RETELE DE CALCULATOARE

RETELE DE CALCULATOARE

1. Prezentare generala

O retea de calculatoare este un ansamblu de calculatoare conectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu: coaxial, torsadat, cu fibra optica; fara cablu: telefonie celulara, unde radio terestre, unde radio prin satelit, unde laser, microunde, unde meteorice etc.) care permite unui numar mare de utilizatori sa foloseasca in comun resurse fizice (hardware), logice (software de baza si de aplicatie) si informationale (baze de date). Fiecare calculator isi pastreaza independenta de executie si de gestiune a propriilor resurse.

Calculatoarele dintr-o retea pot sa fie:

. de acelasi tip, si atunci reteaua va fi omogena;

. de tipuri diferite, si atunci reteaua va fi eterogena.

Prin retea se asigura

. integrarea informatica a tuturor utilizatorilor de pe o arie foarte mare;

. echilibrarea utilizarii resurselor de calcul;

. sporirea capacitatii de calcul si de informare prin accesul la facilitati de calcul si colectii de date deosebite pe care le poseda unele calculatoare din retea.

Componentele unei retele de calculatoare sunt:

. serverul - un calculator mai puternic care asigura si gestiunea retelei;

. statiile de lucru - microcalculatoare la care lucreaza utilizatorii;

. adaptoarele de retea - echipamente care joaca rolul unor unitati de comunicatie, tratand linile de comunicatie ca pe un echipament periferic obisnuit;

. liniile de legatura (comunicatie).

Retelele se pot clasifica in:

. retele cu server de fisiere (file server) - retele in care un calculator din retea este server si isi partajeaza resursele cu statiile de lucru;

. retele de la egal la egal (peer-to-peer) - retele in care orice calculator din retea poate deveni server la un moment dat pentru a-si partaja resursele cu un alt calculator din retea care va avea statut de statie de lucru.

Din punct de vedere al modului de lucru al serverului, pot exista:

. retele cu server dedicat, in care serverul este degrevat de orice alta sarcina, fiind folosit numai pentru gestionarea retelei;

. retele cu server nededicat (non-dedicated), in care calculatorul desemnat sa joace rol de server mai poate executa si alte servicii in paralel cu gestionarea retelei.

Din punct de vedere al localizarii geografice, exista:

. LAN (Local Area Network) - retea locala;

. WAN (Wide Area Network) - retea de arie larga.

Retelele locale sunt amplasate pe o arie de cativa kilometri si realizeaza comunicarea prin difuzarea mesajelor. Ele au un singur canal de comunicatie accesibil tuturor statiilor (nodurilor) din retea. Mediul de transmisie cel mai des folosit este cablul coaxial.

Retelele mari acopera o arie geografica intinsa si utilizeaza linii de transmisie telefonica. Transmiterea mesajelor digitale prin liniile telefonice analogice reclama conversia lor de la forma digitala la cea analogica si invers. Dispozitivul care asigura aceasta transformare este modemul (Modulator-Demodulator).

Topologic, o retea arata ca un graf format din noduri (calculatoare, statii de lucru, terminale etc.) conectate intre ele prin arce care reprezinta liniile de legatura intre echipamentele din noduri.

Exista mai multe tipuri de topologii:

. topologie liniara sau de magistrala (Bus Topology) in care exista un singur canal de comunicatie (o magistrala) la care sunt conectate toate calculatoarele. Mesajele sunt trimise pe canalul de comunicatie si sunt citite de toate calculatoarele, iar calculatoarele care isi recunosc in antetul acestora adresa le preiau;

. topologie inel (Ring Topology) in care calculatoarele sunt conectate circular, fiecare avand doi vecini; mesajele circula de la un calculator la altul in jurul inelului pana cand sunt recunoscute prin adresa pe care o poarta fiecare in antetul lor, de calculatoarele care le preiau; defectarea unui calculator conduce la defectarea retelei;

. topologie stea (Star Topology) in care exista un calculator central la care sunt legate toate celelalte calculatoare; mesajele se schimba prin calculatorul central care functioneaza ca un dispecer, trimitand fiecare mesaj la destinatarul solicitat, in functie de adresa acestuia;

. topologia plasa (Mesh Topology) in care fiecare calculator este conectat cu fiecare, crescand costurile de realizare, dar si fiabilitatea in functionare.

In practica retelele pot fi constituite din combinatii de tipuri descrise mai sus, sau chiar pot fi neregulate.

Toate serviciile intr-o retea au la baza transmiterea datelor intre un emitator (o sursa) si un receptor (destinatar). La nivelul sursei, mesajul este 'impachetat', respectiv este incadrat de anumite date de control, unitatea de date astfel obtinuta numindu-se pachet.

Legatura fizica ce se stabileste intre doua calculatoare este folosita pentru schimbul de date, schimb care se desfasoara pe baza unui limbaj comun si a unei discipline a conversatiei, set de reguli numit protocol de comunicatie. Acesta trebuie sa asigure controlul transferului datelor, detectarea si inlaturarea erorilor, optimizarea utilizarii liniei de comunicatie si independenta fata de modul de transmisie. Retelele de calculatoare pot folosi protocoale diferite, dar, pentru a putea comunica intre ele, trebuie sa adopte acelasi protocol.

Intr-o retea mare, calculatoarele care contin programele de aplicatii si terminalele utilizatorilor se numesc gazde (hosts). O alta componenta o constituie subreteaua de comunicatie constituita din liniiile de transmisie si elementele de comutare folosite pentru a conecta doua sau mai multe linii de transmisie (calculatoare specializate numite rutere - routers).

Mesajele impachetate trec succesiv pe la mai multe rutere care le redirectioneaza selectand linii de transmisie, pana la destinatie.

2. Reteaua Internet

Este mai mult decat o retea uriasa de calculatoare.

Este un conglomerat foarte complex de arhitecturi, componente fizice si sisteme de operare, carora utilizatorul nu trebuie sa le cunoasca sau sa le inteleaga in profunzime filozofia si implicatiile.

Este un mediu in care componentele sunt tratate in mod egal, unu-la-unu (nediscriminatoriu).

Este un mediu eterogen, care nu este proprietatea unui stat, guvern, companie sau universitate.

Este o biblioteca uriasa in care poti cauta orice.

Este o retea de retele si, in plus, un mediu informational si de calcul cu foarte bogate servicii si resurse, biblioteci, baze de date.

Este, in acelasi timp, si o imensa comunitate de persoane din toate domeniile, gata sa raspunda la solicitari, sa asculte parerea altora si sa partajeze date, dar si loc destul pentru rau-facatori pusi sa creeze panica prin diverse actiuni periculoase de spargere sau alterare si infectare cu virusi informatici.

Este un mediu de comunicare in care confidentialitatea corespondentei si dreptul la viata intima (privata) nu sunt asigurate.

Nu este un nou tip de retea fizica, ci o metoda de conectare a retelelor fizice impreuna, o metoda de transport pentru date, impreuna cu un ansamblu de conventii de utilizare a ansamblului retelelor legate, care permit interoperarea statiilor de lucru si a terminalelor de la care utilizatorii au acces la acest mediu. Aici trebuie subliniat rolul deosebit al software-ului de comunicatie care ofera servicii de nivel inalt pentru o diversitate extrem de mare de echipamente.

