Rularea unui server NIS

Poate ca v-ati plictisit de teoria de pana acum, asa ca hai sa ne punem pe treaba si sa ne apucam de configurarea propriu-zisa. In acesta sectiune vom discuta despre configurarea unui server NIS. Daca in reteaua dumneavoastra functioneaza deja un server NIS, nu mai este nevoie sa setati nimic ( si puteti sari fara grija peste acesta sectiune ).

Daca nu doriti altceva decat sa experimentati, sa 'va jucati' cu setarea serverului, aveti grija sa nu folositi un nume al domeniului NIS care exista deja in retea. Altfel s-ar putea sa destabilizati intregul serviciu de retea, iar multi oameni ar putea deveni nemultumiti si chiar foarte nervosi.

In momentul de fata exista doua servere NIS disponibile: unul in cadrul pachetului yps al lui Tobias Reber, si altul in cadrul pachetului ypserv al lui Peter Eriksson. In principiu nu conteaza pe care il folositi. In momentul acesta, cand scriu, codul pentru manipularea serverelor NIS de tip slave pare sa fie mai complet in yps. Deci daca aveti nevoie de servere slave, probabil ca yps este o alegere mai buna.

Dupa instalarea severului (programul ypserv) in /usr/sbin, urmeaza sa creati directorul care va contine fiserele map pe care le va distribui serverul. Cand setati domeniul NIS pentru brewery map-urile vor fi puse in /var/yp/brewery. Serverul determina daca deserveste un anumit domeniu NIS dupa existenta directorului cu map-uri. Daca la un moment dat doriti sa dezactivati un domeniu NIS, asigurati-va ca ati sters si directorul.

In general, map-urile sunt pastrate in fisiere DBM, care sunt generate din fisierele master cu ajutorul programului makedbm (pentru serverul lui Tobias) sau dbmload (pentru severul lui Peter). Acestea s-ar putea sa nu fie interschimbabile. Formatarea unui fisier master pentru a putea fi procesat cu dbmload necesita de obicei folosirea lui sed sau awk, ceea ce tinde sa fie cam anost si greu de retinut. De aceea pachetul ypserv al lui Peter Eriksson contine un Makefile (numit ypMakefile) care face toata acesta munca in locul dumneavoastra. Trebuie sa instalati acest fisier sub numele Makefile in directorul cu map-uri, apoi sa-l editati pentru a alege map-urile pe care doriti sa le distribuiti. Pe la inceputul fisierului se targetul all care contine toate serviciile pe care le poate oferi ypserv. In mod implicit, linia arata cam asa :

Daca de pilda nu aveti nevoie de map-urile ethers.byname si ethers.byaddr, pur si simplu stergeti ethers din acest rule. Pentru a testa configuratia probabil ca este suficienta pornirea a una sau doua map-uri, de exemplu services.*.

Dupa ce ati editat Makefile, ramaneti in directorul cu map-uri si tastati ``make''. Map-urile vor fi generate si instalate automat. Trebuie sa refaceti map-urile la fiecare modificare a fisierelor master, altfel schimbarile nu vor fi disponibile in retea.

In sectiunea urmatoare puteti afla cum se configureaza codul NIS pentru client. Daca setarile dumnevoastra nu merg, trebuie sa aflati mai intai daca cererile ajung sau nu la server. Daca la pornirea serverului specificati optiunea -D, acesta va tipari la consola mesaje referitoare toate cererile NIS primite si la rezultatele acestora. Aceste mesaje ar trebui sa va ajute sa aflati de unde provine problema. Serverul lui Tobias nu are aceasta optiune.