe minut, urmate de un minut pauza.
Puncte sanitare, posturi de prim ajutor, unitati spitalicesti. Fiecare cabana detine o trusa medicala completa si constituie un post de prim ajutor. Se mai poate apela in caz de urgenta si la punctele medicale si dispensarele medicale de la punctele de lucru si santierele T.C.H. Cirnic, Brazi, Riusor, Bradetel, Tomeasa etc.
Satele si comunele de la poalele muntilor au fie posturi de prim ajutor, fie dispensare medicale. Pentru prevenirea accidentelor turistice si pentru reusita unei excursii in Muntii Retezat sint necesare prevederi si pregatiri, pe care multi turisti nu le cunosc sau le neglijeaza, din care mentionam;
controlul anticipat al starii de sanatate al participantilor;
consultarea cu anticipatie a ghidului si hartii si alegerea traseelor dupa posibilitatile fizice si psihice; durata mare a traseelor si altitudinea la care se desfasoara solicita un antrenament corespunzator;
la prima intilnire cu muntele sa se parcurga traseele mai usoare;
asigurarea cu un echipament complet si potrivit climei aspre si tinutului stincos in care intrati;
realizarea traseelor in cadrul unor echipe de drumeti condusi de un cunoscator experimentat al muntelui;
planificarea deplasarii sa tina seama de durata indicata in ghid si sa se evite mersul noaptea;
consultarea, in prealabil, a prognozei meteo; in cazul in care conditiile climatice sint nefavorabile sa se intrerupa excursia si sa se revina la cabana;
incaltamintea trebuie sa fie rezistenta la contactul cu grohotisul si stincariile, dar si antiderapanta, deoarece se poate aluneca usor;
alimentarea rationala, fara consum de bauturi alcoolice, si evitarea fumatului;
sa nu se depuna efort pina la epuizare; sa se faca popas timp de 10 minute la circa 60 minute de mers; sa nu se bea apa rece in timpul efortului;
sa nu se comita imprudente; sa se urmareasca cu atentie locul pe care se paseste:
sa se respecte tovarasii de drum, iar in caz de pericol nu-i parasiti; la cererea Salvamontului turistii bine pregatiti trebuie sa acorde ajutorul in masura priceperii si puterii lor;
sa se ia o trusa medicala cu strictul necesar: alcool, pulbere sulfamida, tub respiratie gura la gura, fese, comprese sterile, vata, leucoplast, garou de cauciuc, algocalmin, lizadon etc.
Marcajele turistice ramin cea mai utila calauza pentru orientare spre obiectivele turistice propuse;
- nu circulati in afara potecilor marcate; - marcajele ciobanesti (momiile) sint utile, ele suplinind, pe unele trasee, lipsa marcajelor turistice clasice; pe vreme cu vizibilitate redusa folositi harta si eventual busola, mai ales pe platouri si in locurile fara marcaje sau repere evidente.
Pe traseele obisnuite, dar mal ales pe traseele mai dificile, trebuie respectate si alte reglementari:
anuntati la cabana traseul ales de dvs. pentru a putea fi ajutati in caz de nevoie;
surprinsi la gol alpin de furtuna cu descarcari electrice sa se paraseasca creasta, fara sa se alerge, adapostindu-va linga sau sub o stinca plata; in padure sa se mearga la departare de circa 5 m de trunchiul arborilor inalti;
sa se respecte indicatiile restrictive de pe panourile si sagetile de orientare; timpul de mers inscris pe table si sageti arata durata medie de parcurgere, numai pentru timp de vara; iarna timpul de mers se poate muri pina la dub'u, in functie de conditiile meteo, starea zapezii etc., fapt care este mentionat in text;
iarna si primavara, chiar in zilele frumoase, cu cer senin, cind se pot declansa mai frecvent avalanse, in caldarile si pe fetele laterale ale vailor si caldarilor glaciare sa se schieze numai pina la ora 9 dimineata; cind se asterne zapada abundenta, prafuita sau pe timp cu ceata este interzis sa se schieze sau sa se umble pe fetele laterale ale caldarilor si vailor alpine, in tot timpul zilei.
primavara, cind in Retezat bate pnonul (din sud-vest sau sud-est) este interzis sa se schieze si sa se circule pe trasee de creasta deoarece chiar si noaptea putem fi antrenati in avalanse;
cind se traverseaza o panta cu zapada inghetata (crusta) trebuie sa se mearga in monom dar nu pe curba de nivel, ci oblic pe panta, pastrind o distanta de circa 5 m intre turisti.
1. Ohaba de Sub Piatra - Salasu de Sus - Nucsoara Cirnic - cabana Pietrele
Marcaj: banda albastra Durata: 5-51/4 ore Caracteristici: traseu accesibil vara si iarna
Traseul 1 este principala artera turistica de acces in Muntii Retezat, pornind din Depresiunea Hategului. Lungimea totala a traseului: 30 km, din care circa 24 km (Ohaba de Sub Piatra - Cirnic) sint accesibili cu mijloace auto.
Impreuna cu traseele 2 si 3, acest traseu reprezinta principala artera de traversare a Muntilor Retezat de la nord la sud; este folosit in special de drumetii care urca pentru prima data in acesti munti.
Marcajul banda albastra incepe din halta C.F.R. Ohaba de Sub Piatra. De la halta iesim in drumul national 66, pe care inaintam circa 250 m, la stinga. Ajungem la rascruce, in centrul localitatii, in apropiere de podul peste apa Salasului. Aici se desprinde spre sud drumul modernizat spre comuna Salasu de Sus. La raspintie se afla statia I.T.A., unde opresc cursele auto Hateg - Nucsoara si Hateg -Cirnic (vara). De la statia I.T.A. pornim pe drumul comunal si dupa circa 300 m iesim din localitate. Drumul urca domol pe intinsul "Cimpului de Jos'. La orizont se desprind siluetele culmilor masive, dominate de trunchiul de con al virfului Retezat.
Dupa circa 3 km din Ohaba de Sub Piatra intram in satul Salasu de Jos, iar dupa 6 km (de la plecare) ajungem in centrul comunei Salasu de Sus. La iesirea din localitate, din drumul comunal modernizat se desprinde, spre dreapta, un vechi drumeag, scurtatura folosita pe vreme buna intre Salasu de Sus si Nucsoara, care evita drumul care ocoleste prin Malaiesti. Drumul asfaltat se apropie de poalele muntilor si intra in mica localitate Malaiesti (circa 9 km de la Ohaba de Sub Piatra). De aici el se indreapta spre vest in directia satului Nucsoara, situat pe interfluviul dintre vaile Salasul si Nucsoara. Drumul modernizat se termina in centrul satului, la magazin. De aici mai departe, mai ales de la iesirea din Nucsoara, drumul pietruit, largit si imbunatatit intra in zone de munte. Din Ohaba de Sub Piatra pina aici am parcurs circa 12 km.
Dupa mai bine de 14 km de la Ohaba de Sub Piatra drumul taiat pe partea estica a vaii paraseste versantul muntelui Stirbina, trece pe viaduct ripa adinca in care curge apa Nucsoarei si se inscrie pe colinele domoale ale Fetei Varului, de unde se deschide o frumoasa perspectiva: se zareste inca Depresiunea Hategului cu satele si ogoarele sale, dominate la orizont de Piatra Ohabei. Inainte, in deschizatura vailor se rinduiesc culmi impadurite, tot mai inalte, ocrotite de spinarea inalta a muntelui Obirsia Nucsorii. De pe drum se dezvaluie parte din muchiile nordice aie Retezatului - Valea Rea si Pietrele. Dupa circa 6,5 km din Nucsoara si circa 18,5 km din Ohaba de Sub Piatra sosim la Cirnic (circa 1 000 m alt), mica asezare forestiera si colonie muncitoreasca, pentru santierul T.C.H. de la captarea Nucsoarei. Aici, la Cirnic, este punctul terminus al liniei de autobuze I.T.A. Tot aici este limita drumului permis pentru autoturisme. La Cirnic se afla un magazin alimentar si un bufet apartinind de cabana Pietrele; posibilitati de parcare. In apropiere se afla cantonul silvic Cirnic apartinind de Ocolul silvic Pui. Dupa popasul obisnuit, reluam traseul pe drumul pietruit care urca in serpentine pe coasta muntelui Gitul Lolaii. Poteca marcata scurteaza direct pe panta, de la primul cot al soselei, urmarind in lastaris directia liniei electrice. Urcusul de circa 100 m diferenta de nivel ne aduce din nou pe sosea. Continuam sa urmam soseaua, care aici urca in panta mica pina la prima curba, unde se desprinde o alta sosea forestiera, la stinga, spre Valea Chiagului sau Obirsia Nucsorii.
Din marginea drumului unde se afla pina de curind un stilp cu sageata, se poate cobori cu greutate, peste
bolovani, la poteca veche care se lasa la baza Cascadei Lolaia. Dupa circa 5 minute de coborire pe panta mare, prin padurea de fag atingem firul vaii, la poalele pragului stincos pe care se pravaleste apa Nucsoarei.
O posibilitate de vizitare a cascadei, mai comoda, dar care ne ofera din plin privelistea suvoiului inspumat, o avem urmind drumul forestier care se desprinde in stinga, spre Valea Chiagului. Coborim pe drum, trecem podul peste piriul Nucsoara si dincolo de mal parasim soseaua strecurindu-ne printre arini pina la nivelul pragului stincos superior al cascadei. Coborirea la baza cascadei nu este recomandabila.
Revenim in soseaua principala; in punctul de ramificatie lasam in stinga drumul forestier spre Valea Chiagului, apoi trecem prin dreptul santierului (mai sus de santier drumul devine ingust si bolovanos).
Dupa circa 3,5 km de la Cirnic (circa 22 km de la Ohaba de Sub Piatra) poposim la rampa veche de la Lunca Larga (1 260 m), loc in care se mai vad inca marcajele care insoteau scurtatura din dreapta, spre poteca veche de pe muntele Strugari. O data cu prelungirea drumului de tractor spre cabana Pietrele, impracticabil pentru vehicule, vechea scurtatura nu a mai fost urmata de turisti. Dealtfel si poteca veche care porneste din Cirnic, peste coasta muntelui Strugari, este tot mai rar folosita.
De la Lunca Larga, loc de popas obisnuit, reluam traseul pe ultimul sector, cel mai frumos si mai dificil. Valea se ingusteaza, iar drumul se alatura piriului bogat al Nucsoarei.
La circa 300 m de Lunca Larga ajungem la confluenta piriului Pietrele cu Valea Rea care, impreuna, dau nastere Nucsoarei. De aici, mai sus drumul nostru urca simtitor pe linga apa Pietrele pina la o curba strinsa. Ne aflam in dreptul confluentei piraielor Pietrele si Stinisoara (circa 1 390 m). Drumul de tractor lasa o ramura spre valea Pietrele si urca dur la dreapta pe panta bolovanoasa, departindu-se de firul Stinisoarei, pe a carei vale vom reveni mai sus. Dupa circa 150 m de urcus pe drumul de tractor, masurati din curba mare, observam sagetile marcajului cu banda albastra pe rambleul din stinga. Aici incepe o poteca marcata (o scurtatura) care evita serpentina soselei. Urcind in padure pe panta inclinata ajungem la nivelul luminisului cunoscut sub numele de "La 10 minute'.
Daca urcam continuu drumul de tractor din curba mare vom avea un parcurs comod, insa mai lung cu 8-10 minute decit in varianta urcusului pe scurtatura. Urmind drumul este necesar sa ne orientam cu atentie la noua curba unde se desprinde la dreapta o ramificatie spre padurea din Giful Lolaii. In curba mentionata ne intoarcem deci spre stinga, continuind urcusul pina in luminisul "La 10 minute', unde regasim marcajul.
Din luminisul "La 10 minute' drumul si poteca veche se indreapta spre poiana unde se afla cabana Pietrele care cuprinde mai multe cladiri. Inainte de aparitia primelor cladiri, drumul de tractor coboara la apa Stinisoarei si se opreste in curtea din spatele cabanei. Poteca marcata se mentine insa la acelasi nivel, trece printre cabane si coboara in fata cabanei Pietrele (1 480 m).
2. Cabana Pietrele - valea Pietrele - Lacul Bucura -cabana Buta
Marcaj: banda albastra de la cabana Pietrele la lacul Bucura; cruce rosie de la lacul Bucura la cabana Buta Durata: 7-7½ ore Caracteristici: nerecomandat iarna
Cale turistica principala pe directia nord-sud, traseul 2 inlesneste accesul spre toate traseele care duc la obiectivele din zona centrala. Marcajul si poteca bine executate asigura posibilitatea cea mai lesnicioasa de retragere pe vreme rea, fie spre cabana Pietrele, fie spre cabana Buta.
Fig 02
Itinerarul porneste din spatele cabanei Pietrele (1 480 m). Dupa traversarea piriului urcam prin padure pe fruntea nordica a muntelui Stinisoara; dupa 5 minute apare o prima bifurcatie: la stinga ramine poteca spre Lacul Gales (marcaj triunghi rosu), iar la dreapta poteca (marcata cu banda albastra), traseul spre Lacul Bucura.
Dupa un urcus indelungat, poteca iese intr-o poiana (1 550 m). La blocul eratic, aflat in preajma potecii, se desprinde discret un hatis care coboara in valea Pietrele si dupa un parcurs foarte interesant razbate pe culmea muntele Pietrele.
Peisajul care se deschide din valea Pietrele spre sud ne ingaduie sa banuim in parte frumusetile care ne asteapta. Mai sus de primul prag glaciar valea Pietrele cu profil in U este flancata de culmile stincoase Pietrele (est) si Stinisoara (vest), in ultim plan se zareste Custura Bucurei, situata pe creasta principala, in vecinatatea Pelegii.
Din aceasta poiana, unde odinioara era asezata vechea cabana Pietrele, coborim citeva minute la un izvor, de la care reluam urcusul in padure. Poteca ne conduce peste stinci cu forme rotunjite si iese in poiana "La Gentiana'. Ea urca acum molcom pe la mijlocul poienii pina la refugiul Gentiana (1 670 m) unde sosim dupa circa 50 minute de la plecare. Privelistea se intregeste cu amfiteatrul cladirii inferioare a vaii Pietrele. Crestele muntilor Pietrele si Stinisoarei coplesesc aceasta vale, pantele abrupte, brazdate de jgheaburi, fiind captusite la poale cu pinze de grohotisuri si pilcuri de jnepeni, infratiti cu zimbri.
Reluam urcusul pe pantele domoale ale acestei trepte glaciare. La un ultim pilc de molizi (circa 1 680 m) iesim la gol, in zona jneapanului. Tufe bogate impestriteaza sirurile de grohotis, lasind poienitelor tainice adaposturi pentru flori. La capatul unui urcus, pe parcursul caruia trecem peste firicele de apa, sosim la jgheabul in care curge tumultuos apa piriului Pietrele. Taietura adinca a patului de piatra este imbracata cu jnepeni puternici ce uneori isi impletesc bratele de la un mal la altul.
Trecem puntea pe malul drept si regasim poteca strecurindu-se printre tufisurile de jnepeni. Urcusul se accentueaza. Poteca taie in largi coturi tot pragul glaciar din dreptul virfurilor Pietrele si Stinisoara, iesind pe treapta mijlocie, linga piriu. Dupa o portiune fara jnepeni, cu panta mai domoala, cu o serie de blocuri de piatra, ajungem la Bordu Tomii (circa 1 890 m); stinca solitara ofera un acoperis precar in caz de ploaie, folosit uneori de ciobani ca refugiu pentru noapte. Dupa un scurt popas pornim mai departe. Trecem piriul Pietrele urcind pe stinga vaii, aici foarte larga. Versantii muntilor se retrag departe de noi, dar ofera abrupturi macinate ce-i fac aproape inaccesibili. Lasam in stinga mlastinile intinse pe netezisul treptei mijlocii si incepem un nou urcus. Stilpii cu marcaj se insira pe mijlocul vaii. Trecem din nou apa Pietrele, pe dreapta, acum un mic piriias, lasam in stinga piriul si potecuta spre caldarea Pietricelele si ne angajam intr-un urcus prelung pe bordul caldarii superioare. Iesind pe intinsul treptei ajungem aproape de lacul Pietrele (1 990 m), oglinda de apa, poate mai putin spectaculoasa ca alte "ochiuri de mare', cu un pitoresc inegalabil. Un pisc ce de aici pare gigantic isi etaleaza marele perete nordic in oglinda lacului. Este virful Bucura II (2370 m), vestit pentru traseele alpine pe care le ofera iubitorilor de cataratura. Din pisc se lasa o custura cu abrupturi spre nord, pina in curmatura Bucurei (2206 m), loc in care va ajunge curind si poteca noastra; din custura se ridica apoi spre est piscul Custura Bucurei (2370 m). Cu greu ne hotarim sa parasim locul de popas de pe malul Lacului Pietrele. De la lac poteca se abate putin in stinga si traverseaza o scochina, pe fundul careia adasta uneori zapada.
In capatul sudic al jgheabului poteca sovaie putin spre dreapta pe o morena, apoi se indreapta usor spre stinga printre lespezile care captusesc poalele piscului Custura Bucurei. Pe masura ce urcam vom cuprinde privelistea caldarii si lacului Pietrele; mai sus, "rasarind' peste saua Stinisoarei, ne trimite reflexe aurii virful Retezat scaldat in soare. Obisnuiti cu forma sa de trunchi de con, asa cum se prezinta privit din nord si din sud, vom fi foarte surprinsi cind Retezatul ni se va infatisa de aici ca o piramida ascutita.
In apropiere de saua Bucurei trecem pe linga doua stinci ca doua turnulete. Poteca taiata in piatra urca scurt si iese pe creasta principala de nord. In curmatura Bucurei (2206 m). Timp de mers: 2 ¾ ore. In fata grandioasei privelisti ce se deschide spre sud vom incerca noi emotii coplesitoare. La piciorul pantei se asterne oglinda Lacului Buc ata, cel mai mare lac glaciar din Carpati (8,86 ha). Aceasta minunata suprafata de ape limpezi ca lacrima coloreaza si insufleteste tinuturile aspre brazdate de stinci si grohotisuri. Dar Bucura nu e singurul lac din aceasta caldare uriasa: Lacul Lia, Lacul Bucurelul si alte minuscule ochiuri de apa din cotloanele Pelegii isi trimit, fiecare, semnalul lor de culoare si pitoresc. Peste aceasta lume lacustra se inlantuiesc intr-o fantastica alcatuire culmile Bucura, Sintamaria, Slaveiul, Plaiul Mic, Custura, carora li se adauga, in zare, si virful Arcanu din Muntii Vilcan. Imensul amfiteatru, cu lacurile sale, cuprinde o lume aparte, aceea care prin farmecul ei a dus vestea Retezatului ca un masiv nespus de frumos.
In curmatura Bucurei poteca intretaie traseul de creasta (marcaj banda rosie) si apoi coboara usor spre dreapta inscriind o serpentina pe versantul sudic. Panta se domoleste repede. Poteca coboara lin pe pajiste orientindu-se catre latura vestica a Lacului Bucura.
Inca de sus, de sub curmatura, din firul principal al potecii se desprind hatase care converg spre zonele cu tapsane si abrupturi, unde vara se instaleaza, fara ingaduinta, numeroase corturi. Unul din hatase coboara pe malul vestic al Lacului Bucura. trece pe la steiul de piatra Bucura, folosit uneori ca adapost, si ajunge la malul sudic, reintrind in poteca mcrcata de data aceasta cu cruce rosie.
Urmarind de sub curmatura Bucurei poteca marcata cu banda albastra, coborim comod pante cu iarba; traversam piriul Bucurelul si dupa circa 3 ore de la plecare atingem punctul important de ramificatie a potecilor turistice Bucurelul (2 070 m). Aici se afla un indicator metalic cu inscriptii greu lizibile: "spre cabana Buta: marcaj cruce rosie, timp de mers 3-3 ½ ore; spre Lacul Zanoaga prin saua Judele: marcaj punct rosu, 3-3 1/4 ore; spre saua Retezatului: marcaj banda galbena, timp de mers 2 ore."
Locul nu este indicat pentru popas, asa ca vom continua mersul spre sud, urmarind marcajul crucea rosie, pe linga lacul Bucurelul, deasupra steiului Bucura. Ne oprim uneori pentru a admira privelistea impresionanta asupra Lacului Bucura si asupra virfului Peleaga, ambele obiective de prim ordin.
Popasul pe care il meritam se poale face la urmatorul punct de ramificatie al itinerarelor turistice, unde se afla un stilp cu sageti. El este plasat aproape de pragul glaciar care desparte caldarea Lacului Bucura de caldarea "lacurilor insirate' (circa 2055 m). In acest loc ni se ofera cea mai cuprinzatoare priveliste atit spre caldarea Lacului Bucura, cit si spre ulucul inegalabil in frumusete unde sclipesc lacurile Lia si Ana si se disting caldarile Florica si Viorica pe trepte succesive pina sub crenelurile din Poarta Bucurei. Ocrotite de masivele inlantuiri ale muntelui Slaveiu, de aridele blocuri si stincarii din muntele Sintamaria, strajuite de silueta alpina a muntelui Judele, pe de o parte, si de versantii puternic inclinati si brazdati de roci dezgolite ale masivului munte Bucura, pe de alta parte, acest uluc inchide nu numai o lume a lacurilor azurii, dar si petice de pajisti si pilcuri de jnepeni, la adapostul carora se dezvolta o minunata haina inflorata. Nicaieri parca nu cuprinzi intr-o clipire gingasia multicolora a florilor, albastrul de neuitat al lacurilor si semetia stincilor. Spre Lacul Bucura si spre Peleaga privelistea este la fel de impresionanta. Purtat pe undele vintului vine spre noi vuietul repezisurilor sau al torentilor acompaniat de cintecul talangilor. Din caldarea Berbecilor pina sub incretita frunte a Pelegii, turme de oi cutreiera neobosite spatiile. Pe malul Bucurei vite cornute se adapa in lac, iar in cele mai neasteptate cotloane licare pinzele colorate ale corturilor. Aceleasi locuri iarna capata o alta infatisare: asprimea stincilor dispare sub lin-toiul cu forme rotunjite, peretii apar distonant de inchisi, lacurile nu mai aduc acea paleta de culori, fiind complet ingropate sub gheata si nameti, iar albastrul cerului are o puritate care nu poate atinge decit sublimul.
Inainte de a parasi locul de popas amintim cele trei marcaje turistice care pornesc de aici si merg in comun pentru o buna bucata de drum, pina in saua "La Pintenul Slaveiului': spre muntele Slaveiu si Lunca Berhina, marcaj punct galben, timp de mers 5½ - 6 ore; spre Lacul Zanoaga prin muntele Slaveiului, marcaj cruce albastra, timp de mers 8-9 ore; spre cabana Gura Zlata peste muntele Slaveiu si Lacul Zanoaga, marcaj triunghi rosu, timp de mers 9-10 ore.
Parasim locul de popas si coborim pe lespezile de la gura Lacului Bucura (2040 m), pe marcaj cruce rosie. Fara a ne lasa la vale, spre caldarea Ana, trecem pe pajistea de sub Peleaga, despartindu-ne la un nou stilp de poteca marcata cu cruce galbena, care se abate in caldarea Berbecilor, urca la virful Peleaga, apoi la virful Papusa Mare si Custura si continua pina la Uricani (timp de mers: 12 ½ - 14 ore).
Poteca marcata cu cruce rosie se abate treptat la dreapta si coboara pragul glaciar a! Lacului Bucura, fara sa patrunda insa spre caldarea in care se afla Lacul Ana, urmarind o morena inierbata presarata cu steiuri si pinze de grohotis. Ajungem pe pragul al doilea al vaii glaciare unde, linga un stei voluminos, se desprinde o poteca spre Lacul Lia, aflat in dreapta noastra (marcaj vechi, punct rosu). Poteca principala coboara intr-o caldarusa sculptata in flancul muntelui Peleaga. Din stinga se lasa jgheaburile Serpilor si Urzicilor, care aduc sopot de ape. Trecem piriiasele direct pe fundul caldarii si patrundem in zona pilcurilor de jneapan dominate de exemplare frumoase de zimbri. Poteca se apropie de marginea abruptului in care s-a adincit piriul bogat a! Bucurei. Dincolo, pe versantul opus, un tinut salbatic se prezinta cu desisuri de jneapan, grohotisuri interminabile care se inlantuie la baza coltilor si turnurilor granodioritice ale Pintenului Slaveiului.
Poteca patrunde in molidisul tinar, apoi in padurea deasa, trecind si printr-o portiune cu doborituri de copaci. Coborim continuu, iesind intr-o poienita cu izvorase care anunta apropierea marii poieni a Pelegii. Dupa o alta portiune de coborire in padure iesim in poiana Pelegii, cu branisti presarate cu blocuri de piatra. Avind izvoare suficiente si o pozitie pentru campare, poiana ofera adapost mai bun decit cea de la Lacul Lia si o splendida pozitie pentru excursii atit spre circurile Bucurei si Slaveiului, cit si spre cele ale Pelegii. Timp de mers pina aici: 5 ½ ore.
Dupa un popas placut coborim pe o poteca mare io valea Pelegii, in imediata apropiere de confluenta sa cu Bucura, ape care aici dau nastere Lapusnicului Mare (1 598 m).
Urcam pe malul opus o panta mare si iesim in poiana stinei de la Gura Bucurei, numita si "La Scortar'.
Din rascrucea potecilor, linga stina, porneste un traseu care ajunge la Gura Apei, pe valea Lapusnicului Mare (marcaj punct albastru, timp de mers: 5½-6½ ore).
