PROCESORUL INTEL SAU AMD?

PROCESORUL

Este piesa cea mai importanta a unui calculator (cea care face 'calculele') si de aceea nu trebuie facuta nici o economie atunci cind o cumparam. Un procesor este alcatuit dintr-o multitudine de microcircuite integrate. Acestea sint alcatuite la rindul lor din tranzistori, rezistori (rezistente), capacitori (condensatori) si diode. Toate aceste componente servesc la alcatuirea unor circuite care formeaza porti logice (logic gates) care stau la baza principiului de functionare a microprocesorului.

    Procesorul se mai numeste si CPU (Central Processing Unit). Puterea unui procesor este data in general de frecventa de functionare ('viteza cu care face calculele') masurata in MegaHertzi (MHz) sau GigaHertzi (GHz). Frecventa de functionare este denumita de obicei 'frecventa de ceas' ('clock frequency') sau 'frecventa de tact'. Un rol foarte important il au si arhitectura sa (evidentiata in configurarea nucleului procesorului) si cantitatea de memorie existenta pe pastila procesorului (memorie 'cache' de nivel 1, 2 sau 3, scrisa prescurtat de obicei L1, L2, L3). Memoria cache ('cache' = depozit) de pe pastila procesorului este o memorie rapida folosita exclusiv de procesor, care in acest fel isi scade dependenta fata de memoria sistemului (memoria RAM) si devine mai rapid in executarea instructiunilor sale. Memoria cache serveste la stocarea datelor accesate frecvent de procesor si are o importanta deosebita in aplicatiile (jocurile pe calculator, etc.) care utilizeaza frecvent aceleasi seturi de date. Frecventa de functionare ('viteza') a unui procesor este data de produsul dintre frecventa ('viteza') magistralei principale de date ('Front Side Bus - FSB') si factorul de multiplicare a acesteia ('multiplier'). De exemplu un procesor cu frecventa de functionare ('clock frequency') de 1467 MHz are o frecventa a magistralei principale de date de 133 MHz si un factor de multiplicare de 11.

    Exista mai multi fabricanti de procesoare dar cei mai importanti sint INTEL si AMD. Aceste companii au o oferta impartita in trei categorii :

•     1) Procesoare foarte puternice. Sint destinate impatimitilor de jocuri de ultima generatie sau celor care au nevoie de cit mai multa performanta pentru aplicatiile (animatii 3D si editare audio-video profesionala, etc.) pe care le folosesc si nu se uita la suma de bani pe care trebuie sa o cheltuiasca. Din aceasta categorie fac parte procesoarele Athlon 64 FX produse de AMD si procesoarele Pentium 4 Extreme Edition produse de Intel. 
•     2) Procesoare puternice. Sint destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul atit pentru jocuri de ultima generatie cit si pentru aplicatii comune (prelucrare de text, internet, editare audio-video, etc.). Din aceasta categorie fac parte procesoarele Athlon 64 si Athlon XP produse de AMD si procesoarele Pentium 4 produse de Intel.
•     3) Procesoare cu performante medii. Sint destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul in special pentru aplicatii mai putin intensive (aplicatii de birotica, internet, vizionare de filme, ascultare de muzica, etc.). Aceste procesoare pot fi folosite si pentru jocurile de ultima generatie insa doar daca sint facute anumite modificari in setarile jocurilor (scaderea rezolutiei si a detaliilor grafice) care sa permita rularea lor la un nivel acceptabil. Din aceasta categorie fac parte procesoarele Duron produse de AMD si procesoarele Celeron produse de Intel.
•     3) Procesoare cu performante obisnuite (scazute). Sint destinate utilizatorilor care folosesc calculatorul exclusiv pentru aplicatii putin intensive (aplicatii de birotica, internet, vizionare de filme, ascultare de muzica, etc.). Din aceasta categorie fac parte procesoarele VIA C3 produse de VIA si procesoarele Crusoe produse de Transmeta. Aceste procesoare au avantajul ca nu consuma multa energie electrica si ca degaja foarte putina caldura, ceea ce le face sa poata fi folosite in special in calculatoarele portabile mai putin performante destinate celor care doresc sa plateasca un pret scazut pentru aceste dispozitive.

