UNDE SI CUM CALATORIM?

UNDE SI CUM CALATORIM?

Este ele o mare si placuta mindrie patriotica sa constatam ca poporul nostru a avut numerosi calatori: Nicolae Milescu-Spatarul, drumetul spre soare rasare, Dimitrie Cantemir, calator prin lume si prin carti, Emil Racovita, cercetator al imparatiei albe Am putea mentiona si pe Dumitru Dan, buzoianul, primul om care a facut ocolul lumii mergind pe jos 100 000 km incaltat cu opinci Noi, romanii, am avut dintotdeauna asemenea oameni care au drumetit prin lume, dornici de cunoastere si arsi de marea flacara a dorului de tara. Caci plecind, ei voiau sa duca numele Valahiei, al Moldovei si al Transilvaniei, apoi al Romaniei independente si suverane, dincolo de granitele lor. Flacara iubirii lor de tara ne-au pastrat vie prezenta in spiritualitatea popoarelor planetei noastre, ne-au facut cunoscuti ca romani nascuti din daci si din romani. Iata-l pe acel bade Cartan, taran filozof, mergind la Roma sa vada Columna si intorcindu-se tot pe jos, sa impartaseasca alor sai impresii autentice. Si cite alte exemple ar putea fi amintite inca

In zilele noastre oricine poate si trebuie sa-si gaseasca timp sa calatoreasca si sa vada. Bicicleta, trenul, autobuzul, vaporul apropie distantele, dar mersul pe jos nu poate fi inlocuit de nici un mijloc mecanic de transport. Calatoria cu piciorul este la fel de folositoare pentru toate virstele, ea purtindu-ne spre marele tarim al tineretii fara batrinete si al vietii fara de moarte. Drumetia - mersul pe jos - permite abordarea oricarui traseu, de la asfaltul soselei pina la crestele muntilor; ea da posibilitatea gradarii vitezei si deci a efortului deplasarii, a observarii si cercetarii nemijlocite a obiectivelor care intra in scopul excursiei. Drumetia se practica in toate anotimpurile, iarna fiind poate mai binefacatoare organismului decit vara.

Unde sa calatorim? Raspunsul este unul singur: prin intreaga tara, de la tarmul marii si pina la treapta cea mai de sus a piscurilor de munte, fiindca si noi marturisim, dimpreuna cu marele geograf si pasionatul calator George Valsan: " Imi place Baraganul, cum imi plac si virfurile pustii ale muntelui, cum imi place si tarmul pustiu al marii. Fiecare e cu armonia sa, care atinge in suflet alte clape de simtire si de judecata'.

Turism la munte

S-a observat ca strabaterea itinerariilor montane atrage cea mai numeroasa categorie de turisti, mai ales tineri. Este si firesc sa fie asa, daca ne gindim la marea varietate si frumusete a peisajelor, la satisfactia celor ce urca spre marile inaltimi, la efortul placut si reconfortant, datator de sanatate, ce trebuie depus, care contribuie la activarea metabolismului si la calirea organismului.

Muntele poate fi strabatut in toate anotimpurile, dar, toamna, este de preferat organizarea excursiilor montane pentru stabilitatea conditiilor meteorologice. Vara ofera avantajul unor zile lungi - indicate pentru parcurgerea unor trasee care depasesc 5-6 ore de mers pina la punctul de innoptare. Si imbracamintea este mai usoara in acest anotimp. Iarna se merge cu atentie, pe drumuri scurte si numai dupa ce au fost consultati ghizii locali in privinta conditiilor specifice. Excursiile se fac numai in grupuri si se evita cazarea in corturi daca majoritatea turistilor nu poseda o experienta verificata.

Echipamentul va fi stabilit in functie de dificultatea traseului, durata excursiei si - in parte - de virsta excursionistilor. In orice caz, nu se porneste pe munte in haine de plimbare pe strada, ci intotdeauna se va folosi un echipament adecvat, care sa apere corpul de intemperii si pericole, mentinindu-i sanatatea si rezistenta la efort. Acest echipament trebuie sa fie usor si rezistent, calduros si comod. Va fi evitata imbracamintea strimta (in special pantalonii), care stinjeneste miscarile, provoaca rosaturi, oboseste muschii si nu pastreaza caldura corpului. Vor fi preferate obiectele de imbracaminte din lina si bumbac. Puloverele si camasile din materiale sintetice nu sint indicate. Ele sint mai putin calduroase si nu absorb transpiratia. Aceleasi inconveniente le prezinta si hanoracul tesut din fire sintetice, in plus el se sfisie cu usurinta daca este agatat. Numai contra apei de ploaie este folositoare o pelerina impermeabila lucrata din folie de material plastic, nu din tesatura (cum sint fisurile) prin care apa patrunde usor.

Bagajul - ales cu mult discernamint pentru a nu depasi necesarul strict, dar fara a omite obiectele esentiale - va fi pastrat in rucsac, nu in sacosa de mina si in nici un caz in geamantan! Astfel se va face un efort mai mic si, avantaj major, miinile vor fi libere.

RECOMANDARI SUPLIMENTARE:

. pentru a preveni eventuala udare si a gasi usor obiectele de care aveti nevoie, ambalati-le in pungi din material plastic, pe categorii: lenjerie, imbracaminte groasa, imbracaminte pe timp de ploaie, batiste si ciorapi, imbracaminte pentru plaja, obiecte de toaleta, trusa medicala, trusa pentru reparatii vestimentare, vesela si tacimuri etc.;

. evitati imbracamintea care se inchide cu fermoare, caci se pot deteriora si sint dificil de reparat;

. pantalonii vor fi confectionati din stofa groasa, rezistenta, croiti dupa modelul celor pentru schiori (spre a putea fi introdusi cu capetele in bocanci), dar fara a fi strimti pe corp;

. puloverul de turist va fi mai lung decit cel obisnuit. Hanoracul va avea buzunare in care se pot pastra la indemina: briceagul, lanterna, harta, busola, unele alimente (zahar, glucoza, ciocolata, biscuiti);

. pe munte se poarta doua perechi de ciorapi odata: mai intii ciorapii de lina si peste ei cei de bumbac. Ciorapii de lina vor fi pe masura, fara cirpituri in relief (eventualele reparatii se fac tesute). Inainte de a imbraca ciorapii e bine sa tamponati talpile si pielea dintre degete cu pudra de talc. Astfel veti evita transpiratia excesiva, rosaturile, degeraturile si veti pastra o buna circulatie a singelui. Ciorapii vor fi purtati bine intinsi si rasfrinti peste bocanc, pentru a permite aerisirea picioarelor. Schimbati zilnic ciorapii! dupa ce faceti o baie calda la picioare. Pentru a preveni transpiratia excesiva, turnati in apa de clatit doua linguri de formol la 7-8 litri de apa calduta. Tineti picioarele in aceasta baie 8-10 minute. Nu stergeti picioarele ude, ci tamponati-le usor cu prosopul;

. incaltamintea va protejeaza picioarele de traumatisme si de frig. Ea trebuie sa fie comoda si deja purtata cel putin 6-7 zile in mersul obisnuit prin oras. Nu plecati niciodata la munte (ca si in orice alta excursie) cu bocanci noi! Daca sint prea largi, bocancii vor produce rosaturi; cei prea strimti jeneaza la mers, incetinesc circulatia singelui, fac bataturi sau basici dureroase, iar iarna permit aparitia degeraturilor. Nu mergeti cu bocanci cu clame - pentru schiori, care par mai rezistenti; desi impermeabili, sint incomozi si foarte obositori. Vara, preferati ghete sau, pe drumuri mai usoare, ghete de baschet, nu tenisi. Pentru protectia pielii si talpii bocancilor sau ghetelor, vara, acestea se ung cu unsoare speciala, lichida si se expun la soare. Operatia se repeta de doua-trei ori. Iarna vor fi ceruiti si lustruiti cu crema de ghete obisnuita. Daca s-au udat, lasati-i sa se usuce la temperatura camerei; nu linga surse de caldura, fiindca se scorojesc.

