Aplicatii de fiscalitate corporativa in Excel

Calculul impozitului pe profit

In conformitate cu Codul fiscal roman, impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote unice (de 16%) asupra profitului impozabil. Sub ipoteza ca veniturile sunt impozabile in totalitatea lor, iar cheltuielile sunt deductibile, de asemenea, in totalitatea lor, profitul impozabil porneste de la profitul contabil. Ulterior, profitul contabil se ajusteaza cu alte elemente deductibile fiscal (rezervele legale, dividende incasate din participatii etc.) si cu alte elemente nedeductibile (cheltuieli cu reclama, publicitate si protocol peste limita legala, amenzi si penalizari etc.).

Calculul impozitului pe profit se face usor in Excel prin functiuni simple ale operatiilor aritmetice de adunare si de scadere (SUM), de inmultire (*) si de impartire(/). Pe coloana K sunt prezentate formulele in Excel de calcul, in doua etape, a impozitului pe profitul intreprinderii cu veniturile, cheltuielile si elementele de deductibilitate/nedeductibilitate exemplificate mai jos:

In etapa a doua, are loc mai intai ajustarea profitului contabil cu elementele deductibile/nedeductibile si apoi aplicarea cotei unice (de 16%) asupra profitului impozabil:

Deductibilitatea consumurilor materiale

Conducerea intreprinderii poate alege diferite metode de evaluare a stocurilor finale in functie de care se stabileste si valoarea consumurilor materiale, deductibile din profitul impozabil:

costul mediu ponderat (CMP): fiecare componenta de consumuri si de stoc se evalueaza la costul mediu ponderat al tuturor intrarilor de materiale din cursul anului;

primul intrat, primul iesit (FIFO = first input, first output, in engleza): metoda presupune ca fiecare consum de materiale (output), in cursul anului, va fi evaluat la preturile primelor intrari de materiale din care s-a alimentat respectivul consum. Componentele ramase in stoc vor fi evaluate la preturile ultimelor intrari de materiale in magazie;

ultimul intrat, primul iesit (LIFO = last input, first output, in engleza): metoda presupune invers ca fiecare consum de materiale (output), in cursul anului, va fi evaluat la preturile ultimelor intrari de materiale din care s-a alimentat respectivul consum. Componentele ramase in stoc vor fi evaluate la preturile primelor intrari de materiale in.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Conform prevederilor IAS 2 "Stocuri" primele doua metode (CMP si FIFO) sunt considerate tratament de baza.

Diferitele metode de evaluare a stocurilor pot avea incidenta diferita asupra impozitului pe profit datorat de intreprindere si-n consecinta, asupra performantei financiare a acesteia. In conditiile unei economii inflationiste, evaluarea stocurilor finale (din bilant) dupa metoda FIFO conduce la un profit impozabil majorat (prin evaluarea stocurilor la preturile de la primele intrari in magazie, cheltuielile materiale vor fi diminuate) si la cresterea impozitului pe profit, cu efecte negative pentru rezultatele financiare ale intreprinderii.

Dimpotriva, metoda LIFO determina, in aceleasi conditii inflationiste, diminuarea semnificativa a profitului impozabil, cu efecte benefice asupra profitului net si asupra performantei financiare a intreprinderii. Alegerea acestei ultime metode poate avea avantaje fiscale dar IAS 2 nu permite utilizarea metodei LIFO, deoarece ea nu prezinta cu fidelitate fluxurile stocurilor.

Pentru exemplificarea in Excel a evaluarii stocurilor si a consumurilor materiale, precum si a incidentei asupra impozitului pe profit am pornit de la o situatie simplificata[1] a aprovizionarii, consumurilor si stocurilor de materiale:

In cursul anului, au avut loc 5 aprovizionari ( a cate un vagon) la urmatoarele costuri fiecare:

La inceputul anului, stocul era zero. Datorita unor parametrii specifici,    s-au consumat, pana la sfarsitul anului, doar loturile 1; 3 si 5 si au ramas in stoc 2 loturi. Care este valoarea stocurilor si a consumurilor materiale la sfarsitul anului dupa cele trei metode: CMP, FIFO si LIFO ?

Aplicatia Excel porneste mai intai de la evaluarea stocurilor finale, conform ipotezelor din fiecare metoda (CMP, FIFO si LIFO) si apoi se determina valoarea consumurilor anuale ca diferenta intre costurile totale cu aprovizionarea loturilor de materiale si valoarea stocurilor finale:

Influenta asupra impozitului pe profit este data de valoarea a consumurilor materiale, diferita de la o metoda la alta de evaluare a stocurilor. Reamintim ca valoarea consumurilor rezulta ca diferenta intre costurile anuale cu aprovizionarile materiale si valoarea stocurilor finale.

Alternativ, metoda FIFO va conduce la o alta marime a impozitului pe profit, cu influente negative asupra rezultatelor financiare ale intreprinderii.

Diferenta de impozit pe profit ce s-ar plati suplimentar prin utilizarea metodei FIFO (in raport cu CMP) ar fi deci de 36,5 - 31,7 = 4,8 mii lei, respectiv cu 15% mai mult. Majorarea impozitului pe profit este egala cu cheltuiala materiala mai putin deductibila in metoda FIFO (210 -240 = - 30) inmultita cu cota de 16% de impozit pe profit : - 30 ·16% = - 4,8 mii lei.

Aceasta iesire suplimentara de trezorerie pentru plata impozitului pe profit majorat se evidentiaza in marimea cash-flow-ului disponibil pentru investitori.

Nefiind permisa de standardele internationale de contabilitate, metoda LIFO nu a fost dezvoltata in contextul exemplificarilor din aceasta lucrare.

Deductibilitatea amortizarii

Posibilitatea pe care o are intreprinderea de a alege politica de amortizare cea mai adecvata obiectivelor gestiunii ei financiare decurge din caracterul amortizarii de a fi o cheltuiala calculata (estimata, nemonetara si deci neplatibila la o scadenta determinata). Estimarea marimii anuale a amortizarii se face din doua perspective, una economica (contabila) si una fiscala.

Amortizarea economica (contabila) se estimeaza si se calculeaza in functie de ritmul de consumare a avantajelor economice relative la imobilizarea corporala, in principal, ca urmare a utilizarii respectivului activ. Aceasta amortizare economica diminueaza valoarea respectivelor imobilizari corporale, iar cheltuiala cu amortizarea afecteaza contul de profit si pierderi (cu exceptia cazurilor in care ea se incorporeaza in valoarea contabila a unui alt activ). [2]

Amortizarea fiscala se determina prin aplicarea prevederilor Codului fiscal referitoare la impozitul pe profit. Aceasta afecteaza numai profitul impozabil si-n consecinta, marimea impozituli pe profit, implicit a profitului net. Nu afecteaza valoarea contabila a imobilizarilor corporale si nici marimea cheltuielilor cu amortizarea din contul de profit si pierdere.

Pentru a evita calculul de doua ori a amortizarii, economice (pentru redarea valorii reale in situatiile financiare) si fiscale (pentru impozitarea profitului), gestiunea financiara calculeaza doar cu amortizarea fiscala. Cu aceasta amortizare fiscala afecteaza atat valoarea contabila a imobilizarilor corporale cat si contul de profit si pierdere, in detrimentul redarii realitatii economice din situatiile financiare.[3]

Diferentele in timp dintre amortizarea economica si cea fiscala vor genera diferente temporare impozabile sau deductibile ce vor fi analizate in procedurile de audit dupa metoda impozitului amanat.

In conformitate cu art. 24 "Amortizarea fiscala" din Codul Fiscal 2008-2009/TITLUL II "Impozitul pe profit", se fac urmatoarele precizari:

Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a)       este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;

b)      are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului (in prezent, aceasta este de 1.500 lei);

c)      are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Nu reprezinta active amortizabile

a)       terenurile, inclusiv cele impadurite;

b)      tablourile si operele de arta;

c)       fondul comercial;

d)      lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

e)       bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

f)        orice mijloc fix care nu isi pierde valoarea in timp datorita folosirii, potrivit normelor;

g)       casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor.

Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determina conform urmatoarelor reguli:

in cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;

in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerata;

in cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva

In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniara la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.

Cota de amortizare liniara se calculeaza raportand numarul 100 la durata normala de utilizare a mijlocului fix (de exemplu, daca durata normala de viata a mijlocului fix este de 5 ani, cota de amortizare va fi de 100/5 ani, deci 20%).

In cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:

a) 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil (D) este intre 2 si 5 ani;

b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil (D) este intre 5 si 10 ani;

c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil (D) este mai mare de 10 ani.

