Notiuni de HTML

HTML este pur si simplu un DTD (Document Type Definitions), deci o aplicatie a SGML. In primii ani de evolutie HTML a crescut lent, in principal pentru ca ii lipseau posibilitatile de a descrie publicatii electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fonturilor dar nu permitea inserarea graficii. In 1933, NCSA a imbogatit limbajul pentru a permite inserarea graficii si au construit primul navigator grafic, Mosaic. Au urmat apoi contributii ad hoc ale diverselor firme care au adus adaugiri limbajului HTML (adaugiri si nu imbogatiri pentru ca unele taguri nu erau in conformitate cu principiile generale ale SGML) astfel incat, prin 1994 limbajul parea scapat de sub control. Urmarea a fost ca la prima conferinta WWW din Geneva ( Elvetia ) s-a constituit un grup ( HTML Working Group ) a carui prima misiune a fost formalizarea HTML intr-un DTD al SGML, lucru care s-a concretizat in HTML Level 2 ( sau HTML 2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim Berners-Lee ). Importanta actiunii acestui grup consta in faptul ca, odata standardizat, limbajul poate fi apoi extins intr-un mod mai controlat la alte nivele.

Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enuntat cateva versiuni ale specificatiei HTML, printre care si HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelasi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile 'extensii' HTML in afara procesului standard si le-au incorporat in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape , aceste extensii au devenit standarde adoptate de autorii de browsere.

HTML 2.0, elaborat in Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui sa-l suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflecta conceptia originala a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru asezarea lor in pagina, in loc de a specfica exact cum ar trebui sa arate acestea. Daca doriti sa fiti siguri ca toti vizitatorii vor vedea paginile asa cum trebuie, folositi tagurile HTML 2.0.

Specificatia HTML 3.0, enuntata in 1995, a incercat sa dezvolte HTML 2.0 prin adaugarea unor facilitati precum tabelele si un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Desi unele din noutatile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau inca. In unele cazuri, taguri asemanatoare implementate de autorii de browsere au devenit mai raspandite decat tagurile 'oficiale'. Specificatia HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.

In Mai 1996, W3C a scos pe piata specificatia HTML 3.2 , care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze practicile acceptate la scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape si Microsoft plus extensii HTML raspandite. In bilantul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informatii sa utilizeze specificatia HTML 3.2. Versiunile curente ale majoritatii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape toate aceste taguri.

De asemenea exista extensii Netscape si Microsoft care nu fac parte din specificatia HTML 3.2, ori pentru ca sunt mai putin utilizate, ori au fost omologate dupa aparitia HTML 3.2. Pentru ca navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape detinea in jur de 70% din piata de browsere, multi au crezut eronat ca toate extensiile Netscape (incluzand taguri ca <BLINK> si facilitati ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2.

Documentele HTML sunt documente in format ASCII si prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost insa dezvoltate editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG desi nu se poate vorbi de WYSIWYG atata vreme cat navigatoarele afiseaza acelasi document oarecum diferit, in functie de platforma pe care ruleaza. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate ( si formatate ) cu alte editoare. Evident conversiile nu pot pastra decat partial formatarile anterioare deoarece limbajul HTML este inca incomplet.

Pentru a intelege ce inseamna HTML vom defini intai cativa termeni ajutatori.

Hypertext

Material sub forma de text si imagine, interconectat intr-o maniera complexa, nesecventiala de asociatii, in care utilizatorul poate naviga, cauta informatii referitoare la un obiect.

Hypermedia

Termen aproape sinonim celui de hypertext, singura deosebire fiind faptul ca subliniaza prezenta si a unor elemente care nu sunt de tip text, cum ar fi animatii, secvente sonore sau secvente video.

Browser

Aplicatie(client) care permite unui utilizator sa vizualizeze documente HTML de pe Web, sa navigheze urmarind legaturile dintre ele si sa transfere fisiere. Aceste aplicatii afiseaza atat textul cat si grafica din aceste documente, redau fisierele audio si video inglobate in documente.

Cele mai cunoscute browser-e sunt Microsoft Internet Explorer si Mozilla Firefox. Atunci cand creati pagini web este bine sa aveti instalate ambele browser-e si pentru a va verifica. Browser-ele nu sunt identice ca mod de tratare a paginilor web.