Protocolul pe care se bazeaza functionarea Internet-ului este IP (Internet Protocol). Acesta este completat cu un altul, numit TCP (Transmission Control Protocol) care realizeaza fragmentarea mesajelor lungi si asigura transmiterea corecta a acestora intre utilizatori. Functionarea protocoalelor IP si TCP presupune existenta unei comunicari directe intre noduri (rutere si sau gazde) adiacente din retea. Se obtine, in ansamblu, o suita (ierahie) de protocoale care depind unele de altele, dar care au ca punct central protocoalele TCP/IP. De aceea, ierarhia este denumita familia de protocoale TCP/IP.

Protocoalele sunt grupate pe niveluri, principiul stratificarii presupunand ca protocoalele sunt astfel proiectate incat nivelul N al destinatiei sa primeasca (fara modificari) obiectul transmis de nivelul N al sursei. Exemple de protocoale:

. TELNET - pentru conectarea la retea de la distanta;

. FTP - pentru transfer de fisiere;

. SMTP - pentru posta electronica;

. HTTP - pentru transferul hipertextelor.

Un model structural general al unei retele contine sistemele ce gazduiesc aplicatiile (end systems - sisteme terminale), subretelele la care aceste sisteme sunt conectate si sisteme intermediare (in Internet numite porti - gateways sau rutere - routers) care conecteaza intre ele subretelele.

Modelul client-server se refera la relatia dintre furnizorul unui serviciu (server) si solicitantul serviciului (client) care are la baza comunicarea in forma unei perechi cerere-raspuns.

Un server este un program care ofera servicii accesibile prin retea. Un program devine client atunci cand transmite o cerere unui server, asteptand apoi raspunsul. Comunicarea dintre cele doua parti utilizeaza reteaua si protocoalele acesteia.

Clientul:

. se conecteaza prin intermediul TCP la server;

. transmite o cerere catre programul server;

. receptioneaza raspunsul serverului;

. ofera utilizatorului, intr-un format adecvat, rezultatul obttinut in urma cereri catre server.

Serverul:

. asteapta cereri din partea programului client;

. cand receptioneaza o cerere de servicii din partea unui client, o rezolva;

. transmite rezultatul cereri catre client.

Adrese Internet

Orice sistem conectat la Internet are asociat un cod unic de identificare, un numar numit adresa Internet (adresa IP). Orice adresa se reprezinta sub forma a patru numere naturale cuprinse intre 0 si 25 separate prin punct, si reprezentate in binar (n1.n2.n3.n4), n1 reprezentand adresa retelei, iar n4 adresa gazdei (host) sau a calculatorului ce va primi pachetul de date.

Lucrul cu numere este greoi, chiar daca utilizatorul va lucra cu ele in reprezentare naturala. De aceea, toate aplicatiile din Internet folosesc nume in locul numerelor pentru identificarea adreselor (locatiilor) calculatoarelor din retea.

Sistemul de nume este structurat pe domenii, un domeniu putand contine, la randul sau, mai multe subdomenii; structura are astfel mai multe niveluri si constituie sistemul de nume al domeniilor (Domain Name System, DNS). Acest sistem reprezinta o modalitate de administrare a numelor prin trecerea catre diferite grupuri a responsabilitatilor pentru subseturile care formeaza aceste nume.

Fiecare nivel este numit domeniu, iar domeniile sunt separate prin puncte in cadrul unui nume.

In exemplul drept.unibuc.ro, drept este numele calculatorului gazda, gestionat de grupul unibuc, care face parte din grupul national ro.

Cand a fost creat sistemul de nume de domeniu s-a stabilit ca domeniile de nivel cel mai inalt (domeniile primare) sunt

. edu = organizatii educationale;

. gov = organizatii guvernamentale;

. mil = organizatii militare;

. com = organizatii comerciale;

. net = organizatii care pun resurse in retea;

. org = alte organizatii

. int = organizatii internationale

Extinderea retelei Internet in diverse tari a determinat adaptarea unui set de domenii corespunzator tarilor. Exemplu:

. ro - Romania;

. uk - Marea Britanie;

. de - Germania;

. us - S.U.A. etc.

Codurile de tara sunt cele din standardul international ISO 3166.

Organizatia care conduce un domeniu este responsabila de toate subdomeniile acestuia. S-a cautat sa se dea tarilor responsabilitatea pentru propriile lor nume. Pentru aceasta exista un domeniu de 2 litere ce corespunde celui mai inalt domeniu pentru tara respectiva

Adresele stau in fisiere de host-uri (unde vor fi cautate) sau in servere de nume (zonale) asezate ierarhic.

Cand se foloseste un nume de domeniu, calculatorul trebuie sa il transforme intr-o adresa numerica. Pentru aceasta, el cere ajutorul serverelor de nume (servere DNS) care pastreaza corespondenta nume-adresa numerica relativ la un anumit domeniu.

Un calculator poate avea oricare din tipurile de nume, organizational sau geografic.

Observatii in legatura cu numele:

. partile unui nume arata cine este responsabil cu gestiunea numelui, nu unde se afla nodul denumit;

. anumite nume se refera la servicii oferite, nu la noduri fizice;

. un calculator poate avea mai multe nume, atunci cand pe el se afla mai multe servicii, fiecare apelat cu un alt nume;

. la folosirea unui nume gresit care nu poate fi transformat intr-o adresa Internet valida, sistemul furnizeaza mesajul host unknown;

. numele sunt mai usor de retinut decat adresele numerice si ele raman neschimbate, chiar daca serviciile se muta de pe un calculator pe altul.

4. Servicii Internet

Cele mai importante servicii pe reteaua Internet sunt:

. conectarea la distanta la un alt calculator din retea in scopul utilizarii unor programe de pe acesta;

. transferarea unor fisiere intre calculatoarele retelei;

. grupuri de stiri si discutii - un serviciu de informatii ce faciliteaza transmiterea de stiri si participarea la discutii cu membrii unor grupuri organizate dupa subiecte de interes;

. posta electronica (e-mail, electronic mail) ce consta in transmiterea de mesaje intre utilizatorii conectati la Internet;

. WWW (World Wide Web) ce permite consultarea datelor de pe Internet prin intermediul a numeroase documente legate intre ele (denumite hipertexte). Consultarea datelor WWW se numeste navigare si se realizeaza cu programe speciale denumite browsere.

5. Conectarea la distanta

Pentru a fi acceptata de un calculator in retea, orice persoana trebuie sa fie inregistrata ca utilizator autorizat, deci sa aiba un cont in acel sistem.

Conectarea la un calculator la distanta se realizeaza prin Telnet, unul din cele mai vechi protocoale; dupa conectare, calculatorul utilizatorului functioneaza ca un terminal al calculatorului gazda la care s-a conectat (Telnet 'intinde' claviatura si monitorul utilizatorului pana la calculatorul de la distanta, utilizatorul lucreaza ca si cum ar fi in imediata apropiere a acestuia).

Practic, utilizatorul foloseste programele sau datele existente pe calculatorul gazda, profitand astfel de niste resurse pe care poate ca nu le-ar putea avea altfel niciodata.

Pentru lansare se foloseste Start - Run si se tasteaza telnet (linia de comanda pentru lansarea programului telnet). Daca programul nu este gasit, se poate folosi browse pentru localizarea aplicatiei pe hard disk de unde se poate lansa. Dupa lansare, Telnet afiseaza o fereastra care permite prin optiunea Remote System din meniul Conect sa se continue dialogul pentru conectare. In caseta de dialog se introduce adresa Internet a calculatorului la care se doreste conectare (adresa IP sau numele calculatorului gazda).

Daca s-a realizat conectarea cu succes, in fereastra telnet apare o secventa de informare si identificare la care utilizatorul trebuie sa introduca numele de cont (Login) si parola (Password). Daca accesul la resursele gazdei este liber (anumite programe sau date sunt publice), utilizatorul care nu face parte din grupul agreat de gazda (nu a primit un cont unic) se poate declara Anonymous la cont si poate raspunde Enter la parola.

Dupa acceptarea utilizatorului, acesta poate folosi sistemul de operare si aplicatiile instalate pe calculatorul gazda.

6. Transferul de fisiere

Cel mai frecvent folosit program pentru transferul de fisiere pe reteaua Internet intre doua calculatoare situate la distanta este FTP denumit astfel dupa protocolul folosit (File Transfer Protocol). Un calculator este conectat ca server FTP, adica permite rularea pe el a unui software special, iar celalalt trebuie sa ruleze o aplicatie client FTP.

FTP transfera doua tipuri de fisiere: text (ascii) si binare (binary). Daca fisierele binare se transfera fara modificari, fisierele text sufera ceva modificari de adaptare la particularitatile calculatoarelor sursa si destinatie. De aceea, inainte de transfer este indicat sa se precizeze tipul fisierului printr-o comanda adecvata. Se recomanda modul ascii pentru fisiere text, fisiere cu surse de program, posta electronica, iar modul binary pentru fisiere baze de date, foi de calcul, programe executabile etc.

Utilizatorul are acces fie cu cont unic alocat de gazde unde este conectat pentru transfer, fie, daca este vorba de fisiere din domeniul public (in general pentru programe gratuite, free software), se poate conecta cu Anonymous si Enter.

Lansarea FTP se face tot pe calea Start - Run - tastare ftp si, dupa lansare apare o fereastra DOS cu un prompter specific, unde utilizatorul poate deschide sesiunea prin comanda open nume-calculator-la-distanta, identificarea calculatorului facandu-se ca la conectarea la distanta.

Procedura de identificare fiind depasita, se pot localiza fisiere prin comanda dir (sau dir cale de director), se stabileste modul de transfer cu una din comenzile ascii sau binary, si apoi pentru a aduce pe calculatorul local un fisier de la calculatorul de la distanta se foloseste comanda get nume-fisier, iar pentru sensul invers se tasteaza comanda put nume-fisier.

Pentru afisarea tuturor comenzilor pe care FTP le pune la dispozitia utilizatorului, se poate folosi comanda ? sau help, iar pentru a afla efectul unei anumite comenzi se poate da comanda help nume-comanda.

Inchiderea conexiunii se face cu comanda close, FTP-ul ramanand activ in vederea deschiderii unei alte conexiuni, iar pentru a termina programul (eventual si inchiderea conexiunii daca nu s-a dat comanda close) se foloseste comanda quit/bye.

Servicii de comunicare: stiri si discutii prin Internet

Un serviciu de comunicare permite utilizatorilor sa participe la discutii. Acesta este asigurat prin:

. retele de stiri (network news);

. liste de corespondenta prin posta electronica

. forumuri BBS (Bulletin Board System);

. discutii directe prin Internet.

Serviciul de stiri (Newsgroup) asigura accesul utilizatorilor la o colectie de articole, organizate pe subiecte. Nodurile care clasifica articolele pe grupuri de stiri si le pastreaza sunt denumite servere de stiri (news servers). Toatalitatea grupurilor de stiri organizate ierarhic constituie Usenet (reteaua utilizatorilor, Users networks).

Accesul la stiri este facilitat de programe specializate, iar principalele operatii pe care un utilizator le poate face cu aceste programe sunt: citirea stirilor, subscrierea la grupuri de stiri, transmiterea de articole proprii, salvarea stirilor pentru utilizare ulterioara, filtrarea stirilor etc. Componenta Netscape Messenger din Programul Netscape Navigator include atat facilitati pentru posta electronica, cat si pentru grupurile de stiri.

Usenet este un sistem de distributie a stirilor scrise intr-un limbaj standard. Stirile schimbate prin Usenet sunt clasificate dupa subiect pe grupuri de stiri (newsgroups). Exista peste 1500 de grupuri de stiri cu diferite subiecte; in fiecare grup exista, in general, date diverse, organizate pe subdomenii (ierarhic). Principalele grupuri sunt: comp - calculatoare, news - discutii de spre Usenet, soc - aspecte sociale, sci - discutii stiintifice, rec - subiecte recreative. Identificarea se face prin denumiri compuse din nume de domenii separate prin punct, reflectand astfel ierarhia. Astfel secventa soc.culture.romanian se refera la cultura romanilor, in cadrul discutiilor sociale, unde soc este identificatorul grupului, culture este categoria (subdomeniul) in cadrul grupului, iar romanian precizeaza subcategoria.

Discutiile prin posta electronica permite ca utilizatorii abonati numai la serviciul de e-mail din Internet si care nu pot folosi serverele de stiri, dar pot sa discute intre ei daca se aboneaza gratuit la o lista de discutii despre subiectul care ii intereseaza; in acest mod va avea loc o distribuire selectiva a mesjelor postale, in functie de apartenenta la o lista. Abonatul la un astfel de serviciu va primi mesaje de la membrii grupului, le va putea analiza, va putea arhiva pe cele mai interesante si va putea sa si exprime opiniile in fata membrilor grupului din care face parte. Atunci cand nu mai prezinta interes discutiile din grup, un utilizator poate sa-l paraseasca

Un grup de discutii ale utilizatorilor postei electronice se numeste lista de corespondenta (mailing lists); unele liste de corespondenta au un moderator, care verifica daca mesajul corespunde subiectului listei. Fiecare grup de discutii are o adresa de posta electronica; un mesaj trimis la aceasta adresa va fi transmis mai departe la toate adresele din lista de corespondenta, fiecare membru al grupului primind o copie a mesajului.

Inscrierea la o lista de corespondenta se face prin trimiterea unui mesaj la administratorul listei sub forma:

numele listei de corespondenta-request@identificator calculator gazda, secventa -request semnificand cererea adresata administratorului listei si nu membrilor ei.

Administrarea listelor se poate face:

. manual de catre om, mai ales in cazul unor liste de mici dimensiuni, private, cu incriere pe baza de invitatie;

. automat de catre un program numit mailserver, caz in care, de regula, listele sunt publice.

Listele de corespondenta administrate de un program se numesc liste automate. Programe pentru administrarea automata a listelor de corespondenta cunoscute sunt: listserv, listproc, majordomo. In acest caz adresa e-mail a administratorului listei de corespondenta este:

nume-program@identificator calculator gazda

Discutiile prin Internet sunt asigurate prin intermediul unui sistem conversational in timp real: Internet Relay Chat (IRC), serviciu care permite comunicarea grupurilor de utilizatori intre ei; fiecare grup creaza un canal pe care membrii grupului il folosesc pentru a-si trimite mesaje. Fiecare participant activ la un canal primeste copii ale fiecarui mesaj transmis pe canal, serviciul functionand pe baza modelului client-server.

8. Servicii de posta electronica

Un serviciu de posta electronica (e-mail sau electronic mail) permite transmiterea rapida si foarte economica a datelor prin retele de calculatoare. Cele mai frecvente tipuri de date sunt mesajele sub forma unor mici scrisori, dar serviciul este din ce in ce mai folosit pentru transmiterea de documente, fisiere, baze de date, imagini etc.

Cand se inscrie la un serviciu de e-mail, utilizatorului i se atribuie o cutie de posta electronica (mailbox) care este un fisier de pe un disc al calculatorului server de posta (mail server) al ISP-ului (Internet Service Provider sau Integrated Service Provider, furnizor de servicii Internet, integrate). In aceasta cutie vor fi inregistrate mesajele primite si copii ale mesajelor trimise. Programul de e-mail de pe calculatorul utilizatorului poate, dupa caz, sa mute mesajele din cutia personala intr-un fisier pe calculatorul propriu de unde utilizatorul poate sa le citeasca, sa le stearga sau sa le trmita mai departe (forward), sau sa ofere acces la cutia postala pentru functii de compunere a unui nou mesaj, listarea mesajelor primite prezente in zona corespunzatoare (INBOX) si acces la oricare dintre ele cu functii expuse mai sus sau altele specifice.

In comparatie cu serviciile telefonice sau postale obisnuite, posta electronica prezinta urmatoarele avantaje:

. prin e-mail se pot transmite mesaje catre orice utilizator al retelei, precizand adresa acestuia;

. costul transmiterii unui mesaj prin e-mail este mai mic decat cel pentru un mesaj telefonic deoarece se plateste numai ca pentru o convorbire telefonica locala

. daca textul mesajului este pregatit off-line (calculatorul nu este conectat la retea si nu consuma resurse de retea) el poate fi utilizat dupa conectarea la programul de e-mail si transmis dupa cateva manevre simple si scurte de plasare in zona de text sau atasament cu consum infim de timp de conectare (metoda recomandata cu insistenta

. viteza de transmitere a mesajului este mult mai mare decat la o trimitere prin posta obisnuita, oricat de rapida ar fi aceasta din urma (nu mai e necesara concentrarea expeditorului pe pasii introducerii in plic a scrisorii, lipirii unui timbru, deplasarii pana la locul unde este o cutie postala functionala etc.)

. se face economie de hartie deoarece mesajul nu trebuie obligatoriu tiparit, atat la emitator cat si la destinatar;

. textul mesajului poate fi pastrat prin memorare pe resursele locale si refolosit prin includere, total sau partial, intr-un alt document;

. serviciul este permanent, o persoana putand sa si primeasca corespondenta electronica indiferent de locul unde se afla pe mapamond, prin simpla conectare de la un calculator la ISP-ul unde are casuta;

. cel care trimite un mesaj nu trebuie sa aiba grija ca deranjeaza destinatarul prin ignorarea fusului orar deoarece mesajul va fi vazut de catre acesta din urma in ritmul vietii sale; nu este asadar necesara sincronizarea expeditor-destinatar (ca la telefon), mesajul asteptand deschiderea sa;

. mesajele pot contine fisiere atasate;

. un acelasi mesaj poate fi trimis simultan in copie catre mai multi destinatari.

Dezavantajul urias al postei electronice este ca nu ofera conditii ideale pentru inviolabilitatea corespondentei, mesajele putand fi interceptate de persoane neautorizate Utilizatorul poate apela la un program de criptare, la semnatura electronica.

Orice utilizator de e-mail are o adresa unica pe care o primeste atunci cand isi deschide un cont la ISP (primeste o casuta postala). Aceasta este compusa din doua elemente separate prin semnul @ (at):

. numele utilizatorului (login, logon, cont, acc-number etc.);

. adresa Internet a serverului sau adresa de domeniu a utilizatorului in cadrul unei organizatii mici.

Un utilizator al acestui serviciu are acces printr-un program (dedicat, sau modul al unui browser de Internet) la casuta sa postala (care poate fi la mare distanta de statia sa de lucru) unde isi poate consulta mesajele primite, dar poate sa si trimita, compunand mesaje noi sau raspunsuri la mesaje primite, cu ajutorul functiilor programului folosit. Mesajul compus pe statia de lucru ajunge in casuta postala (mesajul a fost trimis cu succes !), de unde un alt program incearca sa-l trimita in casuta destinatarului (care poate fi pe orice server de mail din orice parte a lumii), operatie care se poate desfasura si cu incidente care conduc uneori la esuare: casuta destinatarului inexistenta - adresa gresita sau desfiintata, sau linie intrerupta, sau server de mail de destinatie indisponibil un interval de timp in care se incearca conectarea etc. In caz de imposibilitate a depunerii mesajului in casuta destinatarului, programul gazdei casutei emitentului mesajului informeaza proprietarul acesteia printr-un mesaj explicativ ca trimiterea nu a avut loc.

Posta electronica foloseste protocolul Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) care descrie modul de transport al mesajelor intre sursa si destinatie si care asigura legatura cu protocolul TCP/IP al retelei Internet.

Un serviciu de e-mail este compus din:

. utilizatorul - expeditorul sau destinatarul mesajelor, fie ca este o persoana sau un program;

. agentul utilizatorului

. depozitul de mesaje

. agentul de transfer al mesajului

. sistemul de transfer al mesajului

. serviciul de prelucrare a mesajelor

Un mesaj este format, de regula, din trei elemente:

. antetul (header);

. corpul (body);

. semnatura (signature).

Un program de e-mail asigura, in principal, urmatoarele activitati:

. receptionarea mesajelor;

. administrarea mesajelor primite: vizualizarea listei numelor mesajelor din sectiunea de mesaje primite (INBOX) si a continutului fiecarui mesaj selectat, stergerea, arhivarea in fisiere pe disc sau tiparirea lor;

. retransmiterea catre alti destinatari a mesajelor primite (forward);

. compunerea si trimiterea mesajelor;

. anularea unui mesaj transmis;

. confirmarea trimiterii mesajului;

. confirmarea de catre destinatar a receptionarii mesajului;

. trimiterea unui mesaj catre mai multi destinatari;

. folosirea poreclelor (pseudonime, nicknames) in locul adreselor postale; poreclele pot fi folosite pentru construirea si tinerea la zi a unei agende electronice de adrese ale destinatarilor catre care se trimit frecvent mesaje;

. folosirea fisierelor de semnaturi; o semnatura poate fi adaugata la mesaj in mod automat sau la solicitarea utilizatorului;

. atasarea unor fisiere binare la mesaje (fisiere cu grafice sau imagini, fisiere cu sunete, fisiere cu foi de calcul, fisiere document, fisiere executabile) si transmiterea lor impreuna cu mesajele;

. transmiterea fisierelor prin posta electronica (se inlocuieste prin aceasta serviciul ftp).

Raspunsul la un mesaj primit se poate da in mai multe feluri:

a) raspuns catre expeditor (Reply) - in acest caz adresa destinatarului este completata automat fiind preluata din rubrica adresa expeditorului din antetul mesajului; unele programe includ in raspuns si subiectul (precedat de Re: ) si, in functie de optiunea utilizatorului, si textul mesajului la care se raspunde (utilizand pentru marcaj semnul > pentru fiecare linie de text);

b) reexpedierea mesajului (forward) - caz in care mesajul este retransmis catre un alt destinatar, adresa expeditorului initial fiind inlocuita cu adresa utilizatorului care reexpediaza mesajul;

c) redirectarea mesajului (redirect) - mesajul este retransmis catre alt destinatar cu pastrarea adresei expeditorului initial ca adresa de expeditor.

Programe pentru posta electronica au fost si sunt realizate independent sau cuprinse ca module in browserele pentru navigarea pe Internet. Astfel inca se mai foloseste Pine realizat de Universitatea din Washington, iar Eudora este unul din varfurile in domeniu.

Eudora asigura in plus fata de activitatile descrise generic mai sus si urmatoarele operatii:

. utilizarea unui sistem ierarhizat de cutii postale pe care le plaseaza in dosare (foldere) de cutii postale in vederea usurarii administrarii;

. recuperarea mesajelor sterse accidental (dupa stergere mesajele sunt pastrate temporar intr-o cutie postala - trash - de unde pot fi recuperate);

. editarea textelor cu functii specifice cunoscute (cut, copy, paste, undo etc.);

. cautarea unui mesaj dupa continut si sortarea mesajelor dupa subiect, expeditor, data, stare si prioritate;

. compunerea off-line a mesajelor.

Pe calculatorul utilizatorului Eudora gestioneaza trei cutii postale predefinite:

. cutia IN (cutia de intrare) in care se pastreaza mesajele primite pana cand sunt sterse sau mutate in alta cutie;

. cutia OUT (cutia de iesire) in care se pastreaza mesajele care au fost compuse pana cand sunt expediate (mesajele create off-line);

. cutia TRASH (cutia de gunoi) in care sunt retinute mesajele sterse.

Utilizatorul poate sa si genereze propriile cutii in care sa si pastreze mesajele.

Meniurile programului Eudora sunt:

. File contine optiuni pentru administrarea fisierelor cu mesaje;

. Edit contine optiuni pentru editarea mesajelor;

. Mailbox contine optiuni pentru administrarea cutiilor postale;

. Message contine optiuni pentru administrarea mesajelor;

. Transfer contine optiuni pentru transferul mesajelor:

. Special contine optiuni pentru configurarea programului;

. Window contine optiuni pentru administrarea ferestrelor.

9. Servicii de informare

In dezvoltarea lor, aceste servicii au avut forme variate, care astazi sunt in stadiul de a se contopi sau de a comunica in asa fel incat sa ofere unui utilizator posibilitatea de a alege si alte oferte.

Serviciile de informare mai cunoscute sunt:

. Gopher;

. Archie;

. WAIS (Wide Area Information Servers):

. WWW (World Wide Web).

Cautarea datelor poate fi facuta dupa cuvinte-cheie, prin intermediul unui sistem ierarhizat de meniuri, printr-un sistem de legaturi. Sistemul de meniuri foloseste date structurate pe domenii de subiecte, care la randul lor ofera submeniuri de subiecte, reducandu-se treptat zona de explorare. Sunt si programe care permit gasirea unui meniu folosind un criteriu de cautare pe baza de cuvinte-cheie.

La construirea unui criteriu de cautare pot fi folosite cuvinte-cheie legate prin operatori logici:

t1 si t2 cauta un obiect care contine ambele cuvinte;

t1 sau t2 cauta un obiect care contine oricare dintre cele doua cuvinte sau amandoua

t1 dar nu t2 cauta un obiect care contine cuvantul t1 dar nu-l contine pe t2;

t1 lipit de t2 cauta un obiect care contine cuvantul t2 imediat dupa cuvantul t1.

Se poate folosi caracterul * pentru a inlocui un grup de caractere.

World Wide Web este astazi cel mai utilizat serviciu de informare. Cunoscuta sub diverse nume (Web, WWW, W3) panza de paianjen a fost pusa la punct de catre specialistii de la CERN (Centre Europeen de Recherche Nucleaire) din Elvetia si ofera doua mari avantaje: permite explorarea in intreg spatiul Internet si usureaza cautarea prin stabilirea legaturilor intre date, devenind astfel motorul dezvoltarii retelei Internet.

World Wide Web trebuie vazut ca o colectie uriasa de documente ce contin date ce sunt pastrate pe calculatoare raspandite in toata lumea si puse la dispozitia acesteia (date devenite publice sau difuzate numai unor favorizati acreditati).

Pagina Web este unul dintre documentele Web si se identifica printr-o adresa unica Ea este un document hypertext.

Situl (site) Web este o multime (colectie) de pagini Web intre care exista create legaturi, astfel incat, pornind de la o prima pagina a carei adresa reprezinta adresa sitului, este posibila navigarea prin toate paginile acestuia.

Pagina de inceput sau pagina sursa (Start Page sau Home Page) este pagina principala dintr-un sit Web.

Metoda folosita pentru organizarea datelor in Web este limbajul hypertext. O legatura dintr-un hypertext poate sa conduca catre un alt hipertext (se expandeaza cuvantul la noul text !), dar si catre alte resurse: un fisier ce contine text, imagini sau sunete, un grup de stiri, un server FTP. Resursa catre care se creaza legatura poate fi de pe un calculator din reteaua Internet situat oriunde pe glob. Textele sau imaginile evidentiate dintr-un document reprezinta trimiteri la alte documente care contin date suplimentare; evidentierea se poate face folosind numere, stiluri diferite de caractere sau culori diferite (in functie de programul care a generat documentul sau de programul care vizualizeaza documentul).

Textul sau imaginea evidentiata poarta numele de superlegatura sau hyperlegatura (hyperlink). Cand se executa clic pe o asemenea legatura se incarca si se afiseaza (daca este corect adresata sau daca este disponibila respectiva adresa) documentul de care este legat, care poate fi in acelasi sit sau intr-un sit diferit de Web. Legaturile de hypertext asigura astfel conectarea tuturor paginilor din Web si permit urmarirea facila a unui subiect de interes prin mai multe documente. O extensie a metodei hypertext este hypermedia prin care trimiterile se pot face si la alte medii cum sunt sunetele si imaginile video.

Reteaua Web functioneaza pe baza modelului client-server, serverul este calculatorul pe care se gasesc unul sau mai multe situri Web, iar clientul este calculatorul de pe care se emite cererea de informare. Pe calculatorul server Web este instalat un program care gestioneaza paginile Web si care le pune la dispozitia clientilor Web atunci cand acestia le solicita. Pe calculatorul client Web este instalat un program de explorare a spatiilor Web (numit browser) care permite utilizatorului sa cerceteze siturile Web si sa ceara unui server Web un document. Spatiul Web este zona din ciberspatiu prin care se deplaseaza un utilizator atunci cand lucreaza in reteaua Web.

Documentele Web pot fi create folosind limbajul standard HTML (Hyper Text Mark-up Language) sau orice dezvoltare sau derivatie recente ale acestuia. Acest limbaj permite descrierea modului de afisare a elementelor din text (paragrafe, liste etc.) si stabilirea legaturilor cu alte documente.

Java este un limbaj folosit pentru a scrie programe prin care pot fi incluse in paginile Web diferite obiecte precum animatii, obiecte interactive, demonstratii sau date care pot fi actualizate continuu. Un program scris in limbajul Java si introdus in pagina Web se numeste applet Java; un asemenea program poate sa afiseze un document interactiv care contine spatii ce pot fi completate de utilizator pentru a obtine un anume document (un articol) sau pentru a cauta date intr-o baza de date.

Java script este un sistem de codificare simplu care permite includerea programelor Java intr-o pagina Web.

Protocolul folosit pentru transmisia datelor intre serverul Web si clientul Web este HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) care functioneaza astfel:

utilizatorul selecteaza o hyperlegatura (text evidentiat);

browserul determina adresa documentului care corespunde legaturii si stabileste o conexiune folosind protocolul de transport al retelei Intenet TCP/IP cu serverul Web pe care se gaseste documentul; tot browserul emite o cerere in care se specifica adresa paginii de Web;

serverul transmite continutul paginii de Web dorite si termina conexiunea.

Adresa documentului Web are forma standard si se numeste adresa URL (Uniform Resource Locator - localizarea uniforma a resurselor). Aceasta adresa, specificata in mod absolut, are trei componente:

numele protocolului care arata tipul resursei Internet (https:// arata ca este vorba de o pagina hipertext din reteaua Web, gopher:// este un meniu din serviciul de informare gopher, ftp:// este o arhiva de fisiere din sistemul de transfer de fisiere, news: un server de stiri UseNet);

numele gazdei precizeaza numele calculatorului pe care sunt stocate datele (situl pe care se gasesc datele); secventa www precizeaza faptul ca este vorba de o adresa pe Web;

calea fisierului indica numele fisierului ce contine datele si calea de directoare pana la catalogul in care se gasesc datele.

Daca la o specificatie ulterioara, unul din elementele URL se pastreaza, nu mai este necesara precizarea sa. In plus, calea catre noua resursa poate fi raportata la directorul curent, in loc de directorul radacina (specificarea relativa a adresei URL).

Cu browserul Web un sit ftp apare ca un document in care legaturile sunt trimiteri catre continutul unui director. Executand clic pe o legatura se poate vedea continutul unui director, se poate vizualiza continutul unui fisier sau se poate copia un fisier.

Un browser asigura, in principal, urmatoarele operatii:

. deplasarea printre documentele Web si vizualizarea lor;

. folosirea 'semnelor de carte' si a istoricului pentru regasirea rapida a datelor;

. copierea datelor in fisiere proprii pe calculatorul de la care se acceseaza reteaua;

. folosirea unui serviciu de cautare a datelor;

. accesul la celelalte servicii de informare;

. accesul si la alte servicii Internet: posta electronica, serviciul de stiri, serviciul de transfer de fisiere ftp etc.

Cele mai utilizate browsere sunt:

. Internet Explorer realizat de Microsoft;

. Netscape Navigator impus pe piata de Netscape Communication Corporation;

. Mosaic realizat de NCSA.

Conceptele de baza folosite de un browser sunt:

a. directorul cache - zona de memorie tampon (de lucru) in memoria interna sau in memoria virtuala de pe disc in care browserul memoreaza datele preluate din reteaua Web; atunci cand se navigheaza printre paginile deja vazute in sesiunea curenta, browserul parcurge de fapt datele salvate in directorul cache, iar daca se doreste pastrarea paginilor de Web si in afara sesiunii curente, ele trebuie salvate intr-un fisier pe disc;

b. reimprospatarea (refresh) unei pagini Web presupune ca pagina va fi preluata din nou din retea chiar daca ea este memorata in directorul cache;

c. imaginile in-line sunt imagini incluse intr-o pagina Web; ele nu pot fi manipulate (deplasate, modificate sau redimensionate), dar pot fi vizualizate; incarcarea unei pagini care contine imagini poate sa dureze mult situatie in care utilizatorul poate cere sa i se afiseze in locul imaginii o pictograma, astfel incat navigarea sa aiba loc mult mai rapid;

d. 'semnul de carte' (bookmark) sau 'pagina favorita' (favorite page) este adresa URL a unei pagini Web careia utilizatorul ii poate atribui un nume pe care-l va folosi pentru a regasi pagina respectiva fara a mai indica adresa URL;

e. istoricul (history) este o lista cu numele paginilor Web care au fost deschise in sesiunea curenta; aceste date permit revenirea la o pagina prin simpla preluare a numelui din lista, in anumite browsere retinandu-se si numele paginilor deschise in sesiunile anterioare;

f. document de indexuri este un document web care permite cautarea intr-o baza de date; serverul de indexuri este un calculator pe care functioneaza un program care asigura cautarea in baza de date, iar accesul la un astfel de server se face prin intermediul unui document de indexuri;

g. descarcare (download) este operatia de copiere a unui fisier pe calculatorul pe care-l foloseste utilizatorul.

In navigare se poate incepe 'din imprejurimi', adica de la homepage (start page) care este de fapt o adresa personalizata, sau direct de la o adresa dorita, situatie in care se introduce noua adresa in rubrica corespunzatoare, precedat sau nu de apasarea butonului STOP.

O pagina care nu incape in intregime pe ecran este prevazuta cu bare pentru derulare. Intr-o pagina de dimensiuni mari se poate face cautare dupa cuvinte-cheie. In navigatoarele grafice, urmarirea unei legaturi presupune pozitionarea cursorului mouse-ului pe legatura (o manuta inlocuieste sageata mouse-ului cand aceasta este deasupra unei legaturi !) si cu un singur clic se avanseaza pe legatura

URL-ul asociat unei legaturi apare, de regula, in partea de jos a ecranului. Anumite navigatoare permit copierea URL-ului fie prin clic pe butonul din dreapta al mose-ului, fie prin clic si mentinere pe legatura dorita, apoi prin operatia Paste se poate transpune URL-ul intr-un alt document pentru utilizari viitoare sau intr-un mesaj e-mail.

Un serviciu de cautare permite gasirea rapida a datelor in reteaua Web. El intretine baze de date cu URL-uri indexate dupa diferite criterii. La o solicitare a utilizatorului serviciul de cautare ii ofera rapid o lista cu legaturi catre documentele Web care contin date despre subiectul cautat.

Cautarea datelor se poate face:

. dupa adresa URL a paginii in care se gasesc datele;

. dupa cuvinte-cheie care descriu subiectul cautat;

. dupa un sistem ierarhizat de meniuri care imparte datele in arii de subiecte si care reduce treptat marimea ariei unui subiect;

. dupa 'semne de carte'.

Nu exista o metoda unica de cautare pe Web; se recomanda incercari pe mai multe cai. Procesul de 'cartografiere a retelei' se desfasoara continuu.

Cautarea in Internet poate avea loc:

a) in director unde sunt locatii organizate pe subiecte si subsubiecte (ca la cartea de telefon);

b) in index dupa cuvinte-cheie.

a) cautatea in director poate fi executata

. dupa subiect; Yahoo! Este organizat ierarhic, ceeace inseamna ca se porneste de la o zona de subiect general si, apoi, pe masura ce se coboara se ajunge la subiecte cu caracter din ce in ce mai spcific (subiectele principale sunt scrise cu aldine in timp ce punctele finale sunt scrise cu caractere normale). Semnul @ dupa subiect semnifica faptul ca acesta apare in diferite alte locuri din listele Yahoo!.

Alte directoare se gasesc la adresele: www.a2z.lycos.com, www.excite.com, www.pointcom.com, www.mckinley.com.

. prin cuvinte-cheie; se introduce un cuvant in caseta si apoi clic pe butonul Search/Find/Go, iar daca exista raspunsuri acestea sunt afisate intr-o lista de locatii, iar cu clic pe cea interesanta se viziteaza acel sit. Yahoo! intreaba daca cercetarea se face in intreg directorul sau (Search All of Yahoo) sau doar pe obiectele din categoria curenta (pagina sau subiectul curent afisat) (Search Only in Topic).

b) cautarea in index cu instrumente de cautare (motoare de cautare) este modalitatea cea mai folosita avand in vedere numarul mare de motoare de cautare foarte perfomante disponibile in ultima perioada de timp.

Un motor de cautare pe Internet se compune din trei elemente:

un program numit 'crawler' care acceseaza fiecare pagina reprezentativa de pe Web, memorand datele legate de respectiva pagina intr-o baza de date;

un program care genereaza sau actualizeaza un index (catalog) cu numele paginilor luate in evidenta

un program care primeste cererea de la utilizator, o compara cu datele existente in index si ofera un raspuns.

Dificultatea cautarii prin folosirea cuvintelor cheie consta in faptul ca utilizatorul neavand acces la index, nu stie care ar putea sa fie forma cuvintelor cheie cea mai apropiata de nevoile sale si sa o foloseasca in intrebare; din ce in ce mai multe motoare sunt dotate cu liste de sinonime sau forme semnatic apropiate de forma cuvantului folosit, pentru a sprijini utilizatorul prin furnizarea unui raspuns mai apropiat de asteptari.

Unele sit-uri Web dispun de propriile motoare de cautare (vezi ca exemplu elocvent Biblioteca Congesului SUA la adresa www.loc.gov), iar altele apeleaza la cataloagele altor motoare pentru a oferi raspunsuri cat mai bune).

In continuare se ofera o lista a celor mai cunoscute motoare de cautare:

https://index.ro

https://search.ebony.ro

https://www.acasa.ro

https://www.alias.go.ro

https://www.altavista.com

https://www.aol.com

https://www.cauta.ro

https://www.click.ro

https://www.deja.com

https://www.dogpile.com

https://www.einet.net

https://www.euroseek.net

https://www.excite.com

https://www.findlink.com

https://www.gaseste.com

https://www.go.com

https://www.google.com

https://www.goto.com

https://www.gowebsurfer.com

https://www.home.ro

https://www.hotbot.com

https://www.imago.ro

https://www.infind.com

https://www.infoseek.com

https://www.infospider.com

https://www.iromania.org/links/

https://www.isleuth.com

https://www.kappa.ro

https://www.looksmart.com

https://www.lycos.com

https://www.metacrawler.com

https://www.msn.com

https://www.northernlight.com

https://www.orientation.ro

https://www.plus.ro

https://www.rol.ro

https://www.romanians.com

https://www.search.com

https://www.search.ro

https://www.searches.com

https://www.sider.zealsoft.ro

https://www.snap.com

https://www.start.ro

https://www.stpt.com

https://www.switchboard.com

https://www.webcrawler.com

https://www.yahoo.com

Pentru o cautare pretentioasa se pot sugera unele trucuri de luat in seama

. cuvintele-cheie trebuie alese cu intelepciune;

. cuvintele-cheie trebuie sa fie legate intre ele ca sens; nu se recomanda cuvinte 'ratacite' intrucat cautarea nu va gasi 'acul in carul cu fan';

. trebuie adaugate cat mai multe cuvinte-cheie pentru a preciza cat mai exact problema in care se doreste raspuns concludent;

. nu trebuie neglijate ghilimelele pentru a preciza un citat care trebuie regasit intocmai (exact notiunea cautata

. operatorul + asezat imediat inaintea unui cuvant-cheie sau a unei notiuni intre ghilimele solicita prezenta obligatorie in raspunsuri a secventei ce-l urmeaza

. operatorul - (sau NOT) asezat ca si + va conduce la eliminarea raspunsurilor ce contin secventa ce-l urmeaza

. operatorii AND, OR, NOT se folosesc pentru servicii de 'cautare avansata' conform regulilor logicii booleene (atentie la faptul ca in unele situatii se solicita scrierea acestor operatori cu majuscule !!!).

Altavista prezinta unele unicate precum:

tiparirea unor simple intrebari in casuta de dialog dedicata

la raspunsurile prezentate poate invoca si alte cateva intrebari tematice;

ofera un buton de legatura cu cea mai buna locatie.

In plus, ofera raspunsuri in 25 de limbi iar cu babelfish.altavista.com se pot traduce pagini intregi in diverse limbi.

Pentru a consulta o locatie specifica se poate tasta o intrebare de genul

host:nume-domeniu cuvant-cheie (de exemplu: host:cnn.com kosovo) iar datele legate de o anumita tara de regasesc prin

domain:cod-tara cuvant-cheie (de exemplu domain:uk football).

Excite are instrumente software pentru ajustarea cautarilor. Daca un raspuns este apreciat atunci merita apelata fraza More Like This. Daca la prima cautare nu se obtine nimic bun se pot adauga cuvinte-cheie din lista 'Select words to add to your search'.

Lycos pune la dispozitia utilizatorului cercetare dupa un continut anume: imagini, fisiere,carti, grupuri de stiri. Search Guard este un serviciu optional care elimina continuturi specifice.

Yahoo trimite la alte motoare

Google a devenit unul dintre cele mai perfomante motoare, cu posibilitati de cautare a datelor specifice unei anumite limbi, el adaptandu-se automat la limba de cautare dupa cuvintele cheie folosite in intrebare.

Internet Explorer

Dupa chiar numele sau, se poate constata ca Internet Explorer este destinat sa gaseasca date pe Internet. Dar acest component al Windows nu se limiteaza doar la acest lucru, ci este folosit si pentru a accesa fisiere din calculatorul personal sau din retea, deoarece este conceput sa afiseze fisiere scrise in HTML, indiferent daca acestea sunt plasate local sau in retea.

Pentru lansarea Internet Explorer (IE) se pot folosi mai multe cai:

. se apasa butonul corespunzator din bara de lucrari;

. se selecteaza pictograma de pe desktop;

. prin Start - Programs - Internet Explorer.

Cand se lucreaza offline, se poate deschide orice fisier din calculatorul propriu sau din retea (termenul retea se refera la unitatile de disc partajate si mapate care sunt disponibile utilizatorului, si nu inseamna un intranet; un intranet este o retea interna proprie a unei organizatii, care utilizeaza aceleasi protocoale de comunicatie ca si WWW). Se pot deschide fisiere din calculatorul propriu cu IE utilizindu-se bara Address, prin deschiderea barei Explorer pentru a se accesa fisierele recente, sau personalizand bara Links pentru a accesa paginile folosite in mod frecvent.

Pentru a standardiza modul de lucru cu fisierele pentru toate componentele Windows, bara Address este inclusa nu numai in IE, ci si in Windows Explorer, My Computer sau Control Panel si aproape toate ferestrele care se pot deschide din Windows. Bara de adrese se poate adauga chiar si la bara de taskuri. In orice bara de adrese se poate introduce numele fisierului care trebuie deschis sau se poate apasa sageata cu varful in jos pentru a localiza acest fisier. Atunci cand se introduce numele unui fisier sau adresa unei pagini Web in bara de adrese, fisierul respectiv va fi deschis de programul corespunzator (IE daca fisierul are extensie .htm, Word sau similar, daca extensia este .doc, iar daca este o adresa veritabila de pagina web, atunci se va face conexiunea la Internet si se va accesa pagina respectiva.

La deschiderea unui fisier in IE, numele acestuia este scris in directorul History. Lista acestor fisiere este afisata in bara Explorer (cea care se gaseste in partea stanga a ferestrei), prin apasarea butonului History din bara de instrumente, sau prin View - Explore Bar - History. Inchiderea barei Explorer se face cu ajutorul butonului Close din partea superioara a acesteia sau se apasa butonul History de pe bara de instrumente. Eliminarea unui element din lista History se poate face in bara Explorer prin clic dreapta pe nume si optiunea Delete. Stergerea tuturor elementelor din lista History se face prin View - Internet Options si se apasa butonul Clear History.

Bara Links este sectiunea barei de instrumente care memoreaza legaturile folosite in mod frecvent. Bara Links este plasata langa bara de adrese (pentru comoditate), dar poate fi mutata prin deplasarea ei intr-un alt loc de pe bara de instrumente. Redimensionarea are loc prin plasarea cursorului de mouse pe bara de langa eticheta Links, iar atunci cand se obtine sageata cu doua capete, se trage in sensul dorit. Daca bara de legaturi depaseste latimea ecranului, vor trebui folosite sagetile de pe bara pentru a putea vizualiza toate legaturile.

Adaugarea unei legaturi la bara Links se poate face prin:

. localizarea in cadrul paginii a legaturii ce trebuie adaugata si se deplaseaza pe bara Links;

. pictograma de pe bara de adrese se deplaseaza pe bara Links; va aparea sageata care indica o scurtatura, precizand exact locul unde se poate insera pictrograma.

Schimbarea ordinii de afisare a legaturilor in bara Links se poate obtine prin deplasari succesive. Stergerea unei legaturi din Links se realizeaza cu clic dreapta pe legatura respectiva si optiunea Delete din meniul care se afiseaza.

Daca utilizatorul foloseste in mod repetat multe legaturi, este preferabil ca unele dintre acestea sa fie salvate in lista Favorites.

Paginile Web la care un utilizator este abonat sau paginile recent vizitate sunt stocate in directorul Temporary Internet Files, de unde pot fi citite fara ca sa se foloseaca resurse de retea (citire offline). La fel, pot fi vizualizate offline si paginile din lista History, prin deschiderea ei si selectarea paginii dorite.

Navigarea prin Web incepe de la o pagina si apoi, prin legaturi, se parcurge pagina cu pagina. Pe masura ce se navigheaza, IE alcatuieste automat o lista cu paginile vizitate. Pentru a reveni la o pagina anterioara:

. se apasa butonul Back din bara de instrumente sau sageata cu acelasi efect;

. se apasa sageata cu varful in jos a barei de adrese si se selecteaza pagina dorita din lista care se deschide;

. se apasa butonul History din bara de instrumente si se selecteaza pagina dorita.

Pentru revenirea pe un traseu deja parcurs (dupa Back) se poate folosi butonul Forward sau sageata spre dreapta corespunzatoare.

O pagina prezenta pe calculatorul propriu si deschisa din nou poate sa ofere date perimate (de exemplu presa), motiv pentru care butonul Refresh va reimprospata datele prin reconectare si aducerea continutului proaspat.

Asadar, pentru a ajunge pe pagini Web, se poate:

. scrie o adresa in bara Address;

. selecta o zona vizitata anterior prin meniul derulant Address;

. sari in orice moment inapoi in pagina de start;

. folosi miscarea inainte-inapoi oferita de butoanele Forward/Back sau sagetile corespondente;

. sari direct intr-o zona preferata (Favorites).

Pentru a cauta ceva pe Internet se poate apela si la butonul Start din bara de lucrari Windows, apoi Find/Search si On the Internet va deschide IE care va functiona ca si cand din fereastra acestuia s-a apasat butonul Search pentru cautare pe Internet cu instrumentele puse la dispozitie de pagina de cautare Microsoft Network.

La pagina de start (de pornire) se poate ajunge prin butonul Home, daca se doreste renuntarea la un traseu nedorit. Adresa de start se fixeaza prin View - Internet Options si este bine sa fie ceva care sa nu solicite o conectare efectiva (decat daca acest lucru este imperios necesar), de exemplu Use Blank. O adresa de genul Use Default va conecta IE, la fiecare pornire sau la apasarea butonului Home, la Microsoft, si nu totdeauna conectarea se realizeaza cu succes.

Fiecare pagina Web (identificata unic prin URL) poate fi accesata prin introducerea adresei ei in bara de adrese. Protocolul nu trebuie introdus obligatoriu (https://) in adresa deoarece IE il adauga automat.

Tiparirea este o optiune des folosita in navigarea pe Web (se presupune ca datele oferite sunt din domeniul public, altfel trebuie vazute restrictiile impuse de reglementarile privind dreptul de autor) si se poate face prin apelarea la butonul Print (nu se permite selectarea parametrilor si se vor obtine copii cu date identice cu cele de pe ecran), sau prin File - Print si alegerea parametrilor doriti. Optiuni de tiparire pot exista ca fiind specifice numai paginilor Web, precum:

. tiparirea tuturor documentelor conectate la pagina curenta;

. tiparirea unei liste a legaturilor incluse in pagina curenta;

. tiparirea unor sectiuni anume ale unei pagini ce a fost alcatuita folosind cadre (frame).

Atunci cand este posibil, se recomanda sa se tipareasca numai textul unei pagini Web, total sau partial, imaginile putand fi eventual ignorate prin selectarea textului dorit si copierea lui intr-un editor/procesor de texte unde poate fi rearanjat dupa nevoi si tiparit, poate intr-un mod mai economic.

Unele pagini Web ofera posibilitatea ca anumite fisiere sa fie deschise pe calculatorul propriu, pentru a fi vizualizate sau rulate, sau transferate pe calculatorul propriu, uneori chiar in momentul selectarii legaturii. Operatia de transfer se gaseste de regula exprimata sub termenul download si cere, cel mai adesea, precizari privind locatia unde vor fi transferate datele.

Paginile interesante de revazut ulterior pot fi adaugate in lista Favorites, folosind meniul Favorites - Add to Favorites. Vizualizarea unei pagini din lista Favorites se obtine prin butonul Favorites, iar din bara Explorer care se deschide se selecteaza legatura dorita. Inchiderea ferestrei Favorites se face apasand din nou pe butonul Favorites sau pe butonul Close din partea ei superioara. Lista Favorites poate fi organizata prin generarea de subdirectoare pe subiecte prin Favorites - Organize Favorites, se creaza un director cu butonul Create New Folder, iar daca el exista, din caseta de dialog Organize Favorites se deplaseaza una dintre paginile favorite. Un element din lista Favorites poate fi sters si selectand Favorites - Organize Favorites, se alege elementul dorit si se apasa butonul Delete.

In general, stergerea unui element dintr-o lista se face folosind clic dreapta pe acest element si selectarea optiunii Delete din meniul care apare.

Uneori este nevoie de reorganizarea barei cu instrumente din fereastra IE, compusa din diferite bare ce pot fi redimensionate. Pentru aceasta, se plaseaza cursorul pe linia de separatie ingrosata din capatul din stanga al barei, pana cand cursorul isi schimba forma intr-o sageata cu doua capete, si se deplaseaza sageata in sensul dorit. Pentru a muta o bara, aceasta se deplaseaza cu ajutorul etichetei sale pana la noua adresa de pe ecran.

Afisarea unei pagini Web pe intreg ecranul (prin eliminarea tuturor elementelor inutile la acel moment) se face prin comutarea pe Full Screen din View, iar revenirea se face prin apasarea pe butonul Full Screen.

Cand se vizualizeaza o pagina Web, se poate executa o cautare rapida a unui cuvant in pagina respectiva prin Edit - Find (On This Page) si, dupa precizarea valorii de cautat se apasa, eventual repetat, butonul Find Next.