Alimentatia turistului la munte trebuie sa fie variata, bogata in calorii si vitamine, fara un consum mare, cantitativ. Se va minca bine dimineata si seara, iar la prinz mai usor, cam un sfert din ratia zilnica totala. Vor fi evitate alimentele care se digera greu si conservele cu sosuri. Foarte indicate sint compoturile diferite ambalate in cutii de metal. Zeama lor poate fi dublata cu apa - chiar rece - la care se mai adauga putin zahar sau glucoza si zeama unei lamii sau portocale (ori suc imbuteliat). Se va consuma mincare calda cel putin la o masa pe zi. Dimineata se va bea ceai cald, bine indulcit si cu lamiie, sau o cafea ori cacao slabe, dar indulcite. La urcus mai indelungat (peste doua ore) se vor face scurte popasuri si se vor consuma: glucoza, zahar, ciocolata, rahat, bomboane, napolitane, lamii, portocale, mere - care combat setea si satisfac nevoia organismului de vitamine si saruri minerale (inlocuind pe cele care se pierd prin transpiratie abundenta). Se va bea, de preferinta, apa minerala. Nu carati la drum prea multe alimente; in nici un caz mezeluri! Completati-va aprovizionarea cu alimente de la cabane, magazinele muncitorilor forestieri, stine. Un adaos util si delicios il constituie fructele padurii: fragi, mure, zmeura, afine, catina, macese, alune - bogate in vitamina C. In zonele de deal puteti gasi cirese (amare), mere si pere (asa-numite "padurete'), iar uneori chiar nuci. In timpul popasurilor scurte evitati sa beti apa; e suficient daca va clatiti gura si daca - acolo unde aveti posibilitatea - va spalati pe fata, pe miini si pe picioare. Daca sin-teti incalzit si transpirat, dupa ce ati depus un efort, nu beti apa rece de izvor sau din termos. Abia dupa un popas de un sfert de ora, beti incet un pahar de apa, chiar mai putin daca mai aveti de mers. Daca apa gasita pe traseu intr-o sursa naturala vi se pare impurificata, ste-rilizati-o cu un dezinfectant, chiar daca acesta ii modifica putin gustul. Astfel, puteti folosi o pastila de hi-permanganat de potasiu la doi litri de apa sau cinci picaturi de tinctura de iod. Si mai bine este daca aveti posibilitatea sa o fierbeti in clocot timp de 15-20 minute. Iata reteta unui ceai concentrat, care poate fi transportat intr-o butelie pentru toata echipa. Se opareste, cu 250 ml apa clocotita, un amestec in parti egale (cite 5 grame de planta uscata) din urmatoarele plante: menta, sunatoare, gentiana, macese maruntite si numai 0,5 g pelin sau frunze de anghinare. Daca trebuie pastrat mai mult de 24 ore, i se adauga 25 ml rom sau coniac. Pe traseu, pentru a prepara ceaiul, se toarna 25 ml din aceasta esenta intr-un litru de apa calda sau rece si se mai adauga, dupa plac: zahar, suc de lamiie sau portocala. Desi usor amarui, ceaiul are gust placut si calitati medicinale. Baut fara zahar este racoritor si taie setea. Pe munte, apa minerala poate fi inlocuita cu apa potabila obisnuita in care se adauga 3-5 g sare la litru. ATENTIE!

. nu faceti baie in apele reci ale riurilor si lacurilor de munte, fie chiar vara;

. nu va avintati la inot in apa lacurilor de munte; pot surveni accidente mortale ca urmare a socului pe care-l resimte organismul din cauza diferentelor bruste si mari de temperatura;

. daca pe traseu va surprind norii sau ceata, si va invaluie, asteptati pina cind trec, sau continuati-va drumul cu multa prudenta, numai pe poteci marcate;

ultimul coechipier va ramine linga semnul vechi de marcaj pina cind aude semnalul celui din fata ca a fost descoperit un nou semn;

. pe timp de ploaie cu descarcari electrice nu va continuati drumul, dar nici nu va adapostiti sub arbori sau in clai cu fin, ci in scobiturile de sub stinci sau asezati cit mai aproape de pamint, acoperiti cu pelerine impermeabile sau cu folii din material plastic. Nu ramineti in picioare, ci stati asezati ghemuiti, ca broasca. Nu folositi umbrele cu parti metalice. Abandonati toate obiectele metalice pe care le purtati, la distanta de cel putin 100 metri;

. pentru a evita intilnirile cu animale salbatice, in timpul mersului, e bine sa discutati cu voce tare, spre a va face simtita prezenta. Aceasta nu inseamna insa exces de zgomote si o comportare necivilizata fata de natura, prin strigate, vociferari, casetofoane sau aparat de radio date la maximum etc. La mersul prin zone impadurite sau cu tufisuri se va purta un mic ciomag cu care se va lovi in copaci sau tufe. In acest fel, animalele prevenite, inclusiv viperele, fug. O primejdie poate fi intilnirea cu o ursoaica cu pui. In acest caz cautati sa ramineti nemiscati, calmi, pentru ca animalul sa nu se infurie. De obicei, ursul e pasnic si pleaca singur imediat ce adulmeca omul. Uneori intilnirile relativ apropiate (5-10 metri) se petrec prin zone cu multa vegetatie, in special tufe de zmeura sau mure. Daca animalele sint zarite la vreme vor fi evitate, cu calm. Daca nu, grupul va ramine unit; nimeni nu paraseste grupul luind-o la fuga! Strigati tare si amenintati cu batul sau toporisca. Ramineti impreuna si daca - totusi - sinteti atacati, asezati-va spate la spate si aparati-va cu ciomegele, toporisca, cutitul, tevile cortului, pietre. Iata cum s-au descurcat intr-o atare imprejurare Calistrat Hogas si tovarasul sau de drum atunci cind au fost atacati de dulaii unei stine din Muntii Neamtului: "Cit te-ai sterge la ochi, furam impresurati din toate partile de o mie de colti gata sa ne sfisie. Planul nostru de lupta era insa mai inainte hotarit; potrivit acestui plan, ne puseram deci spate la spate si, cu vinjoasele bete de drum, incepuram a descrie cercuri de aparare ametitor de repezi; marimea primejdiei ne dadea puterea si agerimea trebuitoare; un duel in adevar original se incinsese in intunericul noptii, sub lumina stelelor Halaucei, intre ciinii intaritati cu coltii lor de fier si intre animalul cu doua fete injghebat in pripa de noi; dar, in tot timpul acestei lupte deznadajduite, noi nu incetaram de a ne apropia laturis de stina.' Noaptea, cea mai buna arma de aparare este focul, care inspaiminta toate animalele;

. avalansele se produc mai ales la inclinari ale pantelor de peste 18. Se va evita strabaterea crestelor la scurt timp dupa ce a nins mult, fiindca s-au asezat mase mari de zapada afinata, nestabila. Pericolul e mult mai mare primavara. Daca trebuie sa treceti totusi prin zone unde banuiti ca este pericol de avalansa (mai ales in pante de forma concava), nu mergeti in grup, ci pastrind o distanta de aproximativ o suta de metri intre persoane. Astfel, in caz de accident, cei ramasi in afara zapezii vor putea sa-i salveze pe cei blocati. Iarna evitati circulatia pe creste, unde zapada se aduna depasind stinca si formind o "treapta' care ramine suspendata in aer. Este indicat sa se sondeze terenul cu batul de schi (sau un bat oarecare), chiar la fiecare pas in zone suspecte;

. porniti la drum dimineata numai daca ati dormit cel putin opt ore; culcati-va seara devreme si scu-lati-va, vara, la ora 5-6 dimineata. Zilele cu vint puternic sint periculoase pentru ascensiuni; asteptati pina cind vremea se linisteste;

e daca urcati in grup, mai ales cu mai mult de patru excursionisti, nu va razletiti, inaintati in formatie, mereu aceeasi, pentru a se putea verifica usor daca vreun coechipier lipseste. Ultimul din grup va avea grija ca nimeni sa nu ramina in urma;

. la coboriri de pante repezi fara poteca sau pe terenuri surpate se merge in zigzag. Se pastreaza o distanta mai mare intre coechipieri si se are deosebita grija a nu se pravali pietre de pe drum peste cei din fata, nu se sprijina mina sau piciorul pe pietre, virfuri de stinca sau radacini de plante decit dupa ce le-a fost verificata soliditatea;

. daca cineva trebuie sa coboare intr-o prapastie (pentru a recupera un obiect pierdut sau a culege un esantion de roca, ori o planta, pentru a fotografia sau filma), se va lega cu un nod dublu de fringhie in jurul pieptului, iar capatul fringhiei va fi bine fixat de un arbore solid aflat cit mai aproape de marginea denivelarii.

Excursia pe ape

Pentru tineri, dar nu numai pentru ei, una dintre cele mai antrenante, instructive si atractive forme de turism este excursia cu diferite ambarcatiuni pe apa: lacuri, riuri, Dunare. Astfel se imbina in mod fericit farmecul descoperirii frumusetilor si comorilor naturale cu sportul si ineditul.

Oglinzile lacurilor ofera prilejul primelor antrenamente si a unor expeditii de durata mai scurta, lipsite de unele primejdii.

Lacul Snagov, de pilda - un liman fluviatil al Ialomitei -, are o lungime de aproximativ 13 km si prezinta multe intrinduri in forma de golfuri, configuratie care-l face deosebit de atractiv pentru explorarea lui cu barca. Se poate pescui cu undita: platica, somn, crap, stiuca, dar mai ales biban, rosioara si caracuda; poate fi alcatuita o colectie a vegetatiei de ape, printre care nuferi albi si galbeni, pot fi observati plauri; se poate practica vinatoarea sub apa etc.

Alt lac indicat pentru turismul pe apa este Izvoru Muntelui (Bicaz), lung de peste 36 km si cu o suprafata de 440 km². Aici expeditia pe apa poate fi combinata cu o ascensiune pe munte spre Ceahlau. Fireste, lacurile Deltei stau, de asemenea, la dispozitia celor care vor sa deprinda tehnica navigatiei de amatori.

De la linistitele lacuri se va trece la cursurile unor riuri de cimpie si numai dupa aceasta, cind s-au format stabil deprinderile si s-a acumulat suficienta experienta, se poate organiza o calatorie pe ape de munte sau pe Dunare.

Pe linga frumusete si satisfactii, apa prezinta si o reala gama de surprize, care echivaleaza insa cu tot atitea primejdii: curenti puternici, caderi de apa sau stinci, virtejuri, ragalii, trunchiuri de arbori care plutesc sau pindesc ascunsi la mica adincime sub oglinda apei etc. Oricind, deci - si pe neasteptate - poate surveni rasturnarea ambarcatie!

Se impune, ca urmare, luarea unor prealabile masuri de prevenire si dobindirea prin antrenamente a experientei, deprinderilor, fortei si a "singelui rece' necesare unor interventii rapide si eficiente.

Pregatirea grupului expeditionar va incepe cu un examen medical obligatoriu. Cei cu tulburari cardiovasculare (chiar de minima importanta - cum ar fi tahicardia) sau gastrointestinale, reumaticii etc. nu pot fi admisi ca membri ai unui grup care face o calatorie pe apa mai lunga de 2-3 ore. Fiecare membru al echipajului trebuie sa stie sa inoate bine.

Pentru antrenamente trebuie rezervate cel putin 12- 14 zile inaintea plecarii in expeditie. Se va incepe cu un program obisnuit de pregatire fizica generala, constind in gimnastica, alergari, jocuri dinamice si continuate cu exercitii de inot (prelungite zilnic) si canotaj. Va fi urmarita rezistenta la efort fizic si la inot, perfectionarea tehnica a vislasilor, si coordonarea miscarii acestora, dezvoltarea simtului de echilibru. Toate acestea se do-bindesc prin antrenamentul zilnic, care va incepe cu un program divers de doua ore si va continua pina la atingerea unui timp de lucru de opt ore.

Grupul navigatorilor, chiar daca nu depaseste trei membri, va avea un capitan care va stabili (cu asentimentul tuturor) programul de antrenamente, sarcinile speciale ale fiecaruia, traseul, echipamentul, programul de cercetari, activitatile zilnice etc.

Alegerea ambarcatiilor

La dispozitia navoturistilor sint suficient de multe tipuri de ambarcatii, unele care pot fi procurate din comert, altele ce pot fi construite cu forte proprii:

a) Pluta pneumatica - simpla - alcatuita din camera de aer a unui tractor rutier, special amenajata, dupa indicatiile de mai jos. Cu o asemenea ambarcatiune (cost minim), ing. I. Kolmar din Baia Mare si un coechipier au parcurs 75 km pe riul Lapus, din Tirgu Lapus pina in comuna Lapusel (din care 38 km prin defileul Lapusului) in timp de patru zile.

Constructia plutei (dupa I. Kolmar) imbunatatita de noi cu o camera (pneu) suplimentara de autoturism, o puteti face urmarind detaliile din figura alaturata:

Camera de cauciuc a unui tractor (1), legata cu trei chingi tot din cauciuc (2) si o fringhie (3), care mai este folosita la tractiune (4) si la fixarea bagajelor (5). Acestea (6) sint asezate pe un suport-punte (7) din cauciuc (luat de la o camera veche de tractor). Ventilul pentru umflare va fi situat la una din extremitati (9). Pasagerii stau pe capetele plutei, care nu are fund (si prin aceasta "nu ia apa' - fapt important mai ales la trecerea prin mici cataracte sau in cursul unor ploi usoare etc.) si se conduce cu ajutorul a doua lopeti scurte de 60-70 cm. Pluta incarcata cu doi pasageri si aproximativ 40 kg de bagaje se scufunda la mai putin de jumatate din diametrul camerei (8). In mijlocul acesteia, fixate cu alte doua chingi de fringhie, o camera de autoturism (10), care ofera o masura de siguranta in cazul cind camera principala ar pierde aer, si permite o mai buna asezare a bagajelor.

Greutatea plutei: circa 16 kg; presiunea aerului: 2 atmosfere.

b) Pluta mare - construita (in linii generale) din 3- 4 flotoare (camere de tractor, butoaie bine inchise din material plastic) si material lemnos, prevazuta cu catarg, vela si cirma. Pe punte poate fi instalat un cort mic. Flotoarele vor fi legate cu chingi de cauciuc si - suplimentar - cu fringhii, intre ele si partea superioara de lemn vor fi introduse bucati groase de anvelopa - de tractor sau camion, care sa impiedice perforarea din cauza frecarii. Puntea din scinduri se asaza peste un pod din craci groase de plop, alun, artar sau dud, bine netezite si fara aschii. Legatura dintre acest pod si flotoare se face prin legare dubla cu fringhii. Puntea se bate in cuie peste cracile podului. Lopata mare a cirmei se monteaza in spate. Pe punte vor fi inca doua lopeti lungi sau tarusi pentru miscari suplimentare de cirmuit, mai ales la desprinderea si apropierea de tarm.

ATENTIE! Cu oricare model de pluta se porneste intr-o calatorie mai lunga numai dupa ce au fost verificate in practica flotabilitatea si posibilitatea de conducere a ambarcatiunii, de citeva ori, mai intii pe suprafata unui lac, apoi pe un riu cu apa adinca pina la cel mult 140 cm.

c) Barca cu fund plat - indicata la navigatia pe lacuri sau riuri de cimpie. Este confectionata din material plastic (pentru l-2 persoane) sau din lemn. Are 2-4 m lungime, se conduce cu doua visle si imbarca 2-4 pasageri, plus 30-40 kg bagaje. Desi e mai greoaie, are o mare stabilitate si prezinta siguranta sporita. Poate fi prevazuta cu o cirma montata in partea din spate.

d) Barca cu carena - mai ingusta, are borduri mai inalte si cirma atirnata. Are aproximativ 4 m lungime si doua visle. Poate transporta trei pasageri si bagaje.

e) Barca turistica demontabila - usoara, poate fi folosita pentru o navigatie de citeva ore pe lacuri si riuri de cimpie, imbarca 2-3 persoane si 15-20 kg bagaje.

f) Barca pneumatica - din pinza impermeabilizata (cum sint saltelele pneumatice), este foarte usoara si comod de transportat, dar nu prezinta stabilitate si incarca cel mult doua persoane. Poate fi folosita pe lacuri si riuri linistite numai de catre buni inotatori - fara bagaje de valoare (aparate, haine etc.). Se conduce cu padele din duraluminiu.

g) Caiacul - de mai multe tipuri:

- din pinza, nedemontabil sau demontabil;

- cu fund plat, pentru turism;

- pentru sport de performanta, din placaj.

Este ambarcatiunea cea mai potrivita pentru cei care stiu sa-l minuiasca bine, fiind usor, cu viteza mare de inaintare si putind sa se strecoare usor printre obstacole.

Nu sint indicate pentru navigatie pe ape adinci, deoarece se pot sparge usor la ciocnirea cu stinci, busteni etc.

RECOMANDARI pentru navigatorii amatori

Pentru a evita unele situatii neplacute, pierderi materiale si primejdii, este bine sa fie avute in vedere - atit in cursul etapei pregatitoare, cit si, mai ales, in timpul calatoriei - cele ce urmeaza:

- indiferent de tipul ambarcatiunii, toate bagajele vor fi ambalate pe grupuri de obiecte (imbracaminte, alimente, medicamente, aparate etc.) care vor fi puse separat in cite un sac din material plastic, bine legat la gura; sacii cu materiale importante (aparat de fotografiat, filmat, radio, casetofon, binoclu etc.) vor fi prevazuti cu flotoare din material plastic expandat (poros) capabile ca - in caz de cadere - sa le mentina la suprafata apei;

- actele si banii se pastreaza asupra persoanelor intr-un portvizit introdus in punga din material plastic;

- trusa medicala este necesara la drum. Ea va cuprinde si substante pentru prevenirea si tratamentul muscaturilor de insecte;

- in bagaje vor fi incluse: doua lanterne, chibrituri, tablete de spirt solid, un mic aparat de radio si baterii de rezerva;

- barca va fi dotata cu doua cutii goale de conserve pentru evacuarea apei care se poate infiltra eventual in interiorul ambarcatiunii;

- toate bagajele se leaga de ambarcatiune cu sfori groase sau guta (din material plastic);

- la drum vor fi luate si cele necesare pentru dormit, prevazind posibilitatea de a innopta in aer liber, in lunci si la marginea padurilor. Hamacurile impletite sau din pinza de cort, ori improvizate din paturi sint cele mai indicate; eventual un cort usor. Noaptea, se iau in tabara toate bagajele, care se leaga de crengile unor arbori (spre a le feri de furnici). Ambarcatiunea se trage bine la mal, se leaga cu un lant de fier si se incuie cu un lacat uns pe dinauntru cu vaselina sau ulei mineral. Tabara se instaleaza intotdeauna pe lumina, catre apusul soarelui;

- daca se navigheaza cu plute mici, cu barci sau caiace, intr-un grup care depaseste numarul de trei persoane, este bine ca echipajul sa fie distribuit in cel putin doua ambarcatiuni care sa circule la mica distanta una de alta. Cel care are mai multa experienta in navigatie va merge in ambarcatiunea din fata si va cauta continuu "firul apei', fisia mai rapida a curentului sau portiunile lipsite de obstacole si primejdii. Nu este permis ambarcatiilor din spatele convoiului sa-l depaseasca pe capitanul expeditiei;

- la cataracte, diguri si alte obstacole, se va trage la mal, ambarcatiunea va fi golita si transportata peste zona nenavigabila, dupa care vor fi aduse si reinstalate bagajele;

- in lunile fierbinti de vara navigatia se face dimineata, intre orele 6-11, si dupa-amiaza, intre 15- 18. In rastimp se face popas la umbra si se aranjeaza un program de cercetare, masa, jocuri, lecturi;

- in timpul zilei se poarta pe cap sapca sau palarie din pinza alba, iar pe corp un maiou din bumbac; o nu se navigheaza niciodata noaptea sau pe timp de ceata ori ploaie! Vislind ritmic, fara sprinturi, in sensul curentului apei, pot fi parcursi zilnic aproximativ 30 km in opt ore;

- in expeditiile mai lungi, dupa fiecare trei zile de navigatie se ia o zi (24 ore) de repaus la tarm. In acest timp se va proceda- in primul rind - la o revizie generala a ambarcatie! (chiar daca pare a fi in buna stare), cercetind in special partea de sub apa, legaturile etc., si facind reparatiile necesare. In acest rastimp se maninca alimente calde - printre care supa sau ciorba - si se doarme cel putin noua ore.

IMPORTANT! Canotorii cu visle vor avea grija:

- sa se aplece pe spate in miscarile vislitului pentru a nu obosi prea tare bratele;

- sa se aseze exact in mijlocul scaunului si sa plaseze bagajele (legate!) corect pentru a putea pastra echilibrul si directia;

- sa duca vislele inapoi atit cit permite lungimea lor, pentru a evita rularea pe o portiune prea mica;

- sa actioneze vislele in mod egal pe ambele parti, pentru pastrarea directiei si evitarea unor eforturi inutile. De asemenea, sa nu afunde prea adinc vislele (dincolo de partea lor lata). Afundarea lor insuficienta duce insa la o slaba forta de impingere si rulare, la dezechilibru;

- vislele se scot dintr-o data din apa si se actioneaza pastrindu-se un ritm constant;

nu trebuie ca rninerele sa fie strinse exagerat cu miinile, fiindca se instaleaza o rapida oboseala a bratelor. Pozitia corecta la vislit este cea usor aplecata inainte;

- nu se visleste cu miinile ude, fiindca apar "basici'.

Alimentatia

Navigatia cu visle sau padele duce la un mare consum de calorii, ceea ce face necesar un regim alimentar mai abundent si variat, bogat in lichide si vitamine proaspete.

Apa va fi luata totdeauna din surse de pe uscat si pastrata in bidoane de 2-5 litri, invelite in cirpe ude. Proviziile de apa se improspateaza ori de cite ori se iveste ocazia, dar cel putin odata la 12 ore. Pentru orice eventualitate se iau si 2-3 litri de apa minerala.

Data fiind expunerea indelungata a ambarcatiunii la soare, vor fi alese numai alimente rezistente la alterare: oua fierte, brinzeturi topite sau de tip cascaval, carne conservata in cutii de metal, legume si zarzavaturi proaspete, fructe crude, sare, piine, biscuiti (in pachete mici bine ambalate), zahar, miere (in tuburi, ceai si cafea solubile, ciocolata, lapte praf si amestec de lapte praf cu cafea si zahar, bomboane, rahat, nuci si alune indulcite. Cit mai multe lamii, portocale, mere sau sucurile acestora, imbuteliate, suc de rosii. La toate acestea se va adauga pestele prins eventual.

Piinea se pastreaza separat intr-o punga de polietilena, dar impreuna cu citeva mere sau castraveti spalati ori cu un cartof curatat de coaja, care vor contribui la mentinerea lor proaspata si pufoasa.

Barca nu va fi supraincarcata; alimentele se iau numai pentru doua zile si apoi, se face periodic, reaprovizionarea pe parcurs.

Dimineata si seara se bea cite un ceai fierbinte din flori de tei amestecate cu menta si musetel sau cu sunatoare si flori de salcim, bine indulcit si cu lamiie. Seara nu se bea cafea sau ceai cu cofeina, fiindca favorizeaza insomnia.

In timpul navigatiei pot fi consumate sandvisuri, fructe, dulciuri, ceai sau cafea slabe (calde din termosuri), siropuri de fructe cu apa minerala si suc de citrice. Nu se consuma nici o picatura de bautura alcoolica - nici chiar bere.

ATENTIE! inaintea plecarii in cursa, trebuie avut in vedere posibilitatea ivirii unor accidente si luate masuri de prevenire si combatere. Printre eventualele pericole, cele mai frecvente pot fi:

. rasturnarea ambarcatiunii. Pentru ca sa o prevenim se va avea grija la ridicarea in picioare, aplecarea peste bord si mersul prin ambarcatie al pasagerilor. Apoi se va da atentie la asezarea bagajelor si mai ales la evitarea ciocnirilor cu obstacole din apa, precum si la ocolirea virtejurilor. In tot timpul navigatiei un membru al echipajului va supraveghea cursul apei. Pe Dunare si unele lacuri, unde circula nave mai mari (salupe, vapoare), vor fi evitate valurile pe care acestea le produc. Mai ales ambarcatiunile rapide provoaca valuri mari, periculoase! Si plasele pescarilor pot prilejui rasturnarea ambarcatiunilor. In sfirsit, vintul puternic poate duce la pierderea directiei, rasturnare, stropire;

. ciocnirea se poate produce fie cu obstacole aflate sub apa sau la suprafata ei, fie de tarm (pe vint tare) sau chiar intre ambarcatiuni. Cum urmarea poate fi rasturnarea sau chiar sfarimarea, se impune supravegherea continua a navigatiei si atentie la manevrare;

. insolatia si urmarile ei periculoase apar mult mai repede pe apa decit pe uscat fiindca aici corpul este supus atit radiatiei solare directe, cit si a celei reflectate de apa!

ATENTIE! pentru fiecare participant la o excursie pe ape trebuie sa existe in ambarcatiune cite un colac sau o centura de salvare! Acestea vor fi pastrate la indemina, degajate de bagaje si nelegate. In cadrul antrenamentelor, fiecare coechipier trebuie sa exerseze de citeva ori folosirea rapida a mijlocului de salvare atit din barca, cit si din apa.

Conducatorul expeditiei va trebui in mod obligatoriu sa simuleze la antrenamente ciocnirea si rasturnarea ambarcatiei, caderea accidentala a unui om la apa si masurile de salvare, printre care si respiratia artificiala. Nu uitati ca un om prevenit si antrenat este pe jumatate salvat.

Pe ce ape curgatoare se poate naviga?

Pentru excursii de scurta durata este buna orice apa cu adincime constanta de cel putin 70 cm, cu un curs uniform - lipsit de virtejuri si caderi - fara multe obstacole si nu prea repede. Se va alege un tip potrivit de ambarcatiune.

Pentru expeditii mai lungi se prefera riuri navigabile, care trec prin locuri pitoresti si au debit suficient de apa, mai ales vara, lipsite de obstacole numeroase si grele. Desigur, se poate naviga numai pe o portiune a riului, care ofera conditii prielnice.

O astfel de calatorie poate fi intreprinsa pe Siret de un echipaj compus din trei persoane, cu o barca cu fund plat si cirma, incepind din apropiere de Pascani si pina la Galati, cale de circa 500 km.

Un grup de scolari din Deva - membri ai expeditiei "Maris' - au navigat cu pluta de lemn pe Mures de la Deva pina la Arad. Alta expeditie a ales Oltul ca obiectiv de calatorie, de la Turnu Rosu pina la Rimnicu Vilcea. Echipajul, compus din zece elevi si doi profesori, a navigat cu doua barci mari de cauciuc, cu fund plat.

Asadar, Siretul e propice navigatiei usoare, turistice, de la Pascani pina la varsarea in Dunare. ATENTIE! are numeroase brate si canale pe care nu se va naviga, ele fiind pline de obstacole.

Muresul poale fi strabatut incepind de la Reghin si continuind prin Tirgu Mures - Alba Iulia - Simeria - Deva - Savirsin - Lipova - Arad.

Bega este navigabila cu barci sau caiace de la Faget pina la Timisoara si apoi - urmind canalul - pina la Otelec.

Jiul, de la Tirgu Jiu la Rovinari cu atentie la viteza sporita si adincime scazuta si virtejurile din zona comunei Iasi ("Capul lui Andrei'). Daca la Rovinari mai sint lucrari mari in albia riului, se trece ambarcatiunea pe uscat si se reia firul apei, dupa o portiune de drum parcursa pe jos (transportind, fireste, si barca) de la Bilteni pina la Craiova. Aici - la barajul si lacul de acumulare - se debarca din nou, pentru a porni din comuna Bucovat pina la Dunare.

Oltul este navigabil de la Turnu Rosu pina la varsare. Prin defileul lung de 47 km pot trece numai canotori exersati. Se vor face debarcari si parcurgerea unor secvente pe uscat in zonele hidrocentralelor.

Dunarea ofera conditii optime pentru o expeditie pe apa, incepind cu Drobeta-Turnu Severin si pina la mare. De la Tulcea se va naviga, de preferinta, pe bratul Sfintu Gheorghe, unde albia fluviului este mai larga si mai putin aglomerata decit pe bratul Sulina. Pot fi folosite barci mari, aceasta antrenind o activitate complexa. Pe vint favorabil, linistit, poate fi inaltata o pinza (cum procedeaza si pescarii in Delta) care scuteste efortul vislitului. In unele etape ale calatoriei se poate face cite o pauza de camping pentru 24-48 ore, chiar pe cite un ostrov. Se poate pescui usor o mare varietate de peste mare. Prilejul este nimerit si pentru realizarea unui film color pe pelicula super 8 milimetri, precum si a unor diapozitive sau fotografii artistice.

Inapoierea se va face cu vaporul, ambarcatiunea proprie putind fi remorcata de nava de calatori.

La Mare si in Delta Dunarii

Excursiile si expeditiile elevilor la Mare sau in Delta Dunarii se intreprind mai ales in timpul vacantei de vara, dar si in lunile mai sau septembrie cind specificul faunei si florei din Delta ofera o larga paleta de informatii si impresii calatorului venit din afara acestei zone de un pitoresc deosebit.

Pentru a cunoaste eficient aceste locuri trebuie sa le parcurgi neaparat cu piciorul si cu barca, sa innoptezi in corturi asezate in colturi pitoresti de natra. Nu cu autocarul si nu numai in statiunile cuprinse intre Navodari si Mangalia trebuie sa fie organizate excursiile, dar si in sate, in muntii Dobrogei (care au o infatisare unica in tara noastra) sau in preajma asezarilor de pescari din Delta.

George Valsan scria ca "Nu exista tinut romanesc mai original ca infatisare fizica si etnica, mai pretios pentru rolul pe care il indeplineste, mai plin de amintiri stravechi si mai demn de cercetat decit acest pamint al Dobrogei () Trebuie sa te apropii si sa cercetezi atent si cu iubire, ca sa-i descoperi insusirile pe care le are numai ea. Dar atunci te rasplateste neasteptat. Caci, sub liniile domoale ale acestui pamint obosit, culcat lenes in mijlocul apelor, se ascunde o lume deosebita de forme, o viata surprinzatoare de plante si animale, privelisti nebanuite de sate si orase, precum si comori ale trecutului, care apar din belsug, indata ce zgirii pamintul () Cine cunoaste Dobrogea, o iubeste pentru totdeauna'.

Bogatia vegetatiei si a faunei de nepretuit interes, frumusetea deosebita a peisajelor, permit turistului alegerea unui itinerar interesant, care-l poate conduce de la Mangalia pina la Sfintu Gheorghe. Aceasta este cu putinta mai ales vara, cind exista numeroase si variate mijloace de transport. Dar o excursie frumoasa si mai linistita in Delta si la mare este posibila inca din luna mai. Amatorii de raritati pentru colectii naturalistice, amatorii de fotografie si film nu vor ramine dezamagiti nici in luna septembrie si chiar in prima jumatate a lunii octombrie. Dupa cum ne informeaza acelasi Gh. Valsan, "cea mai mare parte a Deltei e acoperita de lacuri, iar partile care ies din apa sint numai grinduri de nisip. La Sulina, singurul oras al Deltei, daca sapi o jumatate de metru in pamint, dai de apa. Toata Delta e un tinut pe care nu-l poti numi nici uscat, nici apa, ci intre amindoua, un tinut amfibiu, tinind si de uscat si de apa. Suprafata grindurilor este mult mai putin intinsa decit a apelor. Afara de grindurile Letea si Caraorman, mai intinse, pe care se afla - nu prea se stie prin ce minune - paduri batrine, cu tot felul de copaci si cu o vegetatie asemanatoare muntilor Dobrogei, celelalte nu sint decit niste limbi inguste de nisip care insotesc girlele sau se insira paralel cu tarmul marii, despartite prin intinderi de lacuri cu fundul sub nivelul marii'.

Turistii care doresc sa afle o plaja buna cu nisip fin si o portiune de mare cu apa curata, pot sa mearga la Sfintu Gheorghe - plecind din Tulcea cu vaporul clasic sau cursa rapida. Cazarea se face in sat, masa este asigurata in special din bucate pescaresti - este multa liniste si sint locuri minunate pentru excursii cu barca, de exemplu, pe canale, trecind pe linga vechiul far. Localitatea are o statiune meteorologica, brutarie, magazin alimentar, cofetarie si un spital. Pescarii cu undita vor da aici de o adevarata comoara de argint viu.

Cu privire la echipament, va recomandam sa purtati in timpul zilei, pe cap, o palarie sau o sapca alba din pinza subtire si sa preferati pantaloni scurti, sorturi, un slip si maiou din bumbac.

Alimentatia va fi usoara, mai ales in timpul primei jumatati a zilei: citeva sandvisuri cu brinzeturi, legume, oua fierte, masline, fructe si sucuri de fructe, lamiie - consumate in portii mici si in mai multe reprize. Evitati complet grasimile (inclusiv untul sau margarina), mezelurile, conservele de carne. Beti multa apa minerala, ceaiuri si cacao slaba, eventual cafea solubila, tip Inka sau Vitakawa, fara cofeina. Dimineata si seara poate fi bauta o ceasca de lapte cald, preparat din praf de lapte adus de acasa.

Inainte de a pleca la mare este bine sa va pregatiti, sa va antrenati mergind la strand, paduri, riuri, de cel putin 5-6 ori, pentru a va deprinde organismul cu bai de aer si apa. Chiar si asa, nu uitati ca putinul "bronz' de acasa nu este o pavaza infailibila pentru expuneri lungi - din primele zile - la soarele de la mare. Mai ales daca nu sinteti bronzat deloc, incepeti cu expuneri scurte la soare de cite 5-6 minute pe fata, spate si partile laterale. Dupa aceasta stati cel putin 40 de minute la umbra si beti lichide racoritoare. Mariti zilnic durata expunerii cu cite 5-7 minute, alternind solarizarea cu umbra si racoarea. Dupa ce iesiti din apa marii, stergeti-va cu prosopul, fiindca picaturile de apa ramase pe piele focalizeaza razele solare si - ca urmare - apar arsuri lenticulare. Intrati in apa numai dupa ce ati stat la soare.

Timpul cel mai bun de plaja este cuprins intre orele 9-11 si 16-17. Nu faceti plaja intre orele 13-15, deoarece curba de intensitate maxima a radiatiei solare este atinsa la ora 14 - perioada favorabila insolatiilor.

Nu inotati la scurt timp dupa ce ati mincat abundent si nu intrati brusc in apa prea rece; pot surveni circei. Daca va place sa inotati in mare mai departe de tarm este bine sa tineti seama de citeva considerente si sfaturi. Adincimea apei nu are, aproape, nici o importanta in timpul inotului. Cine stie sa inoate, o poate face la fel de bine intr-o apa adinca de o mie de metri ca si in una de numai un metru. Esentialul este sa nu se gindeasca si mai ales sa nu fie ingrijorat la gindul ca se gaseste intr-o "apa adinca'.

VA RECOMANDAM:

. cind inotati deprindeti-va sa plutiti pe spate ca o-pluta, chiar fara a face miscari laterale. Corpul va fi sustinut de miini printr-o miscare a palmelor in cerc, ca niste zbaturi. Este o pozitie de mare folos in caz de circei, dezorientare sau pur si simplu pentru a va recrea;

. invatati sa inotati expirind in apa si inspirind in aer. Astfel veti putea inota si pe sub valuri, fara a va irosi fortele pentru a lua valurile in piept;

. inotati intre valuri; astfel acestea va vor ajuta impingind corpul in directia in care va indreptati;

. nu plecati niciodata singur in largul marii la o distanta mai mare de 200 m de tarm! se pot ivi pe neasteptate momente de dezorientare sau de oboseala brusca ori un circei. Cind sint cel putin doi inotatori panica este evitata si ajutorul asigurat;

. in tot timpul inotului trebuie sa aveti ca punct de reper tarmul, intoarcerea din larg la tarm nu se face perpendicular la linia acestuia, ci oblic. Valurile marii spargindu-se, formeaza contracurenti exteriori si interiori; ca urmare, cind te apropii de tarm perpendicular pe linia lui ai de luptat (desi esti deja obosit) cu doua forte: contracurentii de la suprafata si cei din interiorul apei. Daca te apropii insa oblic pe linia tarmului, curentii se preling pe linga corp si-ti lasa posibilitatea de a inota in conditiuni normale, fara eforturi suplimentare.

IMPORTANT! Pentru alegerea unui posibil itinerar va atragem atentia ca localitatea Crisan (aflata pe malul drept al bratului Sulina) poate fi considerata ca o adevarata placa turnanta a Deltei, punctul optim de start catre oricare parte a ei. Cel putin opt itinerarii conduc spre cele mai pitoresti regiuni ale acestei zone a Dunarii.

VA RECOMANDAM aceste trasee:

1. Crisan - lacul Fortuna - lacul Tatanir; cu barca. Veti intilni nuferi, pelicani si alte pasari, plus prilej de pescuit.

2. Crisan - Maliuc - Ilgani - Tulcea; calatorie cu vaporul clasic,

3. Crisan - Mila 23 - Chisla Chiliei - Chilia Veche; cu barca.

4. Crisan - lacul Raducu - padurea Letea - Periprava; cu barca, pe jos sau calare. Pe linga pescuit, sate pescaresti si colonii de pasari, veti intilni cea mai extraordinara padure din tara noastra: Letea - monument al naturii.