    1. INTEL

    Procesoarele fabricate de compania INTEL sint de doua tipuri si anume Pentium si Celeron, care la rindul lor exista in mai multe variante in functie de generatie (Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.) si de frecventa de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.). Intre aceste doua tipuri exista asemanari si diferente care se reflecta in performanta lor globala. Procesoarele Pentium sint destinate acelora care doresc cit mai multa performanta de la calculator si ca urmare sint dispusi sa plateasca un pret pe masura pentru acest lucru. Procesoarele Celeron sint destinate acelora care doresc sa cumpere procesoare produse de compania Intel, dar sint de acord sa sacrifice un anumit grad de performanta in favoarea unui pret mai scazut. Aceasta politica de marketing a companiei Intel face ca procesoarele Celeron sa fie fabricate si pozitionate pe piata in asa fel incit sa nu intre in concurenta cu procesoarele Pentium. Ca urmare ele au viteze mai mici decit cele mai noi procesoare Pentium, au o frecventa de functionare a magistralei de date mai mica si de asemenea mai putina memorie cache pe pastila procesorului. De exemplu la un moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecventa de ceas de 2,8 GHz, o frecventa de functionare a magistralei de date (a procesorului, interna) de 400 MHz si o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparatie, la acelasi moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obisnuite (nu Extreme Edition) aveau o frecventa de ceas de 3,4 Ghz, o frecventa de functionare a magistralei de date (a procesorului, interna) de 800 Mhz si o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott).

    Procesoarele Pentium sint cele mai puternice procesoare produse de Intel si sint indicate pentru cei care doresc sa foloseasca calculatorul si pentru jocuri de ultima generatie sau pentru prelucrare audio-video. Procesoarele Pentium fabricate in prezent sint dintr-a patra generatie (Pentium 4) dar se gasesc in vinzare (in special la mina a doua) si procesoare din generatia a treia (Pentium 3, denumire scrisa de obicei Pentium III). Procesoarele din generatia a patra (cu exceptia seriei P4 Extreme Edition) au fost fabricate folosindu-se succesiv (in ordine cronologica) patru tipuri de nuclee si anume Wilamette (pina la 2 GHz inclusiv), Northwood (de la 2GHz pina la 3,4 Ghz) si Prescott (de la 2,8 Ghz in sus). Intre cele trei tipuri de nuclee exista multe asemanari insa exista si destule diferente, legate de procesul de fabricatie sau de arhitectura interna. Nucleul Prescott are un numar dublu de tranzistori fata de nucleul Northwood si are 16 KB de memorie cache L1 si 1024 MB de memorie cache L2. Nucleul Northwood are doar 8 KB de memorie cache L1 si 512 KB de memorie cache L2. In plus procesoarele bazate pe nucleul Prescott au o arhitectura imbunatatita si sint dotate cu un set nou de instructiuni, numit SSE3, care nu exista la procesoarele bazate pe nuclee mai vechi si care va fi pus in valoare de creatorii de softuri. Pe de alta parte nucleul Prescott are un consum de electricitate mai crescut si degaja mai multa caldura in timpul functionarii intensive decit nucleul Northwood, ceea ce reprezinta un dezavantaj.

    Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition (XE) sint cele mai performante procesoare din generatia Pentium 4, insa pretul lor este prohibitiv. Aceste procesoare sint bazate pe nucleul Gallatin, iar una dintre caracteristicile nucleului care contribuie din plin la sporul de performanta este prezenta unui nivel nou de memorie cache (L3), cu o marime de 2 MB. Procesoarele Pentium 4 Extreme Edition nu au nevoie de placi de baza speciale, ele putind fi montate pe placile de baza obisnuite pentru Pentium 4 si anume 'socket 478'.

