RESURSELE TURISTICE ALE ZONEI "TARA OLTULUI" - COMUNA RECEA

RESURSELE TURISTICE ALE ZONEI "TARA OLTULUI" - COMUNA RECEA

1. CARACTERIZAREA GENERALA A ZONEI

In lucrarea sa intitulata "Urbariile Tarii Fagarasului", David Prodan sustinea intemeiat "Ea (Tara Fagarasului) este domeniul feudal cel mai mare din Transilvania stapanit direct de principi, o tara cu autonomie, cu statute proprii. Este regiunea cea mai masiv romaneasca, asezata in centrul pamantului romanesc si in prejma Tarii Romanesti". Aceste aprecieri, pe langa concluzia ca aceasta zona a fost multa vreme o unitate sociala aparte, ne indrepatateste sa afirmam ca Tara Fagarasului este o regiune cu o puternica traditie in plan folcloric si istoric, dar este o zona cu perspective economice si turistice menite sa sustina mesajul istoric si perpetuarea folclorului.

Pe harta Romaniei, judetul Brasov se profileaza distinct ca un spatiu administrativ, politico-economic si social-cultural, cu o pozitie centrala in cadrul tarii, la jonctiunea dintre trei mari unitati naturale: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Podisul Transilvaniei, de unde rezulta o pronuntata complexitate si diversitate atat in ceea ce priveste distributia populatiei, a retelei de asezari omenesti si cai de comunicatie, utilizarea agricola si silvica a terenurilor si exploatarea resurselor subsolului.

Un loc aparte il ocupa, in judetul Brasov Tara Oltului adica fasia de pamant dintre raul Olt si Muntii Fagaras fiind delimitata la Est de Muntii Persani, iar la Vest de Colinele Tarnavei.

Depresiunea submontana, Tara Oltului are o origine tectono-erozivo-acumulativa, suprapusa pe o rama de sisturi cristaline a Muntilor Fagaras, usor scufundata de-a lungul faliilor si colmatata cu materiale erodate din muntii apropiati, mai intai in apele lacustre, aria depresionara a fost adancita si extinsa de catre Nord prin actiunea eroziva a raurilor coborate de pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, care au format albia Oltului, sa migreze spre nord, in dauna Podisului Tarnavelor. In prezent, relieful este dispus in cateva trepte care coboara de la Sud spre Nord.

In aceasta regiune satele sunt dispuse in doua siruri, unele chiar pe malul stang al Oltului, altele mai la deal in apropierea muntilor. Aceasta dispunere a satelor a facut ca majoritatea satelor de la poalele muntilor sa aiba corespondent mai la vale. Asrfel intalnim aici: Vistea de Sus si Vistea de Jos, Sambata de Sus si Sambata de Jos, Sinca Veche si Sinca Noua. Pe langa acestea mai intalnim so localitati cu nume mic cum ar fi: Voila, Dragus, Lisa, Recea, Berivoi, Mandra si Fagaras.

La jumatatea distantei dintre Orasul Fagaras si muntii cu acelasi nume, la o altitudine de 200m, ocupand valea raului Dejani la intersectia acestuia cu drumul national 144, Persani-Victoria, este situata localitatea Recea. (Harta incadrarii in teritoriu a comunei Recea - anexa)

Date si repere istorice

Desi deocamdata in aceasta zona nu s-a descoperit urme din Paleolitic existenta urmelor pe aproape intreg teritoriul judetului, ne indreptateste sa credem ca cercetarile ulterioare sau descoperirile intamplatoare vor scoate la iveala si in acest tinut urme asemanatoare.

Istorilcul acestei asezari se pierde in negura timpului, prima atestare documentare fiind consemnata in anul 1486 intr-un document prin care Matei Corvin se adreseaza conducatorului acestei zone prin formula: Fidelious Nostris salomoni de Heech (Ruch) Zlawa de Ruch, chemandu-l la Cohalm sa faca marturie in scaunul de judecata in procesul orasului Brasov cu episcopul Transilvaniei, asupra apartenentei satului Sercaia.

Situate de o parte si de cealalta a raului Dejani, cele doua aszari care astazi poarta acelasi nume - Recea - au fost amintite, in decursul anilor, in mai multe documente. Astfel, partea de est, numita Vaida Recea, a apartinut familiei Brancoveanu. Unchiul lui Constantin Brancoveanu, marele invata Constantin Cantacuzino Stolnicul a transmis-o fiului sau, Stefan Cantacuzino, ajuns voievod al Munteniei, domeniul sau fiind numit Recea Voievodului ceea ce in limba maghiara inseamna Vajda Recea. Dinspre Vaida Recea mai apar referiri in anul 1534 - Recze, 1556 - Boeranatus in Recte - Reche - Wajda - Recse, 1619 - Recse (Desuseanu - Puscariu), 1633 Vajda Recse, 1713 - an in care suntem informati ca Recea avea 32 de familii, 1854 - an in care apare denumire pe care localnicii o folosesc si astazi - Vaida Recea.

Atestari despre parte de Vest a satului, denumita telechi recea, gasim: 1560 - Telechi Recea, 1619 - Recsa (Puscariu), 1733 - Teleki Recse, 1750 - Recse, 1854 - Telechi Recea, 1964 - Recea Noua.

In 1968 cele doua parti au fost unificate formand o singura localitate asa cum s-a numit inainte de 1500.

Istoria satului Recea este strans legata de istoria zonei din care face parte Tara Fagarasului. Locuita din timpuri stravechi, aceasta zona a cunoscut asemenea altor tinuturi romanesti, o evolutie zbuciumata.

Daca nu lipsesc dovezile arheologice pentru a cunoaste evolutia satului din cele mai vechi timpuri, toponomia vine sa le suplineasca in cercetarea istoriei satului. Astfel toponimicele "Manastirea" si "Manastirea Nacalului" vorbesc despre doua manastiri care au existat pe

teritoriul satului, sub padure, si care au fost arse din temelii din porunca generalului Bucov, guvernatorul Transilvaniei. Odata cu aceste doua manastiri au fost distruse si cele din tinuturile invecinate, cum ar fi manastirea de la Sambata de Sus, toate acestea fiind implicate in miscarea taraneasca condusa de Sofronie din Cioara intre anii 1757 - 1761.

Existenta, la Recea, a unui drum de tara numit "drumul Secuilor" atesta implicarea locuitorilor din aceasta zona in luptele pentru mentinerea autonomiei romanesti pe aceste teritorii, cum au fost rascoalele ce s-au desfasurat in anii 1368, 1432, 1434, 1436. De mare amploare a fost rascoala din 1434 cand pentru inabusire revoltei a fost necesara aducerea armatei secuilor si armata orasului Rasnov. Aceste lucruri au fost confirmate si de scrisoarea Comitetului Sasilor, Mihail Iakch, adresata sasilor din distirctul Brasovului si in care brasovenii sunt chemati sa porneasca in graba, cu intreaga lor oaste, in munti, sa distruga pe rasculatii romani din Fgaras, retrasi acolo impreuna cu sotiile si copii lor.

Existenta companiei de graniceri romani, din regimentul I, infiintata din ordinul Mariei Tereza in 1765 care si-a desfasurat activitatea in recea pana la 1851, atrage dupa sinenumirea unor locuri dupa functia care o aveau. Astfel in ziua de azi avem "La cazarma", "poiana cordonului", "La comanda" si "Calea zidurilor" sau "dupa ziduri". Pentru a axplica etimologia numelui acestei localitati se poate pleca de la apelativul romanesc "rece", dupa cum o recomanda si natura locului: depresiune submontana cu clima umeda si rece.

G. Weigard explica acest toponimic pornind de la bulgarescul rece - parau (reka). Si aceasta teorie poate fi plauzibila deoarece satul se afla pe cursul unui rau, iar hotarul este impanzit de paraie. De altfel acest nume de localitate este foarte intrebuintat in toponomia romaneasca, dovada fiind faptul ca in "Indicatirul localitatilor din Romania" gasim 21 de localitati ce poarta acest nume.

RESURSE NATURALE

Formata din 7 sate, Comuna Recea este un a dintre cele mai mari comune din judetul Brasov, cu oasuprafata totala de 87,84 km patrati, cu o populatie peste 3.500 locuitori, majoritatea de nationalitate romana, grupate in 1.247 gospodarii.

˙Cu un climat de tranzitie intre cel de depresiune si cel montan prpriu-zis, Recea se inscrie in etajul climatic premontan. Acest etaj se caracterizeaza prin scaderea gradului de continentalism termic odata cu altitudinea, reducerea pericolului ingheturilor tarzii, prin cresterea accentuata a precipitatiilor si a stabilitatii stratului de zapada, printr-un regim eolian moderat si printr-o frecventa apreciabila a brizelor de relief. Fiind cel mai moderat si mai favorabil, climatul submontan, prin ospitalitatea sa deosebita si prin marea complexitate ecologica, asigura existenta

celui mai bogat mozaic vegetal, de interes forestier si pomicol si un cadru deosebit de favorabil pentru cura balneo-climaterica.

