Obiectivele politicii de dezvoltare regionala in Romania

Obiectivele politicii de dezvoltare regionala in Romania

Situata in partea central - estica a Europei, Romania este o tara carpato - dunareana, cu iesire la Marea Neagra, avand un relief variat si armonios repartizat. Pe teritoriul Romaniei, a carei parte sudica este delimitata de Dunare, se afla cea mai mare parte a Deltei Dunarii, declarata din 1990 rezervatie naturala a biosferei. Romania dispune de importante resurse naturale pentru a dezvolta o economie echilibrata si durabila.

Din punct de vedere al populatiei Romania este o tara omogena; ea cuprinde 23 de minoritati nationale distincte, ceea ce reprezinta 10,6% din populatia tarii.

Pana in 1989, Romania se baza pe o dezvoltare a economiei prin industrializare si prin cooperativizarea agriculturii; dupa 1989, odata cu trecerea de la socialism la capitalism, economia regionala a Romaniei a evoluat de la un sistem extrem de centralizat, cu dominatia puterii de stat, la o economie bazata pe proprietatea privata.

Astfel, si-a facut simtita prezenta necesitatea promovarii unei politici de dezvoltare regionala, in concordanta cu procesul de restructurare si privatizare, precum si de existenta unor zone defavorizate, cu grave probleme economice si sociale, care se manifesta prin reducerea veniturilor si prin cresterea, intr-un ritm accelerat, a nivelului somajului.

Obiectivele politicii de dezvoltare regionala[1] sunt:

Diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltarii echilibrate, prin reducerea accelerate a intarzierilor in dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmarea unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, si preintampinarea producerii de noi dezechilibre;

Corelarea politicilor si activitatilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor si prin valorificarea resurselor locale si regionale, in scopul dezvoltarii reale a acestora;

Stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, celei transfrontaliere, inclusiv in cadrul Euro-regiunilor, precum si participarea regiunilor la dezvoltarea economica si institutionala a acestora, in scopul realizarii unor proiecte de interes comun, in conformitate cu acordurile internationale la care Romania este parte.

Principalele politici de dezvoltare regionala:

Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivel central/guvernamental spre cel al comunitatii regionale;

Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

Planificarea procesului de alocare a resurselor in vederea atingerii unor obiective stabilite;

Cofinantarea, respectiv contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Obiectivele urmarite prin masurile de politica de dezvoltare regionala au in vedere evolutia unor variabile economice si sociale, legate in special de cresterea economica, de piata muncii (in special de reducerea somajului), dezvoltarea sociala, protectia mediului etc.

Obiectivele[2] "traditionale" ale politicii de dezvoltare regionala - reducerea disparitatilor regionale (teritoriale), realizarea unui echilibru intre nivelurile de dezvoltare economica si sociala a diferitelor zone de dezvoltare - au fost preluate si adaptate de catre fiecare tara membra a Uniunii Europene, in legislatia proprie referitoare la politica de dezvoltare regionala

Schimbarile care au avut loc de-a lungul timpului in spatiul european, fie de natura integrarii de noi state in Uniunea Europeana, fie de natura aparitiei de noi regiuni slab dezvoltate sau in declin, fie, intr-un caz fericit, in care aplicarea politicii de dezvoltare regionala a dat rezultatele scontate, determinate de ridicarea nivelului de dezvoltare a unor regiuni care in trecut prezentau probleme, s-au produs si se pot produce pe trei axe principale. Axele vizeaza: realitatile specifice regiunii, cadrul interregional,national si international;conditiile conjuncturale.

Pentru a reduce sau stopa decalajele dintre nivelurile de dezvoltare, in perioada 1994 - 1999, in urma cercetarilor intreprinse, Comisia europeana a definit sase[3] obiective principale asupra carora trebuie concentrat ajutorul acordat din fondurile financiare comunitare.

Cele sapte obiective de orientare a politicii de dezvoltare regionala definite pentru perioada 1994 - 1999 s-au restrans pentru perioada 2000 - 2006, la un numar de trei, deoarece noile reglementari[4] precizeaza ca politica de dezvoltare regionala va fi concentrata pe patru niveluri de actiune. Aceste niveluri vizeaza, in principal, aplicarea mult mai riguroasa a principiului concentrarii. Astfel trebuie sa se realizeze:

● concentrarea tematica asupra unui numar limitat de obiective prioritare;

● concentrarea geografica asupra populatiei ;

● concentrarea financiara asupra obiectivelor prioritare;

● reducerea celor sase obiective doar la trei, respectiv:

- Obiectivul 1, care va urmari promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor ramase in urma si a regiunilor indepartate.

- Obiectivul 2, care va urmari sprijinirea conversiei economice si sociale a zonelor cu dificultati structurale (restructurari, adaptate la un nou sistem de productie, la utilizarea unei noi tehnologii). Este cazul zonelor aflate in puternic declin industrial sau al celor in care economia zonei depinde de un singur sector (spre exemplu cel agricol).

- Obiectivul 3, care va ramane sprijinirea adaptarii si modernizarii educatiei, instruirii si politicilor ramase in urma in domeniul ocuparii fortei de munca.