    O parte din procesoarele Pentium 4 cu frecventa de tact de peste 2,4 GHz poseda facilitatea de 'Hyper-Threading' (HT), ceea ce inseamna ca un procesor este 'vazut' de SO ca fiind de fapt compus din doua procesoare 'logice' (virtuale) care functioneaza la frecventa de ceas nominala a procesorului real. Unele aplicatii sint optimizate pentru modul multifir ('multithread') sau pentru sistemele multiprocesor si ca urmare ele vor rula mai rapid pe un sistem dotat cu un procesor Pentium 4, chiar daca acest sistem doar 'emuleaza' un sistem biprocesor, fara a fi si in realitate unul. De asemenea tehnologia HT aduce un avantaj in situatia lucrului simultan cu mai multe aplicatii sau in cazul in care unele aplicatii ruleaza automat in fundal. Performanta unui sistem dotat cu un procesor care utilizeaza tehnologia 'Hyper-Threading' nu este insa la fel de mare ca a unui sistem dotat cu doua procesoare reale (identice cu cel folosit in sistemul monoprocesor), din cauza faptului ca procesoarele 'logice' trebuie totusi sa imparta resursele procesorului real. Cresterea de performanta este de obicei de ordinul 10-30 %, dar exista si situatii in care tehnologia HT trebuie dezactivata pentru ca ea incetineste activitatea procesorului in anumite aplicatii. Pentru a putea folosi tehnologia HT este nevoie de o placa de baza compatibila si de un SO (Windows XP sau unele distributii de Linux) optimizat pentru aceasta tehnologie. Activarea sau dezactivarea tehnologiei HT se face din BIOS-ul placii de baza.

    In trecut procesoarele Celeron foloseau acelasi nucleu ca si procesoarele Pentium mai vechi cu o generatie, dar cele mai noi procesoarele Celeron au nucleu de procesor Pentium 4 (varianta Wilamette sau Northwood). Procesoarele Celeron cu frecventa de tact sub 2 Ghz sint indicate pentru calculatoare folosite pentru aplicatii mai putin solicitante. Aceasta nu inseamna ca ele nu pot fi folosite pentru jocuri sau editare audio-video, ci doar ca performanta lor in aceste cazuri este mult scazuta fata de procesoarele Pentium de ultima generatie, in principal datorita cantitatii mici de memorie cache. Procesoarele Celeron cu viteze de 2 GHz sau mai mult pot fi folosite insa si pentru aplicatii solicitante, desi cantitatea redusa de memorie cache isi pune in continuare amprenta asupra performantelor procesorului.

    2. AMD

    Procesoarele fabricate de compania AMD sint de doua tipuri si anume Athlon si Duron. Intre aceste doua tipuri exista asemanari si diferente care se reflecta in performanta lor globala. Diferenta intre procesoarele de tip Athlon si Duron este in mare masura aceeasi care exista intre procesoarele Pentium si Celeron si este legata de frecventa de ceas ('viteza') a procesorului, de frecventa magistralei de date, de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului si de tipul nucleului folosit.

    Cea mai populara (mai bine vinduta) serie de procesoare fabricata de AMD se numeste Athlon XP. Procesoarele Athlon XP au fost fabricate folosindu-se succesiv (in ordine cronologica) patru tipuri de nuclee si anume Palomino (1500+ pina la 2100+), Thoroughbred (1600+ pina la 2700+), Barton (2500+ pina la 3200+) si Thorton (2000+, 2200+, 2400+). Nucleul Thoroughbred a avut doua revizii (versiuni) si anume Thoroughbred A si Thoroughbred B, acesta din urma prezentind un avans tehnologic considerabil fata de nucleele anterioare, inclusiv versiunea A. Diferentele dintre nuclee sint date in principal de optimizarea arhitecturii lor in vederea imbunatatirii performantei globale a procesorului, cu citeva exceptii in care diferentele dintre generatiile de nuclee sint minore si tin doar de cantitatea de memorie cache de pe pastila procesorului. Ca o regula aproape generala cu cit nucleul este mai nou cu atit procesorul este mai bun, adica mai rapid si mai stabil. Diferenta intre nucleul Barton si cel Thoroughbred B este insa minima d.p.d.v al arhitecturii, deosebirea principala intre ele fiind data de adaugarea a 256 KB de memorie cache L2 pe nucleul Barton in asa fel incit acesta are 512 KB memorie cache L2 in timp ce nucleul Thoroughbred B (ca si nucleele Palomino si Thoroughbred A) are doar 256 KB. Nucleul Thorton este un nucleu Barton care are doar 256 KB de memorie cache L2 si a fost produs doar din considerente ce tin de procesul de productie, pentru ca era mai ieftin sa se foloseasca aceeasi linie de fabricatie ca pentru nucleele Barton decit sa se pastreze linia de fabricatie a nucleelor Thoroughbred B.