5. Crisan - Sulina; cu vaporul, pentru o intilnire cu marea si vechiul far: si un punct de plecare pentru traseul urmator:

6. Crisan (sau Sulina) - lacul Puiu - lacul Rosu - lacul Rosulet; cu barca sau vaporasul local (in excursii organizate de casa de cultura din Sulina).

7. Crisan - padurea Caraorman - Ivancea - Sfintu Gheorghe; cu vaporul si cu barca la o noua intilnire cu marea, farul nou si vechi de la Sfintu Gheorghe, cherhanaua unde se aduc sturioni si mai ales alt monument al naturii: padurea Caraorman.

8. Crisan - lacul Isacov - lacul Razelm; cu barca.

Cicloturismul

Bicicleta poate fi folosita ca mijloc de transport nu numai in rezolvarea cu rapiditate a unor treburi zilnice, ci si in plimbarile de agrement de la sfirsitul saptaminii, in excursii si expeditii. Poate fi un tovaras de drum, in compania caruia se strabat uneori sute de kilometri. Pe soseaua asfaltata sau pe drumul ingustat de tara, pe poteca ce se strecoara prin padure sau pe serpentinele muntelui, turismul pe doua roti renaste astazi, mai ales de cind bicicleta a redevenit la moda. Tineretul, in special, dornic sa-si petreaca timpul liber sau o parte din vacante in mijlocul naturii, poate fi un adept entuziast al acestui sport, al acestei forme de turism, cel mai ieftin si nepoluant mijloc de transport.

Cicloturismul are posibilitati foarte mari de actiune: permite deplasari pe distante apreciabile cu o viteza net superioara drumetiei pe jos si contribuie la dezvoltarea fizica a organismului.

De asemenea, in expeditiile organizate pe bicicleta, care permite deplasare lesnicioasa atit pentru persoana cit si pentru transportul bagajului, aparaturii de cercetare etc., elevii pot sa se ocupe de studii in natura: geologice, zoologice, botanice etc.

Bicicletele sint de doua feluri: obisnuite (de oras sau turism); mai rezistente, confortabile, dar mai grele; cu cauciucuri groase ele prezinta mai multa siguranta - si de curse: mai putin rezistente, dar mai usoare si prevazute cu dispozitive care le permit sa realizeze viteze mai mari. Pentru transportul materialelor, echipamentului, se poate utiliza o remorca simpla pe una sau doua roti (ca un fel de carucior). In lipsa acesteia, obiectele se transporta pe portbagaj, la roata din spate (materialele mai grele si mai voluminoase: cortul, sacul de dormit) sau in fata, pe un dispozitiv confectionat din plasa de sirma (alimente, ustensile necesare pregatirii hranei, imbracamintea usoara, o minge etc.).

Itinerarul ales trebuie sa fie accesibil, variat, cu cit mai multe obiective turistice. La calcularea timpului de parcurs se va tine seama de media orara a deplasarii pe bicicleta (10-15 km), in alcatuirea programului incluzindu-se si un timp de rezerva pentru repararea eventualelor pene de bicicleta. Un vehicul bine intretinut nu da insa asemenea surprize neplacute; de aceea, dupa fiecare iesire cu bicicleta este necesara curatirea ei (de praf, noroi si de eventualele puncte de rugina), iar in restul timpului va fi protejata de intemperii, inainte de plecarea la drum, bicicleta trebuie sa fie intr-o stare ireprosabila. La stabilirea timpului de mers se va tine seama de eventualele pante mari ale drumului, care vor trebui urcate mergind pe jos.

Grupul de excursionisti nu trebuie alcatuit prea diferit (ca posibilitati fizice), deoarece pe traseu cei mai slabi ii obliga si pe ceilalti sa incetineasca ritmul si sa faca popasuri indelungate.

Vara, se pot parcurge zilnic aproximativ 70 km in doua etape: prima - inceputa pe la orele 6-6,30 pina la prinz (12-12,30); a doua, dupa putina odihna, de la orele 15 pina la 17-18. Dupa fiecare ora de mers pe bicicleta este obligatorie o pauza de circa zece minute. Nu se va merge mai mult de 8-9 ore pe zi cu bicicleta. Pe drumuri dificile, in ascensiune, viteza se reduce considerabil (maximum 7 km pe ora) pentru ca la coborire, sau daca soseaua este alunecoasa, sa nu depaseasca 15 kilometri pe ora.

In afara de cele de mai sus, cicloturistilor LE MAI RECOMANDAM:

. sa-si incheie toate pregatirile pentru excursie cu o zi inainte de "start' (cele 24 ore libere sa fie destinate relaxarii, odihnei);

. inaintea plecarii sa verifice starea tehnica a bicicletei (frinele, dispozitivul de iluminare, daca rotile sint bine centrate);

. sa aiba pe drum - impartite intre membrii echipajului - citeva materiale si piese de rezerva (inclusiv o roata pentru 2-3 biciclete), precum si garnitura completa de scule necesare reparatiilor rapide;

. sa aiba un echipament adecvat locului, timpului si scopului calatoriei. Nu vor trebui sa lipseasca: pantalonul scurt (respectiv fusta-pantalon), impermeabilul din material plastic (nu fis!), pantofii cu talpa aderenta (usori), caschete (sepci) de pinza din bumbac tip ciclist, ochelarii de soare (din celuloid, nu de sticla), trusa sanitara;

. sa circule, de preferinta, numai ziua, conform regulilor de circulatie;

o sa pastreze intre ciclisti o distanta de cel putin 5 m pe drum drept, si de 10 m la coborisuri sau pe timp ploios;

. sa nu iute ca o calatorie pe bicicleta nu este o cursa sportiva cu intreceri, sprinturi, depasiri necolegiale; o sa nu polueze mediul inconjurator strabatut;

. la drumuri lungi sa aiba in vedere, inca de la stabilirea itinerarului, locul fiecarui popas de noapte. Se va evita circulatia noaptea, cind sporeste coeficientul pericolelor de accidente;

. pentru a evita aparitia unor basici sau bataturi pe palme, sa foloseasca manusi subtiri din piele (tip conducator auto) sau din bumbac;

. seara, sau dupa strabaterea unui drum prin praf, sa-si spele bine ochii cu ceai de musetel caldut sau - la nevoie - doar cu apa. Daca, din cauza frecarilor, apar rosaturi pe piele, locurile respective vor fi des-infectate si tratate cu unguent sulfamidat.

. sa curete zilnic bicicleta de praf sau noroi, de asemenea echipamentul si pe ei insisi (baia se recomanda a fi facuta dupa cel putin o jumatate de ora de la oprire);

. pentru "toaleta' bicicletei se ung cablurile frinelor cu ulei de parafina si se presara pudra de talc intre cauciuc si anvelopa.

Mototurismul

Intelegem prin aceasta expresie turismul cu ajutorul motoretei, al motocicletei sau scuterului. Aceste vehicule imbina in mod fericit multe din avantajele deplasarii cu bicicleta si autoturismul (mai ales in cazul folosirii motocicletei cu atas). Astfel, deplasarea se face cu mai mare rapiditate decit cu bicicleta, pot fi folosite drumuri nemodernizate, chiar poteci, se transporta o cantitate relativ mare de bagaje, iar parcarile si opririle pentru noapte pot fi alese oriunde este permis. Mai ales consumul redus de benzina face ca deplasarea cu motoreta sau motocicleta sa prezinte un evident avantaj economic, in special pentru excursiile lungi, un excelent mijloc de calatorie pentru tineri.

Stabilirea itinerarului si a programului excursiei se face, bineinteles, de acasa, dar numai in liniile sale mari; este bine ca pe drum sa profitati pentru a vizita orice noi obiective interesante va sint semnalate de localnici sau ghizi, ori sa va acordati o zi de relaxare in plus, in afara programului dinainte stabilit. Astfel, s-ar putea sa intilniti importante manifestari populare cu caracter folcloric, tirguri etc., pe care este intotdeauna bine sa le vedeti, chiar daca pentru aceasta va veti decala programul cu o zi.

Alegerea traseului ramine o problema a fiecaruia, in functie de scopul sau tema voiajului. Pentru stabilirea programului zilnic, tineti seama ca este recomandabil sa nu depasiti o etapa de maximum 150 km (pe sosele asfaltate), care sa fie parcursi cu o medie orara de 30 km pentru motorete si de 40 km pentru motociclete. Pe drumuri de pamint, neamenajate, viteza va scade la 25- 35 km, iar pe poteci si drumuri montane in panta pronuntate ea nu va depasi 15 km.

Se porneste la drum intotdeauna dis-de-dimineata si se ruleaza maximum 4-5 ore, dupa care urmeaza o pauza (obligatorie!) de doua-trei ore pentru pauze de prinz, in afara de aceasta, dupa fiecare 90-120 minute de mers continuu este necesara o oprire de 15-20 minute. Adesea, aceasta survine pentru a vizita obiective din program, cumparaturi, realizarea de fotografii sau secvente de film etc.

