Internetul

Internetul

In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare al Statelor Unite avea nevoie de o retea de comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea comunicatiilor intr-o retea. Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca mesaje. Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incat mesajul putea fi transmis unui anumit nod. Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense Departments Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa extinda aceasta retea.

In 1969 primul 'Interface Message Processor', predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles), urmand ca ARPANET-ul sa se extinda. ARPANETUL include cateva servicii care sunt foarte importante in Internetul de astazi, cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol), remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail). In timp ce ARPANET-ul incepe sa creasca, companii precum Xerox dezvolta tehnologia retelelor locale (LAN). Reteaua cu cel mai mare impact a fost Ethernet-ul, retea ce permitea conectarea mai multor calculatoare impreuna. Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si mai tarziu 10 Mbps. Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa creada ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET. Pentru a putea realiza acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente: TCP/IP (Transmission Control Protocol over Internet Protocol). In 1983 cresterea internetului a fost impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.

In anii '90, internetul creste cu o viteza pe care cercetatorii sau fondatorii acestei retele nici nu au visat-o. Noi companii se lanseaza cu o viteza fenomenala si multe persoane acceseaza internetul prin distribuitori sau servicii asemanatoare. Astfel la ora actuala sunt peste 23 000 de sisteme de retele direct accesibile prin Internet.

Puntul de inceput pentru toti pe internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un ISP poate fi comercial sau o scoala sau un colegiu, universitate, etc. Unii utilizatori pot fi conectati in LAN, altii pot avea acces la internet folosind un modem si o conexiune PPP sau SLIP. Toate ISP-urile sunt conectate la internet prin alte ISP-uri. La cel mai de jos nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP local. Urmatorul nivel este reprezentat de ISP-urile care fac legatura cu alte ISP-uri din exterior.

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe internet. Este facut din documente, imagine, sunete si link-uri catre alte documente sau servere. Un document Web poate contine si linkuri catre alte servicii cum ar fi FTP, Gopher, Archie, Telnet, etc. Un mod mai bun de a privi internetul este sa-l vezi interactiv, sa aiba o interfata grafica, sa fie usor de folosit. Poti cauta informatii despre orice subiect, de la gatitul prajiturilor pana la. Poti afla informatii despre ultimile cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa citesti ziarul preferat. Mai mult chiar, pentru a accesa aceste informatii nu trebuie sa stii comenzi sau coduri speciale, doar un simplu click pentru a accesa informatia respectiva.

WWW-ul a aparut in luna martie a anului 1989 ca initiativa a CERN (European Laboratory for Particle Physics).Tim Berners-Lee a propus un protocol care sa fie folosit pentru distribuirea informatiilor in domeniul fizicii pe internet, protocol ce va fi adoptat si de alte organizatii.

Cel mai important motiv pentru care WWW poate functiona pe diferite tipuri de calculatoare este HyperText Transfer Protocol (HTTP). HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite comunicarea pe Internet. Fara HTTP browserul pe care il folosesti nu ar sti daca informatia care a venit este HTML sau un document, un program sau un mediu VRML.

O sesiune de transfer se desfasoara astfel:

- Se realizeaza o conexiune client-server
- Clientul lanseaza o cerere (request)
- Serverul furnizeaza clientului raspunsul ca cererea formulata
- Serverul incheie conexiunea.

Prima etapa, cea de conectare, este vizibila prin aparitia in bara de stare a browser-ului a mesajului 'Connecting to HTTP server'. Daca conexiunea nu se poate realiza apare mesajul de eroare 'Can't connect to server', insotit de motiv. Odata conexiunea la un server HTTP stabilita, clientul lanseaza cererea. Aceasta specifica tipul de protocol folosit, resursa solicitata (fisierul sau grupul de fisiere) si in ce fel trebuie sa raspunda server-ul (metoda). Protocolul impreuna cu resursa alcatuiesc un URL (Uniform Resource Locator). Tipul protocolului este partea cea mai importanta a unui URL. Fara acesta browser-ul nu ar sti cum sa trateze resursa respectiva.