    Marea majoritate a procesoarelor (Pentium 4, Celeron, Athlon XP, Duron) destinate statiilor de lucru ('work stations' - 'desktops') au nuclee cu arhitectura pe 32 de biti. Compania AMD fabrica insa si doua linii de procesoare care au o arhitectura pe 64 de biti si anume procesoarele Athlon 64 FX (53 si 51) si Athlon 64. Aceste procesoare sint optimizate pentru a rula aplicatii pe 64 de biti, insa ele pot rula extrem de bine si aplicatii pe 32 de biti sau chiar pe 16 biti. In aplicatiile pe 32 de biti (de ex. jocuri, programe de birotica, editare audio-video, etc.) performanta procesoarelor cu arhitectura pe 64 de biti este chiar considerabil mai buna decit a procesoarelor pe 32 de biti. Puterea reala a procesoarelor pe 64 de biti va putea fi insa 'descatusata' doar odata cu aparitia sistemelor de operare si a aplicatiilor pe 64 de biti.

    Procesoarele AMD pe 64 de biti au arhitectura nucleului asemanatoare cu cea a procesoarelor Athlon XP, la care s-au adaugat insa mai multe inovatii in scopul cresterii performantei. Cea mai notabila inovatie este includerea in nucleu a controlerului de memorie, care era pina atunci plasat in cipsetul placii de baza. In acest fel lucrul cu memoria DDRAM este accelerat si in plus performanta procesorului nu mai depinde de calitatea controlerului folosit de producatorul placii de baza. In plus ele folosesc si instructiunile SSE 2, care nu sint prezente la procesoarele Athlon XP. Procesoarele AMD Athlon pe 64 de biti au nevoie de placi de baza speciale, ele neputind fi instalate pe PB pentru procesoare Athlon XP. La inceputul productiei acestor procesoare, PB trebuiau sa fie de tipul 'Socket 940' pentru Athlon 64 FX si 'Socket 754' pentru Athlon 64, in functie de numarul de pini ai fiecarui tip de procesor. Ulterior compania AMD a hotarit ca ambele tipuri de procesoare sa aiba acelasi numar de pini, si anume 939, iar placile de baza de tipul 'Socket 939' sa fie compatibile atit cu procesoarele Athlon 64 FX, cit si cu procesoarele Athlon 64 construite cu acest numar de pini.

    Procesoarele Athlon 64 FX (51 si 53) sint varianta mai performanta (si in acelasi timp mai scumpa) a procesoarelor AMD pe 64 de biti, fiind deci 'virful de lance' al companiei AMD in competitia de pe piata procesoarelor pentru sisteme de birou ('desktop'). Ele poseda un controler de memorie bicanal ('dual channel'), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 128 biti si o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB. Exista doua tipuri de astfel de CPU. Primele procesoare Athlon 64 FX 51 si 53 inglobau nucleul 'SledgeHammer', aveau 940 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza cu Socket 940) si, lucru foarte important, aveau nevoie pentru a functiona de o memorie RAM speciala ('Registered DDRAM'). Compania AMD a decis insa ulterior incetarea productiei procesoarelor FX 51 si intrarea in productie a unor procesoare Athlon 64 FX 53 care inglobeaza nucleul 'ClawHammer', au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza cu Socket 939), dar mai important, functioneaza cu memorie RAM obisnuita, nemaifiind nevoie de memoria RAM speciala de tipul 'Registered DDRAM'. Memoria RAM obisnuita are doua avantaje fata de cea speciala ('registered') si anume este mai rapida si mai ieftina.

