Caracteristici de baza - Servicii în retele

Caracteristici de baza - Servicii în retele

Caracteristicele unei retele pot fi privite atît din punctul de vedere al utilizatorului, cât si sub aspectul intern al retelei însasi. Anume a doua categorie de caracteristici si asigura, pîna la urma, performantele serviciilor oferite abonatilor. Ea include caracteristici ale componentelor, dar si caracteristici de ansamblu, cum ar fi topologia retelei. Aceste caracteristici sunt de domeniul de interes mai cu seama al grupurilor de proiectare si de administrare a retelei. În continuare se vor prezenta unele caracteristici din prima categorie.

Fiecare utilizator solicita servicii de la o retea prin cereri (interpelari) concrete, formulate în conformitate cu anumite reguli. Deci, pentru utilizator performantele retelei sunt reflectate de caracteristicile deservirii cererilor sale. Daca tinem cont de multimea utilizatorilor în ansamblu,  atunci o retea se caracterizeaza, din punctul de vedere al utilizatorilor, prin capacitate (productivitate), cost, durata de raspuns la o cerere, fiabilitate si gama de servicii oferite.

Capacitatea caracterizeaza puterea retelei de deservire a cererilor utilizatorilor si se determina de volumul lucrarilor respective, ce pot fi efectuate într-o unitate de timp. Deseori ea se apreciaza prin numarul total al utilizatorilor, ce pot fi deserviti, sau cel al cererilor, ce pot fi îndeplinite într-o unitate de timp.

Costul retelei se determina ca suma costurilor componentelor acesteia.

Durata de raspuns, numita si întîrziere, se determina de la momentul lansarii cererii în retea  pâna la aparitia primului caracter al mesajului de raspuns. Cerintele catre aceasta caracteristica deviaza, în functie de regimul de interactiune a utilizatorului cu reteaua: dialog, cerere-raspuns sau “pe loturi” (engl. batch). O interactiune “utilizator-retea” consta din doua etape:

pregatirea si lansarea de catre utilizator a cererii în retea;

deservirea si redarea de catre retea a mesajului de raspuns.

Regimul de dialog presupune atingerea scopului scontat (solutionarea unei probleme, examinarea unui document, consultarea unei baze de date) în rezultatul unei secvente de interactiuni “utilizator-retea” dependente între ele – formularea urmatoarei cereri în functie de raspunsurile la cele precedente.

Regimul cerere-raspuns presupune atingerea scopului scontat în rezultatul unei singure interactiuni “utiliuator-retea”, independenta cererilor între ele.

Regimul “pe loturi” presupune atingerea mai multor scopuri (de exemplu, solutionarea unui set de probleme independente) în rezultatul unei singure interactiuni “utilizator-retea”. În acest scop într-un lot, ce formaeza cererea, sunt grupate mai multe sarcini independente.

Durata medie de raspuns nu trebuie sa depaseasca, de regula:

pentru cererile de dialog – 2-3 s cel mult 15s;

pentru cererile în regimul cerere-raspuns – 30-90s cel mult 3-5min;

pentru cererile “pe loturi” – câteva ore sau chiar câteva zile.

Fiabilitatea ecte capacitatea retelei de a-si îndeplini functiile în conditiile date, disponibilitatea serviciilor oferite pentru utilizatorii sai. Ea poate fi apreciata prin raportul duratei medii ponderate de functionare normala a serviciilor în retea la durata totala a retelei ( durata functionarii normale + durata restabilirii serviciilor cazute). În ce priveste transferul de date, deseori cerinta de fiabilitate se înainteaza printr-o cerinta pentru o anumita conectivitate de noduri în retea. De exemplu, pentru reteaua ARPA initial a fost stabilita carinta de a asigura cel putin doua cai independente de transfer date între orisice pereche de noduri ale ei.

Servicii în retele.

Retelele de calculatoare ofera o gama larga de servicii suplimantare la cele oferite de calculatoarele izolate. Serviciile de baza, oferite de o retea, sunt:

treminal virtual;

prelucrare de loturi la distanta;

acces, transfer si gestiune de fisiere;

posta electronica;

de directoare.

