Ponderea si ordinea de evaluare

Ponderea si ordinea de evaluare

Tabelul de mai jos rezuma regulile de pondere si asociativi-

tate pentru toti operatorii, inclusiv pentru aceia pe care nu i-

am discutat inca. Operatorii de pe aceeasi linie au aceeasi

pondere; liniile sint in ordine de pondere descrescatoare,

astfel ca, de exemplu, '*', '/' si '%' au o aceeasi pondere,

care este mai mare decit a lui '+' '-'.

| () [] -> . | de la stinga la dreapta |

| ! ~ ++ -- - (tip) * & sizeof | de la dreapta la stinga |

| * / % | de la stinga la dreapta |

- | de la stinga la dreapta |

| << >> | de la stinga la dreapta |

| < <= > >= | de la stinga la dreapta |

| == != | de la stinga la dreapta |

| & | de la stinga la dreapta |

| ^ | de la stinga la dreapta |

| | | de la stinga la dreapta |

| && | de la stinga la dreapta |

| || | de la stinga la dreapta |

| ? : | de la dreapta la stinga |

| = += -= etc | de la dreapta la stinga |

| , (Capitolul 3) | de la stinga la dreapta |

Operatorii -> si. sint folositi pentru a accede membrii structuri-

lor; ei vor fi iscutati in Capitolul 6, impreuna cu sizeof (mari-

mea unui obiect). Capitolul 5 discuta * (indirectarea) si &

(adresa lui ).

Sa notam ca ponderea operatorilor logici pe biti &, | si ^

este sub == i |=. Aceasta implica faptul ca expresiile care

testeaza biti, ca de exemplu

if (( x & MASK) == 0)

trebuie sa fie cuprinse in intregime intre paranteze, pentru a

da rezultatele steptate.

Asa cum am mentionat mai inainte, expresiile ce implica

operatori asociativi si comutativi (+, *, &, ^, |) pot fi

rearanjate chiar daca sint cuprinse in paranteze. In marea

majoritate a cazurilor, aceasta nu da diferente; in situatia

in care ar da, se pot folosi variabile temporare explicite

pentru a forta o ordine de evaluare particulara.

Limbajul C, ca si majoritatea celorlalte limbaje, nu specifica in

ce ordine se evalueaza operanzii unui operator. De exemplu, in

instructiuni de tipul

x = f() + g();

f poate fi evaluat inaintea lui g sau viceversa; deci,

daca sau f sau g altereaza o variabila externa de care depinde

si cealalta, x poate depinde de ordinea de evaluare. Din nou,

rezultatele intermediare pot fi stocate in variabile temporare

pentru a fi siguri de o anumita secventa.

In mod similar, ordinea in care sint evaluate argumentele

unei functii nu este specficata, asa ca instructiunea

printf('%d %dn', ++n, power(2, n)); /* GRESIT */

poate (si o si face) produce rezultate diferite, pe diferite

calculatoare, depinzind de faptul daca n este incrementat sau nu

inainte de apelul lui power. Solutia, desigur, este sa scriem:

++n;

printf('%d %dn', n, power(2, n));

Apelurile de functii, instructiunile de asignare imbricate,

operatorii de incrementare si decrementare provoaca 'efecte secu-

ndare' - o anumita variabila este modificata ca un produs al

unei evaluari de expresie. In orice expresie implicind efecte

secundare, pot exista subtile dependente de ordinea in care sint

stocate variabilele ce iau parte in expresie. O situatie neferi-

cita este ilustrata de instructiunea:

a[i] = i++;

Chestiunea consta in a sti daca indicele este noua valoare a

lui i sau daca este vechea. Compilatorul poate face aceste

lucruri in moduri diferite, depinzind de interpretarea sa.

Cind efectele secundare (asignare la variabile efective) au loc,

sint lasate la discretia compilatorului, caci cea mai buna

ordine depinde puternic de arhitectura calculatorului.

Morala acestei discutii este aceea, ca scrierea de cod ce

depinde de ordinea de evaluare, este o proasta practica de

programare in orice limbaj. Natural, e necesar sa stim ce

lucruri trebuie evitate, dar daca nu stim cum sint ele facute

pe diferite calculatoare, aceasta inocenta ne va ajuta sa ne

protejam. (Verificatorul lui C, lint, detecteaza majoritatea de-

pendentelor de ordinea de evaluare).