    Procesoarele Athlon 64 sint varianta mai putin performanta (si in acelasi timp mai ieftina) a procesoarelor AMD pe 64 de biti, dar chiar si asa ele intrec in performanta procesoarele Athlon XP cu aceeasi frecventa de tact. Ele sint construite folosind nucleele 'NewCastle' si 'ClawHammer'. Procesoarele Athlon 64 cu nucleu 'Clawhammer' (3200+, 3400+ si 3700+) au 754 de pini (sint compatibile cu PB Socket 754), poseda un controler de memorie monocanal ('single channel'), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 64 biti (ceea ce le face mai putin performante) si o cantitate de memorie cache L2 de 1024 KB. In ceea ce le priveste pe procesoarele Athlon 64 cu nucleu 'NewCastle' lucrurile sint ceva mai complicate. Primele procesoare Athlon 64 (2800+, 3000+, 3200+, 3400+) cu nucleu 'NewCastle' aveau 754 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza cu Socket 754) posedau un controler de memorie monocanal ('single channel'), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 64 biti (ceea ce le facea mai putin performante) si o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB. Procesoarele din a doua serie Athlon 64 cu nucleu 'NewCastle' (3500+, 3800+) au 939 de pini (fiind deci compatibile cu placile de baza cu Socket 939) poseda un controler de memorie bicanal ('dual channel'), o interfata de lucru cu memoria cache L2 pe 128 biti (la fel ca procesoarele Athlon 64 FX) si o cantitate de memorie cache L2 de 512 KB.

    Procesoarele Duron mai recente au fost construite succesiv cu doua tipuri de nuclee si anume Morgan (intre 1 GHz si 1,3 GHz) si Applebred (1,4 GHz; 1,6 GHz si 1,8 GHz). Nucleul Applebred este imbunatatit considerabil fata de nucleele anterioare si permite functionarea procesorului la o frecventa a magistralei de date (FSB) de 266 MHz. Procesoarele Duron au o cantitate de memorie cache L2 de doar 64 KB, fata de 256 sau 512 KB pentru procesoarele Athlon XP, ceea ce se rasfringe asupra performantelor in aplicatiile (jocuri, programe de birotica, etc.) dependente de cantitatea de memorie cache disponibila.

    AMD sustine ca foloseste o arhitectura pentru nucleele procesoarelor sale care este mai buna decit cea folosita de INTEL. Acest lucru ar permite ca un procesor Athlon XP sa aiba la o anumita frecventa de tact o performanta egala sau mai buna decit un procesor Pentium 4 care functioneaza la o frecventa de tact mai mare decit cea a procesorului Athlon XP. De exemplu AMD sustine (in mod indirect) ca un procesor Athlon XP care functioneaza la frecventa de 1667 MHz are aceeasi performanta ca un procesor Pentium 4 care functioneaza la frecventa de 2000 MHz. Acest lucru nu este fara o baza reala, pentru ca de exemplu procesoarele produse de AMD executa mai multe instructiuni pe ciclu decit procesoarele produse de Intel.