Din spatele stinei, prin poiana plina de stevie salbatica, poteca principala (marcaj cruce rosie si punct albastru) se strecoara, putin vizibila, pina Ce reintra in padurea deasa de molid.
incepem un urcus destul de obositor pe partea inclinata, pe parcursul caruia vom intilni mici izvoare, iar la iesirea in golul Plaiului Mic, tufarisuri de ienuperi si tufe de jnepeni. Incinte de a ajunge pe culmea principala de sud pajistile inconjura doua lacuri (Lacurile Papusa), de la care se deschide o frumoasa priveliste asupra vaii Bucurei si fundalului acesteia. De aici se vad bine caldarile Slaveiului, Pelegii si Papusii, precum si valea Lapusnicului Mare si muntii care o incadreaza.
Urcam in saua Plaiului Mic (1 879 m, timp de mers: 6 ½ ore), unde traversam poteca culmii principale (marcaj banda rosie si triunghi albastru). La stilpul cu sageti unde vom face un popas, ni se dezvaluie spre sud noi frumuseti: valea Buta invesmintata in paduri bogate, peste care se inalta maiestuoase creneluri calcaroase din muntii Piule si Plesa. La orizont (sud) se unduiesc inaltimile modeste ale Muntilor Vilcan.
Din saua Plaiului Mic pornesc poteci in directiile:
vest, catre virful Piatra lui Iorgovan (banda rosie si triunghi albastru, timp de mers 5 ore); catre Albele - Godeanu - Baile Herculane (banda rosie, etapa de 3-3 ½ zile);
est, catre Uricani (banda rosie si cruce galbena timp de mers lO-IO1/? ore); catre Vulcan (banda rosie, partial executat, etapa de 2 zile); catre cabana Baleia (triunghi albastru, timp de mers 8-9 ore);
sud, catre cabana Buta (½ - ¾ ora).
Parasim saua Plaiului Mic si coborim spre sud, in caldarusa Plaiului. Dupa circa 20 de minute ajungem la liziera padurii de molid, pe linga care ne abatem usor la dreapta. Trecem de un sipot si intram in padure. Iesim apoi in poiana "La Morminti' (circa 1 650 m), o traversam in coborire lenta si reintram in padure urmind apoi serpentinele. In apropiere de piriul Buta cotim la stinga si coborim paralel cu piriul, pina la cabana Buta (1 580 m).
3. Cabana Buta - cabana Cimpu lui Neag
Marcaj: cruce rosie Durata: 5½ - 5¾ ore Caracteristici: traseu accesibil vara si iarna
Traseul 3 este ultima etapa in traversarea Muntilor Retezat, in lungul axei turistice nord-sud. El completeaza astfel parcursul a carui descriere s-a facut la traseele 1 si 2. Totodata, folosit in sens invers, traseul este considerat un frumos itinerar de patrundere in Muntii Retezat, pornind din partea sudica.
De la cabana Buta (1 580 m), coborim prin padure, spre nord-est, circa 70 m diferenta de nivel pina in poiana de la stinele "La Fete'. Ocolim pe marginea poienii portiunile noroioase si calauzindu-ne dupa stilpul de marcaj gasim reintrarea in padure spre est. Dupa o scurta coborire intre molizi razbaten in larga poiana "La Scutura', in care piriul Bute Mare coboara de Ia Lacul Buta si aduna in apropiere de noi piraiele Scutura si Pinul. Pe coastele golase ale muntelui Scutura se vad culoare de avalanse, care in timpul iernii trebuie ocolite. Trecem pe punte piriul Scutura si coborim panta usoara spre sud. Traversam apoi piriul Buta Mare si continuam coborirea pe malul sau drept. Locurile sint placute si padurea isi reia treptat dreptul sau. Intre molizi deosebim si exemplare de Douglas (Pseudotsuga taxifolia), un conifer repede crescator, a carui adaptare s-a experimentat aici. Dupa circa 50 de minute de Ia plecare trecem nnn Buta Mare pe punte, revenind pe malul sting in raristea de "La Beci (circa 1 300 m). In acest loc apa Buta Mare se uneste cu Buta Mica si formeaza piriul Buta. Peste padure se ridica albe stincariile Gurganului, Staurului si ale crestei Piule - Plesa, care confera peisajului o nota placuta, in vadit contrast cu padurile mohorite.
Fig 03
Din locul "La Beci' nu mai avem probleme de orientare deosebite. Ne aflam la capatul drumului forestier Buta. Pina la statia de autobuz de la colonia l. F. Cimpu lui Neag (Buta) sint circa 11 km. Drumul forestier, putin circulat, ramine pe coasta muntelui Straunele, departindu-se treptat de valea Buta. Trecem astfel peste vilcele coborite din muntele Straunele, intre care si piriul Straunele. Dupa circa 5,5 km iesim din padurea de foioase, cu arbori falnici, in marginea poienii "La Finate' unde se zaresc gospodarii taranesti. Sint casele momirlanesti, gospodarite din tata in fiu de pastori si familiile lor; din aceasta poiana mare, ocupind un platou inclinat spre cheile Butei, se desfasoara o priveliste pitoreasca. Peretii Plesa - Piule, care apasau parca valea Butei, se retrag discret lasind loc privirilor spre culmile unduitoare ale Arcanului, Prisloapelor si Nedeilor din Muntii Vilcan. Valea Jiului de Vest se ghiceste adincita dincolo de Cheile Butei, despicatura ce nu-si dezvaluie de aici toate tainitele. Strabatem in curmezis poiana urmind drumul forestier. Aici exista poteci care coboara in valea Jiului de Vest la drumul principal; una din ele ocoleste pe la marginea peretilor din Cheile Butei si razbate pe vale, dar marcajul vechi este acum greu de gasit.
Noi urmarim neabatut drumul forestier care la reintrarea in padure se intilneste cu drumul forestier de pe valea Mariii (circa 1 190 m). Coborim in padure pe serpentine depasind culmea muntelui Straunele. Soseaua coboara pe versant pina in Valea Mariii, unde se afla citeva case. Dupa circa 10 km de la punctul "La Beci' si circa 3 ore de la cabana ne aflam la ramificatia drumurilor forestiere de pe Jiul de Vest si Valea Mariii (840 m).
Incepind de aici, mergem in comun cu marcajul triunghi rosu (traseul cabana Cimpu lui Neag -Cimpusel - Piatra lui Iorgovan. Coborim pe drumul forestier de pe Jiul de Vest, trecem apa riului si intram pe malul drept al vaii. Dupa curba, linga un izvor, se afla inceputul unui scurt traseu spre Pestera Alunii Negri (Muntii Vilcan). Iesim din padure la magazinul coloniei muncitorilor forestieri Cimpu lui Neag unde se afla si'statia terminus a autobuzelor Uricani - Cimpu lui Neag. In continuare, mai avem de parcurs circa 3 km pina in centrul comunei Cimpu lui Neag. Aici putem innopta la cabana minerilor Cimpu lui Neag. (850 m), aflata la 500 m sud, pe un drum auto care traverseaza Jiul de Vest, fie ca mergem circa 200 m mai departe pina la magazinul mixt unde se afla statiunea auto spre Uricani si Lupeni.
4. Cabana Pietrele - virful Retezat - virful Bucura 1 -Lacul Pietrele - cabana Pietrele
Marcaj: triunghi albastru: cabana Pietrele - vf. Retezat; banda rosie saua Retezat - curmatura Bucurei; banda albastra: curmatura Bucurei - cabana Pietrele Durata: 8¼ - 9 ore Caracteristici: traseu accesibil iarna numai alpinistilor si schiorilor avansati.
Pentru drumetii cazati la cabana Pietrele traseul reprezinta unul din circuitele mult solicitate, de mare atractie, oferind cunoasterea zonei centrale alpine, si anume zona vestica a crestei principale nordice a Muntilor Retezat.
Prima parte a traseului este foarte pitoreasca, desi parcurgem o buna parte din urcus prin padure. Mai intii traversam poiana de ia cabana veche la cea noua (cabana Stinisoara), apoi pe liziera padurii pina la capatul de sus al poienii. Poteca se apropie de firul apei; dupa 15 minute trecem piriul Stinisoara pe punte.
Reluam urcusul moderat pe malul sting prin padure, apoi trecem printr-o poienita (Poiana cu Grosi) si reintram in padure; dupa citeva sipote mici incepe urcusul mai accentuat pe prima treapta glaciara. Steiuri de piatra, muschi, pilcuri de jnepeni infrumuseteaza malurile vaii. Apa cade in cascade printre lespezi uriase, fiind mereu prezente in stinga potecii. O data cu zona brazilor prabusiti in preajma stinei, iesim din padure linga viltorile piriului. Urcusul este, alternativ, mai lesnicios sau mai greu, dar fara dificultati deosebite. Iesim intre blocuri mari de granodiorite si pilcuri de jnepeni mentinindu-se linga firul apei, intre maluri inalte. Poteca iese apoi pe treapta urmatoare (a IV-a de sus).
Piriul ramine mai jos in uluc strimt, iar poteca urca pe flancul vestic al vaii si se despleteste in doua. O varianta trece pe sus, pe langa stinca "La Bordulet' de unde se poate porni in urcus spre saua Lolaia (tr. 8), iar o alta varianta se lasa pe linga apa trecind prin mica cheie "La Bordulet'. Aici putem face un popas (timp de mers 1¼ - 1 ½ ora), ca sa putem admira abrupturile nord-estice ale virfului Retezat si caldarea Stinisoara.
Fig 04
Reluam traseul; coborim circa 15 m diferenta de nivel in punctul "Lunca Stinisoarei', linga apa serpuitoare a piriului. Trecem apa si incepem un urcus care ne scoate, dupa 2 1/4 ore de la plecare, la malul Lacului Stinisoara (2 000 m). Ne aflam intr-una din acele primitoare caldari ale Retezatului, in care alternanta stincilor, pajistilor si apelor este armonioasa. Dominat de virful coplesitor al Retezatului, Lacul Stinisoara etaleaza o bogata paleta de culori in bataia soarelui, completata in mijloc de vara si de florile care dau viata pajistilor din jur.
De la lac intram in zona aspra a stincariilor. Pentru partea traseului care urmeaza trebuie sa ne aprovizionam cu apa. Poteca si marcajul ne poarta la sud de lac, apoi pe un prag glaciar mai scund, care separa treapta Lacului Stinisoara de treapta cu Laculetul Stinisoara (2040 m). Mai sus poteca se pierde printre lespezi, dar stilpii ne indruma la baza Hornului Mare unde zarim zigzagul potecii. Ultima parte a ascensiunii, cu poteca mai alunecoasa pe vreme umeda, ne permite sa cistigam repede inaltime si sa iesim in saua Retezatului la 2251 m (timp: 3 ore). O extraordinara priveliste ne inconjura in toate directiile. Ne vom referi aici mai mult la privelistile estice, in care din adincul caldarii Stinisoara privirea se plimba pina pe crestele rinduite din peretii Bucurei si Pelegii. Zarea este inchisa de faldurile Virfului Mare, care, alaturi de virful Retezat, strajuiesc la capete tinutul alpin al crestelor inalte pe care se ridica piscurile Papusa, Peleaga si Bucura.
Pe partea cealalta a seii (sud-vest), aflata pe limita Rezervatiei stiintifice, povirnisul cu lespezi dispare spre vest in adincul caldarii Gemenele. Lacul Gemenele, vestit prin frumusetea lui, ca si Taul Negru, arunca sclipiri de argint intre cutele mohorite ale muntilor. Zarea este inchisa de unduirile crestelor Muntilor Tarcu, apoi de piramida virfului Gugu din Muntii Godeanu.
Pina la virful Retezat mai avem de urcat 30-40 de minute pe lespezile imense care stau sprijinite una de alta. Grohotisul este pestrit: licheni galbeni sau negri alterneaza cu petele sure ale stincii curate. Ici si colo apare si firul potecii, uneori apropiindu-se de marginea abruptului estic. Pe virful Retezat (2482 m) ajungem dupa 3½-4 ore de la cabana. De aici turul de orizont ne dezvaluie splendide privelisti asupra crestelor Bucurei, spre Poarta Bucurei si Judele, spre Custura, spre virful Zanoaga sau, mai departe, spre Godeanu, Tarcu. In nord se intinde Tara Hategului, iar mai departe, in nord-vest, piclesele departari ale Muntilor Apuseni.
Dupa un popas pe acest virf primitor care ne ofera si perspectiva spre adincul abrupturilor nordice, unde licare verde-violaceu Lacul Stevia, revenim in coborire in saua Retezatului. De aici patrundem pe creasta Custura Retezatului, prapastioasa spre caldarea Stinisoara si mai primitoare spre caldarea Stirbului. Marcajul este dublu: banda rosie si banda galbena. Dupa circa un sfert de ora ajungem la un stilp cu sageti (2 350 m). In plin abrupt poteca se ramifica. Un hatas incomod (marcaj banda rosie) ne duce direct la creasta, iar un altul traverseaza abruptul in directia Taul Portii (marcaj banda galbena). Traseul nostru urmareste creasta. Evitam astfel o ripa lunecoasa si patrundem din nou in lumea dura a stincilor. Spre deosebire de Retezat, piscurile mai dificile ale muntelui Bucura sint captusite cu lespezi mici, mai putin stabile, acoperite de licheni. In stinga se deschide prapastia Stinisoarei, iar in dreapta un abrupt destul de amenintator. Ajunsi pe piscul Bucura 1 (2433 m), avem iarasi prilejul unei panorame de exceptie.
De aici privelistile sint mult mai impresionante decit din virful Retezat. Dominind atit caldarile nordice Stinisoara si Pietrele, cit si caldarile Stirbu si Bucura, acest superb pisc ofera ample perspective spre tainele acestor minunate tinuturi. Deosebit de impresionanta este panorama spre Peleaga. Custura Bucurei se intinde la picioarele noastre despartind caldarile nordice de cele sudice. Din ea se ridica culmea parca fara sfirsit, pina ce atinge Coltii Pelegii si chiar virful Peleaga (2 509 m), cei mai mari dintre toate piscurile acestor munti. De pe virful Bucura, Lacul Bucura pare o splendida oglinda ce reflecta culorile cerului. Lacurile insirate pe vale stralucesc in aceasta diadema aparata de osatura crenelata a Slaveiului si Judelui.
Virful Judele apare asemeni unei cetati cu turnuri aspre. In contrast cu verticalele peretilor, alaturi, in caldarea adinc sapata, se odihnesc apele Lacului Stirbu.
Din virful Bucura 1 coborim relativ putin, dar sub aceeasi impresie puternica a marelui perete taiat la nord direct din creasta. De sus caldarile Stinisoara si Pietrele par una singura, inecate in cimpurile de grohotis.
Inainte de coborirea spre curmatura Bucurei trecem peste virful Bucura II (2 372 m). Din virful Bucura II marcajul se vede pe versantul sudic, dar putini drumeti pasionati se vor hotari sa renunte la atingerea virfului Bucura II, care ne ofera cea mai frumoasa priveliste spre caldarea Pietrele. Din virful Bucura II urmam cu mare atentie coborirea, departindu-ne de linia peretilor ocolind capatul superior al Strungii Bucurei II. Poteca reapare clara abia cind cimpul de lespezi ramine in urma. Ea urmareste directia custurii pe versantul sudic si coboara in curmatura Bucurei (2206 m), la raspintia potecilor marcate cu banda rosie si banda albastra.
Poteca marcata cu banda rosie ramine pe Creasta, spre Peleaga, in timp ce poteca noastra, marcata cu banda albastra, trece de pe versantul sudic pe cel nordic.
Parasim creasta si coborim la stinga in abruptul din caldarea Pietrele. Prima parte a coboririi e ceva mai dificila, apoi o poteca se inscrie pe o morena si, in continuare, pe jgheabul pietros. Curind ajungem la Lacul Pietrele (1 990 m). Coborirea continua pe pragul glaciar, apoi pe treapta a doua a vaii trecem apa Pietrele si apoi pe malul drept pe la stinca Bordu Tomii; reluam coborirea spre treapta a III-a a vaii glaciare. Trecem apa Pietrelor pe punte ajungind pe malul sting si poposim citeva minute la refugiul Gentiana (1 670 m). Ultima parte a traseului este o coborire prin padure pina la cabana Pietrele (1 480 m).
5. Cabana Pietrele - curmatura Bucurei - virful Peleaga - Lacul Gales - cabana Pietrele
Marcaj: banda albastra: cabana Pietrele - curmatura Bucurei; banda rosie: curmatura Bucurei - lacul Gales; triunghi rosu: lacul Gales - cabana Pietrele Durata: 8½-9 ore Caracteristici: recomandat iarna numai alpinistilor si schiorilor avansati
Traseul asigura, in contir jarea traseului 4, cunoasterea unui alt sector important de pe creasta principala de nord.
Prima portiune a traseului, de la cabana Pietrele pe valea Bucurei pina la curmatura Bucurei, este comuna cu traseul 2. Aceasta portiune in care vom cunoaste poiana si refugiul Gentiana, Lacul Pietrele si caldarea Pietrele se parcurge in 3-3¼ ore, avind ca marcaj semnul banda albastra.
In curmatura Bucurei (2 206 m) parasim poteca cu marcaj banda albastra (spre Lacul Bucura) si ne indreptam spre est, pe creasta principala, marcata cu banda rosie. In fata se ridica virful Custura Bucurei (2 370 m) cu o panta severa, marginita la nord de un abrupt. Terenul este stincos si doar ici-colo poteca mijeste prin mici pajisti. Aproape de virf ne abatem putin pe versantul sudic, loc care ne ofera o splendida deschidere spre Lacul Bucura. Din virful Custura Bucurei coborim pe muchie pina la saua de sub coltii Pelegii (2316 m). Aici poposim citeva minute inainte de a intra in zona Coltilor Pelegii, una din atractiile majore ale masivului. Urcam pe fata sudica lasind in stinga virful Capul Pietrelor (2 475 m), loc cu o perspectiva exceptionala. Crimpeie din aceste frumuseti se vor vedea insa si pe traseu trecind strungile care despart Coltii Pelegii, turnuri masive granodioritice innegrite de licheni. Dupa un ultim si greu urcus pe panta terminala, dupa ce lasam in urma Coltul Mare al Pelegii, atingem virful Peleaga (2509 m) (timp: 4½ ore). Sintem intr-adevar pe crestetul Muntilor Retezat avind in jur o panorama unica prin frumusete, culoare, varietate si profunzime. Ar fi greu sa trecem mai departe fara sa incercam sa descifram cu harta in fata splendorile piscurilor, caldarilor si lacurilor.
Cel mai atragator este, fara indoiala, peisajul spre caldarea Bucurei si a Zanoagei Bucurei, unde oglinda albastra a celui mai mare lac carpatin conduce parca tot jocul liniilor si culorilor. Ocrotit de coastele scrijelite ale Slaveiului, de piscul Sintamaria, de Judele, de crenelurile Portii Bucurei si pictat in culori schimbatoare de lacurile Ana, Viorica, Florica, de Taul Portii, tinutul Bucurei si al Pelegii striga frumusetea spre tariile cerului.
Spre vest si nord-vest, abruptul Bucurei, adincurile caldarii Pietrele si peretii Custurii Retezatului, dar mai ales piramida Retezatului arata o fata diferita de aceea cu care ne obisnuisem. Dincoace de Coltii Pelegii (nord) o imensa caldare plina parca de cioburile stincilor etaleaza o salba de lacuri mici dar nu mai putin incintatoare. Este Valea Rea, tinut al caprelor si ursilor, adapostit spre est de culmea Valea Rea si de blinda inseuare de la Zanoagele Galesului. De acolo, ca un "pitic' ce se ridica "pe virfuri' in spatele uriasilor, ne saluta Virful Mare, o alta parte frumoasa a Retezatului. Aici, aproape sa o atingi, se semeteste Papusa, colos alpin care isi arunca trena de creste peste Papusa Mica pina spre Custura. Iata alta parte a Retezatului, cu creste saltind si coborind parca intr-un joc fara sfirsit: este tinutul Gruniului si Ciumfului.
Pornim spre nord-est coborind pe muchia puternic povirnita, calauziti de marcajele banda rosie si cruce galbena. In saua Pelegii (2285 m) cele doua poteci se despart: spre virful Papusa continua marcajul cruce galbena, iar traseul nostru (marcaj banda rosie) paraseste creasta spre caldarea Vaii Rele. Aici trebuie sa avertizam pe turisti ca pina acum citiva ani marcajul banda rosie era trasat pe linia crestei alpine Papusa - Capul Vaii Rele - Portile Inchise. Tinind seama ca pe aceasta sectiune, deosebit de dificila din creasta exista trecerea la "Spalatura Papusii' si traversarea Portilor Inchise, unde majoritatea drumetilor au intimpinat mari obstacole uneori soldate cu accidente, s-a trecut la ocolirea crestei pe itinerariul ce se descrie mai jos. Totodata pentru drumetii avansati si alpinisti portiunea periculoasa, care dealtfel si pe teren este semnalata prin table de interdictie, poate fi strabatuta urmarind descrierea in cadrul traseelor alpine. Daca portiunea Papusa -Portile Inchise va fi amenajata cu balustrade si cabluri atunci ea se va putea redeschide si pentru turistii obisnuiti.
Din mijlocul seii Peleaga coborim spre nord printre lespezi si cautam sleaul potecii inca putin conturate. Dupa citeva minute poteca se indreapta usor spre dreapta, pentru a ajunge la baza peretilor Papusii. Pe micile pajisti cu iarba poteca incepe sa urce lent, paralel cu peretii caldarii. Trecem pe linga un izvor si un lacusor si ajungem pe malul nordic al Lacului Mare din Valea Rea (2140 m). De aici poteca este mai clara si marcajul ne indreapta spre zona "La Zanoagele Galesului, situata intre pantele prapastioase ale muntelui Capul Vaii Rele (sud) si piscul Valea Rea (nord). Urcam destul de usor circa 100 m diferenta de nivel si ajungem la trecerea dintre caldarea Vaii Rele si caldarea Galesului -saua Zanoagele Galesului (timp: circa 5½ ore).
In acest loc cu priveliste foarte frumoasa putem poposi pe tapsanul moale. Caldarea Valea Rea se intinde spre apus oferindu-ne cea mai imensa zona de lespezi a Retezatului. Ici si colo, printre valurile morenelor, sclipesc cele sapte lacuri mai mari sau mai mici, uneori asociate cu petice de zapada ramase din iarna.
Peste aceasta lume a stincilor farimate se inalta ca un meterez lantul peretilor Papusii, hornurile si Coltii Pelegii, care "piaptana' caiere de nori, creasta salbatica a muntelui Pietrele, iar in spatele lor piramida virfului Retezat, un reper nelipsit din peisajul ce se desfasoara pe traseul nostru. De partea cealalta a seii se adinceste treptat caldarea cu iarba a celor trei Zanoage ale Galesului, apoi, dincolo de pragul stincos, se banuie caldarea mare cu Lacul Gales. Peste toate se ridica lama dungata a Virfului Mare, pisc semet si putin ospitalier.
Coborim spre est, lasind in stinga Zanoagele Galesului. Mai intii strabatem un loc mai neted, apoi ne indreptam usor spre dreapta, avind in fata parte din zimtii Portilor inchise. Poteca marcata traverseaza o serie de izvoare bogate, despartite de stincarii si lespezi gigantice. Ne aflam intr-un tinut al caprelor negre, aparitii fantomatice care pot sa dispara cu usurinta dupa numeroasele cute ale stincilor. Coborirea se accentueaza pe pragul glaciar; lasam in stinga firul piriului si un perete si ajungem la mjlocul vaii, intr-un caus stincos marginit ici-colo cu tufe de jnepeni. Aici, linga stinca cu tavan "La prinzul Caprelor', este locul unde banda rosie se indreapta peste stincarii spre abruptul de sub saua Virful Mare. Urmarind marcajele ciobanesti coborim citeva minute pe firul izvorului Galesului, prin ulucul care se largeste treptat pina la pajistile de pe malul sudic al Lacului Gales. Din dreapta coboara si poteca ce urca de la Baleia (triunghi rosu). Imensa oglinda de ape cuprinsa in ovalul caldarii stincoase adapostite de plantele virfului Valea Rea, ne da o mare satisfactie. Ocolim lacul pe malul rasaritean si la locul de iesire al piriului din lac gasim loc bun de popas. Aici poposesc sute de turisti sa admire splendoarea undelor lacului in care pastravii se zbenguie fara odihna. De aici drumetii pot admira cortina Portilor inchise, acea salba de stinci si pereti care leaga cu zgircenie colosii din Virful Mare si Capul Vaii Rele.
Dupa popas incepem coborirea spre cabana Pietrele. De la lac ne mentinem pe malul drept si urmarim poteca pe linga bordeiul ciobanesc (stei), apoi cea din pajistea "La Oboare' de unde Intram in jnepenis. Mai departe poteca se afunda in padure (la circa 1 800 m alt.). Dupa aproape 40 de minute de coborire de la lac remarcam in padure, la circa 1 750 m, o ramificatie la stinga (marcata cu momii ciobanesti), care ofera o varianta de coborire pe la Taul dintre Brazi, varianta de urmat numai pentru cel ce dispun de timp suficient pina seara. Coborim mai departe prin padure si parasim culmea Galesului, abatindu-ne la stinga prin padurea intunecoasa pina la firul sec al unei viroage. Aici poteca marcata cu triunghi rosu coteste brusc la dreapta. In punctul de inflexiune se remarca marcajul ciobanesc si firava poteca ce vine de la Taul dintre Brazi. Noi coborim insa mai departe, traversam pe punte apa Vaii Rele unita cu Galesul si, spre surprinderea noastra, in loc sa coborim trebuie sa urcam lent in larg ocol pe la nord, pe fruntea impadurita a muntelui Pietrele. Cind ocolul atinge punctul nordic, pe culme remarcam alte marcaje cu momii, care inlesnesc orientarea pe poteca Vaii Rele (tr. 10). Urmeaza apoi o zona cu brazi rasturnati, unde s-a croit un fagas nou pentru poteca principala marcata cu triunghi rosu. Dupa o scurta coborire traversam apa Pietrele si incepem un nou urcus prin padure. La circa 5 minute de cabana Pietrele intilnim si poteca marcata cu banda albastra, pe care am pornit de dimineata, inchizind astfel circuitul in curtea cabanei Pietrele.