HTML

HTML (HyperText Markup Language) este un limbaj de marcare (formatare, aranjare) a documentelor cu continut hypertext (hypermedia), adica a paginilor web. El utilizeaza etichete pentru a marca textul si grafica dintr-o pagina web, indicand astfel browser-ului cum sa afiseze pagina web si cum sa raspunda la actiunile utilizatorului. Fisierele HTML sunt fisiere ASCII cu extensia '.HTM' sau '.HTML'.

Un document HTML este o succesiune de blocuri de informatie. Aceste blocuri pot fi incluse unul in altul. Un bloc este delimitat de simboluri speciale, numite tag-uri.

Orice document HTML incepe cu notatia <html> si se termina cu notatia </html>. Aceste 'chestii' se numesc in literatura de specialitate 'TAG-uri'. Prin conventie, toate informatiile HTML incep cu o paranteza unghiulara deschisa '<' si se termina cu o paranteza unghiulara inchisa '>'.

Tag-urile intre aceste paranteze transmit comenzi catre browser pentru a afisa pagina intr-un anumit mod. Unele blocuri prezinta delimitator de sfarsit de bloc, in timp ce pentru alte blocuri acest delimitator este optional sau chiar interzis.

Intre cele doua marcaje <html> si </html> vom introduce doua sectiuni: sectiunea de antet <head></head> si corpul documentului <body></body>. Blocul <body></body> cuprinde continutul propriu zis al paginii HTML, adica ceea ce va fi afisat in ferastra browser-ului.

O eticheta poate fi scrisa atat cu litere mici, cat si cu litere mari.
Adica <HTML> = <HtmL> = <html>. Caracterele 'spatiu' si 'CR/LF' ce apar intre etichete sunt ignorate de catre browser. Fisierele HTML sunt fisiere ASCII, deci le puteti scrie fie folosind un editor ASCII oarecare (avand grija sa le salvati cu extensia '.HTM' sau '.HTML'), fie folosind un editor specializat (de ex. Macromedia Dreamweaver, Microsoft FrontPage, etc).

Exemplu 1.1:

Continutul blocului <title></title> va aparea in bara de titlu a ferestrei browser-ului. Daca acest bloc lipseste intr-o pagina HTML, atunci in bara de titlu a ferstrei browser-ului va aparea numele fisierului.

Trecerea pe o linie noua se face la o comanda explicita, care trebuie sa apara in pagina html. Aceasta comanda este marcajul <br> ( de la ' line break ' - intrerupere de linie ).

O culoare poate fi precizata in doua moduri:

• Printr-un nume de culoare. Sunt disponibile cel putin 16 nume de culori: aqua, black, fuchsia, gray, green lime, maroon, navy, olive, purple, red, silver, teal, white si yellow.
• Prin constructia ' #rrggbb ' unde r (red), g (green), sau b (blue) sunt cifre hexazecimale si pot lua valorile: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, A, b, B, c, C, d, D, e, E, f, F; se pot defini astfel 65536 de culori.

Culoarea unei pagini se precizeaza prin intermediul unui atribut al etichetei <body>.
Culoarea fondului paginii Web se stabileste cu atributul bgcolor al etichetei <body>, de exemplu: <body bgcolor = culoare>

O eticheta poate avea mai multe atribute. De exemplu, o eticheta cu trei atribute arata astfel: <eticheta atribut1 = valoare1 atribut2 = valoare2 atribut3 = valoare3>.

Textul afisat este caracterizat de urmatoarele atribute: Marime (size), Culoare (color), Font (style). Acestea sunt atribute ale etichetei <basefont>. Este o eticheta singulara (fara delimitator de sfarsit de bloc).

unde:

• numar - poate fi 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7; (1 pentru fontul cel mai mic si 7 pentru fontul cel mai mare);
• culoare - este o culoare precizata prin nume sau printr-o constructie RGB;

font - poate fi un font generic ca ' serif ', ' san serif ', ' cursive ', ' monospace ', 'fantasy ' sau un font specific instalat pe calculatorului clientului, ca ' Times New Roman ', ' Helvetica ' sau ' Arial '.Se accepta ca valoare si o lista de fonturi separate prin virgula, de exemplu: ' Times New Roman, serif,monospace '.

Domeniul de valabilitate al caracteristicelor precizate de aceasta eticheta se intinde de la locul in care apare eticheta pana la sfarsitul paginii sau pana la urmataorea eticheta <basefont>. Daca acest atribut lipseste atunci textul din pagina Web are atribute prestabilite sau atribute precizate de browserul utilizat. Atributele prestabilite sunt: size = 3, color = black, si style = ' Times New Roman '.