    Compania AMD isi numeste procesoarele Athlon XP in functie de performanta lor ('performance rating' - PR) si nu de frecventa de tact reala, in asa fel incit un procesor Athlon XP 2000+ are de fapt frecventa de ceas de 1667 MHz. Introducerea nucleului Barton a complicat intrucitva lucrurile pentru ca de exemplu un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Thoroughbred B functioneaza la frecventa de 2250 MHz (166x13,5) iar un procesor Athlon XP 2800+ cu nucleu Barton functioneaza la frecventa de 2083 MHz (166x12,5), AMD sustinind ca memoria cache L2 mai mare a nucelului Barton il face capabil sa aiba aceeasi performanta cu nucleul Thoroughbred B chiar daca functioneaza la o frecventa mai mica. Cele mai performante procesoare Athlon XP (3000+ si 3200+) sint insa construite numai folosind nuclee Barton. Aparitia procesoarelor pe 64 de biti a complicat si mai mult lucrurile in ceea ce priveste denumirile folosite de compania AMD pentru produsele sale. Astfel metoda PR a fost pastrata pentru procesoarele Athlon 64 (2800+, 3200+, 3400+), insa pentru procesoarele Athlon 64 FX s-a optat pentru denumiri care nu au legatura cu frecventa de functionare (FX-51 functioneaza la 2,2 GHz iar FX-53 la 2,4 GHz) sau cu performanta comparativa cu procesoarele Pentium 4. Procesoarele Duron sint denumite in functie de frecventa de ceas exprimata in MHz (Duron 1600, Duron 1800).

    Acuratetea folosirii unei denumiri care nu se bazeaza pe frecventa de ceas a procesorului in cauza, ci pe frecventa unui procesor concurent care are performante asemanatoare, este pusa in chestiune de unii specialisti. Din testele efectuate de mai multe situri specializate in hardware rezulta ca denumirea folosita de AMD pentru procesoarele sale este adecvata in special in legatura cu aplicatiile de birou si cu jocurile pe calculator. In cazul prelucrarii audio-video (codare MPEG4, codare MP3) denumirea isi pierde din precizie, supraestimind intr-o anumita masura performantele procesorului AMD.

    Verdictul in privinta procesoarelor AMD a fost dat de cumparatorii cu mijloace financiare mai reduse, care le apreciaza atit pentru performanta, cit mai ales pentru raportul pret-performanta care este foarte bun. Este recomandata cumpararea unui procesor Athlon XP daca folosim calculatorul pentru aplicatii care necesita putere mare de calcul (jocuri, prelucrare audio-video) sau un procesor Duron daca il folosim pentru aplicatii de intensitate medie (aplicatii de birou, internet). La fel ca in cazul procesoarelor Celeron, procesoarele Duron pot fi folosite si pentru jocuri sau editare audio-video, insa performantele lor sint mult mai scazute decit ale procesoarelor Athlon XP.

    Identificarea nucleului unui procesor Athlon XP se face pe baza codului inscriptionat pe acesta ('Ordering Part Number' - OPN) sau folosind softuri speciale cum sint CPUiDMax sau CPU-Z (vezi adresele de unde pot fi descarcate in pagina Legaturi Programe). Sa presupunem ca avem un cod inscriptionat pe placuta procesorului de genul 'AXDA 1700 DUT3C'. Pentru a-l 'descifra' trebuie sa urmam indicatiile de pe situl AMD. Grupul de litere 'AXDA' ne semnaleaza ca avem de-a face cu un procesor Athlon XP cu nucleu Barton sau Thoroughbred, numarul '1700' ne dezvaluie ca procesorul are o performanta ('performance rating') de 1700+ ceea ce lamureste in plus faptul ca este vorba de un nucleu Thoroughbred, litera 'D' semnifica faptul ca procesorul este 'impachetat' folosind tehnologia OPGA, litera 'U' arata ca tensiunea de functionare este de 1,6 V, litera 'T' indica temperatura maxima suportata de nucleu si anume 90 de grade Celsius, cifra '3' semnaleaza ca procesorul are 256 KB de memorie cache L2, iar litera 'C' ne indica frecventa magistralei principale de date (FSB) a placii de baza in care poate fi montat procesorul si anume 266 MHz.