In primul an, cota de amortizare se calculeaza aplicand cota de amortizare multiplicata corespunzator la valoarea de intrare a mijlocului fix; in fiecare dintre anii urmatori aceeasi cota se aplica la valoarea ramasa dupa scaderea amortizarii anuale cumulate. Astfel, cotele de amortizare descresc de la an la an.[4]

In cazul metodei de amortizare accelerata, amortizarea se calculeaza dupa cum urmeaza:

a)       pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depasi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;

b)      pentru urmatorii ani de utilizare, amortizarea se calculeaza prin raportarea valorii ramase de amortizare a mijlocului fix la durata normala de utilizare ramasa a acestuia. In acest fel, amortizarea devine descrescatoare.

In consecinta, pentru orice mijloc fix amortizabil (mai putin constructii), intreprinderea poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva (metoda accelerata nefiind decat o varianta a amortizarii degresive). Utilizarea uneia sau alteia dintre metode este motivata de economiile de impozit obtenabile, constant sau variabil, prin deducerea cheltuielilor cu amortizarea din profitul impozabil.

Daca amortizarea se calculeaza liniar, deducerea amortizarii anuale din profitul impozabil se face in cote egale (constante), an de an. Economiile fiscale sunt egale in timp si nu determina modificari ale valorii firmei.

Daca insa amortizarea se calculeaza in cote degresive (mai mari in primii ani si compensatoriu mai mici in urmatorii ani), atunci valoarea intreprinderii poate fi corespunzator mai mare. Cresterile de economii fiscale din primii ani sunt mai importante in marimea valorii firmei decat descresterile de economii fiscale din ultimii ani. In calculul valorii actuale, cash-flow-urile din primii ani sunt mai importante decat cele din ultimii ani (ca urmare a degresivitatii factorului de actualizare in raport cu durata de exploatare a investitiilor - a se vedea capitolul privind evaluarea investitiilor).

Prin aplicatia in Excel intentionam sa relevam impactul politicilor de amortizare (degresiva si accelerata, in raport cu cea liniara) asupra impozitului pe profit si asupra performantei intreprinderii prin intermediul cash - flow-ului disponibil pentru investitori (actionari si imprumutatori).

Metoda de amortizare liniara   

.

Daca admitem ca echipamentele amortizabile de mai sus au intrat in functiune la inceputul anului,

atunci putem analiza impactul metodelor de amortizare degresiva si accelerata asupra impozitului pe profit si asupra cash-flow-ului disponibil pentru investitori.

Metoda de amortizare degresiva

In primul an, amortizarea se calculeaza aplicand cota de amortizare multiplicata corespunzator la valoarea de intrare a mijlocului fix. In urmatorii D/2 ani, aceeasi cota se aplica la valoarea ramasa dupa scaderea amortizarii anuale cumulate.    

In ultimii ani se mentine amortizarea din anul D/2 + 1.

Este evident faptul ca si prin aceasta metoda de amortizare se recupereaza intreaga valoare de intrare a echipamentelor (320 mii lei) dar cu o distributie descrescatoare in timp. Impactul pozitiv al amortizarii degresive asupra economiei de impozit pe profit si asupra cash - flow-ului disponibil pentru investitori provine din valoarea timp mai mare a elementelor de cash - flow (amortizare suplimentara, profit net cu incorporare de economie de impozit etc.) din primii ani in raport aceleasi elemente din ultimii ani.   

Metoda de amortizare accelerata

Pentru urmatorii ani de utilizare, amortizarea se calculeaza prin raportarea valorii ramase de amortizare a echipamentelor la durata normala de utilizare ramasa a acestuia.

Si prin aceasta metoda de amortizare accelerata se recupereaza intreaga valoare de intrare a echipamentelor (320 mii lei) dar cu o cota insemnata (38%) in primul an si in cote egale in ceilalti ani ai duratei normale de utilizare. Impactul pozitiv al amortizarii degresive asupra economiei de impozit pe profit si asupra cash - flow-ului disponibil pentru investitori provine din aceeasi valoare timp mai mare a amortizarii suplimentare si a profitului net cu incorporare de economie de impozit din primul an in raport aceleasi elemente din ani urmatori.

Deductibilitatea dobanzii

O asimetrie de impozitare diferita a profitului in raport cu dobanda (ambele fiind forme de remunerare a capitalurilor investite) determina influente specifice asupra costului capitalului si asupra valorii firmei. Pe scurt, intreprinderea indatorata poate avea o valoare proportional mai mare in functie de gradul de indatorare, ca urmare a caracterului deductibil al cheltuielilor cu dobanzile din profitul impozabil. Faptul ca dobanzile se scad din profit inainte de calculul impozitului (in timp ce dividendele nu) conduce la obtinerea de economii fiscale cu atat mai mari cu cat imprumuturile si rata dobanzii sunt mai mari, precum si cota de impozit este mai mare. Se intelege ca acest avantaj se pierde in totalitate daca firma inregistreaza pierderi.