6. Cabana Pietrele - Taul dintre Brazi - Lacul Gales -Virful Mare - cabana Pietrele
Marcaj: triunghi rosu: cabana Pietrele -saua Virful Mare; saua Virful Mare - Virful Mare fara marcaj Durata: 8 ½ - 9 ore Caracteristici: traseu accesibil iarna turistilor avansati numai pina la Lacul Gales
Acest traseu poate fi efectuat prin trei variante: prima, o plimbare pina la Taul dintre Brazi si inapoi (timp: 3 ¾ - 4 ore); a doua, o excursie pina la Lacul Gales si inapoi (timp 4½ - 5½ ore); ultima, cea mai completa, o ascensiune pina la Virful Mare si inapoi (8 ½ - 9 ore).
De la cabana Pietrele urmam traseul marcat cu triunghi rosu si banda albastra. In padure, la 5 minute de cabana, ne despartim de marcajul banda albastra (tr. 2) si continuam mersul pe curba de nivel, spre est, peste fruntea muntelui Pietrele. Traversam, in coborire, o poiana, apoi un drum de tractor si ajungem la puntea peste apa Pietrele (1 400 m). Trecem apa si urcam la stinga. Curind poteca strabate o portiune cu copaci prabusiti incit vechea serpentina este mai anevoios de urmat. Noul fagas ocoleste putin spre nord, revine in urcus la poteca buna ce merge aproape neted sau de-a coasta pe fruntea muntelui Pietrele. Dupa aproape 45 minute de la plecare ajungem la marcajul ciobanesc ce indica inceputul potecii spre Valea Rea (tr. 10). Lasam momiia si inaintam aproape la nivel, intrind treptat la dreapta pe fata estica a muntelui. Coborim lent si ajungem la poduletul peste apa Vaii Rele. Trecem piriul, care ceva mai sus culege si apele Galesului si incepem un urcus moderat prin padurea deasa de molid. Dupa circa 10 minute de la ultima traversare, poteca ce ne poarta paralel cu valea Galesului se fringe in urcus iute. La inflexiune, pe un stei acoperit cu muschi, se afla o prima momiie si, in continuare, sirul momiilor ciobanesti spre Taul dintre Brazi (1 470 m). Timp: 1½ ora. Aici parasim poteca marcata cu triunghi rosu si dupa un mic popas intram la drepta, pe o poteca firava dar vizibila. Marcajul ciobanesc este foarte bun, gramajoarele de pietre fiind distantate doar la citiva metri unele de altele. Dupa citiva zeci de metri trecem apa Galesului si chiar din malul ripos incepem un urcus greu, in serpentine strinse, pe Muchia dintre Brazi, componenta a crestei Valea Rea. Padurea deasa si muchia priporoasa ne concentreaza atentia, dar orientarea este usurata de momiile care apar frecvent.
Muchia sfirseste totusi cu o panta mai mica, pe care apar chiar mici portiuni netede. La circa 25 minute de la ramificatie potecuta ne calauzeste pe curba de nivel, la stinga, pina intr-o poiana la circa 1 700 m. Aici poteca se pierde. Atentie! Ne aflam aproape de lac, dar si de apa Galesului. Poiana este inconjurata pe trei laturi dincolo de briul padurii de genunea in care se gaseste Lacul Gales. La capatul sudic al poienii se afla un mare stei de piatra si alaturi momiile. Noi nu coborim inca la stei, ci ne orientam spre vest, prin luminis; dupa circa 150 m ajungem la marginea Taului dintre Brazi (1 710 m; timp: 2 - 4 ore). Desi nu se aseamana cu Galesul, el are un farmec aparte. Lacul, inconjurat de padure mohorita de molid, de jnepeni si de ienuperi este putin adinc, cu apa limpede dar cu mil negru pe fund, imprumutind locurilor o atmosfera emotionanta, de salbaticie fara seaman. Asezat aproape de limita superioara a padurii, este dominat la vest de coasta cu stinci pravalite a muntelui Valea Rea, ea insasi un tinut salbatic de stinci si desisuri. De la Taul dintre Brazi ne inapoiem in sud-estul poienii, linga momiia si steiul care marcheaza continuarea potecii. Trecem apa Galesului, apoi in urcus usor la stinga ("momiile' sint mereu prezente) si iesim intr-o poienita cu izvoare si brusturi. Urcam direct pe panta 2 minute si intram in poteca Pietrele - Gales. In prima varianta a traseului ne putem intoarce la cabana Pietrele coborind pe poteca marcata cu triunghi rosu (circa 1 ½ ora).
Pentru restul ascensiunii trebuie sa urcam mai departe spre sud pe poteca marcata cu triunghi rosu. Dupa circa 10 minute padurea se rareste si patrundem in lumea jnepenilor. Trecem o serie de izvorase si de pragul treptei glaciare "La Oboare'. Iesim pe netezimea treptei, de unde ni se deschid inainte, spre sud, crenelurile Portilor inchise si piciorul Zanoagelor Galesului. Intre pilcuri de jnepeni se mindreste si cite un zimbru (Pinus cembra), podoaba a acestor locuri. Urcam din nou pe mici praguri succesive, trecem pe linga bordeiul stinei Galesul si dupa un ultim dar nu prea greu prag, o data cu suvoiul abia iesind din lac, sosim in caldarea mare a Galesului. Linga noi lacul face valurele din cauza brizei, dar sigur si din pricina pastravilor, care sageteaza dupa musculite. Dupa aproape 3¼ ore de urcus ne aflam la cca 1 990 m.
Cei care doresc se pot reintoarce la cabana Pietrele pe aceeasi poteca, in 2½-2¾ ore. Aceasta ar fi cea de a doua varianta a traseului.
De la Lacul Gales urmeaza partea finala a ascensiunii, cea mai grea, dar fara indoiala cea mai frumoasa. Poteca marcata cu triunghi rosu inconjura lacul pe la est. Este recomandabil ca inainte de a urca in tinutul arid al stincilor sa ne aprovizionam cu apa. Poteca se departeaza treptat de lac si urca deasupra lui, lasind in stinga, sub peretii Galesului, bordeiul stinei. La inceput urcusul moderat se desfasoara intre caldarea cu lac si caldarea seaca Fundul Galesului. In plina panta observam, venind din dreapta, poteca si marcajul banda rosie, ajuns aici din saua Zanoagele Galesului. De la ramificatie patrundem tot mai adinc pe cimpul de lespezi naruite la baza fantasticelor abrupturi strajuite de custura Portilor inchise. Acest peisaj cu totul neobisnuit ne obliga sa descifram serpentinele indraznete ale potecii noastre. Cu rabdare si atentie urcam panta aspra spre saua Virful Mare. Pe tot parcursul privirea aluneca spre peretii Portilor inchise. Peste acestea se inalta treptat alte virfuri tot asa de semete si stincoase. Dupa aproape 1¼ ora de la Lacul Gales sosim in saua Virful Mare (2345 m). O priveliste alpina implineste toate dorintele noastre. Daca la picioare se deschide haul caldarii Galesul cu lacul sau albastru ca cerneala, dincolo de cortina Portilor inchise licaresc undele vestitului si nu mai putin pitorescului tau al Tapului. Lespezi si iar lespezi, mici tapsane inverzite, iar intre acestea un dar al Retezatului, mica insula cu iarba si cu flori din mijlocul lacului, unde, zice legenda, vin doar tapii caprelor negre sa se insoreasca. Privirea alearga acum uimita nu numai pe verticala, unde Papusa si Peleaga par sa se uneasca cu cerul, dar si in dreapta si in stinga unde crestele par a fi prinse intr-o hora nemaivazuta. Joaca piscurile si seile Lazarului, Gruniului, Ciumfului si Custurii, dar nici piscurile Valea Rea, Pietrele si Retezatul nu par a fi nemiscate.
Ceturile diafane, jocul norilor arunca mereu pe obrajii de piatra cind sclipirea aerului, cind luciul otelului. In sa vom parasi pentru o vreme poteca marcata cu banda si triunghi rosu, care insotesc poteca ce prinde contur pina departe de Lancita, si incepem partea cea mai grea a traseului. Pina la Virful Mare nu e distanta prea mare, nici prea mare diferenta de nivel, dar ne asteapta numai lespezi, colti si ascutisul crestei. Bazindu-ne pe o buna pregatire si pe un echipament corect, putem urca in bune conditii pe Virful Mare (2 463 m) in circa 20 minute (timp: 4½-5 ore). De aici completam privelistile care ne-au umplut ochii si sufletul cu marile departari, avind si satisfactia uneia din cele mai frumoase si complete ascensiuni in Carpati.
Daca socotim ca inapoierea o vom face pe acelasi traseu in circa 4 ore (vezi si traseu 5), atunci vom ajunge la cabana Pietrele dupa un total de 8½-9 ore.
La coborire nu mai socotim necesar sa ne abatem pe la Taul dintre Brazi.
7. Cabana Pietrele - valea Pietrele - Lacul Bucura -Taul Agatat - Lacul Zanoaga - Gura Apei
Marcaj; banda albastra: cabana Pietrele - Lacul Bucura; punct rosu: Lacul Bucura - Lacul Zanoaga; cruce albastra: Lacul Zanoaga - Gura Apei Durata: 10 - 10½ Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Traseul reprezinta o traversare a Muntilor Retezat prin zona centrala; desi este lung si dificil strabate locuri de o neasemuita frumusete, care rasplatesc din plin efortul depus (vezi schita de la p. 84).
Tinind seama de lungimea traseului, de dificultatile pe care le intilnim pe muntele Judele sau de diferentele mari de nivel, la care se adauga pauzele impuse pentru odihna sau privelistile minunate care ne intimpina, trebuie, obligatoriu, sa plecam o data cu zorile zilei.
Prima parte a traseului, cabana Pietrele - Lacul Bucura, se desfasoara in comun cu traseul 2. Timpul de mers pina la Lacul Bucura este de 3 - 3½ ore. De la indicatorul de marcaje de linga piriul Bucurelul (2070 m) se desprinde la dreapta, in urcus, poteca marcata cu punct rosu si banda galbena, primul cu directia Lacul Zanoaga, al doilea spre saua Retezatului, in prima parte a urcusului, pina la Taul Portii (2 260 m), traseul este usor si placut, poteca fiind insotita de ambele marcaje. Distanta se poate parcurge in 30-35 minute; perspectiva este limitata de treapta glaciara, la stinga, si de pieptul stincos al muntelui Bucura, fn schimb, cind ajungem pe malul Taului Portii ni se ofera o splendida panorama a Portii Bucurei oglindita in undele lacului pe malul caruia ne aflam. Turnul Judelui Mic, ascutit si inalt, se ridica asemenea unei straje ce pare sa sprijine "Poarta' sa nu se naruiasca peste caldarile inecate de lespezi.
Aici, pe malul sudic al Taului Portii, se despart cele doua marcaje. Lasam hatasul care urca deasupra Umarului Portii si coborim strecurindu-ne printre lespezi si pe polite cu iarba pina pe malul Taului Agatat (2208 m); acesta pare o pictura ireala prinsa de pieptenii Portii Bucurei. Nicaieri nu gasim un astfel de peisaj contrastant. Un ochi de mare limpede pastrat parca intr-un paharel care nu risipeste apa prin ciurul lespezilor.
Lacul, asa cum ne apare el in salbaticia stincariilor, este o suava pata de culoare la fruntariile turnurilor si prizmelor Portii. Coltii acesteia, rinduiti in despicatura dominata de turnul Judele Mic si Turnul Portii, sint deseori maturati de ceturi si suiera ca o orga in bataia vintului. Dincolo de Poarta Bucurei se asterne salbaticia stincariilor din caldarea Stirbu, o prima zona alpina in Rezervatia stiintifica Gemenele - Tau Negru. In vecinatatea potecii se vede, linga marcajul nostru (punct rosu), si semnul aplicat de C.M.N. pentru limita rezervatiei (patrat rosu).
Greul traseului incepe de aici. Intr-adevar portiunea de poteca care ne va conduce pe creasta este dificila si pe vreme rea, polei, zapada, sau pe timp de furtuna, ea este impracticabila. De asemenea, ea nu este recomandabila celor cu rucsacuri exagerat de mari.
Dupa ce strabatem in urcus citeva mici trepte cu grohotisuri fixate sub Jandarmul Judelui, stinca ascutita si inalta, despicata din abruptul Judelui, poteca se avinta pe o brina ingusta, deasupra celei mai salbatice caldari din complexul glaciar Bucura. Caldarea infundata cu blocuri enorme este inchisa intre doua virfuri gigantice: Sintamaria la sud si Judele la vest. Urcusul este greu, potecuta ingusta. Traversam peste fetele inclinate ale Judelui Mic, apoi urcam serpentinele de sub Judele Mare pina in saua Judelui. In schimb, ajunsi sus, in saua Judele (2370 m, timp 5¼-5½ ore), ni se ofera una din formidabilele privelisti ale Muntilor Retezat, in zona cea mai semeata: imensa caldare a Bucurei si a Zanoagei Bucurei, inchisa de Pelega, haurile de sub Slaveiu - Sintamaria, caldarea Judele si rinduri-rinduri de munti peste caldarile vestice ale Retezatului, pina dincolo, unde se afunda Lapusnicele si Riul Ses.
Din saua Judele parasim lumea "lacurilor insirate' si patrundem intr-o alta lume, cea a spinarilor enorme, cu lacuri la fel de frumoase dar izolate, sau cel mult insotindu-se cite doua.
Creasta se intinde spre vest mai primitoare, mai lata, lipsita de lespezi. In stinga noastra, in valea Judele Mare, isi etaleaza frumusetea lacul Judele. In dreapta, pe teritoriul Rezervatiei stiintifice, intre Judele si Birlea se deschide o caldare larga care adaposteste doua tauri: Zanoagele Birlei (Lacul Iezilor si Lacul Caprelor). Trecem de saua Birlea (2280 m), loc din care poteca se abate treptat pe versantul sudic al Muntelui Birlea.
Poteca marcata depaseste Muntele Birlea si intra in coborire pe versantul sudic al muntelui Sesele Mari, o platforma neteda, usor inclinata spre sud, acoperita cu pajisti si cimpuri de lespezi. Ajungem astfel la un izvor care da nastere unui piriias. Apele lui se indreapta spre Lacul Zanoaga, a carui oglinda intinsa si foarte frumos incadrata intre povirnisurile caldarii se vede acum in intregime. Coborim in apropierea piriiasului si ne indreptam spre pajistea de la est de lac, unde se afla un mare stei de piatra, amenajat de ciobani ca bordei. Acest precar adapost este folositor turistilor surprinsi de vreme rea in aceste locuri departate, la 3-4 ore de mers de la cabana. La iesirea piriului din lac se fla indicatorul de la raimificatia traseelor turistice, unde sfirseste marcajul punct rosu. Tot aici intilnim si marcajul cruce albastra, pe care vom merge la Gura Apei, si marcajul triunghi rosu, care vine dinspre Gura Zlata. Dupa un popas bun reluam traseul (marcaj cruce albastra, triunghi rosu), trecem peste piriul Zanoaga si urcam panta de vest a caldarii. Din buza platoului Rades - Zlata, unde ajungem dupa 15 minute de urcus, se deschide o larga priveliste spre Lacul Zanoaga si muntii Birlea si Judele, tinut peste care am trecut putin mai inainte. Tot de aici se vad bine Muchia Ascutita si caldarea Judele Mic cu lacurile mai putin cunoscute: Taul Rasucit, Taul Urit si Taul Ascuns.
Pe platoul Rades - Zlata orientarea pe ceata e mai dificila, poteca pierzindu-se prin iarba, iar stilpii de marcaj sint rari. Tinind directia est - vest, dupa 1,2 km din buza platoului ajungem la locul "La Pir', unde potecile turistice se despart: cea spre Gura Zlata (triunghi rosu) se duce spre nord-vest, iarpo. teca noastra (cruce albastra) se indreapta spre sudvest, la Gura Apei.
In apropiere de virful Zlata, lasam in stinga marea caldare a Zanogutei, imbracata cu jnepeni si lespezi, in care se ascunde oglinda Lacului Zanoguta. Prin deschizatura caldarii se vede inlantuirea de abrupturi calcaroase ale Stanuletilor, Iorgovanului si Albelor. Dupa cca 20 de minute de mers pe platoul inalt ajungem linga cocoasele virfului Zlata. Intre virful Secherilor (2090 m), aflat la sud-est, si virful Pirgu Radesului (2 080 m), din mijloc, poteca trece peste creasta. De la virful Pirgu Radesului incepem coborirea spre Gura Apei, parcurgind peste 1 000 m diferenta de nivel. Poteca coboara usor urmind panta domoala a culmii acoperita de pajisti in partea superioara, dar pe masura ce inaintam apar pilcuri de ienuperi. In dreptul stinei Zlata, poteca se desface in mai multe fire. Evitam poteca spre stina, care se afla in dreapta noastra, si continuam sa coborim domol pe mijlocul culmii urmarind cu atentie si semnele de marcaj. Aproape de limita molizilor poteca redevine clara. Incepem o nesfirsita coborire pe serpentinele fara luminisuri. Dupa cca 10 ore de la plecare iesim in defrisarea unde se afla santierul hidrocentralei Riul Mare. Trecem rambleul soselei de contur si coborim pe soseaua provizorie care merge pe fundul vaii si opoi urca pe malul sting.
Cabana Gura Apei nu mai exista. Se poate cobori insa pe vale, pe linga baraj, pina la colonia Tomeasa, unde se afla statia de autobuze spre Gura Zlata si Hateg.
8. Cabana Pietrele - Culmea Lolaia - valea Stinisoarei - cabana Pietrele
Marcaj: "momii' ciobanesti pina pe culmea Lolaia; triunghi albastru: La Bordulet - cabana Pietrele Durata: 4 ½ - 5 ½ ore Caracteristici: traseu nerecomandabil iarna
Traseul ofera o priveliste superba de pe culmea Lolaia si o intoarcere placuta pe traseul usor de pe valea Stinisoarei.
Trecem podetul peste apa Stinisoarei chiar in fata cabanei si urcam pe linga casa punctului de control al CM.N. Pietrele. Chiar de linga cabana C.M.N apare marcajul ciobanesc, care ne conduce printre lespezi si molizi razleti. Pe prima parte a urcusului poteca firava urca pieptis departindu-se de tumultul din jurul cabanei. Din loc in loc se vede culmea Lolaia cu povirnis acoperit cu trunchiuri prabusite peste grohotisuri. Dupa o serie de serpentine traversam un luminis imbracat cu lespezi, apoi reintram in padure urmarind o noua serie de serpentine. Trecem peste un vilcel inmlastinit (izvor). Mai departe poteca, uneori neclara dar strajuita de "momii', ne poarta aproape pe limita superioara a padurii printre trunchiuri uscate, apoi pe lespezi. Dupa mgi bine de o ora de urcus' mai dificil sosim pe culmea Lolaia, la cca 1 760 m altitudine, loc salbatic acoperit cu lespezi si birne. Ne rasplateste insa din plin largimea zarilor care, pe masura ce inaintam, ne ofera noi si bogate perspective spre valea Galesului, Valea Rea, valea Stinisoarei, sau spre virfurile nordice, dintre care Virful Mare se impune ca masivitate.
Din punctul unde am atins culmea, ocolim un grup de stinci, parcurgem platoul pardosit cu ienuperi si lespezi si ajungem in saua La Ciocane, o poiana splendida, inconjurata pe trei laturi de pilcuri de molizi si zimbri, in fata marelui povirnis care se ridica la peste 2100 m (aici a fost adus, prin sa, un marcaj punct galben, care nu este bine executat si nici nu este omologat de Comisia judeteana de marcaje Hunedoara).
In aceasta sa, la cca 100 m spre vest, se afla un mic izvor.
Pornim mai departe pe culmea fara mari denivelari, dar presarata cu lespezi. Urcusul continuu ne aduce, dupa cca 65 minute de la sosirea noastra pe culme, in preajma virfului nordic al Lolaii (2180 m). Lasam poteca firava care ocoleste acest cuib de acvile si urcam direct pe crestetul muntelui, ca sa prindem una din vederile frumoase ale traseului nostru. Aici se etaleaza sub unghiuri inedite si sub incidenta razelor soarelui abrupturile Bucurei, caldarea Stinisoarei si, pentru prima data, peretele nordic al virfului Retezat, ocrotind haul rece al caldarii Steviei.
Din virful nordic Lolaia, poteca coboara lent, apoi urca din nou mult mai sus la un nou pisc al Lolaii (sud), o masa enorma ornata cu lespezi, de 2278 m, sfidind in fata piscul Retezatului. Urmeaza o coborire mai dificila pina in saua Lolaia (cca 2225 m), loc deosebit de frumos si in care vom parasi culmea. Inainte, spre sud, se inalta stincaria piscului Retezat. In dreapta crestei se lasa domol o culme cu lespezi si pajisti pe care se poate cobori spre haul Stevia. La stinga noastra se intind pajistile care coboara etajat pina in valea Stinisoara. Pornim la stinga pe o panta mica spre o mica caldare inierbata din valea Stinisoara. Treptele de jos adapostesc mici lacuri si izvoare. Apare si un hatas prin care ne strecuram peste cutele morenelor si care ne permite sa ajungem la steiul La Bordulet ce coboara la cabana Pietrele (tr. 4). Pina aici am mers 3-3¼ ore de la plecare. Ca sa revenim la cabana Pietrele pornim la vale (stinga) pe poteca marcata cu triunghi albastru, unde ajungem dupa o ora.
9. Cabana Pietrele - valea Pietrele - Curmatura Bucurei - Lacul Bucura - Lacul Bucura - virful Peleaga - Valea Rea - cabana Pietrele
Marcaj; banda albastra: cabana Pietrele - Lacul Bucura; punct rosu: Lacul Bucura - Taul Portii; punct rosu: Lacul Lia - poteca Bucurei; cruce galbena: Lacul Bucura -saua Pelegii; "momii' ciobanesti: Lacul cu Pietris din Valea Rea - ramificatia Pietrele -Gales; triunghi rosu: ramificatia Pietrele - Gales - cabana Pietrele Durata: 11-12 ore Caracteristici: traseul nu este recomandabil iarna
Pentru clasica vizita a "lacurilor insirate' din zona centrala a Muntilor Retezat cel mai frecvent acces se face pe valea Pietrele si prin curmatura Bucurei.
Descrierea acestui sector se gaseste la traseul 2 (timp de mers 3 ½ ore).
Din curmatura Bucurei (2206 m) parasim poteca principala si marcajul banda albastra si urcam la dreapta avind ca semn de marcaj punctul rosu (tr. 7). Este o regiune ospitaliera cu pajisti, izvoare si lacsoare, in care privelistea este limitata de povirnisurile muntelui Bucura si, respectiv, de caldarile si piscul Peleaga (timp 30-40 minute).
La Taul Portii (2260 m), primul si cel mal de sus dintre "lacurile insirate', poposim incintati de una dintre cele mai frumoase privelisti. Coltii din Poarta Bucurei si stincariile negre ale Judelui creeaza un contrast intre lumea pajistilor si a lacurilor si cea a stincilor dezolante.
De la Taul Portii coborim spre sud (marcaj punct rosu) pe la baza Turnului Portii si de aici, pe lespezi, la cel de-al doilea lac din circuitul "lacurilor insirate': Taul Agatat (2208 m); peste naruirile de lespezi, cele patru turnuri ale Portii Bucurei se ridica asemeni unui zagaz catre Rezervatia stiintifica Stirbu - Gemenele - Taul Negru. Taul Agatat, o minuscula dar permanenta oglinda de clestar, traieste numai din seva izvoarelor subterane. Pina vara tirziu, petice groase de zapada, inclestata intre lespezi, asigura nu numai alimentarea cuvetei dar si bucuria drumetilor dornici in plina vara sa rotunjeasca un bulgare de nea. De pe pragul care inchide lacul spre est se deschide o priveliste unica fn Carpati: o caldare enorma, compartimentata, valurita, infundata cu lespezi pe margini si luminata, ici si colo, de covorul pajistilor ce ocroteste oglinzile "lacurilor insirate'. Mai jos de Taul Agatat, la baza pragului stincos, se intinde Lacul Florica (2 080 m), cu mici ochiuri de apa in vecinatate. Putin mai jos se afla Lacul Viorica (2070 m). Lacurile Florica si Viorica sint inconjurate de spinarile muntilor invecinati, intre care Judele si Sintamaria (Virful din Mijloc), din care coboara siruri de lespezi si petice de zapada pina aproape de pajistile unde sint cantonate lacurile. Dincolo de Lacul Viorica, un prag inalt obliga piriul Viorica sa cada in mici cascade pina la Lacul Ana (1 979 m), cantonat in cea mai mare si mai ospitaliera caldare de aici. Si Lacul Lia este prezent in peisaj. In cuprinsul acestei privelisti de la marginea treptei, unde se ascunde Taul Agatat, se vad peretii Slaveiului si fundalul cu linii domoale al Custurii si Plaiului Mic. Daca soarele si norii peticesc lumina, aruncind o pinza pestrita peste Zanoaga Bucurei, atunci vom putea admira una din privelistile stralucitoare, pline de viata ale acestor locuri indragite.
