Proiect la Bazele Informaticii:

Componentele sistemelor

de operare

Componentele sistemului de operare

Privind in urma catre primele sisteme de calcul, la care se lucra direct in limbaj masina, si comparandu-le cu calculatoarele personale actuale, dotate cu o interfata soft extrem de prietenoasa, se poate spune ca evolutia sistemelor de operare a urmarit-o indeaproape pe cea a hard-ului, fiind la fel de spectaculoasa. Dezvoltarea mediilor de operare de tip MacIntosh si a sistemelor de tip Windows (in anii '90) a facut din calculator un instrument de lucru accesibil inclusiv pentru neprofesionisti.

SO este format dintr-o parte de control, care realizeaza interfata directa cu hard-ul, si o parte de servicii, care contine instrumente de lucru variate, aflate la dispozitia utilizatorului; de fapt, acestea exploateaza partea de control, desi acest lucru este transparent pentru utilizator.

Partea de control contine proceduri care realizeaza:

1) gestiunea intreruperilor - intreruperea preupune suspendarea executiei programului in curs printr-un semnal, ca urmare a unui eveniment, deservirea intreruperii si reluarea executiei programului in curs. De exemplu, terminarea executiei unei operatii de intrare-iesire este semnalata unitatii de comanda printr-o intrerupere;

2) gestiunea proceselor - presupune operatii de creare, stergere a proceselor si colaborari intre procese. Un proces cuprinde o procedura impreuna cu procesorul care i-a fost alocat pentru executie si cu resursele fizice care i-au fost acordate (memorie, timp, periferice). Comunicarea intre procese are un rol deosebit in softul destinat retelelor de calculatoare;

3) gestiunea memoriei - se refera la alocarea memoriei (stabilirea necesarului de memorie) si protectia memoriei (sa nu existe suprapuneri intre programele folosite de diversi utilizatori);

4) operatiile de intrare-iesire la nivel fizic - operatii elementare de transfer de informatii;

5) gestiunea fisierelor - presupune operatii de deschidere, inchidere, citire din fisiere sau scriere in fisiere;

6) planificarea lucrarilor si alocarea resurselor Planificarea lucrarilor se refera la etapele prin care trece un program (o lucrare) pentru a fi executat. Resursele pot fi: fizice (memorie, periferice, timp) sau logice (proceduri sau programe).

Partea de servicii cuprinde soft aplicativ. Acesta s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, atat ca performante, cat si din punctul de vedere al accesibilitatii inferfetei oferite utilizatorului; aparitia si dezvoltarea sistemelor Windows este cel mai concludent exemplu in acest sens.

Cu observatia ca interferentele dintre diversele tipuri de produse soft sunt inerente, consideram ca, din punctul de vedere al ariei lor de utilizare, utilitarele soft se pot clasifica in produse destinate:

► biroticii: editoare de documente, foi de calcul electronice, produse destinate prelucrarilor de informatii multimedia, gestiunea fisierelor si a resurselor calculatorului;

► prelucrarii volumelor mari de date organizate in baze de date sisteme de gestiune a bazelor de date;

► dezvoltarii de aplicatii/programe, mediile de programare ofera utilizatorilor profesionisti posibilitatea de a crea aplicatii in domenii variate, de la informatica (baze de date, inteligenta artificiala, aplicatii partajate in retele etc.) la diverse ramuri ale stiintei sau chiar artei (proiectare, simulare, prelucrare de secvente audio sau video);

► soft destinat retelelor de calculatoare (locale sau de arie larga) si soft dedicat accesului la informatii si facilitatilor de comunicare in Internet;

► produse soft specializate pentru prelucrarea informatiilor din diverse domenii, de exemplu: proiectare inginereasca (tip AutoCAD), rationamente matematice, prognoze geologice sau meteorologice, medicina, fizica, chimie, domenii de informatica (inteligenta artificiala, calcul simbolic etc.), psihologie (testare psihologica asistata de calculator), sociologie, sau chiar domenii artistice (muzica, arte vizuale).