Aplicatia Excel va pune in evidenta economia de impozit obtinuta de intreprinderea indatorata in raport cu cea ne indatorata. Aceasta economie de impozit va determina majorarea profitului net al intreprinderii indatorate. In unele dintre capitolele viitoare vom aborda repercursiunea acestei economii de impozit asupra valorii intreprinderii indatorate si asupra costului capitalului acesteia.

O intreprindere concurenta celei analizate mai sus (SOIZA S.A.), dar neindatorata, obtine aproximativ aceleasi rezultate economico-financiare,

Economia de impozit se regaseste in remunerarea investitorilor firmei SOIZA S.A. (indatorata). In cele din urma, aceasta este egala cu dobanda deductibila inmultita cu cota de impozit (50 ·16%) :

In cele din urma, economia de impozit se regaseste in profitul net al firmei SOIZA S.A. care, desi mai mic (118,3 mii lei, fata de 168,3 mii lei la Concurenta), este obtinut cu un volum de capitaluri proprii pe jumatate (500/1000).

A.     Aplicatii de rezolvat

Impozitul pe profit.

Intreprinderea COMPA S.A. are inregistrate in contul de profit si pierderi din anul fiscal analizat urmatoarele elemente:

Economia de impozit se regaseste in remunerarea investitorilor firmei SOIZA S.A. (indatorata). In cele din urma, aceasta este egala cu dobanda deductibila inmultita cu cota de impozit (50 ·16%) :

Impozitul pe profit (deductibilitatea cheltuielilor materiale).

In cursul anului, au avut loc 5 aprovizionari la urmatoarele costuri fiecare:

La inceputul anului, stocul era zero. Datorita unor parametrii specifici,    s-au consumat, pana la sfarsitul anului, doar loturile 1; 3 si 5 si au ramas in stoc 2 loturi. Care este valoarea stocurilor si a consumurilor materiale la sfarsitul anului dupa metoda CMP si FIFO ?

Intreprinderea COMPA S.A. utilizeaza metoda CMP pentru evaluarea stocurilor materiale la sfarsitul anului. La o cota unica de impozit de 16% impactul metodei CMP asupra impozitului pe profit este:

Alternativ, metoda FIFO va conduce la o alta marime a impozitului pe profit, cu influente negative asupra rezultatelor financiare ale intreprinderii.

Care este:

a)      diferenta de cheltuieli materiale deductibile si

b)      diferenta de impozit pe profit ce s-ar plati suplimentar prin utilizarea metodei FIFO (in raport cu CMP) ?

Aceasta iesire suplimentara de trezorerie pentru plata impozitului pe profit majorat se evidentiaza in marimea cash-flow-ului disponibil pentru investitori. Care este:

a)      cash-flow-ului disponibil dupa metoda CMP,

b)      cash-flow-ului disponibil dupa metoda FIFO,

c)      diferenta de cash-flow-u disponibil si cum se explica ?

Impozitul pe profit (deductibilitatea amortizarii).

Metoda de amortizare liniara

Daca admitem ca echipamentele amortizabile de mai sus au intrat in functiune la inceputul anului, atunci putem analiza impactul metodei degresive de amortizare asupra impozitului pe profit si asupra cash-flow-ului disponibil pentru investitori.

Metoda de amortizare degresiva

Daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil (D) este intre 5 si 10 ani, atunci :

In primul an, amortizarea se calculeaza aplicand cota de amortizare multiplicata corespunzator la valoarea de intrare a mijlocului fix. In urmatorii D/2 ani, aceeasi cota se aplica la valoarea ramasa dupa scaderea amortizarii anuale cumulate. In ultimii ani se mentine amortizarea din anul D/2 + 1.

Pornind de la noua marime a amortizarii din anul intai,

Aceasta economie de impozit se va regasi in marimea cash-flow-ului disponibil pentru investitori (CFD).

Impozitul pe profit (deductibilitatea dobanzii).

O intreprindere concurenta celei analizate mai sus (aplicatia 1), dar neindatorata, obtine aproximativ aceleasi rezultate economico-financiare,

Economia de impozit se regaseste in remunerarea investitorilor firmei COMPA S.A. (indatorata). In cele din urma, aceasta este egala cu dobanda deductibila inmultita cu cota de impozit :