Pe teritoriul comunei Recea, flora, este caracteristica zonelor de deal si de munte, ceea ce inseamna aproximativ jumatate din speciile care cresc pe teritoriul Romaniei. Sub aspect floristic, in aceasta zona se inregistreaza o interferenta accentuata a elementelor eurasiatice, pe fondul carora se grefeaza elemente circumpolare, impreuna cu cele central-europene. Muntii Fagaras adapostesc numeroase endeisme carpatice din care amintim: garofita pietrei Craiului, obriga barsana, macul de munte, crucea voinicului, loarea de colt care este dupa cum se stie protejata de legislatia romaneasca in domeniu, bujorii de munte.

Vegetatia actuala prezinta in buna parte aspectele vegetatiei naturale, precum si ecosisteme fragmentate sau integrate secundare, instalate in urma interventiei omului. Incepand cu vegetatia depresionara si terminand cu cea montana, se poate aprecia ca zona este reprezentata de stejar, fag, frasin, jugastru, carpen, molid, artar, brad, iar dupa limita superioara a acestora intalnim tufisuri de ienupar si jneapan precum si alti arbusti pitici precum tufele de afin si merisori. Observam astfel ca si in aceasta zona, padurea si-a pastrat caracteristicile fiecarui etaj chiar daca in unele locuri spre exemplu vaile raurilor, datorita umezelii persistente apare o vegetatie cu tente de lunca, adica putem intalni papura, palcuri de salcii, plopi si arini.

La aceste elemente si in stransa legatura cu ele, deoarece aceste zone ofera hrana si adapost, se adauga varietatea faunei existente pe teritoriul acestei localitati, fauna specifica zonelor acoperite cu paduri de foioase si a zonelor de silvostepa ce sunt majoritate in peisajul zonei cercetate.

Tabelul urmator cuprinde varietatea faunei ce se intalneste pe teritoriul Comunei Recea.

Fauna existenta pe teritoriul comunei Recea

Tabelul nr. 1.

date culese din "geografia Romaniei" de Profesor Universitar Doctor Docent Victor Tufescu, Editura Didactica si pedagogica - Bucuresti 1990.

Fauna acvatica, care este si ea diferentiata dupa altitudine, cuprinde in aceasta zona cu ape reci si repezi de munte, cateva exemplare prezentate in tabelul de mai jos.

Fauna acvatica de pe teritoriul Comunei Recea

Tabel nr.

Se remarca inca de aici faptul ca posibilitatile de practicare a vanatului si pescutitului constituie o premisa favorabila in amplificarea turismului in toate formele sale.

Aceste elemente au determinat popularea zonei din cele mai vechi timpuri.

3. RESURSELE ANTROPICE

Analizand zona, vedem ca un important punct turistic, si anume Cetatea Fagaras, se afla doar la 14 km in directia Nord. In partea de Nord-Est, la aproximativ 25 km, gasim o renumita rezervatie naturala cunoscuta sub numele de "Poiana Narciselor". Zona de Sud a comunei este rezervata frumoasei si grandioasei cunune de creste a Muntilor Carpati, mai exact a Muntilor Fagaras, cu o altitudine de peste 000 m si care pfera pentru drumetii impatimiti tresee montane cu dificultate ridicata intr-un cadru natural extraordinar. In aceeasi directie, dar la doar 5 km Sud de Recea, se deschide din Muntii Fagaras o frumoasa vale numita Valea Radului sau - mai nou, numita dupa satul din apropiere Valea dejani. Pe aceasta vale cu un peisaj d o rara frumusete se afla amplasata o pastravarie care se ocupa cu cresterea puietului de pastrav si popularea apelor din zona cu aceasta minunata si incantatoare specie de apa dulce. Amplasata pe versantul vestic al vaii, Manastirea dejani, recent reconstruita, domina valea din locul in care, cu multi ani in urma, austro-ungarii au incercat sa stearga semnele crestinatatii ortodoxe din aceste zone.

La 15 km vest, in apropierea localitatii Sambata de Sus intalnim o alta manastire, mult mai vestita, manastirea Brancoveneasca cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Tot in aceasta directie mai gasim renumita herghelie de la Sambata de jos, iar daca continuam drumul, intalnim soseaua Transfagarasan ce traverseaza muntii Fagaras printr-un loc presarat cu multe peisaje veritabile si incontestabil de frumoase.

4. TRADITIILE POPULARE - UN MIJLOC DE VALORIFICARE A ZONEI

Inca din cele mai vechi timpuri locuitorii din Tara Oltului, s-au ocupat de crsterea animalelor, agricultura si mestesuguri specifice locului (tesut, cojocarit, tamplarie).

In prezent multe s-au schimbat in viata materiala si spirituala a oamenilor, in mdul lor de a fi, in limbaj, in port si in obiceiuri. Astfel, datorita apropierii de oras, multi dintre locuitorii comunei Recea au preferat sa faca naveta, cautand un loc de munca in industria predominant chimica a orasului Fagaras si au lasat activitatea agricola pe un loc complementar.

Pana acum 4-5 secole, portul popular era de un pitoresc deosebit atat in zilele de munca, cat si in zilele de sarbatoare, cand, erau imbracate hainele "de duminica". Aceste costume erau lucrate de mana din lana, in si canepa, materiale prime care erau prelucrate in gospodaria proprie prin "topirea" lor in balti numite "topkile", spalate, uscate, frante, melintate, pieptanate si apoi toarse cu fire pentru razboiul de tesut pe care, din fericire, il mai gasim si astazi in unele gospodarii, femeile pastrand acest obicei placut si util dand posibilitatea privitorilor de a-si incanta privirea prin deosebita imbinare a culorilor si prin modelul ales.

Costumele populare purtate de femei pe timpul verii se compun din opinci, ie lunga din in sau amestecate (in si camepa); femeile tinere poarta brane, un fel de ie mai scurta, pana la brau, bogat inflorat si pe maneci. Peste ie se poarta cretinte, una in fata alta in spate, iar de la brau in sus pieptar de postav; pe cap se purta "caita". Femeile in varsta poarta o singura cretinta in fata, iar pe cap "posmelnic".

Pe timpul iernii, cizmele iau locul opincilor, pieptarele de postav sunt inlocuite cu pieptare din piele de miel, iar broboadele iau locul caitelor si posmelnicelor. (POZA)

Imbracaminte barbatilor era compusa pe timp de vara din opinci, pantaloni albi din panza tesuta in casa, camasa de in cu maneci largi, fara nici un model, cusuta cu "pumnasi", iar la gat "obanzeala" adica niste pliuri cusute des cu scopul de a ingusta maneca sau partea de sus a camasii, dupa dimensiunile mainii sau a gatului. Pe cap se purta palariuta.

Pe timp de iarna, cizmele de piele iau locul opincilor, iar locul pantalonilor de panza este luat de "cioareci" de panura lucrata in casa si batuta la piua cusuta simplu fara podoaba. Peste camasa se poarta pieptar din piele de oaie, iar la brau serpar de piele frumos impodobit. Deasupra acestor haine se poarta o haina groasa de postav, tesuta in casa numita "recal" si in anumite situatii, cojoc ciobanesc din piele de oaie. Capul este acoperit cu caciula neagra de blana.

Astazi, locul costumelor nationale a fost luat de hainele obisnuite, din comert, portul descris mai sus intalnindu-se doar la serbarile scolare, la festivalurile cultural-artistice si in

timpul serbarilor de iarna la obiceiuri care impun acest lucru: ceata de feciori, irozi, colinda si zaruitul.

Ceata de feciori din Recea

Sarbatorile de iarna constituie prilejul cu care in Recea, precum in intreaga zona, se constituie ceata de feciori ce are ca obiectiv principal colindatul gazdelor din sat in ajun de Craciun.

Deoarece aceasta zona si, in special, aceste obiceiuri nu au fost studiate indeajuns istoria cetei se pierde in negura timpului. Astfel, se pare ca ceata a aparut imediat dupa infiintarea Regimentului I de Graniceri in 1765. Granicerii care erau in al II-lea an de armata se ocupau de treburile gospodaresti ale unitatii impreuna cu soldati din ciclul I. Astfel se poate explica organizarea cetei din zilele noastre sub forma unui plutin de armata cu steag, vataf mare (capetenie), vataf mic (ajutorul vatafului mare), sames (responsabil cu banii), stegar (purtatorul si aparatorul steagului), crasmar (responsabil cu bucataria si camara) si cetasi simpli.

Intrarea in ceata se facea pe baza unui sistem riguros care avea in vedere meritele personale ale tinerilor; un cetas trebuia sa fie unul dintre flacaii de frunte ai satului, fara vicii, cu o tinuta fizica si morala fara pata. Aceeasi structura o are si astazi ceata din recea cu diferenta ca, in zilele noastre poate intra in ceata oricine, indiferent daca are sau nu armata facuta. Se manifesta aici atat mentalitatile tinerilor din sat, cat si interesul lor scazut pentru pastrarea esentei si a legii colindatului. Astazi, ceata se constituie in mod preferentiat, creandu-se posibilitatea ca un posibil pretendent sa fie refuzat de grup. Cu ani in urma, vataful mare era ales prin vot secret de catre batranii satului, dar in ultima perioada aceastafunctie este ocupata de cel care a avut initiativa de a constitui, in anul respectiv, ceata. Functia de vataf mare se mai poate castiga prin licitatie. (POZA)

Obiceiul ridicarii in ceata coincide cu perioada in care, cu mult timp in urma, erau lasati la vatra soldatii din regiment si anume pe 6 decembrie in ziua de Sfantul nicolae. In aceasta zi cetasii se aduna la gazda stabilita dinainte, dintre ofertele primite, impreuna cu babanii (fostii cetasi), si isi stabilesc functiile ce urmeaza a le indeplini pe timpul sarbatorilor de iarna, astfel:

vataful mare - este cel care coordoneaza activitatea cetei, incaseaza banii, discuta cu gazdele la colindat; aceasta poarta, ca semn distinctiv, doua panglici tricolore pe diagonelele pieptului;

vataful mic - este un fel de intendent - avand sarcina de a tine socoteala gazdelor colindate, notarea sumelor primite de la familiile colindate, contabilizarea cheltuielilor facute de ceata si are grija, dupa ce feciorii colinda sa scoata la joc fetele de pe curte;

samesul mare - este adjunctul vatafului mic si are in grija procurarea de alimente precum si transportarea lor de la gazdele care i-au cinstit;

samesul mic - ajutorul samesului mare;

crasmarul - acesta se ingijeste ca fiecare oaspete al cetei sa fie cinstit, un fel de maestru de ceremonie, si contabilizeaza strict bautura;

stegarul - acesta poarta steagul pe toata perioada sarbatorilor avand grija sa nu fie furat, in acest caz fiind necesara rascumpararea lui;

cetasi fara functie.

Impartirea functiilor este urmata de asa-zisul botez al cetasilor, fiecare dintre acestia fiind aruncat "cu spatele de grinda" de trei ori. Dupa aceasta ceremonie, traditia spune ca un cetas nu mai poate parasi ceata in perioada de 6 Decembrie - 7 ianuarie, pentru a dormi acasa, ci va trebui sa se multumeasca cu podeaua de scanduri din casa gazdei si cu cojocul ciobanesc din piele de oaie. In prezent aceasta lege se respecta doar intre Craciun si Anul Nou.

Perioada de pregatiri gospodaresti incepe si ea sa evolueze odata cu impartirea functiilor. Astfel se prcede la: procurarea lemnelor, impodobirea steagului impreuna cu fetele din sat, plantarea de brazi, cate doi, la poarta gazdei si in fata caminului cultural unde se vor tine baluri pe toata perioada sarbatorilor, cumpararea de alimente si bautura, iar pe langa acestea cetasii invata sau repeta dansuri populare si isi insusesc resursele si modalitatea de interpretare a colindelor.

Steagul este confectionat din doua lemne asezate in forma de cruce, cel asezat perpendicular fiind mai lung si tinand locul cozii. Bratele se termina cu zurgalai, iar coroana ce uneste bratele este confectionata din hartie creponata de diverse culori. La capetele bratelor sunt prinse cate un manunchi de busuioc, acestea simbolizand bogatia si viata fericita. De coada stegului care este infasurata in panglica tricolora, se ataseaza o basma de stofa neagra impartita in patru campuri, fiecare dintre acestea avand in mijloc cate o floare rosie. (POZA)

Spre deosebire de portul popular, portul cetasilor nu sufera modificari mari, astfel la caciul neagra de blana se adauga o varsta, o floare confectionata de fete din pene de paun, bujorei rosii din material textil si mai multe dreptunghiuri de oglinda de o marime foarte mica (aproximativ un centimetru patrat). Se mai adauga panglici tricolore, cate una pe diagonala bustului pentru fiecare cetas, iar vataful mare poarta si pe cealalta diagonala o panglica deosebindu-se astfel de restul cetasilor.

In seara de 24 decembrie, in ajunul Craciunului, cetasii pornesc la colindat impreuna cu muzicantii,care acompaniaza cu cantece ardelenesti deplasarile intre gazdele colindate, urmati de cativa babani care ii vor ajuta la colindat pe intrg parcursul noptii si care vor fi rasplatiti dupa

colindat, cu o masa copioasa. Cetasii incep colindatul din acelasi loc ca si popa, intrand in fiecare curte care are portita larg deschisa in semn de primire a colindatorilor. Odata intrati in casa, cetasii se desfasoara in jurul mesei pe care se aseaza de catre gazda bucatele si banii vor reveni cetei dupa colindat. Astfel, in functie de aceste daruri, cetasii vor canta o colinda mai scurta sau mai lunga, ba chiar doua daca darul este consistent. La ridicarea darului, vataful mare isi arata recunostinta pentru darurile primite multumindu-I gazdei prin urmatoarele versuri:

"Luati feciori in nume de bine,

Caci domnu' gazda m-a cinstit c-un dar mandru si frumos

Cu. (se enumera bucatele primite)

Sa-i uram cu totii: sa fie sanatos (urare spusa in cor)

Luati feciori in nume de bine,

Caci domnu' gazda m-a cinstit c-un dar,

C-un al doilea dar,

Cu. (se enumera suma de bani primita, in galbeni)

De unde domnu' gazda a luat cu mana

Dumnezeu sa-i implineasca cu suta si cu mia.

Iar noi, feciorii, avem gura sa-i multumim,

Sa-i zicem cu totii: traiasca la multi ani! (urare in cor)"

Pe langa cadourile primite colindatorilor li se ofera paharele de rachiu si prajiturele. Daca gazda este multumita de prestatia cetei, vataful mare da comanda muzicantilor sa cante, iar vataful mic baga fetele din curtea gazdei in joc. Acelasi mod de desfasurare a colindatului se deruleaza in fiecare gospodarie schimbandu-se dupa caz colinda interpretata.

Personalitatile satului (popa, primarul si dascalii) urmeaza sa fie colindate a doua zi dupa terminarea slujbei religioase facuta in prezenta cetasilor.

COLINDELE

Din ziua ridicarii in ceata, cetasii incep sa-si insuseasca textul colindelor precum si tonalitatea in care ele sunt interpretate de cei mai in varsta, pentru a nu deforma acest obicei atat de vechi si ata de iubit de localnici.

Repertoriul cetei din Recea, cuprinde sase colinde toate cu continut religios. De altfel, observam ca in aceasta zona lipsa colindelor de fata sau de flacau, semnalate in bibliografia de specialitate, astfel de colinde nefiind niciodata cunoscute in sat.

Colindele interpretate in Recea, au suferit modificari minime in ceea ce priveste textul, dupa cum spun batranii, dar, in schimb, au devenit ceva mai lente.

In incuriunile lui Traian Herseni in zona Fagaras, acesta a cules texte de colinde care pot fi apropiate de unele colinde din Recea, dar majoritatea colindelor din Recea sunt specifice acestui sat.

Dupa functia lor cele sase colinde pot fi grupate in:

colinde religioase cu functie moralizatoare:

"Sfinte Nicolae"

colinde religioase cu functie de vestire:

"Trei.pastori"

"Domnu' vesnic"

colinde religioase adaptate la functia de urare:

"Sus in poarta lui Craciun"

"Doamne, Iisuse Cristoase"

"Intreaba si intreaba".

(vezi anexa)

Analizand continutul colindelor, constatam prezenta unor elemente de mit crestin, cu evidente similitudini cu colindele cosmogonice. Sunt, de fapt, reminiscente ale acestor colinde:

"Doamne, Iisuse Cristoase

Tu ne-ai dat zile frumoase

Si raze prea luminoase".

Intalnim in aceste versuri mitul biblic al aparitiei pamantului din vointa divina, care-l daruieste cu lumina "raze prea luminoase".

Se remarca, de asemenea, prezenta darurilor inverse: busuiocul - (simbol erotic) este daruit fetelor, "mar de aur" - are drept destinatari junii. Aici, este posibila si o contaminare cu motivul marului de aur din basme, dat fiind faptul ca mitul pacatului original prezinta femeia destinatar prim al marului.

Sirul celor ce primesc daruri este incheiat cu batranii, carora le este daruita crucea (simbol crestin).

Semnificatia acestui dar trebuie cautata, credem noi, in conceptia populara potrivit careia fiecare varsta, generatie, se caracterizeaza printr-o trasatura esentiala: tinerilor le apartine iubirea (simbolul erotic - busuiocul), iar celor batrani - intelepciunea, resemnarea, rabdarea - crucea.

Aceste daruri oferite de Dumnezeu (prin cumularea celor trei: busuioc, mar, cruce), cu motivatie religioasa, facut pe structura unui arhaic, este convertit spre fznctia de urare.

Preponderente sunt colindele despre nasterea Mantuitorului, continand amanunte despre locul si momentul cand se produce minunea, despre botezul lui Iisus Cristos, despre faptele acestuia, precum si despre rastignirea Lui. Se dovedeste in acest mod ca biserica crestin ortodoxa

a intervenit determinand "suprapuneri peste un vechi fond popular" a unor elemente crestine. Asa se explica, probabil, prezenta acestor colinde religioase care insa s-au convertit spre functia de urare.

Zauritul de Anul Nou. Dupa sarbatorirea Anului Nou, ceata se pregateste de un ultim eveniment traditional si anume - zauritul de Anul Nou.

Zauritul de Anul Nou, este ultima vizita facuta gazdelor cu ocazia sarbatorilor de iarna si in care, cetasii ureaza celor vizitati un an nou mai bun si mai fericit.

Asadar, in ziua de Anul Nou, inaintea inserarii, cetasii, imbracati in cojoace din blana de oaie, intra in curte pentru o ultima urare. De aceasta data einu mai intra incasa, ci colinda la geam sau la usa. Colindatul consta intr-o stigatura adresata stapanei din curtea colindata:

"Lasa-ne lelita-n casa

C-afara ploua de varsa

Si ne chica stresinile

Si ne uda saricile."

Si deaceasta dat gazda ii cinsteste pe cetasi cu bani, dar mai putini ca la colindatul de Craciun. Pe langa bani, obiceiul prevede ca gazda sa cinsteasca feciorii cu gogosi presarate cu zahar pudra.

In perioada ramasa pana la terminarea cetei, 7 ianuarie, feciorii organizeaza jocuri si baluri, iar in zilele de Sfantul Vasile si Sfantul Ioan merg cu uratul pe la casele celor ce poarta aceste nume. Acest ultim obicei prezentat este un obicei relativ nou al cetei din recea si este facut pe baza de selectie.

Datorita apropierii de oras, mentalitatea diferitelor generatii de receni a suferit mari influente, acestea schimband in mare masura viata oamenilor care au renuntat la obiceiurile casnice vechi (de exemplu, tesutul), schimbare care are loc numai in viata materiala, ci si spirituala. In ciuda eforturilor sustinute pe care le fac unii oameni din sat pentru pastrarea folclorului local si a obiceiurilor traditionale, se observa, zi dupa zi, o tot mai slaba preocupare din partea satenilor in aceasta directie.

Acelasi lucru se poate spune si despre ceata de feciori care si-a pierdut chiar si sensul initial de "scoala a gospodarilor" transformandu-se intr-o larga posibilitate de distractie si castig. Astfel, din tot ceea ce presupunea participarea la ceata in urma cu 30 - 40 de ani, au ramas aproape simple formalitati care nu mai impresioneaza in aceeasi masura ca in trecut si care ar trebui sa trezeasca serioase semne de intrebare, in primul rand din partea loclanicilor, care risca sa-si piarda acest frumos obicei prin banalizare.

5. SITUATIA ECONOMICA SI PRINCIPALELE OBIECTIVE DE DEZVOLTARE

Economia comunei Recea are un pronuntat caracter agrar prin cresterea de animale si cultivarea pamantului cu cele doua culturi de baza: cartofi si cereala.

Pe teritoriul comunei, adica pe suprafata de 8.784 ha ce cuprinde 7 sate, isi au domiciliul stabil 3.612 persoane, din care 464 sunt agricultori, 1.382 sunt angajati in industrie, iar restul il constituie populatia neactiva.

Tabel nr. 3.

Restul procentelor este constituit din copiii si batranii ce nu pot munci.

Dupa cum spunem mai sus, economia comunei este preponderent agrara ea bazandu-se in special pe culturile de cartofi si cereale precum si prin cresterea de animale.