Produsele soft destinate biroticii sunt descrise in notiuni de birotica. Este de remarcat perfectionarea interfetei cu utilizatorul, care face ca aceste produse sa fie extrem de usor de utilizat, inclusiv de catre neprofesionisti. Cel mai concludent exemplu in acest sens il constituie grupul de produse Microsoft Office 97 si utilitarele de gestiune a fisierelor, folderelor si resurselor din sistemele de Windows 95, Windows 98, Windows NT.

Sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD) sunt utilizate atat pentru aplicatii profesionale, cat si pentru aplicatii cu o complexitate mai redusa, context in care pot fi considerate ca facand parte si din softul destinat biroticii. Cel mai utilizat SGBD este la ora actuala Microsoft Access, integrat in ansamblul Microsoft Office din sistemele Windows. Primele SGBD scrise pentru calculatoarele personale (de tip IBM PC) erau aplicatii pentru sistemul de operare DOS: dBase, FoxPro; ulterior, pentru ele au aparut versiuni compatibile cu sistemele Windows, dupa care s-au dezvoltat SGBD “native” pentru sistemele Windows, cum este Microsoft Access.

Mediile de programare sunt destinate programatorilor, pentru dezvoltarea de aplicatii profesionale. Ele au aparut la calculatoarele personale sub sistemul de operare DOS (Turbo Pascal, Borland C, Turbo Basic). Evident, fiecare mediu este destinat unui anumit limbaj si contine un compilator specific limbajului, la care se adauga un link-editor (acestea sunt uzual integrate in aceeasi functie a meniului care creeaza un program executabil dintr-un fisier sursa), un editor de texte pentru scrierea programului (in limbajul de programare specific mediului), un depanator pentru corectarea erorilor de conceptie / functionare a programului si eventual un bibliotecar (a se vedea explicatiile de mai jos).

Mentionam faptul ca inainte de aparitia mediilor de programare, fiecare din aceste utilitare trebuiau lansate independent (cazul minicalculatoarelor), ceea ce complica considerabil activitatea de programare. Dupa aparitia sistemelor Windows, mediile de programare s-au dezvoltat cu versiuni compatibile cu noile principii de utilizare a ferestrelor. Anii '90 au marcat de asemenea dezvoltarea filosofiei obiectuale in programare (programarea orientata pe obiecte), cel mai cunoscut si utilizat limbaj obiectual fiind C++. O alta directie importanta manifestata in programare inca din anii '80 a fost programarea logica, apartinand inteligentei artificiale, caracterizata prim implementarea unor mecanisme deductive si reprezentata de limbajul Prolog (acest limbaj a fost ales pentru implementarea proiectului japonez al generatiei a V-a de calculatoare, vezi Un istoric al aparitiei calculatoarelor).

Odata cu perfectionarea interfetelor de tip Windows, formate din ferestre de dialog cu obiecte de control specifice, s-au dezvoltat limbajele si mediile de programare vizuale (Visual Basic, Visual C++), care permit crearea unor interfete cu utilizatorul accesibile, tipice pentru aplicatiile Windows. Asocierea de actiuni specifice obiectelor de control din diverse ferestre de dialog, care sa se execute la aparitia unor evenimente de tipul actionarii tastaturii sau mouse-ului, este cunoscuta sub denumirea profesionala de programare orientata pe evenimente

Compilatoarele sunt programe care traduc un text sursa dintr-un limbaj de nivel inalt in limbaj masina, formand module obiect. In procesul de compilare se verifica corectitudinea lexicala si sintactica a programului (daca exista erori de sintaxa, acestea se semnaleza) si in cazul in care este corect, se construieste o forma care-l descrie din punctul de vedere al formei si continutului, forma care se va folosi pentru generarea codului obiect format din instructiuni masina. Astfel, fiecare compilator va fi specific unui anumit limbaj de programare. Aceste aspecte, definitorii pentru limbajele de programare, se studiaza in teoria limbajelor formale.

Asambloarele sunt programe care traduc un text sursa dintr-un limbaj de asamblare in limbaj masina.

