Modelul client-server. Pagini web interactive (dinamice)

Modelul client-server. Pagini web interactive (dinamice).

Paginile HTML sunt "statice", adica informatiile prezentate in aceste pagini sunt identice pentru toti vizitatorii, fiind simple pagini de prezentare. Web-ul este insa dinamic, adica unele pagini trebuie actualizate "in timp real", care utilizeaza cantitati mari de date si sunt afisate conform cerintelor utilizatorilor, fara a face prea multe modificari in codul sursa.

Serverul web va afisa pentru fiecare vizitator al site-ului pagina corespunzatoare cerintelor specificate.

Acest lucru este posibil datorita tehnologiilor de tip client-server. Acest tip de tehnologii presupun stocarea datelor pe un server web si apoi afisarea acestora la cererea fiecarui vizitator, in forma dorita de acesta.

Un server web este un calculator conectat permanent la Internet, care trimite catre client (care este un calculator pe care ruleaza un browser) pagini in format HTML. Denumirea de server provine din faptul ca el  serveste  clientului paginile solicitate.

La un server se pot conecta simultan mai multi clienti, care pot avea acces la aceleasi informatii.

Diferenta este esentiala comparativ cu paginile simple HTML, care sunt afisate in browserul vizitatorului asa cum au fost construite (in forma "bruta").

Web-ul este insa dinamic, iar programele care fac posibil acest lucru sunt numite scripturi CGI sau scripturi server-side, intrucat acestea folosesc o interfata standard numita Common Gateway Interface( CGI - interfata comuna pentru porti de acces). Aceste scripturi sunt stocate si ruleaza pe serverul web si pot fi scrise fie in limbajul C, fie cu ajutorul unui limbaj specializat, numit si limbaj de scripting (cele mai utilizate fiind PHP, ASP si Perl).

Diferenta dintre un limbaj de scripting pe partea de client (ex. JavaScript) si unul server-side este esentiala : JavaScript ruleaza in browserul clientului, pe cand un script server-side ruleaza pe server, avand acces la unele informatii stocate pe server la care un script client-side nu are acces.

Un exemplu sugestiv este un contor de pagina web. De cate ori cineva acceseaza pagina, scriptul server-side va contoriza vizitarea paginii intr-o baza de date centralizata, rezidenta pe server.

O sesiune client-server in care intervine si interogarea unei baze de date consta din urmatorii pasi:

utilizatorul introduce o adresa in bara de adrese a browserului

serverul web primeste cererea si determina executia unui script rezident pe server

scriptul extrage unele date dintr-o baza de date

datele extrase sunt prelucrate si convertite in format HTML

pagina in format HTML este returnata serverului web

serverul web transmite pagina browserului care a trimis cererea

browserul afiseaza informatiile intr-o fereastra