Modelul relational al BD

Modelul relational al BD

O baza de date relationala (BDR) se defineste ca fiind constituita dintr-un ansamblu de colectii de date si de relatii n-are, ce au loc intre inregistrarile acestor colectii. In acest sens, fiecare colectie de date este structurata ca o relatie n-ara.

Acest tip de BD este fundamentat pe modelul relational, bazat pe teoria matematica a relatiilor si pe calculul relational si proiectat astfel incat sa permita accesul cit mai simplu al utilizatorului la BD.

O relatie n-ara poate fi reprezentata printr-un tabel, in care fiecare rand reprezinta un t - uplu distinct, iar fiecare coloana reprezinta un domeniu distinct.

Orice t - uplu al relatiei este identificat prin intermediul unei chei primare, spre deosebire de celelalte modele, care nu impun o astfel de conditie.

Consultarea BD relationale se poate realiza fie cu ajutorul unui limbaj bazat pe algebra relatiilor, fie printr-un limbaj neprocedural, bazat pe teoria predicatelor (LISP, PROLOG, limbaje din aria Inteligentei Artificiale).

Avantajele modelului relational al bazelor de date:

este o reprezentare simpla, usor accesibila informaticienilor, cat si neinformaticienilor (datorita faptului ca BDR se prezinta ca o colectie de tabele);

asigura independenta programelor fata de date;

permite proiectarea unei structuri optime a inregistrarilor;

admite satisfacerea cerintelor intamplatoare ale utilizatorilor, prin intermediul unor limbaje neprocedurale, fara a fi necesara preprogramarea acestor cerinte.

Prin urmare, modelul relational al bazelor de date permite crearea, consultarea si actualizarea rapida si facila a BD, folosind tehnici de acces si prelucrare superioare, proprii unui SGBD relational.