    3. VIA

    Aceasta companie, producatoare in principal de componente pentru placi de baza, ofera un procesor numit VIA C3 care este foarte ieftin. Daca intentionam sa folosim un calculator in principal pentru procesarea de text sau explorarea internetului putem lua in considerare cumpararea unui asemenea procesor, care poate fi folosit eventual si pentru jocuri pe calculator mai vechi sau pentru aplicatii audio-video mai putin intensive. Procesoarele produse de VIA se vind de obicei impreuna cu o placa de baza, la un pret foarte convenabil.

    CUMPARAREA  UNUI  PROCESOR

    Este recomandata cumpararea unui procesor cit mai puternic. O lista cu specificatiile tehnice (frecventa de functionare pentru procesoarele Athlon XP, factorii de multiplicare, tensiunea de alimentare, etc.) ale procesoarelor se gaseste in pagina Processor Chart sau in pagina Processor Specs.

    In cazul in care folosim calculatorul pentru o plaja larga de aplicatii (birotica, editare audio-video, jocuri, programare, proiectare, etc.) si avem un buget restrins, trebuie sa favorizam procesorul 'in dauna' placii video atunci cind luam decizia finala referitoare la piesele pe care le cumparam. Cu alte cuvinte trebuie sa luam un procesor cit mai puternic pentru ca performanta acestuia se va reflecta pozitiv in absolut toate aplicatiile, pe cind performanta placii video este de obicei limitata la jocuri si la aplicatiile de grafica 3D.

    Utilizatorii care pun un pret deosebit pe performanta calculatorului lor pot avea in vedere cumpararea unui procesor Athlon 64 FX sau a unui procesor Pentium 4 Extreme Edition, daca bineinteles bugetul le permite cumpararea unor astfel de procesoare foarte performante dar si foarte scumpe.

    Utilizatorii care au un buget mai putin generos (totusi considerabil) trebuie sa aiba in vedere cumpararea unui procesor Athlon 64 sau a unui procesor Pentium 4 cu nucleu din generatia Northwood sau Prescott si cu frecventa de ceas de peste 2000 MHz (2 GHz).

    Utilizatorii care au un buget restrins pot cumpara un procesor Athlon XP (2000+ sau mai bun) cu nucleu Thoroughbred B, Thorton sau Barton sau un procesor Celeron cu frecventa de ceas de 2Ghz (sau mai mult). In functie de buget pot fi cumparate procesoare Pentium 4 cu viteze mai mici de 2 GHz, Athlon XP cu viteze mai mici de 1667 MHz sau Celeron cu viteze mai mici de 2 GHz, dar acest lucru nu este recomandat daca dorim sa avem un calculator pe care sa-l folosim pentru aplicatii intensive si in urmatorii 2 ani de la cumparare.

    In sfirsit, utilizatorii care folosesc calculatorul pentru aplicatii care nu necesita multa putere de calcul au cel mai bun raport performanta-pret daca aleg un procesor Duron, Celeron (sub 2 GHz) sau eventual VIA C3.

    O prezentare comparativa si o clasificare in functie de performanta a unui numar de 14 procesoare puternice (Athlon 64 FX-51, Athlon 64, Athlon XP Barton, Pentium 4 Northwood si Prescott, Pentium 4 XE) poate fi gasita pe situl Xbit Labs (XBL). Acelasi sit are o sectiune dedicata procesoarelor, unde sint recenzate ('reviewed') procesoare AMD Athlon 64 FX-53, Athlon 64 3000+, 3200+, 3400+, Athlon XP si procesoare Pentium 4 si Celeron la diverse frecvente. Primele procesoare Athlon 64 cu 939 de pini (3500+ si 3800+) sint testate tot pe situl XBL in compania celor mai performante procesoare Athlon 64 FX si Pentium 4 Extreme Edition. Pe situl Tom's Hardware Guide (THG) exista un articol care compara performantele unui numar de 65 de procesoare (produse de INTEL si AMD) cu frecvente intre 100 MHz si 3066 MHz. Tot pe acest sit se gaseste si un ghid al cumparatorului de procesoare in care sint prezentate si testate procesoare Athlon XP, Athlon 64, Athlon 64 FX si Pentium 4.