De la Taul Agatat ne indreptam, fara marcaj, in directia nord-estica, peste morena, si incepem coborirea, la inceput obositoare, pina ce intilnim o poteca firava de-a coasta, pe sub pragul din fata Taului Portii. Traseul continua pe linga Lacul Florica pina la malul nordic al Lacului Viorica. In locul unde, printre lespezi, vine si piriul dinspre Taul Portii, panta devine abrupta si stincoasa. Poteca se abate si pe lespezi, apoi pe o polita cu iarba sau printre pilcuri de jnepeni pina la malul Lacului Ana. Ocolindu-l pe la nord ajungem pe pajistea de la est de Iac, unde de obicei pasc cirezi de vaci. Timp de mers pina aici: 5-5¼ ore. Dupa un scurt popas coborim pe linga piriul Ana circa 20 minute, pina la tapsanul din nordul Lacului Lia (1 910 m), loc bun pentru campare. Ne aflam in locul cel mai de jos al traseului din caldarea "lacurilor insirate'. Ca sa revenim la Lacul Bucura trecem apa piriului Bucura si pe sub peretii si jnepenisurile caldarii Lacului Lia urmam poteca slab marcata cu punct rosu pina sus la "Steiul din Piatra' (1 940 m), situat linga poteca (cabana Buta - cabana Pietrele, tr. 2). De aici, urcind circa 20 minute pe poteca marcata cu cruce rosie, ajungem la Lacul Bucura, admirind din nou privelistea "lacurilor insirate'. Inainte de a trece peste lespezile pe sub care se aud apele iesind din Lacul Bucura, parasim marcajul cruce rosie (timp: 5¾ - 6 ore). Vom poposi astfel pe malul sudic al Lacului Bucura. Daca dorim sa scurtam circuitul, atunci vom urma inca 10 minute pe marcaj cruce rosie pina la ramificatia spre Bucurelul (2 070 m), dupa care ne vom indrepta spre cabana pe valea Pietrele, adaugind la timpul de mers pina acum inca 2¾ - 3 ore.
De la stilpul cu sageti de pe malul sudic al Lacului Bucura incepem urcusul la virful Peleaga urmarind marcajul cruce galbena. Urmam firul potecii pe malul sudic al Lacului Bucura, apoi pe cel rasaritean si, dupa o portiune cu pajisti, marcajul cruce galbena si firava poteca ajunge la gura caldarii Berbecilor, de unde se vede virful Peleaga. Inainte de traversarea Piriului Berbecilor cotim la drepta si incepem urcusul pe stincariile care brazdeaza in panta tot mai mare caldarea Berbecilor. Dupa cca 15 minute de urcus printre steiuri si pe pajisti, ocolind si un mic lac, marcajul ne conduce brusc la dreapta. La baza unui perete hatasul se strecoara piezis din caldarea pe coasta, apoi in serpentine sau uneori pieptis ne conduce pe culmea vestica, desprinsa din virful Peleaga. O data ajunsi pe culme, orientarea este simplificata. Hatasul se indreapta direct spre nord-est pe grohotisuri, apoi spre nord, pe creasta, pina la virful Peleaga (2509 m). Pentru frumoasa priveliste care se vede de aici si pentru odihna ne vom ingadui un popas, mai ales ca pina la cabana urmeaza o coborire continua cu o diferenta de nivel de peste 1 000 m. Pe virful Peleaga intilnim si marcajul banda rosie, cu care crucea galbena se insoteste spre nord-est pina jos in saua Pelegii. Din virful Peleaga coborim cu atentie spre nord-est pina in saua Pelegii, avind in stinga abruptul Vaii Rele, in dreapta caldarea si Lacul Ghimpele (Peleaga), iar in fata, enorma panta cu grohotis a Papusii.
In saua Pelegii, parasim marcajul cruce galbena ce urca spre virful Papusa, si coborim spre nord, pe poteca dificila marcata cu banda rosie, pina la treapta cea mai de sus a caldarii Valea Rea. In caldarea imensa, acoperita in mare parte cu grohotisuri raspindite haotic, ne simtim mai izolati. Intre peretii si coltii crestelor, ca si in imensa intindere de grohotisuri vom face o scurta si utila orientare. Aici marcajul banda rosie o ia spre nord-est spre saua Zanoagele Galesului (in continuare ne orientam dupa momiile de piatra).
Ne indreptam spre Lacul cu Pietris, lac cu apa mai putina, avind fundul captusit cu lespezi. De pe malul sudic al lacului pornim in coborire, urmarind poteca si momiile - marcaj ciobanesc - care ne calauzesc pe linga piriiasul ce izvoraste din lac.
In stinga noastra se profileaza o muchie accidentata acoperita cu lespezi care separa compartimentul estic (cu lacuri) de cel vestic ai imensei caldari Valea Rea, numit Borzii Vineti. Trecem astfel de firul hatasului care conduce in saua Pietricelelor, coborim pe linga tufe scunde de jneapan, imense steiuri de piatra si pinze de grohotis sub care curge un izvor. Ajungem deasupra Lacului Mutatori!, lacul cel mai de jos al Vaii Rele, adapostit intr-un caus aproape de pantele aspre ale muntelui Valea Rea, cel mai frumos lac din aceasta caldare. Poteca tot mai vizibila traverseaza piriul Vaii Rele pe stinga, inainte de Iac, si ocoleste lacul pe flancul vestic; curind poteca se abate in serpentine dese pe treapta a patra (socotita din partea superioara), avind in dreapta taietura adinca prin care curge in cascade torentul Vaii Rele.
Coborirea continua pe o poteca cu panta mai dulce, peste pajisti, pe interfluviul dintre Valea Rea si piriul Borzii Vineti. Trecem pe linga un bordei al ciobanilor, apoi traversam piriul Borzii Vineti si continuam traseul pe malul sting ai Vaii Rele. Coborim intr-o padurice de jnepeni si zimbri, departe de tumultul apei, trecem locul numit "La Scortar' - o poienita adapostita sub peretii Muntelui Pietrele - si ajungem din nou linga apa Vaii Rele, aici devenita un piriu bogat. Dupa cca 10 minute de coborire prin cheia Vaii Rele, unde piriul cade in repezisuri si formeaza mici cascade, ascunzindu-se sub bolti de jnepeni, ajungem la limita padurii de molid, la cca 1 765 m. De aici poteca se departeaza treptat de firul vaii si trece prin raristi, apoi peste mlastini inchise intre pilcuri de jnepeni.
In continuare, poteca se strecoara prin molidis tinar si ajunge intr-un luminis pe mijlocul culmii Pietrele. Aici se afla ramificatia unui hatas marcat tot cu momii; aceasta poteca vinatoreasca, mai greu de urmarit, coboara in valea Pietrele si apoi urca in poteca traseului 2 (triunghi rosu), in poiana fostei cabane. Din luminis traseul nostru ramine insa pe mijlocul culmii Pietrele. Poteca, clar punctata de momii, coboara sustinut prin padure. Deoarece creasta se ascute ne este mai lesne sa-i urmarim directia pina la momiia din "poteca Galesului' (marcaj triunghi rosu). Timp de mers pina aici 10¼ ore. Pina la cabana Pietrele mai avem de mers cca 40 minute, urmind la stinga poteca marcata cu triunghi rosu (v. si tr. 12).
10. Cabana Pietrele - Valea Rea - virful Papusa -virful Custura - cabana Buta
Marcaj: triunghi rosu: cabana Pietrele -ramificatia Gales - Valea Rea; momii: ramificatia Gales - Valea Rea - caldarea superioara Valea Rea; banda rosie: caldarea superioara Valea Rea -saua Pelegii; cruce galbena: saua Pelegii - virful Custura; banda rosie si triunghi albastru; virful Custura - saua Plaiului Mic; cruce rosie si punct albastru: saua Plaiului Mic - cabana Buta Durata: 8-8¾ ore Caracteristici: traseu inaccesibil iarna
Acest traseu, deosebit de frumos dar tot pe atit de dificil, il recomandam numai drumetilor avansati care cunosc din excursii anterioare unele aspecte ale zonei alpine Peleaga - Papusa. Pe vreme rea, pe teren mai umed sau inghetat portiunea virful Papusa Mare - saua Custura nu este recomandabila. De la cabana Pietrele (1 480 m) pornim pe poteca marcata cu triunghi rosu spre Lacul Gales. Dupa ce traversam apa Pietrele urcam panta impadurita pe fruntea Muntelui Pietrele si la cca 40 minute de la plecare ajungem la punctul de ramificatie al traseului nostru din "poteca Galesului', Aici se afla o momiie mare la inceputul marcajului ciobanesc spre "Valea Rea'.
Fig 05
Chiar de la ramificatie incepem un urcus sustinut pe muchia ingusta a Muntelui Pietrele. Hatasul clar si momiile ne ajuta la orientare prin desisul padurii. Dupa ce strabatem o mica zona cu arbori prabusiti, revenim pe muchie si, dupa un nou urcus, ajungem la marginea unui luminis unde lasam in dreapta o poteca insemnata de asemenea cu momii. In fata (sud) se ridica brusc creasta spre virful Pietrele; de la rafimicatie ne indreptam in unghi de 30 la stinga. Trecem in urcus prin poienita peste izvoare, strabatem un pilc de padure si ne apropiem de firul Vaii Rele cu apa tumultuoasa peste bolovanisuri. Urcam pragul primei trepte glaciare printre tufe de jnepeni si exemplare de zimbri, sosind la nivelul treptei unde se afla un vechi bordei de vinatoare. Tinutul este bogat in capre negre si nici ursii nu sint stingheri ascunzindu-se mai ales pe coastele stincoase. Urcusul continua mai comod pe trepte, in apropierea firului vaii, apoi pe linga Lacul Mutatorii.
Dupa mai bine de 2½ ore de la plecare, urcam pragul glaciar din dreapta Lacului cu Pietris, care ramine in stinga, si intram in partea superioara a marelui circ al Vaii Rele, tinut al celui mai intins haos de lespezi din Retezat. Aproape de peretii Papusii, cu care se inchide caldarea la sud intilnim poteca si marcajul banda rosie (tr. 5). Intram la dreapta in urcus; urmarind marcajul ajungem curind in saua Pelegii (2279 m), pe creasta principala. Timp de mers pina acum: 3¼ - 3½ ore. Din acest punct intram in portiunea cea mai dificila a traseului. Dupa un urcus dur pe muchia vestica a virfului Papusa, unde poteca dispare mereu in noianul de lespezi marunte si colturoase, marcajul cruce galbena ne va calauzi pina pe virful Custura, unde il vom parasi. Asadar, urcam panta cu lespezi marunte, si dupa cca ¾ ora atingem virful Papusa (2508 m) pe gorganul cu lespezi. Din acest virf avem o priveliste exceptionala. La sud se profileaza crestele ascutite ale Gruniului, Ciumfului si Custurii, la care se adauga o muchie foarte ingusta cu mare abrupt pe stinga - Custura Papusii.
De aici se vede in toata maretia virful Peleaga cu caldarile Pelegii si Pelegutii in care se afla lacuri deosebit de frumoase. Tot in acest cadru, linga Peleaga apare in plan mai departat virful Retezat. La est, in adincul caldarii stincoase, inconjurata de virfuri mari, este adapostit Lacul Papusa sau, cum mai este numit, Lacul inghetat.
In virf, acolo unde creasta estica se Iasa brusc la "Spalatura Papusii', s-a montat, in 1976, o tabla de interdictie: "ATENTIE! traseul pe creasta prin Spalatura Papusii si Portile Inchise este interzis turistilor!'.
Semnele vechi banda rosie nu mai sint de luat in consideratie, traseul de creasta fiind acum deviat prin caldarea Vaii Rele si Zanoagele Galesului.
Reluam traseul pregatindu-ne sa intram in zona cea mai grea. Strabatem spre sud, peste lespezi, virful si incepem o coborire dura cu portiuni dificile pe un hatas de capre care se atine pe muchia ascutita. Panta inierbata alterneaza cu peretii stincosi pe care marcajul ii evita. De obicei abruptul ramine in stinga, fetele vestice fiind ceva mai primitoare. Curind poposim in ingusta spintecatura a Papusii (cca 2315 m), o taietura incrustata in roca dura a crestei. Locul, deosebit de frumos, ne ofera o priveliste spre caldarea Papusii, ca si spre versantul intretaiat de peretii caldarii Ghimpele. Virful Peleaga apare de aici ca un gigant cu greaban de arici.
Din spintecatura vom evita virful Papusa Mica pe versantul sau vestic; in traversarea deloc comoda vom intilni doua jgheaburi ce se infunda in caldarea Ghimpelui spre punctul numit La Cotroana. Hatasul de creasta continua sa ocoleasca piscul Papusa Mica (2 370 m) si ajunge la sud de acesta, intr-o mica strunga din care se deschide la est un horn. Ince pind de aici, vom avea pe latura estica vecinatatea unui perete, iar pe latura vestica un mare povirnis. Creasta punctata de tancuri scade in inaltime pina pe saua Custurii (2205 m), unde ajungem dupa mai bine de 1¼ ora de coborire din virf. Pe vreme rea sau mai ales pe polei sectorul Papusa Mare - saua Custurii este total nerecomandabil turistilor. Pe vreme buna, desi mai dificil, acest traseu ofera o priveliste extraordinara asupra salbaticelor funduri de vale de la obirsia Riului Barbat si de la izvorul Pelegii.
Din saua Custurii urcam acum pe creasta tot mai comoda pina in Fereastra Custurii (2 205 m), pe cumpana apelor, locul de racord cu poteca Baleia - Buta (tr. 14) marcata cu triunghi albastru. La indicatorul cu sageti putem face un popas mai mare.
De la racordul cu traseul 14 reluam urcusul pe creasta, avind in stinga abrupturi adincite spre caldarile de la obirsia Riului Barbat. Dupa putina vreme, poteca traseului 14 se distanteaza spre dreapta pe versant.
Traseul nostru urmareste in continuare creasta si urca panta mare, acoperita partial cu lespezi. Ajungem in dreptul unei despicaturi cu priveliste emotionanta spre abisul caldarii Custura, iar din despicatura urcam un prag inclinat de pe capul "Muchiei dintre Custuri'. De aici urcusul este moderat pina in virful Custura, o "claie' de lespezi care de la 2457 m domina prapastia cu Lacurile Custurii, ca si adincurile piclese ale vaii Jiului de Vest. Acest pisc renumit este o podoaba a Muntilor Retezat, oferind o priveliste care nu se poate uita. Mai intii, o perspectiva asupra crestei pe care am venit si care pare un pod natural aruncat peste abisuri intre Custura si Papusa, apoi un joc al formelor piramidale ale piscurilor de partea opusa a vaii Riului Barbat, intre care Virful Mare straluceste si atrage mereu privirea. Vaile piraielor terminate la obirsii cu caldari glaciare se aduna ordonat in Riul Barbat, o adevarata artera a acestui tinut rasaritean al Muntilor Retezat. Daca urmarim cu privirea peisajul la sud de vale, nu ne saturam privind piramidele asezate una linga alta, asa fel incit deseneaza pe azurul cerului un zigzag de piscuri si sei: Piscul Valea Mariii, Ciumful Mare, Gruniile, Lazarul, iar in fundal Paringul Mare si Cirja.
Dincolo de Jiul de Vest, mult mai jos decit virful Custura, se rinduiesc spinarile Straja, Coarnele, Sigleul, Arcanul - familie de virfuri din Muntii Vilcan. Sa privim si spre apus. La picioarele noastre, spinarea muntelui se ridica in Papusa Custurii, apoi cade lin in saua Plaiului Mic. Nici Piule, cetate de stinci cqlcarpase, nici incetosatele frunti ale Albelor, Pietrei Iorgovanului si Borascului nu incearca sa se ridice prea mult spre inaltimea noastra. In schimb, la nord-vest, marile frunti ale Retezatului, Slaveiului, Judelui, Bucurei si Pelegii ne infrunta, intrecindu-se cu inaltimea piscului pe care ne aflam.
In virf intilnim marcajul banda rosie pe creasta principala Tulisa - Custura - Godeanu. Parasim marcajul cruce galbena care din virful Custura se indreapta spre est si coborim spre sud-vest, urmarind marcajul banda rosie. Dupa o coborire antrenanta iesim din tinutul Custurii intr-o sa, evitam pe la nord virful Papusa Custurii si intilnim poteca ciobaneasca pe culmea ce coboara spre Plaiul Mic.
Din dreapta se leaga si poteca traseului 14 (marcaj triunghi albastru), cu care ajungem impreuna la indicatorul cu sageti din saua Plaiului Mic (1 879 m). Timp: 7½ ore. Aici trebuie sa parasim creasta principala, coborind la sud (stinga) pe poteca marcata cu cruce rosie si punct albastru (tr. 2), ajungind astfel dupa cca 8 ore de la plecare la cabana Buta.
11. Pui - Dealul Serei - cabana Baleia
Marcaj: triunghi albastru Durata: 5¾-6¼ ore Caracteristici: traseu accesibil vara si iarna
Traseul marcat incepe de la gara C.F.R. Pui, localitate asezata in Depresiunea Hateg, la confluenta Streiului cu Riul Barbat. De la gara circula autobuze I.T.A. pina la Hobita (7 km), sat la poalele muntilor, de unde incepe ascensiunea propriu-zisa. Urmarim marcajul triunghi albastru, trasat pe strada Garii, apoi soseaua nationala (DN 66), la stinga, spre centrul comunei Pui. Dincolo de centru trecem pe pod apa Riului Barbat; statie I.T.A. Aici e locul de urcare si coborire a celor care vin sau pleaca de la, sau spre Petrosani, avind legatura in statia Pui cu autobuze interurbane.
Lasam in stinga scoala si dupa cca 20 minute de la gara sosim in dreapta cladirii Ocolului silvic Pui. In fata lui se ramifica la dreapta un drum local nemodernizat, avind la intrare un indicator rutier si unul turistic. Linga acestea se afla si statia de autobuz Pui - Hobita. Parasind drumul national patrundem pe drumul spre Hobita. Dupa cca 1 km ajungem in satul Riu Barbat, iar dupa alti 4 km in satul Hobita. Ne aflam in locul unde parasim Depresiunea Hategului si ne pregatim sa urcam primele pante ale Muntilor Retezat. Imediat ce trecem apa Riului Barbat ajungem in centrul satului la o ramificatie: la stinga o ulita iese din localitate si face legatura cu drumul forestier ce urca pe valea Riului Barbat; la dreapta se desprinde drumul nemodernizat care se indreapta pe coastele muntelui spre cabana Baleia.
Varianta de pe valea Riului Barbat poate fi folosita de turistii greu incarcati care merg spre cabana Baleia. Ei pot folosi mijloace auto, ce circula pe vale pina la cabana forestiera Murgusa (9,5 km). De aici pot merge pe jos, pe drumul forestier care intra pe valea Murgusa cca 1,2 km, ajungind astfel la locul unde se desprinde, la dreapta, poteca (in proiect, marcaj banda rosie). Ascensiunea pe poteca pina la cabana Baleia dureaza cca o ora.
Din Hobita, traseul principal spre cabana Baleia urmareste, la dreapta, ulita intortocheata, iar de la iesirea din sat serpentinele drumului. Localnicii folosesc scurtaturile care se afla linga drum. Astfel, intrind pe poteca bine intiparita pe fata Dealului Serei, patrundem treptat in mijlocul tufarisurilor si arbustilor.
Pe masura ce urcam, din poienita se deschide o larga priveliste asupra Depresiunii Hateg. Se vede "Cimpul de Sus' si Pleostina ce coboara lin spre albia Streiului, marcata de galeria salciilor care ii insotesc meandrele. In partea opusa depresiunea se inchide cu inaltimile Dealului Magura, impadurit si brazdat cu stinci. Pe cuprinsul "cimpului' satele se vad ca mici aglomerari de culoare rosie, impestritind covorul verde si galben al pasunilor si ogoarelor in pirga. Catre Strei coboara panglici argintii, mici piriiase izvorite din munte insotite pe margini de zavoaiele colorate in verde inchis. Mai departe, spre Ohaba de Sub Piatra depresiunea se largeste, este mai bogata in asezari, iar in zare este inchisa de piclesele culmi ale Muntilor Poiana Rusca.
De la izvorul Roca drumul auto iese pe culmea Dealului Serei pe linga obirsia Piriului cu Fluturi; el serpuieste mai mult pe flancul vestic al culmii si dupa mai bine de doua ore de urcus din Hobita intra in padure, in saua Serelului. Trecem de sa, ocolim o mica ridicatura prin partea estica si revenim pe culme, la inaltime. Urmeaza o lunga portiune pe latura nordica a culmii si dupa cca 3 km de la saua Serei urmam o serpentina mare linga izvorul Troianilor. Inainte de serpentina, o poteca porneste direct in sus peste rambleul soselei, taie prin poiana de pe culme si reintilneste soseaua la cca 1 100 m. Ocolim pieptul Dealului Serei si trecem peste culme pe flancul estic, in bazinul superior al vaii Sohodol. Privelisti frumoase se deschid spre culmea Baru - Tulisa. La cca 1 300 m altitudine ocolim izvoarele bogate ale Sohodolului, prin padurea de amestec (fag cu molid); la o curba a soselei traversam izvorul Fintina Rece, iar de aici urcam spre culmea Muntelui Baleia prin rariste apoi prin poiana. Ajunsa pe culme, la cca 1 450 m, soseaua paraseste directia sud de pina acum si se abate la stinga, ocolind chica Muntelui Baleia (1 465 m), mai intii pe la est, apoi pe la sud; dupa ce trece pe linga cabana pionierilor "Soimii Retezatului', se infunda in fata cabanei Baleia. Poteca marcata paraseste insa drumul la liziera padurii, intra pe culme in poiana Baleia, traverseaza platoul, lasa la dreapta un drum spre Casa silvica Baleia si coboara prin padure citeva minute, spre sud, pina in fata cabanei Baleia (1 410 m).
12. Cabana Baleia - Culmea Lancita - Lacul Gales - cabana Pietrele
Marcaj: triunghi rosu pe toata lungimea . traseului; banda rosie de la cabana Baleia pina la caldarea Galesului; triunghi albastru de la cabana Baleia la saua Gorovii Durata: 7¾-8¼ ore Caracteristici: traseu accesibil iarna numai schiorilor si alpinistilor avansati
Traseul face legatura intre cele doua cabane (Baleia si Pietrele); este un traseu lung, cu diferente mari de nivel si treceri dificile in portiunea Virful Lacului - Lacul Gales. Pe parcurs ne ofera una dintre cele mai splendide privelisti spre creasta Lazaru -Custura si spre zona centrala Virful Mare - Virful Retezat. Deoarece vara izvoarele sint mai rare pe traseu, ne vom aproviziona cu apa pentru strabaterea sectorului Baleia - Lacul Gales.
Fig 06
Traseul incepe din fata cabanei Baleia si este marcat cu trei semne: triunghi rosu, banda rosie si triunghi albastru. Urcam in padure pe poteca pina ce iesim pe culmea muntelui Baleia. Aici trebuie sa ne orientam cu grija, cu fata spre vest. In dreapta ramine poteca spre Hobita (marcaj triunghi albastru), poteca ce intilneste la cca 200 m drumul auto. In stinga, pe directia sud-vest, se desprinde un drum care dupa cca 350 m ajunge in poiana Casei silvice. Poteca noastra, marcata cu cele trei semne, porneste spre vest urcind in padure printre cioturi si tufarisuri. Padurea rara lasa loc suficient drumeagului, care se mentine aproape de culme. Dupa 30-35 minute de urcus continuu din poiana Baleia iesim intr-o poiana mare; de aici privim cu placere spre muntii Pilugu Mare si Lazaru ridicati peste culmea Gaierului. Urmeaza un urcus accentuat pina la liziera superioara a padurii. Molizii se raresc si locul lor este luat treptat de molizi pitici si tufe de ienuperi. Acestia, pe masura ce urcam, se retrag treptat pe coaste, iar in fata se ridica masiva si golasa culmea Cleantul Cozmei. Ea ecraneaza deocamdata privelistea spre crestele alpine de la obirsia vaii Riului Barbat. Poteca larga si urmele de tractor taie serpentine prelungi pe intinsul pantei lasind mai jos, pe coaste, molizii pitici si padurea batrina. Urcam pina aproape sub virful Cleantul Cozmei la cca 1 800 m altitudine, inaltime de la care drumul si firele potecii ocolesc virful pe latura sudica. Pentru privelistea ce se deschide de pe virf recomandam insa ca sa urcam direct la platoul Cleantul Cozmei (1 861 m). Dupa ce parcurgem panta lina si fara stincarii iesim pe platoul presarat cu gramezi de lespezi intercalate intre suprafete ierboase. In toate directiile ni se dezvaluie culmi atit din Muntii Retezat, cit si din culmea Tulisa si, mai departe, din Muntii Sureanu. Putem privi la nord spre Depresiunea Hategului cu satele risipite pe covorul verde al ogoarelor culmile scunde ale platoului Cioclovinei si valurile padurilor si pasunilor dinspre Ponorici si Mlacile Sureanului. Acolo, in cutele muntilor, se intinde fosta cetate a lui Decebal. Vedem aproape toata valea Riului Barbat care inconjura muntele pe care ne aflam, pe la sud si pe la est, despartindu-l de culmile intinse ale Barului si Tulisei.
Dupa o adinca inseuare, cea de la Fagetel, loc de unde incep Muntii Retezat, se ridica impadurite culmile Pilugului Mic si Pilugului Mare, apoi Vacarea si creasta alpina Lazarul - Gruniul Mic - Gruniul Mare - Ciumful - Valea Mariii - Custura. Se vad frumos rinduite caldarile ocrotite de acesti munti, fiecare deschizind cite o vale glaciara larga, in care sirurile de grohotis se impletesc cu pilcuri de jnepeni. Cea mai fascinanta priveliste se asterne spre vest, acolo unde Custura lasa, asemeni unui zid, o creasta stincoasa separind bazinul Riului Barbat de cel al Riului Mare. La picioarele Cleantului Cozmei se adinceste saua Gorovii, catre care se vede drumul marcat ocolind inaltimile Capului Gaierului. Din sa se ridica o culme lata, puternic povirnita, inchizind o parte din frumoasele draperii de stinca ale Papusii Mici si Papusii. Privim cu multa curiozitate aspectul clar al unei vai glaciare inchise intre culmile Lancitei si crenelurile Virfului Mare si Obirsiei Nucsoarei. Este caldarea Vasielului.