Dupa odihna de prinz, calatoria poate fi continuata inca 2-3 ore, inaintea pregatirii pentru odihna de noapte. Programul fiecarei zile va include cel putin doua ore de mers pe jos, iar seara si dimineata un scurt program de gimnastica sau jocuri de miscare.

In excursiile cu timp lung de deplasare este neaparat necesara o etapa de odihna de 24 ore, dupa fiecare trei zile, cu intreruperea completa a mersului cu motocicleta. In acest interval se campeaza undeva in natura, la malul unei ape, se culeg plante medicinale, se achizitioneaza piese pentru colectii, se viziteaza obiective turistice din apropiere, se fac ascensiuni montane cu durata de citeva ore, se organizeaza jocuri cu mingea sau - daca oprirea s-a facut intr-un oras - se vizioneaza un spectacol de teatru, se merge la muzee etc.

Ca o regula generala, nu va grabiti! oferiti-va o excursie de relaxare cu program variat si interesant.

In afara de cele de mai sus, VA RECOMANDAM:

. inainte de a pleca de acasa procedati la o revizie tehnica temeinica a motocicletei si alcatuiti-va bagajele in mod rational. Nu uitati sa luati la drum si unele piese de rezerva. Terminati toate pregatirile cu cel putin 24 ore inaintea startului;

. in cadrul verificarii tehnice cercetati daca rotile sint bine centrate, controlati instalatia electrica si starea acumulatorului, ungeti rulmentii, lantul si cablurile de frina, ale ambreiajului si schimbatorului de viteza, pudrati cu talc spatiul dintre cauciucul camerelor si anvelope, curatati carburatorul si filtrul de aer, verificati dispozitivul kilometrajului, farurile si semnalizatoarele si - in mod deosebit - starea suruburilor si a piulitelor;

. bagajele vor fi asezate in asa fel incit sa asigure ca centrul de greutate al sistemului masina-pasageri sa fie cit mai jos - pentru a avea o buna stabilitate in mers; ATENTIE! nu este permisa asezarea nici unei incarcaturi care sa se sprijine pe rezervorul de benzina. Este interzisa transportarea pe portbagaj a geamantanelor voluminoase sau prea grele, deoarece pericliteaza grav siguranta conducerii motocicletei fara atas. Conducatorul motocicletei nu va purta rucsac, nici alte obiecte atirnate de gitul sau (genti, termos, aparate etc.) pentru ca-l stingheresc, dezechilibreaza si obosesc. Harta si alte mici obiecte vor fi date in pastrare pasagerului din spate;

In afara de acestea e RECOMANDABIL SA AVETI IN VEDERE CA:

. echipamentul celor care calatoresc pe motocicleta trebuie sa protejeze de frig, de curentul de aer puternic (care este foarte daunator sanatatii), de praful care se lipeste strins din cauza impactului puternic cu aerul, de insectele care pot intra brusc si foarte dureros in ochi, de vibratii si rosaturi;

. pentru a se atenua urmarile neplacute ale vibratiilor, se va purta peste talie o centura lata din pinza groasa (nu din piele sau material plastic, care nu permit evaporarea transpiratiei) bine strinsa, dar fara a incomoda circulatia fireasca a singelui si respiratia normala. Pentru a preveni rosaturile vor fi pudrate abundent cu talc: umerii, sezutul, picioarele in intregime si miinile. Se va presara pudra de talc si in interiorul ghetelor si manusilor speciale, tip conducator auto. Picioarele vor fi incaltate, de preferinta, cu ghete, nu se conduce incaltat cu tenisi sau sandale; imbracamintea va consta din ciorapi de lina, ghete, pantaloni din piele sau pinza deasa (tip "blue jeans'), scurta din piele (nu din material plastic) sau hanorac, manusi, vizor din material plastic (nu ochelari din sticla!), iar pe cap casca de protectie, chiar daca se conduce o motocicleta cu atas. Lenjeria de corp va fi din bumbac sau lina (dupa anotimp), nu din materiale sintetice;

. nu se transporta alimente usor alterabile decit pentru cel mult doua-trei ore. Aprovizionarea se va face de regula pe parcurs la scurtele popasuri. In cazul unui drum mai lung, pe trasee unde nu sint posibilitati de a procura alimente (sau in zile de sarbatori) vor fi luate la drum numai alimente ambalate in cutii de metal sau mase plastice, brinzeturi invelite in staniol sau folie din material plastic, biscuiti, zahar, lamii, mere, legume proaspete, apa minerala, sucuri de fructe si de rosii, ceai slab si usor indulcit;

pozitia motociclistilor nu permite o buna digestie in timpul mersului, de aceea se va minca putin si des, cam patru gustari pe zi, in afara mesei de seara care poate fi ceva mai abundenta. Vor fi baute des ceaiuri calde, borviz cu zeama de lamii sau portocala, cafea sau cacao calda (nu prea tare si slab indulcita). Nu se va bea deloc alcool! Nu vor fi ingerate nici un fel de medicamente! in perioada cit se conduce motocicleta. In cursul zilei nu se vor minca multe dulciuri. Vor fi preferate fructe crude, dar nu mai mult de 200 g la o masa. Ziua se vor fuma cel mult trei tigari, deoarece nicotina este un alcaloid puternic, toxic, care duce la slabirea rapiditatii actelor reflexe, la scaderea acuitatii vizuale si influenteaza negativ circulatia singelui si respiratia;

. nu se combate oboseala cu stimulente de felul cafelei, ciocolatei, ceaiului tare sau antinevralgicelor! La aparitia semnelor de oboseala (tendinta de a inchide ochii, dureri de cap sau in articulatii ori muschi, reducerea atentiei, ameteli sau greturi), se recomanda mai intii OPRIREA calatoriei, fara nici o aminare. Dupa aceea, conducatorul autovehiculului se va dezbraca de hainele mai grele si se va culca pe spate, pe o patura, cu picioarele mai sus decit capul. Este indicat si un masaj pe spate, membre si in regiunea gitului si capului. Se va bea un ceai usor, putin indulcit si cu multa lamiie. In nici un caz nu se va continua calatoria in stare de oboseala!;

. mai mult decit in cazul cicloturismului, insistam in recomandarea de a nu se calatori noaptea sau pe timp de ploaie! Cei ce sint surprinsi de ploaie, vor micsora viteza la 15-20 km pe ora si vor opri la primul adapost, dar nu sub arbori! Motocicleta va fi acoperita cu o husa impermeabila.

Motoreta, motocicleta sau scuterul sint excelente mijloace de transport pentru doua (eventual trei) persoane pe distante pina la 120 km de la domiciliu (cum sint, de exemplu, cele facute pe trasee din jurul Capitalei, pina la Sinaia sau Giurgiu ori Alexandria, sau de la Cluj-Napoca spre Cheile Turzii ori catre Oradea etc.) care pot fi facute in timp de o zi sau o zi jumatate, cu putin bagaj.

Cind se porneste in excursii lungi, este recomandabil sa fie facute in caravana sau impreuna cu cel putin inca o motoreta sau motocicleta, pentru a se putea ajuta in caz de nevoie, a se repartiza echipamentul comun (cort, ustensile pentru pregatirea mincarii, scule etc.) si a avea tovarasi de joc, amuzamente ori pentru a se putea ramine de paza linga cort in timp ce unii au alte activitati.

Turismul auto

Creste continuu numarul celor care poseda autoturisme si - in consecinta - turismul cu automobilul capata o tot mai mare raspindire si importanta.

Viteza mare de deplasare, traseu mai intins si mai variat de strabatut cu o mare varietate de obiective de vizitat, confort, adapost de intemperii, o relativa economie baneasca pentru 4-5 persoane si posibilitatea de a tran-porta o cantitate mai mare de bagaje constituie principalele avantaje ale acestui fel de excursie. Apoi, la calatoria cu autoturismul pot lua parte si persoane mai in virsta, care sint scutite astfel de un efort fizic mare sau prelungit.

Nu trebuie ignorat insa si principalul dezavantaj, acela ca "autoturistul' devine adesea doar un "spectator de la fereastra' pe marea majoritate a traseului. Apoi, din dorinta fireasca de a proteja automobilul, se alege de obicei un drum asfaltat, confortabil, dar departe de rarele frumuseti ascunse ale zonelor mai putin accesibile. Ca urmare, se impune o deosebita grija in alcatuirea itinerarului si a programului zilnic.

Excursia cu automobilul se poate face in orice anotimp, cu exceptia unor zile de iarna. Totusi e recomandabil ca in "anotimpul alb' sa se prefere excursiile cu trenul, iar automobilul sa fie folosit numai in zile insorite, pe distante de cel mult 120 km, mai ales in zona de cimpie. In functie de durata deplasarii, se va avea in vedere ca drumul sa treaca prin zone interesante atit din punct de vedere geografic, cit si cultural, etnografic etc. - avind ca punct principal un punct de mare atractie unde se va poposi mai indelung si se va organiza timpul dupa regulile generale ale drumetiei. Un astfel de punct este, de pilda, Padis - in Muntii Bihorului - de unde pot fi vizitate, mergind pe jos, Cetatile Ponorului, Stina de Vale, pestera Meziad si alte obiective de interes geologic, geografic si de stiintele naturii. Pina la Padis se poate ajunge lesne cu automobilul, plecind din Beius.