Link-editoarele (editoarele de legaturi) sunt programe care reunesc mai multe module obiect, eventual cu module obiect dintr-o biblioteca de proceduri, alcatuind un program executabil. Prin operatia de editare de legaturi, entitatile referite in cadrul fiecarui modul (prin adrese relative la modul) vor putea fi referite in intregul prorgam (prin adrese absolute in program).

Interpretoarele sunt programe care traduc un text sursa instructiune cu instructiune in limbaj masina. De exemplu, calculatoarele personale familiale aveau implementat in memoria ROM un interpretor Basic. Azi, un numar considerabil de produse soft profesionale functioneaza intr-o maniera interpretativa, in sensul ca fiecare comanda a utilizatorului se evalueaza imediat dupa introducere si se afiseaza rezultatul. In acest sens, exemplificam mediile Lisp (un limbaj al inteligentei artificiale) si sistemele de calcul simbolic[2] (Mathematica, Maple etc.).

Depanatoarele sunt programe care asista executia unui program, ajutand utilizatorul sa gaseasca erorile de executie. In principal, depanatoarele permit executia pas cu pas a programelor (sau pana intr-un anumit punct) si posibilitatea vizualizarii valorilor luate de variabile in timpul executiei. De aceea, pentru ca un program sa fie depanat, este necesar ca in procesul de compilare sa fie retinute anumite informatii suplimentare.

Editoarele de texte sunt programe care permit scrierea (editarea) pe calculator a unor texte. Cel mai mare avantaj al folosirii acestor programe consta in posibilitatea efectuarii unor modificari asupra textelor introduse. Editoarele de texte functioneaza uzual in regim non-document, adica textul editat contine exclusiv caracterele introduse (programele in diverse limbaje trebuie scrise cu asemenea editoare, pentru a nu aparea elemente care sa nu poata fi recunoscute la compilare). Editoarele care introduc facilitati de aranjare in pagina a textelor, introducere de simboluri speciale, grafice si tabele etc. se numesc editoare de documente si au fost mentionate in grupul de produse destinate biroticii.

Bibliotecarele sunt programe care permit utilizatorului sa gestioneze biblioteci de programe si subprograme, efectuand operatii de de adaugare, stergere, corectare a programelor din biblioteca, numite carti. O biblioteca de programe contine programe (module) inregistrate intr-o structura care permite accesarea lor rapida. Programele dintr-o biblioteca rezolva probleme care apar adesea in practica, astfel ca pot fi folosite de programele unui utilizator, fara ca acesta sa trebuiasca sa le mai rescrie.

Cea mai des utilizata modalitate de informare in Internet este aplicatia World Wide Web[3], care permite accesarea unor resurse variate pe baza unor principii unitare de adresare (URL Uniform Resource Locator) cu ajutorul navigatoarelor sau browserelor, a caror interfata este foarte accesibila. Acestea interpreteaza de fapt surse HTML (HyperText Markup Language), un limbaj care permite introducerea legaturilor (hipertexte) catre resurse aflate pe diverse servere Web.

Comunicarile interpersonale se pot realiza in Internet prin intermediul postei electronice (e-mail); in acest scop exista numeroare produse utilitare (pine sub UNIX sau Outlook Express, Eudora sub Windows) sau chiar prin dialog direct, on-line. In acest sens, se utilizeaza mecanisme de tip talk (comanda UNIX) sau chat (mIRC, ICQ).

►GRAFICE SI TABELE◄

Tabel nr:1 - Evolutia numarului de societati de valori mobiliare active si a numarului de societati traznzactionate pe RASDAQ in perioada 1997-2000

Sursa: Revista Capital nr.45, 2000, pg. 54.

Figura nr.1 - Evolutia numarului de societati de valori mobiliare active si a numarului de societati tranzactionate pe RASDAQ in perioada 1997-2000

Tabel nr.2 - Ponderea majorarii de capital social a societatilor cotate la BVB in perioada 1997-2000

Sursa financiaa nr.1, ianuarie 2001, pg.52.

Figura nr. 2 - ponderea majorarii de capital social a societatilor cotate la BVB in perioada 1997-2000