Din virful Cleantul Cozmei revenim la sud in drumul marcat, il urmam in saua care desparte Cleantul de virful Capul Gaierului (1 942 m) si mergem comod mai departe spre vest pe linga acest virf. Serpuind domol, drumul iese pe culme dincolo de virful Capul Gaierului, trece pe fata sudica si se lasa in saua Gorovii (sau Gruvii). Pina aici timpul de mers de la cabana este de 1¾ ora. Izvorul se afla intre tufe de jnepeni pe latura nordica a seii, destul de departe de poteca.
Dupa un scurt popas linga indicatorul cu sageti, unde lasam in stinga marcajul si poteca spre cabana Buta (triunghi albastru), incepem urcusul pe Muntele Gorovii. Poteca si drumul de tractor, aproape inierbat, urca serpuind pe cumpana de ape avind marcajele triunghi rosu si banda rosie. Dupa un urcus obositor ajungem pe virful Gorovii (1968 m). Aici ia sfirsit sleaul adinc al urmelor de tractor; poteca turistica marcata cu stilpi metalici ramine mai departe o calauza sigura. Din virful Gorovii coborim citiva metri diferenta de nivel printre pilcuri de jnepeni, cotind usor spre sud-vest in fata se ridica virful Lancita l, acoperit cu desisuri de jnepeni.
In mica inseuare de la baza urcusului Lancita pe timp mai putin secetos gasim un mic izvor.
Dupa o portiune mlastinoasa poteca reapare clar pe coasta sudica a Lancitei, urcind usor peste faldurile muntelui. Ea se strecoara pe un culoar intre jnepeni lasindu-ne mereu o priveliste excelenta peste valea Riului Barbat si asupra crestelor alpine ale Muntelui Custura. Dupa ce trecem de virful Lancita 1 ne apropiem din nou de creasta cotind treptat spre dreapta. Dupa un cimp de lespezi iesim pe platoul larg al seii Lancita, loc cu o priveliste interesanta spre caldarea Vasielului si Virful Mare. Din saua cu poiana culmea se ridica din nou, de data aceasta spre virful Lancita II. Jnepenii mai putin compacti ocupa suprafetele mai mici. Locul lor este acum luat de mici pajisti si intinse grohotisuri. Poteca urca pe creasta, linga abruptul ce se contureaza la nord inspre caldarea Vasielului, cistigind in inaltime spre virful Lancitei. Daca dorim, putem urca exact pe cumpana apelor, daca nu, evitam aceste mameloane pe poteca de pe versantul sudic, atingind doar seile. Cei care urca pe firul crestei au desigur o priveliste foarte larga asupra caldarii Vasielului, inchisa la vest cu o custura abrupta care se intinde intre Virful Mare si Virful Lacului, ca si spre sirul piscurilor Lazaru - Gruniu - Custura.
Dupa 4-4½ ore de la plecare ajungem !n saua inalta Lancita 11, strajuita la vest de Virful Lacului (2305 m). Poteca taie scurt pe versantul nordic a! Virfului Lacului si ne scoate in Saua Lacului, loc cu splendida si unica priveliste spre prapastia si caldarea Tapului, izolata de pereti mai ales spre nord, unde se ridica Portile Inchise. Tot din Saua Lacului se vede cel mai bine caldarea prelunga Vasielul cu lacusoarele sale.
Un ultim urcus de circa 70 m diferenta de nivel, urcus pe creasta ascutita care ne cere atentie, ne scoate in saua Virful Mare (2345 m). Deoarece acest traseu este mai lung, nu se recomanda ascensiune spre virf in aceasta etapa (descrierea ei se afla la tr. 6).
Din saua Virful Mare ne asteapta o coborire dificila pe poteca firava de pe povirnisul vestic al muntelui. Relieful accidental din portiunea Portilor inchise, continuate in dreptul nostru cu pereti captusiti cu mormane de lespezi, sileste poteca sa coboare in zigzag, sa treaca peste ripe si sa se indeparteze usor spre dreapta (nord-vest), unde sint tapsane mai primitoare. Panta se mai indulceste si coborim piezis pe directia Lacului Gales. Ne apropiem de lacul unde marcajele triunghi rosu si banda rosie se vor desparti. Intr-adevar, in dreptul izvoarelor Galesului, banda rosie se indreapta spre stinga, direct la "canionul' unde curge izvorul Galesului (Piatra Prinzului). Poteca noastra coboara la un nivel mai inalt decit firul vaii, dar paralel cu izvorul Galesului, iar cind pragul glaciar se pierde pe linia stilpilor cu marcaj triunghi rosu se apropie de malul estic al Lacului Gales prin pajisti. Aceasta etapa dificila a traseului, inceputa in Saua Lacului, se termina pe malul lacului. Timp de mers pina aici: 5½-6 ore.
Coborirea spre cabana Pietrele este descrisa la traseul 5 (2¼-2½ ore).
13. Cabana Baleia - saua Gorovii - Lacul Groapele -muntele Doblari - Pestera Malaiesti
Marcaj: banda rosie, triunghi rosu, triunghi albastru: cabana Baleia - saua Gorovii; in rest, traseu nemarcat Durata: 7-8 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Traseul - prezentat pentru prima oara intr-un ghid montan - ne ingaduie sa vizitam un sector inca putin cunoscut al Muntilor Retezat.
Pe parcursul excursiei, constituind si un itinerar de iesire din masiv putem vizita virful Cleantu Cozmei, cu splendida panorama, Lacul Groapele (prezentat pentru prima data in literatura turistica la noi)[9], ca si interesanta zona carstica Motesti - Paros de la marginea nordica a Muntilor Retezat.
Prima parte a traseului, cabana Baleia (1 410 m) - saua Gorovii (1 815 m) este descrisa la traseul 12 si se parcurge in 1¾ ora (marcaj triplu: banda rosie, triunghi albastru si triunghi rosu).
In saua Gorovii parasim poteca marcata si linia culmii. De la stilpul cu sageti, aflat pe latura sudica a pantei, imediat sub sa, urcam pe cumpana de ape. Lasam poteca si sleaul cu banda rosie care urca la vest pe muntele Gorovii si ne indreptam spre nord, pe saua neteda. Trecem pe linga un izvor si intram printre pilcuri de jnepeni, coborind panta lenta. Treptat, poteca ciobaneasca, nemarcata, se abate usor catre stinga si intra in partea inferioara a caldarii Gorovii. Trecem pe linga stina Gorovii si iesim din caldare urmarind poteca ciobaneasca ce traverseaza panta nord-estica a muntelui partial acoperit cu pasune si jnepeni.
Fig 07
In curind iesim pe fundul vaii Vasielul. O priveliste placuta ne incinta in timpul micului popas pe care ni-l ingaduim linga undele limpezi ale piriului Vasielul. Timp: 2¼ ore. In locul din care privim se deschide spre sud-vest cea mai lunga si ingusta vale glaciara, un adevarat uluc, adinc si foarte putin cunoscut de turisti. Traversam pinul si incepem urcusul pe linga un bordei spre culmea muntelui Vasielul. Pe masura ce urcam se deschide privelistea spre Cleantul Cozmei si Capul Gaierului, dar mai ales spre Lancita si caldarea superioara a Vasielului.
Dupa aproape 40 minute de urcus, poteca ajunge pe culme, la est de virful Vasielul (1 804 m). Continuam sa ocolim virful pe la nord si intram pe culme (sud-vest) urmarind timp de 7-8 minute culmea intilnicioara, pina la locul unde aceasta se uneste cu Muntele Doblari (platoul Capul Doblari). Spre sudvest continua culmea Nedeluta care duce in creasta Virful Mare. Din Capul Doblari o luam spre nord. Pe stinga (vest) se adinceste caldarea Groapele, in timp ce pe dreapta (est) se lasa domol izvoarele vaii Parosul Mic. Coborim lesne pe culmea cu iarba presarata cu lespezi, timp de cca 10 minute, pina ce, in stinga, se vede limita molizilor. Aici, pe coasta, se lasa piezis spre sud-vest, poteca ciobaneasca spre Lacul Groapele. Din acest loc se profileaza, spre apus, crestele dantelate ale abrupturilor nordice, dominate de Virful Mare si Retezat. Dupa o scurta orientare parasim culmea si coborim lent printre tufe de ienuperi si braduti razleti avind mereu in dreapta padurea.
Dupa 10-12 minute trecem pe linga un bordei, iar mai jos traversam izvoarele estice ale piriului Groapa. Deasupra, spre sud, se afla abrupturile si stincariile din Capul Doblari. Aceste stincarii se insira, spre vest, despartind cu un prag glaciar treapta inferioara (cu padure) a caldarii cu lac de cea superioara, golasa si seaca a Groapelor. Lacul se afla in centrul caldarii inferioare, incadrat ca si Taul dintre Brazi de molidis, zimbri si desisuri viguroase de jneapan. Poteca lasa o ramificatie la stinga (spre caldarea superioara) si coboara printre molizii de la liziera padurii. Dupa ce traversam un mic vilcel, urcam un dimb napadit cu vegetatie si poposim la marginea celui mai putin cunoscut dar pitoresc lac din Retezat. Timp de mers pina aici: 3½-3¾ ore de la cabana. Lacul Groapele (cca 1 810 m) este o oglinda limpede de ape putin adinci, infratite cu lespezi, dar mai ales cu trunchiuri de molid prabusite. Peste tepusele brazilor se ridica la sud peretii Muntelui Groapele, continuat spre vest cu culmea Voileasa. Dealtfel, mai departe de lac poteca ciobaneasca trece prin padure, spre culmea Voileasa. Din Lacul Groapele porneste bogatul piriu Parosul Mare, trecind mai intii pragul cu lespezi care margineste lacul, apoi strecurindu-se prin desisul padurii intunecate.
Dupa popasul pe malul Lacului Groapele revenim pe culmea Doblari, urmarind acelasi itinerar, durata urcusului fiind de cca 20 minute, incepind din locul de ramficatie al potecii spre lac (cca 1 880 m), ne indreptam spre nord, pe culmea Doblari. Coborim mai intii o panta golasa presarata cu lespezi, avind in stinga perdeaua padurii. Dupa citeva minute trecem pe linga stina Doblari. De aici itinerarul nostru urmareste poteca ciobanilor pe culmea impadurita. La cca 1 630 m trecem prin poiana Do-blari si reintram in padure pe culmea puternic inclinata si uneori presarata cu stinci. Dupa mai bine de o ora de la stina ajungem linga o sa ingusta, cu poiana. In acest loc numit La Poiana Mica (cca 1 050 m) trebuie sa parasim neaparat culmea, deoarece in fata, la nord, virful Doblarii Mici este mai salbatic si poteca se pierde. Din sa coborim la dreapta prin luminis urmarind poteca buna care ne scoate in citeva minute la malul pinului Parosul Mic. Traversam pe malul drept al apei si coborim pe linga apa citeva minute, revenind apoi pe malul sting dupa alte trei minute de coborire. Urmeaza ultima traversare pe malul drept, dupa care ne departam de piriu urmind poteca. Ne aflam linga peretii Pietrei Matestilor (Macestilor), o lama de calcar, naruita pe alocuri, in care cele doua Parosuri, adunate intr-un riu puternic, le taie printr-o cheie. Poteca se strecoara pe brina si se indreapta spre spintecatura stincoasa prin care razbate la nord, in minunatele poieni de deasupra satului Pestera. Poteca, devenita drum de care, serpuieste lin, departe de apa Parosului. Ne departam treptat de Piatra Motestilor, si dupa 2¼-2½ ore de la stina Doblari ajungem in satul Pestera. Casele risipite pe lunca sau pe coaste sint inconjurate de finete bogate si chiar de holde, semn ca aici se poate cultiva secara. Daca ne ramine timp, putem vizita pestera de la marginea satului - de fapt un tunel natural prin care apele Parosului trec fara greutate. De la Pestera, sat aflat in marginea Depresiunii Hateg, intram pe drumul de caruta, care dupa 3 km ne conduce in satul Malaiesti. In centrul satului ajungem la soseaua Nucsoara - Ohaba de Sub Piatra, la statia l. T. A.
14. Cabana Baleia - Stina din Riu - sub virful Custura - cabana Buta
Marcaj: triunghi albastru: cabana Baleia - saua Plaiului Mic; cruce rosie si punct albastru: saua Plaiului Mic - cabana Buta. De la cabana Baleia la saua Gorovii, alaturi de triunghi albastru, se afla banda rosie si triunghi rosu. De linga virful Custura la saua Plaiului Mic, linga triunghi albastru se afla si banda rosie Durata: 8-9 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna.
Traseul este un excelent drum de legatura intre cabane, accesibil drumetilor de toate categoriile in sezon estival. Poteca reprezinta o parte dintr-un vechi plai ciobanesc folosit pentru circulatie intre localitatile din bazinul Riului Barbat - Strei si Muntii Retezat - Godeanu - Cerna pina la Baile Herculane. Aici va fi descrisa numai portiunea cea mai interesanta din Masivul Retezat care ofera turistilor posibilitatea de a cunoaste privelistile de o parte si de alta a vaii Riului Barbat.
Fig 08
Distanta de la cabana Baleia (1 410 m) pina la saua Gorovii (1 815 m) se parcurge in 1¾ ora (tr. 12). In saua Gorovii, parasim culmea si poteca cu marcajele triunghi rosu si banda rosie. Sectorul in care intram, marcat cu triunghi albastru, este in totalitate o traversare pe coastele sudice ale Muntelui Lancita, care urmareste in general liziera padurii de molid. Poteca se indreapta spre sud-vest aproape la nivel, ocolind la obirsie izvoarele piriului Cozma, apoi pe coasta sudica, sub virful Gorovii, si ajunge intr-o bucla, destul de aproape de padure.
Trecem citeva minute printre molizi si iesim din nou la gol. Traversam succesiv izvoarele Lancita. Sus, la cca 2 000 m, se zareste culoarul de jnepeni cu poteca traseului 12. De la un izvor vestic al Lancitei Mari iesim in saua Lancita, loc cu o priveliste foarte frumoasa. Suspendata parca anume deasupra bazinului Riului Barbat, saua ne ofera o larga priveliste de la muntii Baru si Tulisa pina la piscurile Custura si Papusa Mica. Efectul de profunzime este puternic marit de diferenta de nivel dintre firul vaii si crestele alpine ale Gruniului si Ciumfului. Farmecul privelistii il constituie insa sirul ordonat al caldarilor glaciare cu abrupturile, grohotisurile si desisurile jnepenisurilor din care se ghicesc colonii de zimbri (Pinus cembra).
Parasim acest loc cu larga perspectiva si continuam sa mergem pe curba de nivel, evitind poteca care coboara pe piciorul Coastelor Ciorii. Ocolim pe la izvoarele Lancitei Mici si evitam coborirea la stinele Lancita situate in dreptul virfului Lancita l. (2 100 m). Poteca se apropie treptat de firul vaii, coborind pe nesimtite la nivelul lizierei de molid.
Din cind in cind trecem printre pilcurile de arbori traversam o serie de jgheaburi si ne oprim citeva clipe in Poiana Calatorilor (cca 1 710 m) cu priveliste spre peretii Gruniului. De aici urmeaza o coborire lenta prin padure, pastrind directia generala spre sud-vest. Dupa o succesiune de treceri peste izvoare, ajungem la serpentinele de pe piciorul Muntelui Lacului, pe care coborim direct la apa Riului Barbat. Trecem piriul bogat in ape si iesim in marea poiana de la Stina din Riu (1 565 m). O poteca nemarcata coboara spre est la stinele vestite in valea Riului Barbat. Timp de mers pina in poiana: 4-4½ ore de la cabana.
Dupa un popas placut reluam traseul urcind pe malul drept al piriului in preajma versantilor muntelui Ciumfu. Dupa ce urcam pragul glaciar ajungem la gura piriului Ciumfu Mare afluent de seama al Riului Barbat, care aduce o bogatie de ape culese din fruntile aspre ale Custurii si Ciumfului, din lacurile splendide care se ascund sus in cotloane greu de banuit. Dar ceea ce ne incinta si ne stirneste admiratia este fantastica panglica de argint a cascadelor Ciumfu din apropiere, o insiruire de caderi tumultuoase de ape care spala stincariile prapastiilor. De la peste 100 de metri apele se sparg in milioane de stropi si se regasesc iarasi in spume si oglinzi limpezi. La piriu ne aprovizionam cu apa pentru 3-4 ore.
De aici traseul nostru continua pe versant, paralel cu izvorul Taului Adinc (izvor la obirsia Riului Barbat, pe stinga vaii). Pragul glaciar care urmeaza ne sileste la urcus pe panta mare, inainte de a patrunde intre abrupturile ce se inlantuie pe fundul vaii. Dupa ce ultimele exemplare de conifeic ramin mai jos de noi, poteca ne conduce pina linga intrarea in caldarea suspendata Birlogul Ursului (sud). De partea cealalta a caldarii principale se deschide caldarea Taului Adinc (sau Papusii), un tinut salbatic, dominat de peretii Papusii. Dupa mai bine de 1½ ora de la cascadele Ciumfului poteca ajunge pe fundul caldarii superioare, sub crenelurile seii Custura (2 205 m). Lantul verticalelor nu ne permite accesul direct in sa. Poteca si marcajul se abat la stinga pe lespezi si, in serpentine, pe muchia Birlogul Ursului, ocolind pe fundul caldarii pina in Fereasta Custurii (2251 m). Timp de mers: 5¾- 6½ ore. Aici intilnim marcajul cruce galbena (tr. 10). O neasteptata perspectiva se largeste spre vest si spre nord: adinca vale a Pelegii, Lacul Pelegii, Lacul Pelegutii, virful Peleaga, virfurile Papusa Mica si Papusa Mare. Privelistea este completata si de sirurile de munti ce se estompeaza in zarea apusului -Dragsanu, Albele, Borascu - aliniate in lungul vaii Lapusnicul Mare. Daca privim in adincul vaii Riul Barbat din care abia am iesit, revedem treptele glaciare si culmile, piscurile ce se insira pina departe spre Lancita si Gaierul.
Din Fereastra Custurii spre cabana Buta traseul nostru are portiuni comune cu traseul 10. In prima parte insa nu coincide cu traseul 10, si anume, pina aproape de saua Papusa Custurii (2220 m), pe creasta principala.
Urcam pe poteca marcata cu triunghi albastru cca 50 m diferenta de nivel, apoi ne departam de creasta nordica a Custurii urmarind poteca larga. Scurtam astfel pe sub virful Custura, traversind panta presarata cu lespezi marunte, pina ce atingem creasta principala de sud a Muntilor Retezat De la cca 2 350 m, unde apar poteca si marcajul banda rosie (tr. 10), coborim la Papusa Custurii si apoi spre sud-vest, pina la saua Plaiului Mic (1 879 m). Timp de mers pina la saua Plaiului Mic: 7½ - 8½ ore. Coborirea la cabana Buta dureaza inca ½ ora (vezi tr. 10).
Ultima portiune a traseului este o coborire continua. Din sa pornim spre sud, urmind poteca marcata cu cruce rosie si punct albastru. Trecem prin caldarusa cu iarba, apoi pe panta inferioara si intram in padure. De la un izvor ne indreptam la dreapta, traversam poiana La Morminti si, in final, dupa o serie de serpentine in padure, apoi pe linga apa Butei ajungem la cabana Buta (1 580 m).
15. Cabana Buta - virful Piule - cabana Buta
Durata: 3¼-3½ ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Asezarea cabanei Buta in vecinatatea carstului Piule - Plesa ofera drumetilor o seama de posibilitati pentru a vizita aceasta zona deosebit de atractiva a Muntilor Retezat. Alegem pentru aceasta cel mai important traseu care ne permite sa urcam pe virful cel mai inalt de pe creasta Piule - Plesa si sa facem cunostinta si cu unele particularitati ale abruptului.
De la cabana Buta (1 580 m) urcam pe poteca marcata cu cruce rosie, circa 3 minute, pina la o ramificatie. Parasim poteca marcata si trecem piriul Buta Mare, la stinga, pe drumul ciobanilor spre stina Buta Mare, unde ajungem curind. In poiana stinei, unde firul poteci, se imparte pe hatase, urcam cca 50 m diferenta de nivel pe culmea Muntelui Buta Mare, apoi ne abatem la stinga pe versantul sudic, unde gasim poteca buna, aproape de limita padurii. Poteca se mentine aproape la aceeasi inaltime si ne aduce in valea Buta Mica unde se afla un prim izvor. Traversam pe curba de nivel caldarea ierboasa Buta Mica, cotind treptat spre stinga, deasupra lizierei, trecem peste apa Buta Mica, loc in care evitam o poteca ce coboara pe fir si urcam pe malul drept (sud), la contactul cristalinului cu calcarele. Urmeaza un urcus moderat pe Muntele Buta Mica, loc in care iesim din padure si jnepenis.
Poteca ingusta ne conduce pe brina si se apropie de firul vaii seci, Ripa Gurganului. Urcam pieptis pe firul ripei si la baza peretilor ne aflam in fata Portii Gurganului. Aici se afla doua "canioane' accesibile. Cu 30 de metri mai sus de Poarta Gurganului iesim in causul stincos unde se afla un izvor. In stinga se ridica cea mai semeata dintre stincile abruptului nord-estic, Cusma Gurganului, pe care verticalele si arcadele elegante ale acoperisului isi dau intilnire intr-o armonie perfecta. In spatele stincii Gurganului se deschide Ripa Gurganului, terminata in jugul ce uneste Gurganul cu virful Piule. Din dreptul acestei ripe usor de recunoscut (la cca 1 775 m) incepe pentru noi partea cea mai aspra a urcusului spre sud-vest, in directia seii Scorota. Poteca pastorala taie serpentine scurte, anevoioase pe vreme umeda, daca tinem seama de solul alunecos si de unghiul pantei (40-45). Dupa cca 1¼-1½ ora de la cabana poposim pe creasta ingusta in saua Scorota (1 950 m). O priveliste foarte frumoasa ne prilejuieste perspectiva asupra caldarilor Scorotei si asupra lamelor de calcar, brinelor, turnurilor si peretilor care imbraca Masivul Piule. In contrast cu partea de sud, cu forme suple, la nord, creasta desi ascutita si inalta este acoperita cu jnepeni in directia cristalinului Butei si Dragsanului - munti cu forme greoaie, masive.
Din saua Scorota pornim spre sud-est, pe creasta foarte ascutita, care urca brusc spre virful Piule, avind pe stinga si pe dreapta abrupturi. La jumatatea drumului ne intimpina o stinca in forma de trapez, apoi urmeaza virful Piule (2 081 m), ceva mai primitor. Timp de mers: 2-2¼ ore, Ne inconjura o priveliste splendida. In afara de ametitoarele abrupturi din nord-est, de cealalta parte a crestei descoperim o lume a stincilor si vailor alpine, zona cu avene, zaplazuri, pesteri si marele abrupt care adaposteste Cheile Scorotei. De aici putem urmari culmea Muntilor Vilcan terminata cu Oslea, alta zona stincoasa de mare atractie. Din Piule putem patrunde cu privirea in indepartarile vestice ale Retezatului Mic, pina catre Piatra Iorgovanului. O surpriza placuta ne asteapta spre zarea nordului unde, peste linia dulce a culmii Dragsanu - Plaiul Mic, se ridica Slaveiu, Peleaga, Papusa ca niste clai imense. Aceste frumuseti continua spre rasarit de Custura pina dincolo de Gruniu si Vacarea.
Ca sa ne intoarcem la cabana Buta vom urma traseul pe care am venit. La coborire, din saua Scorota vom pasi atent mentinindu-ne pe firul ingust al potecii pina la izvorul din Poarta Gurganului. De aici poteca se imbunatateste si regasim cabana Buta dupa cca 1¼ ora de coborire din virful Piule.
16. Cabana Buta - virful Custura - curmatura Tulisa -Uricani
Marcaj: cruce rosie, punct albastru: cabana Buta saua Plaiul Mic; banda rosie si triunghi albastru: saua Plaiul Mic - sub virful Custura; cruce galbena, banda rosie: virful Custura - curmatura Tulisa; cruce galbena: curmatura Tulisa - Uricani Durata: 10-10½ ore Caracteristici: traseu inaccesibil iarna
Acest traseu ne poarta pe creasta principala de sud a Muntilor Retezat in zona alpina, si atrage prin jocul inaltimilor si privelistile pe care le ofera. Este un traseu lung, care necesita efort si atentie in orientare.
Fig 09
Pornim de la cabana Buta (1 580 m) pe poteca marcata cu cruce rosie si punct albastru, urcind in padure spre saua Plaiului Mic. Dupa 3-4 minute de urcus lasam in stinga poteca nemarcata spre stina Buta (tr. 15) si urcam pe serpentine pina in poiana La Morminti, aproape de linia superioara a padurii. Aici se deschide poteca nemarcata spre Lacul Buta. Noi traversam la nivel poiana si intram in padure, urcind pe linga povirnisurile ce vin din creasta. La iesirea din padure sosim la un izvor unde ne aprovizionam cu apa pentru restul traseului. Iesim la partea inferioara a caldarusei cu iarba, ce se formeaza la sud de saua Plaiului Mic. De pe dimbul cu liziera de padure se desfasoara o frumoasa priveliste spre poiana stinele La Fete si catre abrupturile Piule - Plesa. Cabana Buta se ghiceste mai anevoie intre cetinile tesute pe piciorul Muntelui Buta. De pe mica platforma unde ne aflam cotim 90 la stinga, in urcus greu. Poteca se contureaza pe fundul Covatei de sub creasta. Dupa mai bine de 50 de minute de la cabana panta se indulceste; linga jnepeni poposim in saua Plaiului Mic (1 879 m). Daca spre sud am avut la urcus prilejul unor privelisti frumoase, acum atentia ne este captata de mareata daltuire a vaii Bucurei incadrata de gigantica spinare a Slaveiului si de inaltimile coplesitoare a!e Pelegii. Mai retrasa, Papusa isi rasfira peretii spre Papusa Mica, atractie si obstacol irezistibil pentru iubitorii de catarare, in aceasta principala incrucisare de poteci se intilnesc drumurile Butei, Bucurei, Custurii, Iorgovanului - toate itinerare de prim ordin ale Retezatului.
