Memoria interna (M)

Memoria interna (M)

Memoria unui sistem de calcul este de mai multe tipuri:

in punct de vedere fizic, memoria aflata pe placa de baza a unui calculator este constituita din cateva cipuri de capacitate 4Mb, 8Mb, 16Mb, 32Mb sau maxim 64Mb ce reprezinta memoria principala a sistemului de calcul, ce include o memorie de baza de 640Kb de tip RAM. Oricare ar fi tipul de memorie, aceasta este considerata constituita din celule de memorie (bytes), celula fiind cea mai mica parte a memoriei ce poate fi adresata direct si care reprezinta unitatea de masura a memoriei, 1 celula = 1 byte = 1 octet= 8 biti.

Celulele de memorie sunt folosite pentru stocarea diferitelor tipuri de informatii (numerice, alfabetice, grafice, sunete, etc.). Evident, in functie de natura informatiei , pentru un tip de informatie, se utilizeaza una sau mai multe celule de memorie. De exemplu, pentru reprezentarea in memorie a numerelor reale se utilizeaza 4, 6, 8 sau 10 celule (bytes), in cazul limbajului de programare Borland Pascal, determinand utilizarea mai multor domenii de valori reale: Single, Real, Double si Comp, Extended, domenii ce se deosebesc prin precizia de calcul pe care o ofera in acest mod.

Prin urmare, limbajele de programare ofera metode si tehnici diferite pentru reprezentarea informatiilor, determinand precizii de calcul diferite, utilizatorul fiind acela care va decide, in functie de precizia de calcul dorita, limbajul de programare ce trebuie folosit sau programul de calcul ce trebuie apelat. Initial, in standardul Pascal era cuprins doar domeniul Real, celelalte au fost cuprinse in conventia  IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers).