| CATEGORII DOCUMENTE |
ADRESE IP
Adresa IP reprezinta un identificator al unui calculator sau dispozitiv dintr-o retea TCP/IP. Retelele care utilizeaza suita de protocoale TCP/IP routeaza mesajele (pachetele) pe baza adresei IP de destinatie.
La ora actuala se utilizeaza concomitent 2 tipuri de adrese IP (Internet Protocol): IP ver. 4 (IPv4) si IP ver. 6 (IPv6). IPv4 a fost lansat initial la data de 1 ianuarie 1983 si este inca versiunea cea mai utilizata. Adresele IPv4 reprezinta numere de 32-biti exprimate sub forma a 4 octeti in notatia zecimala cu punct ('dotted decimal' notation) (de exemplu, 192.0.32.67). Lansarea protocolului IPv6 a inceput in 1999. Adresele IPv6 sunt numere de 128-biti si sunt in mod conventional exprimate cu ajutorul unor numere hexazecimale (de exemplu, 1080:0:0:0:8:800:200C:417A).
In cele ce urmeaza, vom discuta despre adrese IPv4:
X.X.X.X
Fiecare dintre cele 4 campuri este de 8 biti (1 octet), deci poate lua valori cuprinse intre 0 si 255.
Valoarea corespunde tuturor bitilor 0
iar valoarea tuturor bitilor 1
fiecare bit corespunzand unei puteri ale lui 2
26 25 24 23 22 21 20
Exemplu de adresa IP:
Notatia zecimala cu punct: 1.2.3.4 à
Notatia binara cu punct:
Alt exemplu:
Zecimal cu punct: 128.213.1.1 (cs.rpi.edu) à
Binar:
Fiecare adresa IP este formata din doua (2) parti:
o ID - ul de Retea
o ID - ul de Gazda
Separarea intre cele doua parti se face cu ajutorul mastii de subretea (Subnet Mask), care este tot o adresa pe 32 biti si:
portiunea care cuprinde valorile de ale bitilor din masca de subretea, corespunde ID-ului de Retea
portiunea care cuprinde valorile de ale bitilor din masca de subretea, corespunde ID-ului de Gazda
Astfel, o adresa IP: 68.130.15.113
cu masca de subretea : 255. 0. 0. 0
ID Retea ID Gazda
Alocarea domeniilor de adrese (ID-uri de Retea) se face de catre o autoritate globala - The Internet Assigned Numbers Authority (IANA)
https://www.iana.org/assignments/ipv4-address-space
Alocarea adreselor de Gazda (ID-uri de Gazda) se face de catre administratorul retelei respectivei organizatii
Ambele tipuri de adrese IPv4 si IPv6 sunt alocate prin delegare. Utilizatorilor le sunt alocate adrese IP de catre furnizorii de servicii Internet (ISPInternet service provider). ISP-urile la randul lor obtin adrese IP alocate de la Registrul Local Internet (LIR) sau de la National Internet registry (NIR). Pentru Romania acesta este:
Rolul IANA consta in alocarea de adrese IP catre RIR, din domeniile de adrese nealocate, in functie de necesitatile acestora.
In functie de dimensiunea retelelor, adresele IP s-au impartit in 5 clase, dupa cum urmeaza:
Numai adresele din clasele A, B si C pot fi folosite ca adrese IP ce se aloca gazdelor, respectiv retelelor
Clasa A - 0nnnnnnn hhhhhhhh hhhhhhhh hhhhhhhh
Primul bit 0; 7 biti pt. ID-ul de retea; 24 biti pt. ID-ul de gazda
Primul octet: 0 - 127
Clasa B - 10nnnnnn nnnnnnnn hhhhhhhh hhhhhhhh
Primii doi biti 10; 14 biti pt. ID-ul de retea; 16 biti pt. ID-ul de gazda
Primul octet: 128 - 191
Clasa C - 110nnnnn nnnnnnnn nnnnnnnn hhhhhhhh
Primii trei biti 110; 21 biti pt. ID-ul de retea; 8 biti pt. ID-ul de gazda
Primul octet: 192 - 223
Clasa D - 1110mmmm mmmmmmmm mmmmmmmm mmmmmmmm - RFC 1112
Primii patru biti 1110; 28 biti pt. adresa multicast
Primul octet: 224 - 247
Clasa E - 1111rrrr rrrrrrrr rrrrrrrr rrrrrrrr
Primii patru biti 1111; 28 biti rezervati pentru adrese
Primul octet: 248 - 255
Numarul de retele si, respectiv gazde intr-o retea, posibil sa existe (in lume):
Adrese IP locale (Internal IP addresses)
In interiorul unei retele izolate, alocarea adreselor IP se poate face aleator, cu conditia ca fiecare sa fie unica in cadrul respectivei retele. Dar conectarea acestei retele locale la Internet va necesita utilizarea de adrese IP inregistrate (denumite adrese de Internet) pentru a evita adrese duplicate.
Poate fi utilizata o categorie speciala de adrese IP - adrese IP locale (RFC 1918) care permit functionarea suitei de protocoale TCP/IP in retelele locale (private network).
Caracteristicile acestor adrese:
NU pot fi folosite niciunde pe Internet, NU pot fi folosite pentru comunicarea intre diferite gazde de pe Internet (NU pot fi inregistrate ca adrese IP de Internet)
Pot exista oricate astfel de adrese IP locale pe diferite retele locale din lume
Sunt gratuite !
Spatiul de adrese locale este format din 3 blocuri de adrese rezervate de catre IANA special in acest scop (ce pot fi utilizate in retele izolate):
10.0.0.0 - 10.255.255.255
172.16.0.0 - 172.31.255.255
192.168.0.0 - 192.168.255.255
|
Primul este un bloc de adrese, clasa A, referit ca '24-bit block'. Al doilea este un bloc de adrese, clasa B, referit ca '20-bit block', iar al treilea, referit ca '16-bit' block" cuprinde un set de 255 adrese continui de clasa C. |
Uzual se foloseste reteaua 192.168.0.0 cu masca de subretea de clasa C: 255.255.255.0 . Oricare dintre retelele locale de mai sus este insa valida, cu conditia asocierii mastii de subretea corecte.
Deci, daca se utilizeaza o retea clasa C, pentru calculatoarele retelei TCP/IP trebuie utilizate adresele IP: 192.168.0.2, 192.168.0.3, .., 192.168.0.x
192.168.0.1 este , de regula utilizat pentru (default) gateway - interfata routerului legata la respectiva retea locala.
Adresele IP 192.168.0.0 si 192.168.0.255 sunt REZERVATE pentru adresa pe 32 biti a retelei, respectiv pentru broadcast. Trebuie evitata utilizarea acestor adrese rezervate, in caz contrar reteua nu va functiona corect.
Exemplu: 
Adresele IP ale gazdelor trebuie sa fie unice pe Internet !!!
Totusi, daca se doreste comunicarea de la aceste adrese cu gazde din Internet, trebuie folosit un serviciu oferit de un server (Windows 2000 sau Windows 2003 sau un proxy Server), serviciu ce poarta numele de NAT (Network Address Translation). Acesta va 'transla'adresele IP locale la adrese IP valide pe Internet.
Daca procesezi mai multe calculatoare si o imprimanta - procesezi de fapt interfetele (placile) de retea ale tuturor calculatoarelor si imprimantei si doresti sa le conectezi la un hub de retea sau un switch, astfel incat sa poti partaja resursele intre acestea si sa ai o conexiune automata la Internet. Pentru a avea o conexiune automata la Internet se foloseste suita TCP/IP, care trebuie instalata pe fiecare dispozitiv al retelei.
Pentru a intelege cum functioneaza TCP/IP, trebuie inteles modul cum se aloca adresele TCP/IP, regulile legate de aceasta alocare.
Prima regula: fiecare dispozitiv de pe retea trebuie sa aiba o adresa unica.
Se aloca o adresa IP fiecarei interfete de retea: serverului, statiei Win2000 Pro, etc.
Pentru router se aloca 5 (cinci) adrese IP, deoarece separa diferite grupuri de calculatoare si Internet - el are 5 interfete de retea.
Pentru a putea comunica in cadrul retelei, fiecare interfata are propria (unica) adresa IP.
Reprezentarea unei adrese IP se face sub forma a 4 nr. zecimale, separate prin puncte:
X.X.X.X.
Fiecare dintre acestea poate avea valori intre 0 si 255.
Dar calculatorul lucreaza in binar.
Fiecare numar are 8 digiti, care pot fi 0 (zero) sau 1 (unu) = 1 octet.
Convertind in zecimal, valoarea 0 corespunde tuturor bitilor 0
iar valoarea 255 tuturor bitilor 1
fiecare bit corespunzand unei puteri ale lui 2
Gandind in binar:
Adresele IP se pot termina in 0;
Adresele IP se pot termina in 255.
Deci fiecare dispozitiv trebuie sa aiba o astfel de adresa IP unica, pentru a se putea conecta la Internet.
Adrese IP LOCALE
Adresele IP locale (Internal IP Address), pot fi garantate ca fiind unice, deoarece garantat nu sunt utilizate in alta parte in Internet
Adresele IP locale sunt gratuite !!!
Unele dintre cele mai uzuale domenii de adrese interne:
10 . 0 . 0 . 0 - 10 . 255 . 255 . 255
192 . 168 . 0 . 0 - 192 . 168 . 255 . 255
Sa alocam acum adrese TCP/IP dispozitivelor din schema prezentata. Ce adrese alocam? Pentru ca am spus ca fiecare dispozitiv trebuie sa aiba o adresa unica intre toate calculatoarele din lume.
Putem cere de la furnizorul de servicii Internet (ISP) alocarea unui domeniu de adrese sau puteam utiliza adrese IP locale.
Acestea vor fi garantat unice, deoarece ele nu sunt inregistrate nicaieri pe Internet. Nimeni nu are voie sa aiba o adresa IP: 10.X.X.X si sa fie conectat la Internet. Acesta este avantajul (smecheria) utilizarii adreselor IP locale (interne).
Problema cu adresele Internet consta in aceea ca trebuie gasita o alta metoda de conectare la Internet, deoarece utilizand aceste adrese locale nu avem conectivitate la Internet.
Nu este posibil sa existe un segment de retea cu adresa, de exemplu, 10.1.1.0, conectat direct la Internet.
Am putea introduce un Microsoft proxy server, care sa aiba o adresa IP valida si tot traficul din retea catre Internet sa treaca prin acest proxy server.
Sau puteam avea un router sau un server W2000 ca translator de adrese IP (serviciul NAT - Network Adress Translation). Atat routerul cat si serverul W2000 ca si in cazul proxy-ului au disponibile adrese IP pentru Internet si tot traficul catre Internet trece prin router sau prin translatorul de adrese IP al serverului W2000.
Translarea se face de la adresa 10.X.X.X la o adresa valida Internet.
Este o idee buna de a utiliza adrese locale, deoarece sunt gratuite si prin introducerea unui server proxy sau a unui translator de adrese IP, traficul este contorizat si autorizat mai usor, se poate controla mai usor unde navigheaza utilizatorii, acestia pot fi mai usor invatati cum sa navigheze si intretinerea este, de asemenea, mai usoara.
In aceasta lectie vom aloca adrese internet din domeniul 192.168.0.0 si vom aloca apoi niste adrese IP astfel incat sa putem comunica cu routerul de Internet.
fig. 2
In aceasta schema, alocarea adreselor IP va permite ca fiecare calculator sa comunice cu toate celelate.
Routerul separa cele 2 segmente de retea (A,B) de (C,D).
Sa analizam acum proprietatile la TCP/IP:
My Network Places à Properties à Local Area Connection à click dreapta à Properties. Se deschide fereastra:
fig. 3
Se selecteaza TCP/IP si se afiseaza Proprietatile:
fig. 4
Setarea implicita pentru Windows 2000, XP este "Obtain an IP Address automatically" si "Abtain DNS server address automatically".
Pentru a intelege mai bine cum se face alocarea adresei IP, in cele ce urmeaza se va prezenta modul de alocare statica a adreselor IP, urmand ca alocarea automata sa fie prezentata in alta lectie.
Selectam optiunea "Use the following IP address" si introducem valorile adreselor interne din schema. (fig 2).
fig. 5
Sa vorbim acum despre masca de subretea (subnet mask).
Subnet mask - identifica ce parte a adresei IP reprezinta ID-ul de retea si ce parte reprezinta ID-ul de gazda de pe retea.
Comparatie intre adresa IP si adresa postala uzuala
De exemplu, URA are adresa Bd. Expozitiei nr. 1. In aceasta adresa exista identificarea retelei (strada) si identificarea gazdei de pe retea (nr.).
Pe schema din fig. 2, calculatorul A are adresa 192.168.1.14 si avem nevoie de cheia de identificare a retelei:
(reteaua).14 (gazda pe retea).
Masca de subretea permite aceasta identificare. O masca de subretea 255.255.255.0 semnifica faptul ca bitii primelor 3 numere sunt toti 1. Aceasta permite o separare a adresei de retea si a adresei de gazda.
|
A |
pe strada 192.168.1 la nr. 14 |
||
Se observa ca exista aceeasi masca de subretea pe fiecare calculator, deci se poate face o separare similara.
|
B | |||
|
C | |||
|
D | |||
Se observa ca pentru A si B ID-ul de retea este 192.168.1, iar pentru C si D 192.168.2. Deci in mod clar avem 2 retele diferite.
ID-urile de gazda pe retea sunt 14, 27, respectiv 29, 100.
Concluzia Masca de subretea permite separarea ID-ului de retea, de ID-ul de gazda in retea, din adresa IP.
Revenind la fereastra cu proprietatile TCP/IP (fig. 4), dupa introducerea adresei IP, masca de subretea se completeaza automat cu 255.255.255.0.
Urmatorul element in aceasta lista de proprietati este "(Default) gateway".
Aceasta poate sau nu sa fie completata, dar pentru a stabili acest lucru trebuie vazut care este rolul lui: daca nu se completeaza acest camp, nu vei parasi niciodata reteaua.
In schema din fig. 2, routerul are o interfata legata la prima retea, care ii permite acesteia sa se conecteze in afara. Aceasta interfata poarta denumirea de "default gateway" = poarta implicita.
poarta implicita pentru reteaua 1
Adresa IP a portii implicite trebuie sa fie pe reteaua 1, deci 192.168.1.1, cu masca de subretea 255.255.255.0.
Numele de gazda pentru router este 1 (valoarea standard), deci poarta implicita va avea adresa IP
1.1
Acum este posibil sa parasim aceasta retea prin poarta implicita.
Calculatorul A poate comunica cu B (gazda).
Cand ping-uim adresa lui B se observa ca reteaua este aceeasi
si nu trebuie accesata poarta implicita - Mesajul poate fi transmis direct.
Deci pentru aceasta situatie nu am nevoie sa setez poarta implicita (default gateway).
Daca (A) doreste sa comunice cu gazda (C) si dam comanda
Ping 192.168.2.29
Primul lucru pe care-l fac este sa ma uit la propria masca de subretea si sa determin de ce retea apartin - sunt pe reteaua 192.168.1.0
Acum ma uit la adresa IP pe care o ping-uiesc, sa vad daca e pe aceeasi retea: 192.168.2.0.
Nici nu incerc sa trimit mesajul propriei retele, ci routerului. Acesta va citi tabela de rutare si va stabili unde se gaseste cea de a doua retea si va trimite mesajul.
Deci traficul nu traverseaza propria retea, ci se duce direct la router si orice adresa de poarta implicita as fi configurat, aceasta este adresa la care este dirijat traficul.
à router à
care citeste tabela de rutare si astfel cunoaste toate adresele la care este legat direct, deci si adresa retelei 2 pentru care este configurata interfata cu adresa 192.168.2.1.
Astfel poate transfera mesajul retelei 2 si comunica cu calc. (C).
(C) ii va raspunde lui A pe aceeasi cale.
Concluzie: Daca nu parasesc niciodata propriul segment de retea, nu trebuie sa configurez poarta implicita. Daca doresc ca comunic cu gazda aflata de cealalta parte a routerului, atunci trebuie configurata poarta implicita.
Poarta implicita poate fi privita ca usa care permite circulatia dintr-o camera in alta. Daca nu parasesc niciodata camera, nu am nevoie de usa.
Sa revenim la fereastra de proprietati ale TCP/IP si sa introducem adresa IP a portii implicite (default gateway).
Urmatorul element de configurare este adresa serverului DNS.
Nici aceasta setare nu este obligatorie, dar e bine sa o avem. Pentru a explica modul de setare a acestei adrese, sa revenim la schema retelei (fig. 6).
Sa presupunem ca A doreste sa navigheze pe net la o adresa sau sa trimita un email.
Deschid browserul si daca cunosc adresa IP a serverului pe care doresc sa-l accesez (la aceasta adresa), si voi ajunge la pagina dorita.
In aceasta situatie nu am nevoie de adresa serverului DNS.
Dar, evident, nu o sa pot tine minte toate milioanele de adrese IP de care as putea avea nevoie.
Pentru aceasta exista sistemul de nume de domenii (Domain Name System) care utilizeaza nume prietenoase pentru adresele IP (de exemplu: www.yahoo.com) si sistemul DNS rezolva automat acest nume la adresa IP, astfel incat sa poata fi posibila comunicatia intre A si serverul de destinatie al mesajului.
Sa vedem un exemplu al modului cum rezolva sistemul DNS o adresa prietenoasa la o adresa IP, pentru a face posibila stabilirea comunicatiei.
Eu, A, utilizez calculatorul si am propria adresa DNS setata pentru subdomeniul romanesc .ro. Deschid browser-ul si o tastez www.yahoo.com (nume prietenos).
Prima intrebare care e pusa serverului DNS "rau.ro" este daca cunoaste adresa IP a numelui tastat - Raspunde "NU", dar trimite o interogare (query) la root-ul Internetului si intreaba daca stie adresa IP a numelui tastat. Raspunde "NU", dar pot sa-ti spun adresa IP a serverului DNS pentru .com.
Serverul meu DNS transmite acum o interogare direct serverului DNS .com.
Raspunsul e similar, nu stie adresa IP pentru www.yahoo.com, dar stie adresa IP a serverului DNS a lui yahoo.com
Serverul DNS rau.ro face acum o noua interogare direct la serverul DNS al yahoo.com. Serverul DNS yahoo.com trebuie sa cunoasca toate adresele IP ale dispozitivelor domeniului yahoo.com, si exista o inregistrare a adresei cautate www.yahoo.com, care reprezinta un anumit dispozitiv (calculator) cu o anumita adresa IP, care este comunicata serverului meu DNS. Acum, aceasta adresa imi este comunicata mie si eu pot stabili o legatura directa cu adresa IP furnizata . Unul dintre IP-urile yahoo returnat de catre serverul DNS este, de exemplu, 66.94.230.44.
Revenim la ecranul de configurare. Sa presupunem ca serverul DNS are adresa IP 192.168.1.5 - iarasi valoare standard pentru serverul DNS.
Deci, ori de cate ori doresc sa navighez sau sa trimit e-mail, DNS-ul meu rezolva numele prietenos la adresa IP, direct (daca o cunoaste) sau prin interogari succesive si mi-o comunica.
Dupa aceea procesul de comunicare se desfasoara ca in exemplul prezentat mai sus.
Se analizeaza propria adresa IP - se determina adresa de retea.
Se analizeaza adresa IP a destinatiei si daca este vorba de alta retea, mesajul e trimis routerului. Acesta isi consulta tabela de rutare si transmite mesajul urmatorului router prin care trebuie sa circule mesajul.
Analizand acum proprietatile interfetei de retea, exista:
adresa IP
masca de subretea
poarta implicita
adresa serverului DNS
Ceea ce lipseste acestui scenariu de comunicare este adresa WINS. Pentru a o seta si pe aceasta, se executa click pe "Advanced" - Complex, se deschide fereastra "Advanced TCP/IP Settings" si se alege optiunea WINS. Trebuie alocat un server WINS.
Serverul WINS este similar serverului DNS si reprezinta: Windows Internet Naming Server.
fig. 8 - Advanced TCP/IP Setting
WINS rezolva numele NetBIOS la adrese IP.
In versiunile de Windows aparute inaintea lui W2000, pentru a face partajarea unui fisier sau a unei imprimante, era necesara o interfata NetBIOS (NetBios naming interface).
NetBIOS name este denumirea calculatorului, al domeniului, al utilizatorului. Este numele inregistrat in retea pentru anumite servicii pe care le ofera reteaua.
Deci sarcina serverului WINS este de a rezolva un nume de calculator (de exemplu) la o adresa IP, astfel incat sa fie posibila comunicatia.
Revenim la schema retelei:
Calculatorul A trebuie sa comunice cu C.
Deci calculatorul A executa click pe Start à Run:
si tasteaza C, deoarece C este numele calculatorului.
Se va stabili comunicatia prin interfata NetBios la acel calculator.
Pentru aceasta are nevoie de o lista a resurselor partajate pe celalalt calculator.
In loc de C, putem pune server 1, daca dorim sa comunicam cu acesta.
Incepand cu Windows 2000, nu mai este necesara interfata NetBios, decat pentru mentinerea compatibilitatii cu sistemele de operare Windows anterioare, la accesarea resurselor partajate. Deci, daca se doreste accesarea unor resurse Windows 98 / NT 4.0, se foloseste NetBios.
Incepand cu Windows 2000 nu mai trebuie utilizat NetBios. De aceea, probabil WINS nu mai apare ca optiune explicita (ci numai la Advanced).
Presupunand ca C este un server Windows NT, sa vedem cum accesam resursele partajate ale acestuia.
O sa tastez C si o sa incerc un NetBios broadcast pe un anumit segment. Adresa de broadcast se termina in 255, deci nu poate fi utilizata ca nume de gazda. Deci, daca se trimite un mesaj la adresa . . 255, el nu se va adresa unul dispozitiv anume, ci tuturor dispozitivelor de pe segmentul respectiv.
Trebuie precizat, de asemeni, ca nu putem utiliza o adresa IP terminata in 0 (X.X .X . 0 ) deoarece aceasta adresa identifica reteaua.
Deci cand vorbim despre o retea, de exemplu cea care contine calculatorul A, vom spune: 192.168.1. 0 pentru a o identifica.
Repet - nu se poate utiliza ca adresa IP de gazda o adresa IP terminata in 255 (X.X .X . 255), care este utilizata pentru broadcast si, respectiv terminata in 0, care e identifica reteaua.
Revenim
Pentru ca A sa comunice cu C, trimit un mesaj de broadcast in momentul cand tastez C + Enter, si solicit ca oricare este C sa-mi raspunda, pentru a-mi specifica adresa IP a lui si implicit adresa MAC, pentru a putea comunica.
Dar broadcast este numai pentru calculatorulul de pe aceeasi segment de retea.
In continuare trebuie sa ma uit (lookup) la fisierul LMHOSTS (look up), care este inregistrat pe hard discul meu si contine mai multe mapari nume calculator - adresa IP. Deci daca gasesc adresa IP, voi putea stabili comunicatia.
Alta varianta de lucru este folosirea serverului WINS, care permite rezolvarea simpla a numelor NetBios la adresa IP, fara a fi necesara intretinerea fisierelor LMHosts si trimiterea de broadcast-uri.
Cu ajutorul serverului WINS dispunem de o baza de date dinamica, care rezolva numele NetBios la adresa IP.
Instalez WINS server, rebootez calculatorul si acum am instalat pe calculator serverul care rezolva numele NetBios la adrese IP.
Acum, pentru fiecare calculator din retea, care doreste sa participe la aceasta rezolutie NetBios, trebuie configurat serverul WINS:
Click pe Add.. si de deschide fereastra:
Introduc: 192.168.1.6, adresa IP a serverului WINS, pe care il voi utiliza pe rezolutia WINS. Acum, daca am configurat serverul .6 pe A, B, C si D trebuie, la initializare, sa inregistrez numele NetBios ale acestor calculatoare pe serverul WINS. Deci:
A se inregistreaza pe WINS,
B se inregistreaza pe WINS,
C se inregistreaza pe WINS,
D se inregistreaza pe WINS.
Acum A poate comunica cu C. Se tasteaza C + Enter.
Deoarece am configurat acest calculator sa utilizeze serverul WINS, trimit o datagrama direct serverului WINS, interogandu-l asupra adresei IP a calculatorului C. Serverul WINS imi comunica adresa IP si acum pot comunica cu C direct la adresa IP.
Deci
Serverul WINS permite rezolvarea numelor NetBios la adrese IP;
Serverul DNS rezolva adresele prietenoase ale gazdelor din Internet la adrese IP.
Sa punem acum totul cap la cap intr-un alt exemplu.
Dorim sa comunicam de pe calculatorul A cu serverul nr. 2, cunoscut sub numele "WWW".
Presupunem ca acesta este serverul de web gasit de serverul DNS pentru adresa prietenoasa www.yahoo.com
www - nume prietenos de gazda pe internet;
192.168.5.10 - adresa IP;
serverul 2 - nume NetBios.
Interfata de pe routerul corespunzator retelei 192.168.5.0 va avea adresa IP: 192.168.5.1.
Reteaua intre primul router si al doilea va fi 212.64.15.0, iar interfetele routerelor vor fi configurate pentru urmatoarele adrese IP:
pentru ca sunt pe aceeasi retea.
Vom vedea cum comunica A cu Server 2 si de asemenea cum comunica routerele intre ele, cum stie routerul 1 sa trimita mesajul routerului 2.