Continuam traseul pornind la dreapta pe creasta, pe poteca marcata cu banda rosie si triunghi albastru. Dupa o scurta trecere printre jnepeni iesim pe culmea libera, pe Muntele Scutura. De aici urcusul se accentueaza si dupa o ora de la ramificatie ajungem intr-o mica sa (cca 2220 m), linga virful Papusa Custurii. Evitam virful amintit care ramine lateral si urcam mai departe pe culmea principala. Dupa cca 15 minute din sa ajungem la ramificatia traseelor 14 si 16 (cca 2350 m). Traseul 14 (marcaj triunghi albastru) nu urca la virful Custura, ci il evita pe versantul nord-vestic. Noi vom incepe urcusul spre virful Custura urmarind marcajul banda rosie pe o poteca mai putin conturata. In calea noastra apar lespezi, loc unde poteca se pierde. Dupa o scurta portiune neteda, panta se mareste brusc si ne sileste sa depunem eforturi mari pina in virful Custura (2457 m), cel mai inalt pe creasta principala de sud a Muntilor Retezat. Timp: 2½-2¾ ore de la cabana Buta.
De aici se desfasoara o panorama in toate directiile. Creasta principala, o coloana vertebrala punctata de piscuri, desparte adincurile vaii Jiului de Vest de cele ale Riului Barbat si Lapusnicului Mare. De aici se vad foarte bine crestele Paringului si ale Muntilor Vilcan, Muntilor Mehedinti si Muntilor Godeanu. Mai aproape, Piule, dar mai ales Peleaga, Papusa si Virful Mare ne uimesc prin infatisarea lor alpina, puternic sculptata si pestrit colorata. Din virful Custura, alaturi de marcajul banda rosie vom avea si marcajul cruce galbena pina in curmatura Tulisa si Uricani.
Reluam traseul pe creasta, de data aceasta intr-o portiune alpina mai pretentioasa si unde se recomanda o atentie deosebita. Din virf coborim citeva minute pe creasta cu prapastie pe stinga (portiune periculoasa). Ne departam apoi de muchie spre dreapta, sprijinindu-ne de lespezi si depasind trepte pe care vom pierde din inaltime cu rapiditate. Treptat panta se indulceste si ajungem in saua Mariii (cca 2 330 m). De aici panta creste din nou si se acopera cu grohotisuri haotice; urcam astfel pe virful Mariii (Valea Mariii, 2365 m). De aici se vad foarte frumos lacurile Custurii, ascunse in caldarea ocrotita de peretii Custurii.
Coborim spre est tot pe creasta pina in saua Ciumfu Mare (cca 2 295 m), loc mai bun pentru un popas. Privelistea este la fel de frumoasa spre lacurile Custurii ca si spre departata caldare a Tapului, unde se ghicesc apele lacului cu acelasi nume. Aici, intilnim poteca ciobaneasca ce vine pe coasta sudica de pe culmea Valea Mariii, dar care "taie' pe sub virfuri si atinge numai seile pina la capatul muntelui Lazaru.
Pentru frumusetea peisajului si a crestei, traseul marcat urmareste linia de maxima inaltime care inlantuie piscurile, cu toate dificultatile si efortul ce ne asteapta in continuare. Din saua Ciumfu Mare urcam pe piscul Ciumfu Mare (2335 m), ceva mai lesne decit ne asteptam, pisc care lasa la nord o creasta interesanta.
Din virf continuam sa trecem la inaltime si peste Ciumfu Mic, aflat in apropiere, spre est, tot pe creasta principala. De la acest virf coborim pe muchia puternic denivelata, o diferenta de nivel (cca 110 m) pina in saua Gruniului. La nord se casca un horn impresionant, iar lateral se intinde unul din marii pereti, Lespedea Gruniului, vizibil din departare ca o platosa pe trupul semet al Gruniului. Din sa, virful Gruniului poate fi evitat pe poteca de pe fata sudica, mai ales in caz de vreme nefavorabila. Daca urcam insa pe creasta la virful Gruniu (2294 m), acesta ne ofera cea mai spectaculoasa perspectiva a caldarilor de la obirsia vaii Riului Barbat. Coborirea din virful Gruniu spre rasarit este mai lesnicioasa numai pe partea superioara; in partea mijlocie, siliti de un perete perpendicular pe linia crestei, ne abatem la dreapta (sud) ca sa evitam locurile mai dificile. Dupa o serie de tancuri mici, ajungem in saua de la est de virful Gruniu, linga poteca ciobaneasca care a ocolit piscul pe curba de nivel.
De aici, pe o distanta de peste 2 km, creasta -desi cu mare abrupt la nord - devine mai neteda si mai comoda. Doar virful Gruniu Mic (2 289 m) ne mai desparte de o custura prelunga si orizontala. Dupa ce trecem de virful Gruniu Mic coborim in saua Lazarului (cca 2215 m). Un urcus prelung si putin obositor ne aduce pe virful Lazaru (2282 m), penultimul din seria piscurilor moi importante si care ne ofera o priveliste frumoasa si cuprinzatoare.
Inainte de prelunga coborire spre virfurile mai mici acoperite cu pasuni si padure trecem o sa inalta (cca 2260 m) si urcam pe virful Vacarea (2284 m), un nod orografic important. De pe crestetul sau inundat de stive de lespezi observam perfect restul traseului, pina la curmatura Tulisa. La coborirea din virf creasta pe care o urmam este acoperita cu lespezi si, mai jos, cu jnepeni. Evitam picioarele de munte ce duc spre sud si est si pornim pe culme spre nord-est. Poteca se mentine in general pe culme, uneori pe versantul nord-estic mai bine de 1 km. Dintr-o sa ingusta, poteca clara urmeaza creasta avind directia vest-est. Trecem, pentru scurta vreme, pe fata sudica si coborim printre tufe de jnepeni si pe zone cu lespezi. Urmeaza o serie de serpentine pe linga mici izvoare cu apa. Inainte, din desisurile de jnepeni se ridica virful Sohodol (cca 1 900 m), pe care il ocolim prin stinga (nord). In timpul ocolului lasam in stinga o poteca spre stinele Pilugu Mare. Revenim pe culme si coborim panta fara obstacole pina in saua Pilugu Mare (1 740 m) unde putem face un popas bun. La nord, la citeva minute de coborire in poiana dintre jnepeni se afla izvoare cu apa. Din saua Pilugu Mare urcam pe poteca la virful Pilugu Mare (1 764 m), ultimul virf golas, inainte de a intra in padure. La coborirea care urmeaza pe culme la nord-est si apoi la est intram in padurea de molid. Trecem peste virful Pilugu Mic (1 463 m) si iesim intr-o poiana pe versantul nordic. Cotim putin la stinga si revenim pe culme in saua Fagetel (1 390 m), la limita Muntilor Retezat. De aici, spre est, patrundem in Muntii Tulisa. Din saua Fagetel urcam 5 minute prin poiana la est, apoi reintram in padure. Evitam o poteca ce duce spre sud si urcam mai departe prin padure. Dupa cca 20 minute, din sa iesim la golul de munte din vecinatatea culmii, avind virful Fagetel in dreapta. Dupa ce depasim citeva transee ramase din primul razboi mondial, ajungem pe intinsul curmaturii Tulisa (1 555 m), unde se afla si Taul Bivolului, oglinda mica de apa al carei caus este colmatat aproape in intregime. Ceva mai departe, pe un dimb se afla o troita ridicata in memoria ostasilor cazuti la datorie pe Tulisa. Timp de mers pina aici: 7½-8 ore.
In curmatura ne vom desparti de marcajul banda rosie care insoteste poteca spre virful Tulisa si orasul Vulcan si ne vom indrepta spre sud, pe marcajul cruce galbena, pina in Uricani. Coborim la dreapta (sud) ocolind virful Tulisa, pina ce atingem piciorul sudic (gol de munte cu molizi razleti). Coborim exact pe muchie cca 10 minute pina la padure. Poteca buna se mentine linga culme, ajunge intr-un luminis (sa), unde gasim o stina. De la stina ocolim culmea impadurita, urcind usor la stinga in arc de cerc si dupa 10 minute de la stina iesim din nou la gol, fara sa ne departam insa de liziera padurii, care inconjura Virful Serpilor (stina si izvor in apropiere). Ocolind tot golul Muntelui Serpilor, revenim pe culme pe piciorul lui sud-estic, coborind panta mare prin padure, timp de cca 25 minute, pina la sipotul La Fintina. De la sipot coborim in continuare pe culme in Jocul Sub Frunte, de unde citeva serpentine ne conduc intr-un sir de poieni. Poteca strabate finete si livezi pitoresti. Trecem pe linga un conac, pe linga pilcuri de fagi falnici si ajungem intr-o sa sub linia de inalta tensiune.
In fata se ridica o culme impadurita, dincolo de care se afla jos blocurile din Uricani.
Poteca noastra coboara din saua La Iepure, la stinga, traverseaza o zona mlastinoasa si intra pe drumul de caruta de pe valea Sterminosu. Trecem pe linga primele case din Uricani si iesim pe DN 66 A, la statia de autobuze de pe linia Uricani -Petrosani.
17. Cabana Buta - saua Plaiului Mic - Valea Lapusnicul Mare - Gura Apei
Marcaj: punct albastru Durata: 7-8 ore Caracteristici: greu accesibil iarna
Traseul 17 asigura legatura intre cabana Buta si zona turistica de la Gura Apei. El este preferat de drumetii care sint pasionati de trasee in zone mai putin inalte, pe linga malul apelor vijelioase si cristaline, bogate in vegetatie. Acest traseu este folosit si cind vremea rea nu permite ascensiunea in caldarea Bucurei sau pe piscurile centrale ale Retezatului. De la cabana Buta (1 580 m) pina la saua Plaiului Mic (1 879 m) durata urcusului pe poteca marcata cu punct albastru si cruce rosie este de cca 50 minute (vezi tr. 16).
Din saua Plaiului Mic, de unde se desfasoara o grandioasa priveliste spre caldarile Slaveiului Bucurei, traversam culmea principala de sud a Muntilor Retezat si coborim accentuat spre nord (vezi tr. 2). Poteca marcata cu punct albastru si cruce rosie ne conduce pe linga liziera jnepenilor, apoi pe pajistea din apropierea Taurilor Papusii. Lasind in stinga platforma cu lacurile amintite, urmam poteca in coborire tot mai accentuata, pe linga ripa unui izvor, apoi prin molidis si padure deasa. Dupa aproape 40 de minute de coborire avem posibilitatea de a cuprinde privelisti ale peisajului inconjurator iesind in poiana La Scortar; in partea de jos a poienii se zareste stina de la Gura Bucurei, loc de rascruce al potecilor. Poteca spre Lacul Bucura (marcaj cruce rosie) coboara la apa Pelegii si trece spre nord, in timp ce traseul nostru (marcat cu punct albastru) porneste spre sudvest, reintrind in padure paralel cu valea Lapusnicului Mare. Coborim o panta lina, traversata de o serie de izvorase, apoi ne continuam parcursul pe coasta, paralel cu jgheabul adinc prin care "fierb' apele Lapusnicului Mare. Daca ne abatem citiva zeci de pasi la dreapta vom putea zari printre ramuri, jos in genune, Cascada Lapusnicului si strimtele sale chei. Revenim la poteca si coborim mai departe prin padure si uneori prin mici poieni, pina in dreptul Zatonului, vechi baraj din busteni de pe apa Lapusnicului Mare. In vecinatatea Zatonului poteca coboara panta repede si intra pe drumul forestier de pe Lapusnicul Mare (cca 15,5 km pina la Gura Apei). De aici traseul este usor atit ca orientare cit si ca efort Ramine sa acoperim distanta pina la Gura Apei bucurindu-ne de vegetatia bogata si peisajul pe care il ofera versantii vaii Lapusnicului Mare.
In marsul nostru pe drumul forestier de la Zaton la voie amintim citeva repere mai importante: la 1,5 km trecem prin dreptul Fetelor Voilesei, stincarii de pe Muntele Slaveiu (nord); mai jos, de la gura Scocului Dragsanului (cca 2 km de la capul drumu'ui forestier), trecem de albia bolovanoasa a Scocului si parcurgem soseaua pe linga abrupturile Albelor pina la gura Scocului Stanuletilor. De aici inainte lunca se largeste; la gura piriului Paltina (cca 1 215 m) soseaua trece pe malul drept. In aceasta parte a traseului ne aflam in Lunca Berhina (cca 5,5 km de la capul drumului). Inainte de pod se vede ramificatia potecii spre saua Soarbele si Cimpusel (tr. 20, marcaj punct rosu).
Dupa pod, intr-o poiana pe dreapta drumului, se vede cabana silvica Slavei (cca 1 215 m) - loc unde se desprinde spre Muntele Slaveiu traseul 25 (marcaj punct galben). Timp de mers pina aici: 5- 5½ ore. Traseul, marcat cu punct albastru si punct galben, continua prin padure sau prin lunca; la gura piriului Judele (nord-est) iese pentru scurt timp in poiana. Imediat dupa gura Judelui trecem apa Lapusnicului Mare pe malul sting. Dupa cca 1,5 km de la pod intram in Poiana Rotunda (cca 1 100 m), unde se remarca - pe stinga soselei - Casa punctului de control a Academiei R.S.R. si, pe dreapta, doua vile cochete (cca 9,5 km de la capatul drumului forestier).
In viitor, aici va fi "coada' lacului de acumulare Gura Apei. Deocamdata soseaua forestiera continua pe vale, linga apa Lapusnicului, dar viitorul drum de contur, mult mai ocolit, se va afla pe coaste brazdind versantii Muntelui Borascu.
Drumul forestier paraseste Poiana Rotunda si coboara usor prin padure. Lunca se ingusteaza si intram intr-un sector de vale ingusta cu versanti inclinati si impaduriti, pe alocuri stincosi. Pe stinga vaii se rinduiesc muntii Nedeia si Borascu, iar pe dreapta muntii Secherilor si Zlata. Soseaua trece peste Piriul Cascadelor, pe malul caruia se afla o veche asezare forestiera (la cca 12 km de capatul drumului). Mai jos de gura Piriului Cascadelor intram intr-un defileu strimt in care soseaua este taiata in pereti stincosi, iar apa Lapusnicului Mare cade printre bolovani imensi, formind cascade. La capatul de jos al defileului iesim in largul luncii care anunta mica depresiune de la Gura Apei. Dupa 15,5 km de drum forestier sosim la confluenta piraielor Lapusnicul Mare cu Lapusnicul Mic, in preajma careia s-a aflat cabana Gura Apei. Fundul bolovanii al luncii de la Gura Apei este pregatit pentru a primi apele lacului de acumulare. Drumurile vechi exista si sint inca circulate.
Intrucit cabana Gura Apei nu mai exista, ne putem instala cortul pe valea Lapusnicului Mic (Branul), la circa 300 m de gura Branului, linga fosta cabana forestiera Branul. Cel mai comod este, insa - daca avem timp -, sa coborim la cabana Gura Zlata (12 km), folosind mijloace auto locale.
18. Cabana Cimpu lui Neag - Scocu Jiului - Cantonul silvic Cimpusel
Marcaj: triunghi rosu Durata: 3¾-4½ ore Caracteristici: traseu accesibil si farna
Pornind de la cabana Cimpu lui Neag (850 m) coborim mai intii pe sosea, pe piriul Pribeagu, si dupa ce trecem apa Jiului de Vest sosim in centrul comunei Cimpu lui Neag, unde se afla stotia aute pentru colonia l. F. Cimpu lui Neag. Pornim pe DN 66A, la stinga, si dupa cca 1 km drumul modernizat ia sfirsit. In continuare, drumul forestier - bine intretinut - urmareste lunca Jiului pe malul drept, cale de 3 km, pina la cabanele si magazinul l. F. Buta. Aici este si capatul liniei de autobuze (cursele prelungite). De la colonia I. F.-ului drumul forestier intra in padure, trece pe linga un sipot si apoi traverseaza apa Jiului de Vest pe malul sting. Linga casele din punctul Valea Mariii drumul forestier se ramifica: la dreapta urca soseaua si marcajul cruce rosie (tr. 3) spre cabana Buta; la stinga, urmam soseaua ce insoteste lunca Jiului de Vest si dupa o ora de Ja plecare ajungem la gura vaii Buta (847 m). Lasam in dreapta o poteca nemarcata care urca pe linga cheia Butei spre punctul La Finate.
Dupa un scurt popas trecem apa Jiului de Vest din nou pe malul drept apropiindu-ne de punctul numit Bordul Rastovanului. In stinga ramine drumul forestier spre valea Rastovanu; ne indreptam spre luncile de linga pantele Muntelui Plesa. Treptat valea se ingusteaza, drumul se apropie de riu strabatind o zona salbatica. Dupa ce depasim gura vaii Plesa (nord) ajungem la cabana l. F. Rastovanu (cca 3 km de la gura Butei). Trecem riul pe malul sting si dupa ce lasam o alta casa in urma noastra patrundem in cheile de la gura Girbovului. Valea strimta, peretii, coturile anunta parca peisajul tot mai frumos pina la Cimpusel. In mijlocul celei mai strimte si intunecoase portiuni, Jiul de Vest aduna apele navalnice ale piraielor Girbovu si Bou, ambele izvorind din Muntii Vilcan. Lasam in stinga atit drumul forestier Girbovu, marcat cu cruce rosie (traseul urca in saua Prisloapele Mici - Muntii Vilcan - si se termina la Tismana), cit si drumul forestier pe valea Boului - fara marcaj turistic. De la gura vaii Bou soseaua se strecoara cu greu prin chei inca 2,7 km, apoi iese brusc in minunata poiana de la Cimpu Mielului (1 030 m). De aici se vad culmile Oslita, Coada Oslei, dar si abrupturile din Dilma Mare si Iara Ascutita. De la plecare, timpul de mers pina aici este de 3-3½ ore.
Din dreptul Scocului Urzicarului urcam mai departe pe drumul forestier. La capatul de sus al luncii de la Cimpu Mielului reintram in padure si patrundem in Cheile Scocului. Lumea interesanta a calcarelor este invaluita intr-o tacere emotionanta. Rareori de aici in sus vom mai auzi, curgind apa printre bolovanii din Scocu Jului. Doar afluentii din sud vor aduce ape, care, imediat ce sint primite in Scocul Jiului vor fi absorbite in adincuri, luind alte cai.
Trecem Scocu Jiului pe malul drept, la gura Piriului Rece. De aici patrundem in sectorul cel mai atractiv al Cheilor Scocului, recunoscute prin frumusetea lor. Ne strecuram pe linga pereti inalti si vinetii. In spatiile mici de linga sosea si scocul pietros si sec se astern fisii cu iarba pe care infloresc cadelnita, tamiioara, galbenelele, iar scorusii, ca si fagetele, molizii pitici, se grupeaza pilcuri-pilcuri. Mai sus, pe coaste, padurea imbraca politele si crestetul clailor. Dupa cca 15 minute de mers de la gura vaii Piriul Rece, cheile se largesc putin pe stinga vaii si prin deschizatura stincariilor se ghiceste un fir de vale, un adevarat canion care patrunde adinc intre Dilma cu Brazi si Piule; acolo se afla ascunse de padure si stincarii Pestera Zeicului, avenul de la Stina Tomii, Muchia cu Lastuni, o seama de locuri foarte interesante, dar greu accesibile.
Linga drumul forestier, ceva mai sus de gura Scorotei, pe partea dreapta a vaii, se afla o grota sculptata in peretii vinetii. Pe un povirnis lunecos, o potecuta dificila se catara mai intii pe un horn pamintos, apoi in desisul padurii pina la gura Pesterii cu Corali, splendid concretionata. Pestera este pusa sub ocrotire de catre organele judetene.
Pornind mai departe pe drumul forestier ajungem in dreptul vaii Jidarului. Aici trecem pe malul sting al Scocului Jiului. Prin deschizatura vaii se vede coama stincoasa a Muntelui Oslita. Continuind mersul pe soseaua forestiera admiram valea la fel de pitoreasca, avind de-o parte paduri batrine, de alta peretii din Muntele Diima cu Brazi. Dupa cca 15,5 km de la gura vaii Buta, sau cca 20 km de la Cimpu lui Neag, ajungem la gura vaii Ursu, cu privelisti spre muntele Coada Oslei, loc unde se gaseste cantonul silvic Cimpusel (cca 1 150 m). Aici ia sfirsit pitorescul traseu.
19. Canionul silvic Cimpusel - sub Virful Piatra Iorgovanului - saua Stanuletii Mici - Muntele Dragsanu - cabana Buta
Marcaj: triunghi rosu: cantonul silvic Cimpusel - saua Stanuletii Mici; banda rosie si triunghi albastru: saua Stanuletii Mici -saua Plaiului Mic; cruce rosie si punct albastru: saua Plaiul Mic - cabana Buta Durata: 6½-7½ ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Pornind de la cantonul silvic Cimpusel (1 130 m) revenim peste pod in drumul forestier principal si urcam la stinga. Urmam drumul care se mentine pe linga peretii La Table si dupa cca 1,5 km iesim in poiana de la gura piriului Stirbu. Un drum de acces lung de cca 200 m ne poate duce la casa de vinatoare Cimpusel (1 180 m) care ofera loc de refugiu, la nevoie. Trecem scocul sec al Jiului linga peretii vinetii de La Table si fara sa ne abatem pe drumul de acces la Casa de vinatoare parasim soseaua forestiera la stilpul cu sageti de linga rami-ficotie. Din acest punct se desprind trei trasee marcate cu triunghi rosu: unul spre saua Coada Oslei cu directia Pestisani, altul prin pasul Jiu - Cerna si saua La Suliti spre Tismana[10] si, ultimul - cel urmat de noi - spre muntele Piatra Iorgovanului.
Umplem bidonul cu apa din firavele suvite care se strecoara pe scoc si ne pregatim de urcus spre una din frumoasele portiuni ale traseului. Trecem poiana si urcam pe linga pepiniera Cimpuselului, pina linga deschizatura strimta a vaii Cheia Scocului. Un alt stilp de marcaj arata locul unde intram in padure, la piciorul muntelui Piatra Iorgovanului. Dupa o serpentina urcusul se domoleste intr-o rariste cu vedere spre rasarit spre Muntele Ciocanele, spre povirnisul Stanuletii Mici si spre piciorul Albele.
Parasind pentru scurta vreme muchia ocolim obirsia unui vilcel sec. Urcusul continua pe coasta, apoi pe cumpana apelor. Culmea acoperita cu molizi razleti si stinci este mai putin inclinata. Aproape la limita padurii se afla curmatura Gauroanelor (cca 1 605 m), din care se lasa in dreapta o poteca la izvorul si stina din Gauroane.
Din curmatura Gauroanelor poteca marcata urca pe piciorul stincos al virfului Piatra Iorgovanului, de unde ni se ofera o extraordinara priveliste asupra abrupturilor din Iaru, dar mai cu seama asupra celor din Gauroane si din Ciocane.
Caldarea Gauroane, o groapa cu pereti verticali, se adinceste intre muntii Piatra Iorgovanului si Stanuletii Mici. In peretele Stanuletilor Mici se distinge o pata de culoare inchisa, unde se deschide gura Pesterii cu Cui. Dealtfel, caldarea Gauroane este una din putinele, daca nu singura caldare glaciara sapata in calcare dolomitice din Carpatii nostri.
In timpul scurtelor popasuri privirea aluneca si inapoi, spre Scocu Jiului, unde se vede inca viu colorata Casa de vinatoare. Dincolo de Scoc se ridica faldurile culmilor Stirbu, Sarba, Ursu, pina sub cortina involburata a Oslei, o splendida replica de stinci si linii avintate in fata Iorgovanului, Albelor s.a.
Dupa un urcus peste lapiezuri ajungem in dreptul buzei superioare a caldarii Gauroane, a carei prapastie se vede in dreapta sub claile de calcar compact ale virfului Piatra Iorgovanului. Brazdata de lapiezuri si pilcuri de jnepeni pitici (Pinus mugo), panta spre virf devine mai putin accesibila. Cei care pot urca fara marcaj (turistii mai experimentati) direct spre strunga Palosului, despicatura ce separa claia sudica de cea nordica, vor descoperi un abrupt foarte interesant ce reteaza la vest tot muntele si ne lasa sa privim in salbatica si accidentata vale a Iarului. Dupa o astfel de priveliste putem ocoli pe la baza, pe versantul estic, claia de mijloc si claia nordica ajungind la poteca marcata cu triunghi albastru. Cei care urmeaza poteca marcata cu triunghi rosu se departeaza treptat de caldarea Gauroane, dar si de virful Piatra Iorgovanului, atingind creasta principala in saua Stanuletii Mici (cca 1 900 m).
In acest punct al traseului ia sfirsit marcajul triunghi rosu si intilnim poteca principala marcata cu triunghi albastru si banda rosie. Din sa putem sa ne abatem pe poteca marcata cu triunghi albastru care, spre stinga, urca la virful Piatra Iorgovanului. Este bine de stiut ca banda rosie ocoleste pe la nord acest virf, coborind in saua vestica.