Daca in 1990 productia de cartofi era de 15 t/ha, iar cantitatea de fanet era de 2 t/ha, in anul 2001 productia de cartofi a scazut la 10 t7ha, iar productia de fanet a crescut la 2,6 t/ha. Scaderea rezultatelor la culturile de cartofi se datoreaza in mare masura scaderii suprafetei cultivate, aceasta restrangandu-se in favoarea culturilor de cereale. In ceea ce priveste fanatul, productia a grescut datorita utilizarii in conditii optime a terenurilor si cu sprijinul ingrasamintelor chimice.

Dotarea actuala a agriculturii cu tractoare si masini agricole este in continua crestere, sectorul privat deoasind la ora actuala 140 de tractoare dotate cu utilaje de arat, de discuit, insamanta, stropit si 10 combine pentru recoltareacerealelor.

Sectorul zootehnic este prezent in totalitate particular in urma privatizarii din 1994, a fermei zootehnice de stat. Astfel, in momentul de fata efectivele de animale de pe teritoriul comunei ajung la aproximativ 21000 de exemplare.

Aceasta orientare a localnicilor spre agricultura s-a datorat si faptului ca pe teritoriul comunei intalnim doar o singura intreprindere de productie specialzata in prelucrarea cherestelei si care nu satisface nici pe departe nevoi de locuri de munca. Majoritatea angajatilor din industrie sunt navetisti, ei lucrand la intreprinderile din Fagaras. Daca in anul 1991 procentul populatiei apte de munca ce era angajata in industrie era de peste 52%, in 2001 el a scazut la 27%, aceasta scadere fiind datorata in primul rand scoaterii la pensie a unui numar mare de muncitori sai a disponobilizarilor. Astazi, majoritatea celor pensionati sau disponobilizati muncesc in agricultura cu dotare tehnic imbunatatita, dar cu tehnici inca nerentabile, rezultatul fiind inca mediu.

Si sectorul serviciilor a luat amploare, dezvoltandu-se mararitul si panificatia. Sectorul privat imbogatindu-se cu trei mori si doua brutarii ce satisfac cerintele actuale ale comunei. Tot in sectorul privat, in gama serviciilor au aparut cateva ateliere auto si trei unitati de vanzare cu amanuntul a diferitelor produse alimentare si nealimentare.

Locuitorii comunei Recea pe categorii de varsta,

sex si nationalitate, in 2000

Tabelul nr. 4.

Din tabelul prezentat mai sus se poate observa ca o pondere majoritara este compusa din persoane cu varsta cuprinsa intre 15 - 55 ani, ceea ce inseamna ca recea este o localitate relativ tanara.

Structura populatiei in functie de nationalitate

Tabel nr. 5.

v     Sursa: "Directia Generala Judeteana de Statistica Brasov" - 1999

Din acest tabel se poate observa ca structura populatiei in functie de nationalitate este dominata de romani (90,3%)

Studiu de caz: "Recensamantul efectuat de angajatii primariei recea, la capitolul previziuni, ne arata ca pana in anul 2004 comuna va fi locuita de 4.200 persoane, adica cu 17% mai mult decat astazi. Aceasta crestere se va datora in principal revenirii la sate a orasenilor disponobilizati". (Sursa: Strategia locala de dezvoltare economica si sociala Etapa Septembri 1998 - pag. 4)

Bibliografie:

1. Hanes Vasile - "Din Tara Oltului", Editura Casei scoalelor, Bucuresti, 1992, pag. 12;

Mates Stefan - "Viata bisericeasca a romanilor din Tara Oltului", Sibiu, 1992, pag. 11- 14;

3. Barnea Ernest - "Studii de folclor si literatura", Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967, pag. 20 - 21;

4. Pop Silviu - "Brasov - Ghid turistic", Editura pentru Tiurism, Bucuresti, 1974, pag. 74;

5. Vladutiu Ion - "Turismul cu manual de etnografie" - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976, pag.

6. Coroian Suciu - "Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania", 1977, pag. 25;

7. Iorga Nicolae - "Pagini alese din insemnarile de calatorie - Cartea a II-a, tinutul Fagarasului", Editura Minerva, Bucuresti, 1977, pag. 51 - 53;

8. Lupu Ion, Constantin Catrina - "Brasov - monografie", Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981, pag.

9. Tufescu Victor - "Geografia Romaniei", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1990, pag. 30;

Directia Generala Judeteana de Statistica Brasov - Anul 1999;

Strategia locala de dezvoltare economica si sociala - Etapa Septembrie, 1998, pag. 4;