Se tasteaza:
Ping www.yahoo.com + Enter
folosesc serverul DNS pe care l-am configurat
sau:
server 2 + Enter
Ambele exemple de rezolvare a comunicarii pot fi folosite;
a) ping - automat se trimite o interogare serverului DNS si se primeste adresa IP;
b) server 2 - automat trimit interogarea serverului WINS utilizand numele NetBios si automat obtin adresa IP.
Deci indiferent de metoda, acum stiu ca trebuie sa comunic cu adresa IP: 192.168.5.10.
Analizez propria adresa IP si masca de subretea 255.255.255.0 si stiu ca reteaua mea este 192.168.1.0.
Analizez adresa de retea cu care vreau sa comunic si constat ca este 192.168.5.0, deci diferita à traficul va fi trimis routerului.
Modul in care comunic efectiv cu routerul, deoarece adresa IP nu este garantata, trebuie sa fie alocata unic si s-ar putea sa existe erori, adrese duplicate. Singura care este garantat unica este adresa MAC (arsa pe placa de retea).
Fiecarui producator de placi de retea i se aloca o prima parte unica (24 biti) din adresa placii de retea, iar cea de a doua parte trebuie sa fie unica pentru respectivul producator.
|
Adresa MAC |
|
|
24 biti |
24 biti |
|
producator |
placa retea |
toate adresele MAC sunt unice
Pentru a comunica cu routerul trebuie sa cunosc adresele MAC - pentru aceasta trimit un MAC broadcast, interogand toate calculatoarele de pe reteaua mea care au adresa IP 192.168.5.10 sa-mi trimita adresa sa MAC. Deci routerul imi trimite adresa sa MAC si acum se poate comunica intre adrese MAC, si pot trimite pachetul routerului, routerul analizand tabela sa de rutare pentru a vedea unde trebuie sa trimita traficul. El cunoaste totul despre retelele care sunt conectate direct la el:
reteaua
192.168.1.0 - de la care primeste traficul;
dar nu are informatii despre reteaua
Deci, daca routerul 1 nu ar putea comunica cu alte routere din retea, el n-ar putea trimite pachete lui 192.168.5.10.
In continuare are loc comunicatia intre routere. - Aceasta comunicatie se face pe baza unor protocoale de comunicatie intre routere, denumite:
RIP - Routing Information Protocol;
OSPF - Open Shart Path First.
Ambele routere trebuie sa fie configurate cu acelasi protocol. In acest caz ele pot comunica si partaja informatii.
Routerul 2 comunica ca este legat la reteaua 192.168.5.0 si la celelalte. Acum, routerul 1 are informatii atat despre retelele legate direct la el, cat si despre retelele legate la routerul 2.
In tabela de rutare a routerului vor exista 3 categorii de informatii:
informatii proprii despre retelele la care este conectat direct;
informatii obtinute de la alte routere cu care comunica pe baza unui protocol comun;
informatii introduse manual, prin configurare statica.
El trimite acum pachetul routerului 2, care are propria tabela de rutare, in care este reteaua 192.168.5.0 conectata direct. Routerul va putea trimite pachetul la destinatie.
Transportul pachetului intre routerul 1 si routerul 2 se face printr-un broadcast ARP (Address Resolution Protocol).
Protocolul ARP este utilizat pentru a obtine adresa MAC din adresa IP. Routerul 1 cunoaste adresa IP a routerului 2, dar are nevoie de adresa MAC a acestuia (a interfetei respective).
El trimite un ARP broadcast si interogheaza despre adrese MAC a oricui din retea care are adresa IP 212.64.15.2.
Primeste adresa MAC a interfetei routerului 2 si trimite pachetul routerului 2.
Routerul 2, analizeaza tabela sa de rutare si vede ca poate trimite direct pachetul la reteaua la care e legat 192.168.5.0.
Pentru aceasta trimite un nou ARP broadcast solicitand adresa MAC a oricui de pe segmentul respectiv care are adresa IP 192.168.5.10. WWW raspunde trimitandu-i adresa sa MAC, routerul 2 comunica cu WWW, ii trimite pachetul.
Acum avem o cale completa de la A la R1 la R2 si la WWW. Aceeasi cale este folosita si pentru raspuns. Nu mai este necesar sa se faca MAC broascast daca aceasta adresa este in cache.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4145
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