În unele retele se asigura si servicii specifice, cum ar fi: conversatie electronica în timp real; de stiri telefonie s.a.

Ideea  de terminal virtual a fost aplicata pentru prima data în subreteaua TELNET din ARPA, pentru a tine cont de caracteristicile diferite ale terminalelor utilizate în retea. Conceptul respectiv se foloseste pentru a crea o independenta relativa a programelor fata de particuaritatile diferitor modele de echipamente terminale. Terminalul virtual reprezinta, în esenta, o structura de date, ce reflecta în mod abstract comportarea terminalului. Ea este actualizata prin operatii-standard ale programului, pe de o parte, si prin actiunile unui modul de corespondenta cu terminalul real, pe de alta parte.

Serviciul de prelucrare de loturi la distanta prevede conectarea de la statia utilizator la un alt calculator din retea, fie si la distanta, si folosirea resurselor acestuia pentru executarea de programe de aplicatie dupa necesitate.

În retelele de calculatoare exista calculatoare, la care se pastreaza diverse informatii în forma de fisiere pentru o mare varietate de aplicatii. Asemenea calculatoare se numesc, dupa cum sa mentionat în §.2, servere-de-fisiere sau depozite-de-fisiere. Ele sunt dotate cu capacitati extinse de memorare, pe care le pun,la cerere, la dispozitia celorlalte statii din retea. Pentru accesul, transferul si gestiunea fisierelor, la serverele de fisiere sunt realizate servicii speciale. În gestiunea fisierelor se foloseste modelul de fisier virtual. Acesta asigura o interfata standardizata cu utilizatorii, care cuprinde o structura cunoscuta, comuna întregii retele, si un set standard de operatii. Corespondenta cu fisierele originale ale serverului este realizata de module, apartidînd nivelului aplicatie,care ascund particularitatile echipamentelor utilizate, creînd astfel un sistem omogen de fisiere.

Posta electronica E-mail (Electronic mail) reprezinta unul din cele mai importante servicii în retele. Datele statistice indica ca transferul informatiilor prin posta electronica (posta-e) predomina printre serviciile de transfer de fisiere. Modelul arhitectural de posta-e include trei categorii de entitati:

utilizatorul, care poate fi expeditorul sau destinatarul masajelor;

agentul utilizator (AU), cu functiile de interfata-utilizator (compunere de masaje, expediere, receptie, gestiune de cutii postale);

agentul de transfer al mesajelor (AGTM), care, împreuna cu alti AGTM, formeaza un sistem de transfer al masajelor. Acest sistem asigura transferul de mesaje de la AU sursa la AU destinatar.

Principiul de operare al AGTM este asemanator cu cel al oficiilor postale traditionale. Un mesaj, pâna la destinatar, poate parcurge mai multe AGTM. Fiecare AGTM examineaza adresa destinatarului mesajului. Daca ea se refera la o cutie postala (electronica) locala, mesajul este livrat acesteia, generînd eventual o înstiintare catre expeditor. În caz contrar, mesajul este transmis mai departe.

Posta-e poseda mai multe facilitati, inclusiv:

livrarea aceleiasi informatii mai multor utilizatori – difuzare, liste de distributie;

pasrarea informatiilor, daca destinatarul nu este disponibil, livrîndule ulterior;

pastrarea sau expedierea masajelor dupa examinarea lor de catre destinatar;

transmisia de mesaje cu prioritati;

protectia mesajelor prin cifrare;

transmisia unor raspunsuri anumite, atunci când destinatarul lipseste s.a.

Unul din primele servicii de posta-e a fost implementat în cadrul retelei ARPA. Cel mai cunoscut serviciu de posta-e este ATLAS 400, implementat prima data în reteaua TRANSPAC.

Serviciul de directoare ofera utilizatorilor retelei diverse informatii despre retea (servere, baze de date, servicii) si utilizatori. El este standardizat de ISO sub numele X.500. Se utilizeaza si multe alte servicii de directoare.