Se recomanda, deci, ca masina sa fie auxiliarul de baza al deplasarii, nu "zeul' caruia sa-i satisfaci cerintele.

La pregatirea si desfasurarea excursiei, e bine sa va amintiti si de ceea ce, in continuare, VA RECOMANDAM:

. cind intocmiti lista generala de bagaje si echipament, nu uitati masina! prevedeti deci si: toate sculele ce va pot fi necesare, unele piese de rezerva, l-2 camere suplimentare, in afara de "cea de a cincea roata' (pentru a evita sa "peticiti' pe drum camerele care se pot fisura sau pentru a nu ramine in pana in cazul exploziei unei camere), precum si substantele necesare operatiunilor de curatenie si intretinere curenta.

Luati neaparat si o lampa de control, mobila, prevazuta cu un cablu lung de circa 3 metri. Aceasta va poate fi de folos si la iluminarea locului de innoptare;

. stabiliti itinerarul dupa cele mai recente harti si ghiduri, deoarece de la an la an survin modificari si imbunatatiri importante in reteaua de drumuri, spatii de cazare, statii de intretinere si aprovizionare cu combustibil si piese de rezerva auto, amenajari muzeale etc.;

. preferati itinerariile in circuit, care asigura o mai mare varietate si atractivitate;

. completati indicatiile hartilor si ghidurilor cu informatii culese pe teren de la localnici si nu ezitati sa aduceti modificari programului zilei daca vi se semnaleaza un nou obiectiv demn de vizitat;

. includeti - daca e necesar - si parcurgerea unor portiuni din itinerar pe drumuri nemodernizate. Circulind cu viteza redusa nu veti aduce prejudicii masinei;

. nu va planificati parcurgerea in medie a mai mult de 200 km pe zi, fara a socoti si zilele de pauza, strict necesare dupa fiecare 2-3 zile de conducere auto. In aceste zile organizati o odihna activa, cu mers pe jos, scurte ascensiuni usoare pe munti, canotaj, inot, pescuit, vizitarea unor obiective de interes cultural etc.

. conducatorul autoturismului nu va sta la volan mai mult de 5-6 ore pe zi;

. daca acumulatorul este situat in portbagaj, imbra-cati-i carcasa intr-o punga dubla din material plastic, pentru a evita ca acidul sulfuric, care poate iesi din cauza zdruncinaturilor, sa ajunga la bagaje. Ca masura de prevedere suplimentara, nu puneti in apropierea lui imbracaminte si alimente;

. nu astupati cu bagaje canalele de aerisire ale cabinei sau ale motorului. In spatiile libere dintre motor si caroserie pot fi transportate numai trusa de scule, cricul, pompa - bine fixate;

. nu asezati obiecte dure - mai ales metalice - in apropierea conductelor lichidului de frina, a cablurilor electrice, farurilor, semnalizatoarelor si altor dispozitive care pot fi deteriorate;

. benzina de rezerva nu se transporta in canistre din material plastic. Prin frecare, acestea se incarca electric si pot da nastere la scintei care sa duca la explozia benzinei;

. folositi portbagajul montat in exterior pe capota numai la nevoie, in cazul excursiilor de lunga durata si cu bagaje multe. El prezinta dezavantaje importante: micsorarea stabilitatii la viraje si pe drumuri in stare nesatisfacatoare (prin ridicarea centrului de greutate), opune o rezistenta mai mare la mers (prin frecarea cu aerul) si conduce la scaderea vitezei sau la consum sporit de benzina, iar bagajele depozitate aici nu au destula securitate. Cind este neaparat necesar, plasati in portbagajul exterior obiecte voluminoase si cu greutate redusa (bine legate): prelata masinei, saltele pneumatice, cort, schiuri, saniuta. Acoperiti toate aceste bagaje cu o prelata impermeabila, bine intinsa si legata cu grija;

. transportati cantitati mici de alimente si reaprovizionati-va des pe traseu. Preferati alimente proaspete si care se digera usor, mai ales multe fructe si legume crude. Beti, de preferinta, apa minerala cu zeama de lamiie sau ceai rece cu suc de citrice;

. conducatorul auto va minca putin si mai des, fara prea multe dulciuri si va evita abuzul de cafea, ciocolata sau pepsi-cola.

. dupa 2-3 ore de condus continuu se va lua o pauza de 20-30 minute, in care timp se face putina gimnastica sau se organizeaza un joc cu mingea, de miscare, o plimbare pe jos

ATENTIE! Conducatorul auto nu va lua medicamente tranchilizante cum sint: napoton, meprobamat, diazepam, bromoval, extraveral, romergan, hipazin, hiposerpil etc., nici antivomitive cum este emetiral, care scad puterea de concentrare si reduc mult reflexele. Ca regula generala, se va evita luarea oricarui medicament in timpul conducerii auto ori, la nevoie, pentru a continua un tratament de oarecare durata, se va cere avizul medicului, inaintea plecarii.

Preferati sa organizati cazarea in cortul propriu, care va ofera posibilitatea si satisfactia sa innoptati in locuri pitoresti si sa faceti un util exercitiu fizic, fara a mai vorbi de avantajele economice. Daca bate vintul, asezati cortul la adapostul masinii;

Cu tot confortul pe care-l ofera, mersul indelungat cu autoturismul oboseste pe toti pasagerii si - mai ales - pe conducator. Sint multi factori care contribuie la aceasta: trepidatia, zgomotul motorului, pozitia fixa, peisajul care "alearga' necontenit cu schimbari dese de luminozitate si colorit etc. Ca urmare pot apare starea de somnolenta, apatia, nervozitatea, insomnia, proasta digestie etc. "In leganarea prelunga, datorita asfaltului, simturile incep la un moment dat sa perceapa a treia dimensiune a spatiului, ca la o decolare, si dupa ce zeci de kilometri ai avut senzatia navigatiei, o ai pe a zborului. Si se mai poate intimpla, datorita vitezei continui, sa ajungi la a patra dimensiune, cu impresia putin ametitoare, ca de betie, ca timpul se naste din frecarea cauciucului cu asfaltul' (Radu Tudoran).

Remediul este din fericire simplu: se iau pauze si se face cit mai mult exercitiu fizic! in nici un caz nu se va conduce sub influenta oboselii! in asemenea situatie se va opri imediat masina si se va face o pauza de cel putin 45 minute. Este bine ca in acest timp conducatorul auto sa se odihneasca culcat pe spate si chiar sa doarma. Nu uitati ca respectarea regulilor de circulatie este obligatorie pentru toti pasagerii unui autoturism si ca excursia nu inseamna raliu!

IMPORTANT! in cazul organizarii excursiei unui grup mai numeros, cu un microbuz sau un autobuz obisnuit, lipsit de dotarile necesare unui autocar special pentru turism, este recomandabil sa se ia unele masuri de adaptare a vehiculului la cerintele pasagerilor care vor petrece mai mult timp in interiorul lui.

VA RECOMANDAM:

. intrebati pe conducatorul auto daca masinii i s-a facut o verificare tehnica satisfacatoare inainte de iesirea din garaj si daca dispune de unele piese de rezerva;

. in dreptul ferestrelor montati (pe bucati de sirma) perdele din tesaturi albe sau colorate, usoare. In cazul cind nu exista posibilitatea fixarii sirmelor, dublati geamurile ferestrelor cu coli mari de celofan colorat (galben, albastru, verde) lipite cu benzi adezive (scoci). Astfel veti avea o lumina odihnitoare si veti evita supraincalzirea aerului din masina;

. instalati in interiorul masinii (eventual linga sofer) unul sau doua frigidere electrice de voiaj (alimentate din bateria autobuzului) pentru a putea pastra la rece apa minerala, fructe, unele alimente

o daca excursia dureaza mai mult de 24 ore, luati unele materiale necesare curateniei autobuzului: matura, galeata, perie cu coada, cirpe, detergenti. Spalati zilnic autobuzul atit in interior cit si in exterior - in mod special ferestrele - dupa oprirea pentru innoptare;

. asezati in interiorul cabinei l-2 cosuri de gunoi. Nu se arunca nimic pe ferestre! orice ambalaj sau gunoi se pune la cos;

. instalati, eventual, in autobuz doua difuzoare, un aparat de radio portativ, de putere medie (de exemplu de tip Gloria), plus un casetofon. Asezati-le astfel incit sunetul sa fie repartizat uniform si nu prea puternic in tot interiorul masinii (instalati radioul si casetofonul in mijlocul cabinei, si cite un difuzor la cele doua extremitati; legatura intre piesele instalatiei se face cu fire fixate cu scoci de caroserie). La aparatul de radio poate fi montat si un microfon care serveste pentru transmiterea amplificata a explicatiilor date de un ghid;

. pasagerii mai scunzi vor fi asezati pe bancile din fata si la locurile dinspre ferestre;

. in timpul mersului nimeni nu va sta in picioare; la schimbarile de viteza si - mai ales - la frine neasteptate se pot produce accidente grave!

. pentru a avea aer curat in timpul mersului, dar a se evita formarea de curenti care pot duce la grave imbolnaviri, vor fi tinute deschise numai doua ferestre situate pe aceeasi latura a masinii.