Din saua Stanuletii Mici se disting, pe coama, doua imense blocuri albe de calcar dolomitic separate de strunga Palosului. Cota maxima (2 014 m) se afla pe blocul stincos din nord. Poteca marcata cu triunghi albastru urca peste lapiezuri si ajunge sub peretele nordic; folosind citeva trepte sapate in stinca se catara citiva metri pina la platforma ingusta a piscului, de unde se deschide o larga panorama: la nord si nord-est piscurile Retezatului central - Slaveiu, Retezatul, Peleaga, Papusa -find despartite de custuri joase; spre est se valuresc culmile calcaroase, mai scunde, ale Stanuletilor Mici, Albelor, avind ca fundal spinarea intinsa a Dragsanului si supla creasta Piule-Plesa; mai departe, spre est, isi ridica fruntile piscuri piramidale ale Custurii; spre sud, dincolo de valea Scocu Jiului se inalta pina aproape de inaltimea virfului nostru culmea Oslea, aparitie care, in mic, aminteste de profilul Pietrei Craiului - asa cum se vede aceasta dinspre rasarit. Relieful framintat al calcarelor continua in vecinatateo culmilor domoale ale Mehedintilor, la izvoarele Cernisoarei, unde putem vedea Ciucevele, un adevarat labirint de ascunzisuri albe si paduri dese, intunecate. Intre vaile Cerna, pe latura sudica, si Lapusnicul Mare, pe cea nordica, din virful Piatra Iorgovanului se vad boltite in spatele ultimelor piscuri calcaroase Stanuletii Mari platouri si cupole inainte de Muntii Godeanu: Paltina, Borascu, Galbena. Dupa popasul incintator pe acest tron imaculat al voinicului Iorgu Iorgovan, cel care - zice legenda - a despicat stincile cu palosul taind unul din capetele balaurului, parasim inaltimea si revenim in saua Stanuletii Mici in cca 10 minute. Aceasta ascensiune la virf (dus si intors) adauga la timpul de mers 34-40 minute. De aici, mai departe, vom urma spre est marcajul banda rosie si triunghi albastru, intr-adevar, linga triunghiul albastru pe care l-am intilnit pe virf (marcaj ce sfirseste, dupa un lung parcurs, tocmai in comuna Pui), se alatura banda rosie care insoteste poteca principala de creasta.
Pornim spre est pe un platou usor valurit, apoi ocolim pe versantul nordic cele doua virfulete ale Stanuletilor Mici (abrupt la sud si la est), si ne apropiem din nou de creasta. Dupa un nou ocol fara dificultati ajungem in saua Albele (cca 1 890 m). Spre est se ridica de-a curmezisul virful Albele (2005 m), pe care il urcam piezis spre umarul sudic. Atingem muchia sudica Albele la cota 1 950 m, cu cca 50 m mai jos de virf, pe umarul sudic al muntelui Albele unde se dezvaluie brusc noi orizonturi spre Dragsanu, Piule si noianul de munti ingramaditi spre nord-est in regiunea Slaveiului si Pelegii. Dupa un scurt popas, in care adimiram inca o data privelistea tinutului Pietrei Iorgovanului, coborim spre nord pe un vilcel sec, taiat abrupt intre Albele si Capatina Albelor. Catre baza, vilcelul devine tot mai ingust si adinc, un mic canion, apoi se evazeaza in pasunile prin care se dreneaza Scocu Dragsanului. Lasam astfel in urma tainele calcarelor si patrundem in tinuturile austere ale cristalinului.
Din punctul de joctiune a jgheabului pe care am coborit din muntele Albele cu Scocu Dragsanului poteca coboara putin si traverseaza o ripa rosiatica, despicata ca o rana pe pajistea neteda si verde a Muntelui Dragsanu. Daca urcam pe firul piriiasului din dreapta ripei ajungem la izvorul La Bolborosi (cca 1 870 m), loc de popas pe panta intinsa a Dragsanului.
De la izvoarele La Bolborosi urcam cca 15 minute pina ce poteca larga si circulata isi domoleste urcusul.
Trecem peste un mic platou cu lacsor, apoi patrundem treptat pe fata nord-vestica a spinarii Dragsanului. In dreptul virfului Dragsanu (2080 m) poteca coboara putin catre stinga si intra pe o alee intre jnepeni. Urmarim cu atentie firul potecii marcate, deoarece in jnepeni o serie de poteci se razletesc pe panta sau spre culme. Coborim lent, paralel cu linia crestei (dreapta) napadita de desisuri de jnepeni, in acest desis se ramifica unul din firele potecii marcate pe care se face accesul la virful Buta (1 971 m).
Dupa ce trecem prin dreptul virfului Buta iesim din jnepenis pe golul de munte, sub linia de creasta. Dupa citeva minute de coborire lenta, avind in dreapta jnepenisuri, iar in stinga platoul cu Lacurile Papusii, ajungem la indicatorul cu sageti din saua Plaiului Mic (1 879 m), importanta rascruce de drumuri turistice si ciobanesti.
Incepind de aici parasim linia de creasta si marcajele banda rosie si triunghi albastru si vom cobori la dreapta calauziti de marcajele cruce rosie si punct albastru (tr. 2 si 17), timp de ½ ora pina la cabana Buta (1 580 m). Pentru descrierea ultimei parti a traseului 19, a se vedea finele traseelor 2 si 14.
20. Cantonul silvic Cimpusel - valea Soarbele - valea Paltina - Gura Apei
Marcaj: triunghi rosu[11]: Cantonul silvic Cimpusel - Casa de vinatoare Cimpusel; punct rosu casa de vinatoare Cimpusel - gura piriului Paltina; punct albastru: gura piriului Paltina - Gura Apei Durata: 8½-9½ ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna.
Traseul pitoresc leaga cele doua drumuri forestiere, de pe vaile Scocu Jiului si Lapusnicul Mare, printr-o poteca marcata ce trece peste creasta principala, la limita dintre Muntii Retezat si Muntii Godeanu.
Fig 10
Ca si la traseul 19, prima parte se desfasoara intre cantonul silvic si casa de vinatoare Cimpusel (1,5 km pe drum forestier, cca 15 minute de mers). De la podul peste Scocu Jiului continuam sa mergem pe drumul forestier, lasind in stinga casa de vina-toare, iar in dreapta poteca traseului 19 (triunghi rosu).
Urcam domol pe drumul forestier inca 1,8 km prin splendidele locuri ale vaii Scocul Jiului pina la capatul drumului forestier, situat putin mai departe de confluenta piraielor Soarbele (nord) si Sarba (sud). In poiana de la capatul drumului (timp: 45 minute) lasam inspre vest poteca si marcajul triunghi rosu[13], spre Tismana, si urcam poteca paralela cu scocul sec al vaii Soarbele, care se afla in dreapta noastra. Dupa cca 10 minute de la capatul drumului forestier trecem scocul pe malul sting si urcam prin padure aproape de firul vaii. Trecem de citeva ori de pe un mal pe celalalt, pentru ca dupa 40 minute de urcus de la drum sa ne stabilim pe malul sting. Treptat ne departam de firul apei spre dreapta, urmarind o serie de serpentine pe pragul glaciar inferior al vaii Soarbele. Ajungem la limita padurii. La golul de munte poteca se estompeaza; ea reapare linga ripa cu apa din stinga noastra. Poteca taie din nou serpentina pina catre 1 600 m altitudine linga mlastinile din preajma stinei Soarbele. Ocolim mlastina pe linga stina, apoi urcam paralel cu piriul Soarbele. Dupa cca 12 minute de la stina trecem pe linga dolina in care se afla Taul fara Fund. Trecem piriul pe malul sting si urcam in lungul morenei care separa piriul de un torent paralel. Mai sus traversam morena spre dreapta si sosim in caldarea superioara Soarbele, in apropierea unui lac in mare parte colmatat.
Fara sa ne apropiem de acesta, pornim la dreapta (est) pe marginea pragului glaciar spre dunga inierbata a potecii care urca 150 m diferenta de nivel spre est pina in saua sudica Soarbele. De aici se deschide o priveliste larga asupra caldarii si vaii Soarbele, ca si asupra Muntelui Iaru, o lama de calcar ce se interpune intre noi si marele perete vestic al Pietrei Iorgovanului. Dealtfel, prezenta coplesitoare a abruptului ne va atrage atentia pe toata durata urcusului pina in saua Soarbele.
Din sa urcam exact pe culme spre nord, pe vechiul itinerar al potecii care leaga plaiul Cernisoarei cu saua Soarbele. Dupa cca 15 minute evitam panta mare a virfului Soarbele si urcam spre nord-est pe poteca ce se strecoara piezis pina la saua Soarbele (1 930 m), unde ajungem dupa 3½- 4 ore de la plecare. Aici, pe creasta principala, intilnim poteca marcata cu banda rosie care face legatura intre Muntii Retezat si Muntii Godeanu. In sa se vede clar si separatia intre calcare si cristalin. Dealtfel, in partea ocupata de calcare observam prezenta unor doline, avene si lapiezuri, in timp ce in partea ocupata de cristalin (Muntele Soarbele), grohotisurile si lespezile sint prezente peste tot. In partea cristalina, la vest de sa, se afla un izvor ascuns intre lespezi - nu departe de poteca.
Din curmatura Soarbele incepe o coborire da lunga durata intr-un sector de munte salbatic. Din sa urmarim directia spre muchia ce se zareste la oarecare distanta si care desparte spre nord obirsia a doua vilcele.
Poteca apare dupa citeva minute de coborire, adincita pe muchia observata imediat sub sa (cca 1 850 m). Din acest loc ea se lasa in caldarea inierbata din stinga (vest) in serpentine dese. Pe fundul acestei caldari (cca 1 650 m), inundata de brusturi, se aduna piraiele de obirsie ale vaii Paltina. Caldarea pe marginea careia ne aflam este suspendata deasupra abruptului inchis intre Muntele Paltina, la vest si cleanturile impadurite ale Stanuletilor Mari, la est.
Ocolim caldarea pe marginea estica, traversam vilcelul sec de deasupra limitei padurii si patrundem intr-o poiana unde orientarea este mai dificila, deoarece poteca se pierde in iarba inalta. Imediat linga liziera padurii coborim cca 40 m diferenta de nivel in unghi de 45 la dreapta, pe la baza abrupturilor ce se pravale din virful Stanuletii Mari. La intrarea in padurea de molid poteca este continua, singura dificultate fiind coborirea obositoare pe panta mare, in plina padure. Serpentinele se inlantuie parca nesfirsite pina in lunca, unde panta se domoleste treptat si poteca se apropie de firul apei Paltina, ce merge in stinga noastra. Dupa aproape 2¼ ore din saua Soarbele iesim in Lunca Berhina (cca 1215 m), la drumul forestier din valea Lapusnicului Mare. Aici se afla un indicator cu sageti si o banca pentru odihna. Dupa un mic popas pornim pe sosea la vale, urmarind marcajul punct albastru (vezi si tr. 17). Dupa cca 2½ ore de mers, timp in care nu parasim drumul forestier, ajungem la Gura Apei (998 m), in zona santierului hidroenergetic. Ne putem instala cortul linga fosta cabana forestiera Branul, sau coborim la cabana Gura Zlata (12 km).
21. Gara CF.R. Sarmizegetusa - Clopotiva - cabana Gura Zlata
Marcaj: cruce rosie Durata: 5½-6 ore Caracteristici: traseu accesibil vara si iarna
Acest traseu deosebit de pitoresc pentru cel ce mergeau pe jos este acum modernizat si parcurs de autobuze, camioane si autoturisme. Datorita circulatiei intense, drumetii vor aprecia mai putin peisajul pitoresc al vaii Riului Mare care desparte Muntii Retezat de Muntii Tarcu.
De la gara C.F.R. Sarmizegetusa intram in localitate si, oricit am fi de grabiti, este recomandabil sa vizitam muzeul local, ca si ruinele capitalei Daciei romane, Ulpia Traiana-Sarmizegetusa. Ceea ce ne retine atentia este mai ales muzeul in aer liber, ruinele Palatului Augustalilor, Forumul Roman, Arena Gladiatorilor etc.
Vechiul marcaj banda rosie, transformat in cruce rosie, este prezent mai ales din comuna Clopotiva, localitate la poalele muntilor, la cca 3 km de Sarmizegetusa. La inceput traversam pe un sleau care se atine pe linga ogoare si livezi. Dupa cca 45 minute de la gara ajungem in centrul comunei Clopotiva, la DN 68, care leaga satul Cirnesti cu localitatea Ostrov si comuna Clopotiva. Aceasta localitate, pina nu de mult un sat uitat la poalele muntilor, este prinsa de curentul innoitor pe care l-a adus aparitia santierului Hidrocentralei Clopotiva-Riul Mare. Din centrul comunei, unde casele au o arhitectura specifica zonei de tranzitie intre cele din Hateg si Caransebes, inaintam pe drumul asfaltat care duce pe valea Lapusnicului. Pina la punctul La Greble, loc unde valea se strimtoreaza, trecem pe linga baracile muncitoresti si pe linga santierul galeriei de fuga al Hidrocentralei Clopotiva aflata pe pantele vestice ale vaii. Dupa cca 3 km din Clopotiva sosim in punctul si statia I.T.A. Brazi-ramificatie, loc unde se desprinde, peste riu, soseaua spre satul Brazi si comuna Riu de Mori.
De la ramificatie, volea Riului Mare devine tot mai frumoasa, cu lunci largi alternind cu strimtori si chei, versanti cu paduri si stincarie aspra. Pe tot parcursul intilnim "salase' taranesti sau baraci ale santierului. In marele cot al vaii, unde se afla Statia hidrologica de la Casa Verde (9 km din Clopotiva), se desprinde o sosea spre cariera de pe valea Jurii. De aici soseaua patrunde in Cheile Runcului, in mijlocul carora trecem pe malul rasaritean al vaii. Ne aflam la limita nord-vestica a Parcului national Retezat.
Apele Riului Mare formeaza bulboane adinci si limpezi, bogate in pastravi care atrag numerosi pescari amatori, pe care ii putem observa pe malul apei sau catarati pe stincile din mijlocul suvoaielor de apa.
Dupa aproape 20 km trecem prin dreptul baracilor santierului coloniei T.C.H. Bradete! de la Gura Zlata, iar ceva mai sus ajungem la o ramificatie a drumului. O ramura nemodernizata urca pe coasta ducindu-ne pe valea Zlatuia; drumul modernizat trece podul de beton si ajunge la complexul de cabane si vile de la Gura Zlata (775 m; 21,5 km din Clopotiva). In fata cabanei turistice se afla si statia de autobuze. In apropiere exista o pastravarie.
22. Cabana Gura Zlata - Tomeasa - Gura Apei
(Sosea modernizata 9 km, apoi drum de santier 3 km) Durata: 2¾-3 ore Caracteristici: traseu accesibil si iarna.
Acum, acest traseu pe sosea modernizata[14] este o cale directa de acces spre frumusetea salbatica a muntilor nostri, si spre santierul in care oamenii muncesc cu eroism pentru valorificarea potentialului energetic al Riului Mare - nascut din trei riuri bogate: Lapusnicul Mare, Lapusnicul Mic (Branul) si Riul Ses. Fiecare din vaile acestea ascund comori de energie dar si de frumusete.
Intr-adevar, in perioada actuala drumetii se simt stinjeniti de forfota masinilor grele si a exploziilor; dar, odata terminata lucrarea, undele azurii ale acestui lac vor adauga inca o perla la siragul bogat al nestematelor Retezatului.
Pentru cei ce vor sa strabata pe jos aceasta frumoasa zona de munte, redam in continuare citeva aspecte ale traseului. De la cabana Gura Zlata, la colonia Tomeasa si chiar pina la Gura Apei circula curse muncitoresti si numeroase camioane.
Dupa cca 15 minute de mers de la cabana Gura Zlata, traversam piriul Bistra (Bodul); dincolo de pod valea se ingusteaza si apar stincariile care inlantuie cheile Riului Mare. Peretii de la Cioaca Albinului (vest), ca si povirnisurile mohorite din Cioaca Porumbelului (est) aduna sumedenie de izvoare care se string in santurile mereu pline ale soselei. Curbele strinse sau largi si panta mare obosesc pe cei care urca pe jos, cit si pe conducatorii auto. Dupa cca 15 km de la plecare ajungem la gura vaii Netis (Piriul Pietrii), pe care urca un drum modernizat. Prin luminisuri se zareste ametitor agatata pe versant soseaua de santier de pe valea Netis, care serveste de aces la inaltimea carierei. La sud de gura Netisului valea se ingusteaza din nou, Dupa cca 7,5 km de la cabana ea se largeste din nou, loc unde se afla colonia Tomeasa. Aici drumetii gasesc un punct alimentar, o cantina si, in caz de nevoie, un dispensar. Tot in cadrul organizarii santierului, in caz de nevoie, se poate apela prin radio pentru alertarea echipei Salvamont Hunedoara.
De la Tomeasa soseaua serpuieste pe vale si se apropie de baraj, aflat mai sus de baraci cu cca
2 km. In perioada constructiei este necesara ocolirea zonei de lucru pe noua sosea construita pe versantul vestic, care se rezolva urmarind si respectind instructiunile monitorilor de circulatie ai santierului. Dupa cca 10,5 km de la plecare lasam in urma strimtoarea de la Tomeasa si iesim in largul luncii de la gura Riului Ses.
In zona viitorului lac de acumulare doar drumurile pe Riul Ses si pe Lapusnic ramin cu traseu! vechi. Linga acestea apar noile drumuri de acces spre punctele de lucru. Daca dorim sa raminem aici, urcam pe drumul forestier din valea Lapusnicului Mic (Branul) si dupa cca 300 m sosim in lunca din fata fostei cabane firestiere Branul, unde putem instala cortul.
Cel mai comod este sa coborim la cabana Gura Zlata (12 km), fie pe jos, fie cu masinile santierului.
23. Cabana Gura Zlata - Lacul Zanoaga - La Crucea Trasnitului - Lacul Bucura
Marcaj: triunghi rosu: cabana Gura Zlata - platoul Rades; cruce albastra si triunghi rosu: platoul Rades - Lacul Bucura Durata: 8¾-9½ ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna, datorita avalanselor si poleiului
Turistii care se afla la cabana Gura Zlata (775 m) urca de obicei spre Lacu! Zanoaga, de unde au mai multe posibilitati de drumetie: spre Gura Apei (tr. 24 invers); spre Muntele Judele si cabana Pietrele (tr. 7 invers); traseul nostru (23) - fie spre Lacul Bucura, fie spre Lunca Berhina (combinat cu tr. 25). Pentru drumetii care vor innopta in cort pe malul Lacului Bucura acest traseu constituie una dintre cele mai placute excursii din zona de vest a Muntilor Retezat.
Fig 11
De la cabana Gura Zlata coborim pe soseaua modernizata spre colonia T.C.H. Bradete!, iar la pod intram la dreapta pe drumul care urca pe malul estic al vaii. Dupa citeva minute ajungem in poiana de la gura piriului Zlata.
Chiar la gura vaii Zlata se afla cabana Punctului de control C.M.N. al Academiei, iar in apropiere cabana de vinatoare Gura Zlata. Din acest loc intram pe poteca din valea Zlata. Traversam apa piriului Zlata si ajungem foarte repede la gura vaii Radesu (Aradesu) Mare (cca 815 m). Retrasa in padure, pe valea Zlatuia, se afla intrarea in Rezervatia stiintifica Gemenele - Tau Negru. Lasam spre est poteca nemarcata care conduce in rezervatie si de la stilpul cu sageata intram pe valea Radesu Mare (sud). Urcam pe linga piriu cca 10 minute, apoi de la un alt stilp cu sageata parasim firul vaii. Urmeaza un lung urcus pe coasta estica a muntelui Cioaca Porumbelului, inainte de a parasi valea, ne aprovizionam cu apa pentru citeva ore.
Traversam in padure trei viroage, uneori fara apa, alteori cu mici piriiase si dupa 1½ ra de la gura vaii Radesu Mare ajungem pe culmea Cioaca Porumbelului. Poteca trece pe culme, pe linga virfurile scunde ale Radesului Mic, abatindu-se uneori pe fata vestica a muntelui. Aproape de limita superioara a padurii se afla molizi prabusiti. Iesind la gol, zarea devine cuprinzatoare si ofera privelisti spre virful Gugu si culmea intinsa a Muntelui Branu. Poteca urca acum pe linga culme, depasind o veche cabana pastorala acum stina Sinpetrilor aflata in apropiere. Dupa un scurt popas la izvor urcam mai departe cautind locuri cu priveliste mai interesanta. Ne strecuram printre tufe de jneapan, urmarind firul clar al potecii si stilpii metalici destul de rari. Sub virful Radesu Mare (2085 m) panta se domoleste; -evitam virful taind pieptis pantele sale sud-vestice pina in platoul Rades - Zlata la indicatorul de marcaje de la rascrucea traseelor 7, 23, 24 si 25. ATENTIE! pe portiunea de poteca de la cantonul pastoral pina pe platou si mai ales pe platou ipina deasupra caldarii Zanoaga exista pericol de ratacire pe timp de ceata. Pentru evitarea neplacerilor cauzate de eventuala pierdere a directiei de mers se va urmari cu strictete poteca si, la nevoie, se va verifica unghiul de mars cu ajutorul busolei. Timp de mers pina la ramificatie: 4½-5 ore. Din dreptul indicatorului, avind acum marcajele triunghi rosu si cruce albastra, ne indreptam spre est urmarind firul potecii pe platoul intins dintre virfurile Radesu Mare si Zanoaga, la nord, si virfurile Zlata si Secherilor, la sud, Daca avem timp si vizibilitate buna ne putem abate spre sud cca 300 m, pina in buza caldarii Zanoaga. Aici putem privi o salbatica arie acoperita cu lespezi si jnepeni in care se odihnesc apele unui lac superb - Zanoguta, Imaginea frumoasa este completata cu fundalul zimtuit al crestelor Stanuleti - Piatra Iorgovanului, trimitind reflexe de argint sub incidenta razelor de soare.
Dupa 20 de minute de la stilpul cu sageti, ajungem la marginea estica a platoului Rades - Zlata, unde ni se deschide panorama caldarilor largi in care se adapostesc lacurile din bazinul Zanoaga -Judele. In apropiere se intinde oglinda albastra a iezerului Zanoaga, inconjurat de creste pietroase si pajisti.
Poteca coboara iute o diferenta de nivel de citiva zeci de metri, pe linga izvoare bogate, tributare lacului. Ajungem pe malul sudic al oglinzii de apa a Zanoagei si poposim la riul Zanoaga - un suvoi molcom abia adunat din apele lacului. Timp de mers: 5- 5½ ore de la cabana.
Linga bordeiul de la Zanoaga intilnim poteca marcata cu punct rosu spre Muntele Judele (tr. 7) si coborim insotiti de marcajele cruce albastra si triunghi rosu. Poteca se mentine pe partea stinga a vaii Zanoaga prin coridorul taiat in "padurea' de jnepeni pina la gura piriului Zanoaga, loc unde piriul Judele preia si undele Zanoagei. De aici incepe un urcus destul de putin agreabil spre sud-est, printre pilcuri de padure, apoi prin jnepenis si poieni, pina ce iesim la gol, pe spinarea Slaveiului, in locul La Crucea Trasnitului. ATENTIE! pe timp de ceata, aici orientarea este dificila. In lipsa stilpului cu sageti, demontat de ciobani, ne mentinem pe mijlocul culmii Slaveiului avind alaturi si marcajul punct galben, care urca aici din valea Lapusnicului Mare. Sub virful La Clince (2074 m), o movila cu lespezi ocrotind un bordei cu vite (asezat pe panta nord-vestica), poteca principala de creasta reuneste toate marcajele: triunghi rosu, cruce albastra, punct galben, semne ce ne vor tine tovarasie pina in caldarea Bucurei.
De sub virful La Clince, pe care il evitam pe la nord-vest, patrundem in urcus treptat in zona alpina, bucurindu-ne de o larga panorama atit spre tinutul abia parasit al Zanoagei si Judelui, cit si spre ulucul prelung al Lapusnicului Mare, taiat paralel cu creasta principala de sud; aceasta ofera, la rindul ei, succesiunea piscurilor din Custura pina in Murariu si Gugu.
Creasta acoperita cu stincarii lasa prapastia spre nord. Poteca noastra iese pe platoul Voileasa, apoi se abate usor pe versantul dinspre valea Lapusnicului Mare, fara perspectiva. Ocolim astfel pe piciorul sudic ce coboara din punctul La Turcei, apoi putin la nivelul obirsiei vaii Turcei. Mai jos cu o treapta se odihnesc apele Taului Turcei. Poteca traverseaza mai intii prin nisa vestica (izvor si laculet), un loc frumos de odihna, apoi prin nisa estica, de unde panta se accentueaza si ne poarta din nou spre cumpana culmii; in felul acesta vom evita apropierea de peretii caldarii Slaveiului, deosebit de bine reliefata. Ea se deschide brusc la marginea sudica a culmii Slaveiului. Dupa cca 7½ ore de la plecare ne aflam aproape de linia crestei, in dreptul virfului Dosu Slaveiului (2344 m). Urcusul nu mai constituie o problema, poteca aflindu-se si ea la cca 2 300 m. Pastram distanta egala fata de creasta si buza caldarii Slaveiului, apoi, pe linga mormanele de lespezi care anunta virful Slaveiu (2347 m), traversam un mic platou, din care coboara spre sud-est Muntele Coada Slaveiului, o insiruire de turnuri si prisme de stinci negre si greu accesibile. Platoul sfirseste linga saua La Pintenul Slaveiului cu un povirnis deschis deasupra feericei caldari care adaposteste cele 16 lacuri din complexul Bucurei.
Oglinzile taurilor risipite cu darnicie pe treptele diferentiate ca altitudine sint ocrotite de cea mai inalta si atractiva creasta - Slaveiul, Judele, Bucura, Custura Bucurei, Peleaga - care prin inlantuirea custurilor parca joaca in jurul blindelor si linistitelor lacuri glaciare.
Mai aproape de noi Lacul Ana, apoi Lia si, peste toate, sus pe pragul ce coboara din Peleaga - Lacul Bucura -, sint privelisti de prima importanta in peisajul Retezatului.
Din saua La Pintenul Slaveiului coborim panta mare pe poteca buna si clara care taie piezis pe linga lespezile pravalite din virful Slaveiului. Acest sector este inaccesibil pe polei sau zapada intarita, fara mijloace speciale de catarare. De asemenea, sectorul este expus avalanselor in timpul iernii. Poteca atinge nivelul treptei superioare glaciare de linga Pintenul Slaveiului si coboara pe linga un izvor. Intra pe pragul inferior intr-o zona framintata, cu stinci si jnepenis, in care firul potecii se mai pierde printre lespezi. Tolusi, poteca de coborire se orienteaza usor spre stinga si ne conduce la stilpii de marcaj sau la marcajele de pe steiuri pina in caldarea principala. Aici se tes o sumedenie de poteci ciobanesti. Itinerarul nostru trece perpendicular peste piriul Ana si dupa un mic platou cu pasune iasa in stinga Lacul Ana. Ultimul urcus (cca 50 m diferenta de nivel) se desfasoara pe o poteca clara cu cele trei marcaje cunoscute. Urcam pragul bolovanos deasupra caruia sint stavilite apele marelui Lac Bucura si dupa 9- 9½ ore de la plecare sosim pe malul Lacului Bucura (2040 m) la stilpul cu sageti. Cei care ajung aici spre seara pot campa doar linga lac, drumul pina la cabana Pietrele masurind prea mult (3-3¼ ore).
24. Gura Apei - Lacul Zanoaga - cabana Gura Zlata
Marcaj: cruce albastra: cabana Gura Apei - Lacul Zanoaga; triunghi rosu: Lacul Zanoaga - cabana Gura Zlata Durata: 8½-9 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
De la Gura Apei trecem apa riului Lapusnicul Mare si urcam peste pietraria rambleului de la soseaua de contur a viitorului lac de acumulare.
Pina ce iesim din zona santierului inaintam mai greu si trebuie sa cautam cu atentie inceputul potecii pe piciorul muntelui Zlata. Ea se afla la cca 300 m nord-vest de confluenta Lapusnicelor. Incepem urcusul pe serpentinele taiate pe panta mare si impadurita. Semnele cruce albastra ne insotesc in urcusul fara perspectiva, pina aproape de limita superioara a padurii. La limita padurii poteca ne poarta pe pante mai domoale. Trecem pe linga jnepenisurile de la stina Zlata si urcam spre culme. Depasim pe la sud virful Zlata (2142 m), apoi gurguiul virfului Pirgu Radesului (2080 m) si sosim pe culme pe platoul dintre Pirgu Radesului si virful Secherilor la cca 2090 m. Poteca buna substituie marcajele cam rare. Coborim spre nord-est, pe platoul dintre caldarea Zanoguta (est) si povirnisurile izvoarelor piriului Din Zlata.
Dupa cca 4 ore de la Gura Apei ajungem pe mijlocul platoului Rades - Zlata, ia stilpul cu sageti (cca 2075 m), unde se racordeaza si traseul 23 marcat cu triunghi rosu (tot aici ne vom intoarce si dupa vizita la Lacul Zanoaga). ATENTIE! Pe timp nefavorabil, pe acest platou orientarea este dificila (vezi si tr. 23).
Spre Lacul Zanoaga - obiectivul central al excursiei - pornim de la stilpul cu sageti, spre est, urmarind firele potecii marcate cu cruce albastra si triunghi rosu descrisa la traseul 23. Dupa cca ¾ ora de la stilpul de marcaj ajungem pe malul sudic al Lacului Zanoaga (1 995 m) linga bordeiul ciobanesc, care serveste si ca refugiu pe vreme rea. Imprejurimile sint foarte frumoase; caldarea larga, cu deosebire spre sud, este ocupata de Lacu! Zanoaga, a carui oglinda intinsa si adinca este una dintre cele mai renumite. Peretii caldarii sint mai putin apasatori, iar crestele Zanoagei si Seselor Mici departate spre nord lasa imprejurimilor un spatiu larg. Spre sud, in adincimile vaii Judele covoare imense de jnepeni si zimbri (Pinus cembra) si, mai jos, de molizi, lasa impresia unui tinut neumblat. Cu toata salbaticia, carari taranesti se tes prin labirinturi de jnepeni legind Zanoguta si Zanoaga de cotloanele caldarilor ascunse dupa praguri pina catre fruntile Slaveiului, Sintamariei si Muchiei Ascutite.
Dupa popasul de la Lacul Zanoaga revenim pe acelasi traseu (cca % ora) la stilpul cu sageti din platoul Rades - Zlata. Aici ne vom desparti de poteca marcata cu cruce albastra si pornim spre nord-vest pe traseul marcat cu triunghi rosu (tr. 23 in sens invers).
Strabatem pe latura sud-vestica versantul ce coboara din virful Rades (Arades), acoperit partial cu jnepeni, apoi, dupa ce trecem peste creasta scurta Cioaca Radesului, ne apropiem de crestetul culmii Radesului pe care coborim orientindu-ne dupa poteca si stilpii de marcaj. In apropiere de limita superioara a padurii se afla cantonul pastoral Radesu Mare, loc cu priveliste mai ales spre Muntii Tarcu. De la canton in jos apar in cale trunchiuri uscate de molizi si, tot mai rar, pilcuri de jnepeni. Intram in padure. Din saua Radesului parasim culmea cu acelasi nume spre dreapta (nord) si ne lasam pe versantul pe care serpentinele potecii ne poarta pe coastele muntelui Cioaca Porumbelului. O ultima serie de serpentine ne conduce spre piriul Radesu Mare si apoi la gura acestei vai (890 m). Sosind in valea Zlata, linga poteca de acces spre Rezervatia stiintifica, coborim pe vale pe linga casele catunului si Casa punctului de control a Academiei. Acum ne afam la intrarea pe valea Riului Mare, linga cabana Gura Zlata, ale carei cladiri se zaresc prin frunzisul luncii de pe malul opus. Coborim pe drumul spre Bradetel, apoi la sosea, trecem podul si urcam pe malul sting pina in fata cabanei Gura Zlata (775 m).
25. Cura Apei - I.F. Slaveiu - Cracu Slaveiului - Lacul Bucura
Marcaj: punct galben Durata: 7¼-8 ore Caracteristici: traseu nerecomandat iarna
Prima parte a traseului, de la Gura Apei (993 m) la Lunca Berhina, unde se afla cabana l. F. Slaveiu, cale de 10,5 km, traseul marcat cu punct galben si punct albastru se suprapune cu soseaua forestiera.
Pornim de la Gura Apei pe soseaua forestiera, care de aici si pina la Lunca Rotunda se va situa sub nivelul lacului de acumulare. La cca 1 km de la plecare, valea Lapusnicului Mare se ingusteaza si intram intr-un defileu pitoresc, lung de cca 1,3 km. Iesind din defileu, valea desi se mai lateste ramine totusi incorsetata intre povirnisurile muntilor Zlata (nord) si Borascu (sud). Dupa aproape 3 km trecem prin dreptul unei poieni in care s-au cladit cabanele l. F, Piriul Cascadelor. Piriul Cascadelor - cu nume ctit de sugestv - "se arunca' in Lapusnic ceva mai la est de cabane. Treptat, patrundem in lunca tot mai iarga punctata cu poieni si luminisuri de la Lunca Rotunda - frumos tinut de odihna, unde se afla case silvice si Casa punctului de control a Academiei R.S.R. Dupa un scurt popas reluam traseul si dupa cca 7,3 km de la plecare traversam Lapusnicul Mare pe pod., inaintam pe malul drept pe linga coaste impadurite, apoi iesim in poiana plina de lespezi de la gura vaii Judele (cca 8 km de la cabana). Trecem podetul peste apa Judelui si mergem mai departe pe sosea. Valea este larga dar impadurita; dupa cca 10 minute iesim in luminisurile din Lunca Berhina. La cca 9,3 km trecem prin dreptul fostei ramificatii a potecii marcate cu punct galben, ramificatie acum parasita si inaintam inca cca 1,2 km pina aproape de podul peste Lapusnicul Mare. Inainte de pod se desface in stinga un drumeag scurt care permite accesul la cabana l. F. Slaveiu (1 210 m), azi parasita. La ramificatia drumului, traseul 17 (marcaj punct albastru) se desparte de traseu! 25 (marcaj punct galben). Timp de mers pina aici 2¼ ore.
Dupa un popas de cca 10 minute ne alimentam cu apa pentru cca 5 ore si ne pregatim de urcus. Poteca incepe linga cabana. Primele semne de marcaj apar chiar la piciorul pantei, urmarind mereu poteca. Aceasta se apropie putin de un piriias, apoi se abate la dreapta direct pe culme. Ajunsi pe panta cu directie sud-nord incepem un urcus prin padurea batrina (fag cu molid), pe alocuri cu copaci seculari, alteori cu lastarisuri tinere. Dupa cca o ora de urcus trecem printr-o poienita situata pe un loc mai neted, de unde poteca coteste usor spre dreapta. Reluam urcusul pe versantul impadurit, trecem peste trunchiuri rasturnate si ajungem intr-o poienita la cca 1 640 m, inconjurata de molizi tineri, semn ca ne apropiem de limita superioara a padurii. Printr-un luminis cu ruguri de mure, la sud se vad peretii Stanuletilor Mari iesind din adincul vaii. Poteca noastra urca dirr nou pe panta in padure si razbate in poiana din preajma golului, pe umarul sudic al muntelui unde se afla bordeiul vinatoresc Coasta Slaveiului. In aceasta poiana, mai ales cind venim de sus, avem greutati de orientare, (n iarba inalta marcajul lipseste, iar stilpii au fost smulsi de la locul lor. Singurul reper sigur este bordeiul, de obicei parasit, pe care se afla un marcaj mai mare. Ceva mai jos se afla buturile unui izvor innamolit. Timp de urcus de la I. F. Slaveiu pina aici 1¾ - 2 ore.
La bordei - in preajma caruia ar fi posibila amplasarea unei frumoase cabane turistice - poposim atit pentru odihna cit si pentru a admira incununarea muntilor Piule - Iorgovanu, alaturi de fruntile Paltinei si Borascului. De la bordei in sus orientarea inca mai sta sub semnul atentiei deosebite. Pornim in urcus pe culmea ce incepe din spatele lui, avind in stinga un vilcel, iar in dreapta panta muntelui pe care am urcat.
Dupa cca 15 minute de urcus culmea se ingusteaza. Pe stinga se adinceste pilnia unei ravene; pe fundul ei, in verile ploioase, se afla un izvor la care se poate cobori pentru apa. Urcusul continua inca putin pina ce atingem culmea cu directia sud - nord ce se desprinde din virful Coada Slaveiului si se termina in valea Lapusnicului, in apropiere de gura vaii Paltina. Aici, la cca 1 800 m, lasam ultimele pilcuri de molizi in urma noastra. De pe un gurgui al culmii avem o priveliste excelenta spre Muntii Tarcu, Muntii Godeanu, cit si spre Stanuleti si Iorgovanu.
Din acest punct schimbam directia de mers cu 90 la stinga, ca sa urcam pe creasta ce culmineaza sub virful Coada Slaveiului, acoperit cu desisuri de molizi si jnepeni. Dupa citeva minute de urcus pe creasta, poteca si marcajul, acum clare, se abat pe fata sud-estica printre molizi razleti. Fara sa patrunda pe creasta principala a Muntelui Slaveiul, poteca urca pina aproape de cumpana apelor, apoi coteste spre nord-est si merge paralel cu aceasta. Traversam pe deasupra ravenelor si dupa un parcurs in arc de cerc prelungit, iata-ne pe platou. Poteca se mai abate inca o portiune de drum pe fata sudica ocolind jnepenii, dar revine pe platoul liber de tufarisuri in saua La Clince, in apropiere de locul numit La Crucea Trasnitului. Pe latura nordica a platoului se afla si stilpul deteriorat situat la raspintia traseelor 23 si 25. Timp de mers: 5¼-5¾ ore. Incepind de aici poteca de culme are trei semne de marcaj: punct galben, triunghi rosu, cruce albastra - toate insotind traseul pina la Bucura. Pentru restul parcursului pina la Lacul Bucura putem urmari descrierea de la traseul 23, unde ajungem dupa inca 2-2½ ore de mers.
Muntii Retezat sint cunoscuti de marea majoritate a turisilor, mai ales prin excursiile organizate in timpul verii. In ultimul deceniu, grupuri tot mai numeroase patrund iarna in masiv, datorita dezvoltarii alpinismului si schiului, cit si drumetiei de iarna. Dintre traseele accesibile iarna drumetilor obisnuiti sint in primul rind cele care reprezinta caile de acces de la poalele muntelui spre cabane. Astfel, sint deschise tot timpul anului traseele spre cabana Pietrele (tr. 1), spre cabana Cimpu lui Neag si spre cabana Gura Zlata (tr. 21). Mai dificil este accesul la cabana Buta (tr. 3) si aceasta mai ales cind dupa ninsori proaspete drumul forestier de pe valea Butei este infundat.
In timpul iernii toate traseele de acces, mai ales dupa ninsori bogate, sint mai dificile si necesita un timp mai lung cu 30-50% fata de cel de vara.
Deosebit de important este ca drumetii care intra iarna in Muntii Retezat sa fie insotiti de cunoscatori ai traseelor de iarna, sa aiba echipament adecvat, conditie fizica in acord cu eforturile diferite fata de cele din sezonul estival, dar mai cu seama sa stie sa schieze si sa foloseasca virzobii.
In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt citeva trasee de iarna ce pornesc de la cabane spre punctele de mare interes turistic si pe itinerare mai ferite de pericolul avalanselor.
Pentru aceste trasee se impun unele masuri care includ nu numai o perfecta orientare pe orice vreme, dar si o rezistenta fizica foarte buna. Dintre obiectele strict necesare pentru traseele de iarna din zona alpina nu trebuie sa lipseasca pioletul, coltarii, o cordelina, ochelarii de soare si indeosebi schiurile.
26. Cabana Pietrele - valea Stinisoara - virful Retezat si inapoi
Marcaj: triunghi albastru Durata: 7-8½ ore
Traseul (vezi si tr. 4) incepe de la cabana Pietrele (1 480 m) si continua in urcus prin poiana cabanei (pirtia de schi), apoi prin padurea de molid. Trecem pe punte piriul Stinisoara, rareori complet inghetat si rupem urme prin zapada adinca pe malul sting. Traversam o poienita si intram din nou in padure pe panta mare a pragului inferior. Marile lespezi aproape ca nu se ghicesc sub patura groasa de zapada. Linistea adinca a vaii nu este tulburata decit in dreptul bulboanelor prin care apa limpede a Stinisoarei reuseste sa apara ca dintr-o fintina intre caciulile albe. Timpul de mers depinde de starea zapezii. La limita superioara a padurii ne apropiem de firul vaii, departindu-ne astfel prevazatori de versanti. Uneori pe jgheaburi se pot declansa avalanse, care nu afecteaza zona din mijlocul ulucului glaciar prin care ne deplasam acum.
Inaintam pe mijlocul vaii evitind trecerea prin zonele mai expuse, dar in acelasi timp trebuie sa ocolim si podurile de zapada care astupa ochiurile de apa ale suvoiului adinc al Stinisoarei. Dupa ce trecem de steiul La Bordulet iesim in largul caldarilor superioare ale Stinisoarei. De aici pina la Lacul Stinisoara nu ne mai abatem de la directia potecii marcate cu stilpi metalici. Dupa cca 2¾ ore de urcus poposim pe neteda oglinda de gheata a lacului. De aici vom fi nevoiti sa abandonam firul traseului de vara, care intra pe sub saua Retezatului, iarna fiind inaccesibil.
De la coada lacului urcam la dreapta pina la pragul laculetul Stinisoara. Parasim directia vest si ne abatem spre sud pe un pripor in panta care creste. Din Custura Retezatului porneste spre sud un horn cu zapada intarita, lipsit de cele mai multe ori de cornise. La baza hornului lasam vremelnic schiurile si incepem urcusul asigurindu-ne cu pioletul. Daca zapada are crusta intarita este recomandabil sa folosim coltarii. Dupa cca 3½ ore de la cabana ajungem pe custura Retezatului, la jumatatea distantei intre sauo Retezatului si virful Bucura 1. Odata ajunsi aici nu mai avem probleme deosebite de asigurare; trebuie insa ca pe Custura Retezatului, in drum spre saua Retezatului, sa evitam apropierea de bordura nordica a crestei, unde se formeaza cornise spectaculoase.
Din saua Retezatului, unde reintilnim stilpii cu marcaj triunghi albastru, ne asteapta urcusul spre virful Retezat - o panta neteda, dar inclinata, cu abrupt mare la est. Spre deosebire de aspectul de vara, acum stratul gros de zapada acopera aproape toate lespezile, usurind urcusul. Micul platou al virfului Retezat poate fi atins dupa 4½ ore de la plecare. La inaltimea de 2482 m tot masivul central ni se ofera intr-o lumina noua, cu jocuri superbe de creste si caldari, parca, mai putin severe decit vara.
Coborirea spre cabana Pietrele urmeaza traseul folosit la urcus, dar cu mai multa atentie la trecerea prin horn. Acolo trebuie sa ne asiguram la piolet pina ce ajungem pe treapta de la laculetul Stinisoara. Durata de coborire pe portiunea virful Retezat - cabana Pietrele, in cazul cind nu este combinata cu lunecusul pe schiuri, ne ia 2½- 3½ ore.
27. Cabana Pietrele - refugiul Gentiana - Lacul Pietrele si inapoi
Marcaj: banda albastra Durata: 5½-6½ ore
Traseul urmareste aproape fidel firul traseului 2 de vara. Vom mentiona unele aspecte specifice anotimpului rece. Pina la refugiul Gentiana (1 670 m) traseul nu pune probleme deosebite; imediat mai sus, la trecerea peste apa Pietrele, uneori puntea este de negasit sub troienele de zapada.
A7ENTIE! pe timp de moina sau zapada subtire trecerea peste torentul bogat si iute este periculoasa. Aici trebuie sa-l asiguram in coarda, de pe mal, pe cel care traverseaza. De cele mai multe ori trecerea pe punte este riscanta, mai ales cind ea se afla impovarata de o patura groasa de zapada. Alta portiune care solicita atentie deosebita este trecerea apei la Bordul Tomii, unde pe timp de moina sau la ape mari, toata caldarea devine o mlastina cu zapoare. In acest caz trebuie sa ocolim zapoarele pe coastele estice (dimineata) si pe cele vestice (dupa-amiaza).
In caldarea superioara Pietrele, se afla numeroase pante de schi accesibile in functie de ora, temperatura, grosimea si calitatea stratului de zapada. Pantele din dreptul jgheaburilor sau pantele foarte inclinate sint expuse pericolului de avalanse. Spre virful Peleaga si spre Custura Bucurei traseele sint accesibile numai alpinistilor si schiorilor avansati, condusi de cunoscatori ai zonei.
28. Cabana Baleia - virful Cleantu Cozmei si inapoi
Marcaj: banda rosie, triunghi rosu, triunghi albastru: de la cabana Baleia pina sub virful Cleantu Cozmei Durata: 4-5 ore
De la cabana Baleia (vezi tr. 12) urcam in saua si poiana Baleia, la rascrucea soselei cu poteca marcata. Pornim in urcus spre padure spre vest ghicind cu greu sub patura de zapada fagasul drumului de senileta cunoscut celor ce urca vara pe aici. Trecem printr-o rariste, apoi ne afundam in umbra cetinilor pina ce strabatem intregul etaj al padurii. La limita superioara a padurii unde ajungem dupa mai bine de o ora si jumatate, ne bucuram de primele privelisti, mai largi spre sud. Dupa citeva serpentine, stilpii de marcaj - destul de rari - se vad la gol, pe spinarea lata a muntelui Cleantu Cozmei. Dupa ce urcam mare parte din inaltimea virfului profilat la vest, lasam poteca si stilpii in stinga pe versantul sudic, sub cornisa, si urcam direct pe mjlocul culmii spre platoul Cleantu Cozmei, inalt si dominant asupra muntilor mai scunzi - Gaieru si Sohodol.
Dupa cca 2½ ore ajungem sus pe platou; ne apropiem de gurguiul cu lespezi pline de chiciura si batute de vint; gurguiele se ridica ia marginea vestica a cupolei. Aici, la 1 862 m, ne aflam ca intr-un foisor, in fata unei grandioase panorame din care desprindem nu numai crestele semete ale Pilugului, Lazarului, Gruniului si Custurii, dar si valea suspendata intre Lancita si Nedeuta, valea Vasielului, inchisa la vest de cortina stincoasa a Virfului Mare.
Dupa acest mare tur de orizont coborim inapoi la cabana Baleia in 1½- 2 ore.
29. Cabana Buta - saua Plaiului Mic - virful Custura si inapoi
Marcaj: triunghi albastru Durata; 6½-8 ore
Acest traseu (comun cu tr. 16) este in general accesibil drumetilor cu pregatire medie. El are insa un punct-cheie - trecerea prin caldarusa sudica de sub saua Plaiului Mic. In acest sector exista pericol de avalanse mai ales la orele amiezii si in prima parte a dupa-amiezii. Presupunind ca ajungem la urcus in primele ore ale diminetii, trebuie sa acordam atentie mai ales la intoarcerea de la virful Custura. Urcusul de la cabana Buta pina la golul de munte mai are un sector in padure expus avalanselor pe versantul sudic al virfului Buta Mare. Pe culmea principala cornisele sint rare sau lipsesc pina in virful Custura, fn schimb, virful este acoperit cu cornise imense atit spre nord, cit si spre nord-est. Traseul pe creasta, inspre Gruniul Lazarului este inaccesibil turistilor in timpul iernii.
Privelistea de iarna din virful Custura (timp de urcus: 4-5 ore) este insa una din cele mai formidabile din muntii nostri, ea oferindu-ne nu numai un Retezat central alpin si dantelat, dar si o impresionanta suita de piramide albe pierzindu-se spre est pina in ceata departarii, unde din aburi se ridica clar trapezul Cirja-Paringu Mare. La inapoiere vom ijrjna acelasi itinerar, coborirea necesitind 2½- 3 ore.
Pe cuprinsul Muntilor Retezat se mai pot organiza si a!te trasee de iarna, accesibile drumetilor cu pregatire medie, intre acestea sint:
cabana Pietrele - Lacul Gales si inapoi; timp de mers: 6-8 ore;
cabana Gura Zlata - virful Zlata si inapoi; timp de mers: 9-10 ore.
PANTE ACCESIBILE SCHIORILOR
Muntii Retezat, desi nu au pirtii amenajate si dotate tehnic, ofera un teren extrem de favorabil pentru circuite combinate schi-drumetie, alpinism sau fie numai pentru practicarea schiului.
Perioada favorabila pentru practicarea schiului in caldarile netede, cu zapada profunda, este cuprinsa intre 15 decembrie si 1 mai, cu mentiunea ca zapada stabila si suficienta, chiar si in padure, se intilneste intre 15 ianuarie si 15 aprilie. Dupa 1 mai si chiar in luna iunie, uneori, schiorii gasesc fisii bune de zapada in caldarea Pietrele sau in Valea Rea.
Cele mai solicitate locuri de catre schiori sint:
. de la cabana Pietrele: panta din poiana cabanei, caldarea Stinisoara si caldarea Pietrele;
. de la refugiul Gentiana: caldarea Pietrele;
. de la cabana Baleia: poiana Baleia (pentru incepatori), Cleantu Cozmei si saua Govorii;
. de la cabana Buta: partea mijlocie a muntelui Buta Mica (linga stina).
In toate zonele recomandate sint si fisii de teren care pot fi expuse pericolului de formare a avalanselor, in functie de perioada de timp, ora, starea zapezii si expunerea pantei. Se vor evita locurile apropiate de pantele puternic inclinate sau de gura jgheaburilor si culoarelor de avalanse.
Din culoarele de avalanse cunoscute situate pe valea Stinisoarei, cele mai periculoase sint: poiana cu zimbri de la limita padurii, jgheabul dintre cele doua virfuri Lolaia, jgheabul din saua Lolaia. Siruri de avalanse se prabusesc peste peretii laterali ai caldarilor mai ales dimineata, sub caldura si lumina soarelui.
In valea Pietrele, cea mai apropiata zona de formare a avalanselor se afla pe jgheabul de sub virful Stinisoara, apoi pe toate jgheaburile de pe flancul estic al vaii pina la saua Stinisoara. In caldarea Bucurei se pot forma numeroase avalanse in portiunile de creasta care sint traversate de traseele 7, 9, 23 si 25.
Muntii Retezat, prin constitutia lor predominant granodioritica si cu sisturi cristaline, ofera vara citeva zone de abrupt unde se poate practica alpinismul. Interesul major il releva in special alpinismul de iarna, dovada fiind si organizarea de catre Federatia romana de turism-alpinism a Alpiniadelor de iarna in Retezat, atit pentru baieti, cit si pentru fete.
Alpinismul tehnic de vara inglobeaza activitatea unei serii numeroase de trasee in peretii:
Bucura II Creasta Vinatorilor gr. II A
Hornul Mare gr. II A
Vilcelul cu Fereastra gr. II A
Creasta Vulturilor gr. III A
"25 Octombrie' gr. III B
Furcile gr. III B
Creasta Corvinului gr. III B
Fisura Intrerupta gr. IV A
Coltii Pelegii Diedrul Sfinxului gr. III A
Creasta Schiorului gr. III A
Creasta Insorita gr. III A
Creasta Frumoasa gr. III A
Hornul Zapezii gr. III A
Fisura Verde gr. III B
Capra Neagra gr. III B
Vostok II gr. III B
Traseul Curajului gr. IV A
Traseul Treptelor gr. IV B
Fisura Ascunsa gr. IV B
Muchia Mare a Pelegii gr. IV B
Traseul Mezinului gr. V A
Traseul Corvinului gr. V A
Alte zone alpine deosebit de frecventate sint: Judele, Poarta Bucurei, muntele Stinisoara, virful Retezat, creasta Gemenele, Cheia Butei - unde sint trasee omologate.
Recomandam insa si alte zone cu trasee frumoase pentru alpinisti, cum ar fi:
. peretele nordic al Papusii;
. peretele nord-vestic al Gruniului;
. Piule, La Staur, Fata cu Lastuni;
. peretele vestic din Piatra lui Iorgovan;
. peretele Gauroanelor s.a.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4099
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
