Setarea suprafetei de lucru

Setarea suprafetei de lucru

O caracteristica esentiala a sistemelor de operare de tip Windows este aceea ca permit modificarea aspectului suprafetei de lucru, cu scopul de a o face cat mai atractiva, si fara impact prea mare asupra productivitatii. Proprietatile curente ale suprafetei de lucru si schimbarea acestora se acceseaza prin intermediul comenzii Display / Properties, care poate fi activata apasand pe butonul din dreapta al mouse-ului, in orice punct de pe Desktop.

Proprietatile suprafetei de lucru sunt structurate pe urmatoarele categorii:

1. Componenta Settings (Figura 2.28):

Permite definirea valorii urmatorilor parametri:

rezolutia ecranului: se defineste ca fiind aria suprafetei de lucru, masurata in pixeli; cu cat este mai mare, cu atat mai multe obiecte sunt vizibile pe ecran, iar dimensiunea acestora se reduce. Rezolutia se exprima printr-o combinatie de doua valori, prima reprezentand numarul de pixeli vizibili pe orizontala, iar a doua, numarul de pixeli vizibili pe verticala. Optiunile standard pentru rezolutia ecranului (atunci cand atat monitorul, cat si placa video o permite) sunt:

o       unghi normal;

o       unghi larg;

o       unghi foarte larg;

o       numai pentru monitoare cu diagonala mare.

Rezolutia se modifica schimband valorile din zona "Display area", prin deplasarea indicatorului intr-o directie sau alta.

Figura 2.28. Display Properties / Settings

numarul de culori disponibile: stabileste cate culori pot apare pe ecran simultan, prin alegerea unei dintre paletele de culori predefinite, din campul cu eticheta "Color palette". Cea mai mica valoare este de 16 culori, iar cele mai performante sunt optiunile "High Color" (65.536 culori) si "True Color" (16.7 milioane de culori). Alegerea unor palete foarte extinse de culori incetineste insa viteza de lucru, nefiind utila decat in cazul prelucrarilor complexe de imagine - cand sunt necesare tranzitii fine de culoare, care contribuie la efectul realist al imaginilor.

marimea fontului: stabileste dimensiunea corpului de litera cu care vor fi afisate textele pe ecran - de exemplu, numele pictogramelor. La rezolutii mari ale ecranului, este bine sa folosim corpuri de litera mai mici (optiunea "Small fonts". Alegerea fonturilor se face folosind campul cu eticheta "Font size".

2. Componenta Background (Figura 2.29):

Permite modificarea aspectului ecranului de baza (Desktop), pe baza urmatorilor parametri:

Wallpaper: permite alegerea unei imagini (fotografie, desen) dintr-o lista de imagini predefinite, care insa poate fi extinsa si de utilizator, pentru a acoperi ecranul de baza. Folosind optiunile din caseta Display, putem stabili modul in care sa fie afisata imaginea aleasa pe ecran:

o       Center: imaginea este afisata in mijlocul ecranului, la dimensiunea ei originala;

o       Tile: in cazul in care dimensiunea imaginii este mai mica decat cea a ecranului, ea va fi multiplicata pentru a acoperi intreaga suprafata a ecranului;

o       Stretch: ofera posibilitatea de a deforma imaginea, pentru a acoperi intregul ecran - desi astfel se poate altera proportionalitatea si calitatea imaginii initiale.

Figura 2.29. Display Properties / Background

Pattern: permite alegerea unui model, creat prin repetarea unui grup simplu de puncte, care de asemeni poate infrumuseta aspectul ecranului de baza - va fi insa vizibil numai in cazul in care nu am ales o imagine care sa fie afisata, la componenta Wallpaper.

3. Componenta Appearance (Figura 2.30):

Permite modificarea schemei de culori implicite pe care o va folosi sistemul de operare pentru a afisa toate elementele cu care lucreaza. Schema implicita este "Windows standard", pe langa care mai exista o lista de scheme de culori gata definite, care pot fi selectate din lista cu eticheta "Scheme". Avantajul folosirii acestei optiuni este insa acela ca, pornind de la o schema predefinita, putem modifica absolut orice element al ei dorim, creand astfel propria schema pentru aspectul elementelor din sistemul de operare. De asemeni, se pot crea chiar si scheme de culori complet noi, care pot fi ulterior salvate si aplicate.

Figura 2.30. Display Properties / Appearance

4. Componenta Screen Saver (Figura 2.31):

Permite definirea si instalarea unui ecran de protectie (screen saver), pentru pauzele care survin pe parcursul lucrului la calculator. Initial, aceste ecrane de protectie erau necesare pentru a preveni "arderea" suprafetei fotosensibile a monitorului de catre caracterele afisate, daca acestea ramaneau prea mult timp afisate pe ecran (in timpul pauzelor). Actualmente, acest inconvenient generat de constructia monitoarelor a fost eliminat, dar ecranele de protectie raman utile, atat pentru amuzament, cat si pentru a asigura protectia datelor personale.

Principiul de functionare al unui astfel de ecran de protectie este urmatorul: atunci cand este instalat, sistemul de operare porneste un dispozitiv de temporizare, de fiecare data cand se apasa o tasta sau un buton al mouse-ului. Dupa trecerea unui interval de timp prestabilit de la ultima actiune de acest fel, sistemul de operare inlocuieste orice se gasea pe ecran cu o imagine caracteristica ecranului de protectie instalat, de obicei formata din niste obiecte in miscare. La urmatoarea actiune - apasarea unei taste sau a butonului mouse-ului - ecranul este automat dezactivat, si se restaureaza imaginea initiala, sau se cere introducerea unei parole pentru a se realiza acest lucru.

Figura 2.31. Display Properties / Screen Saver

Pentru definirea ecranului de protectie dorit, avem la dispozitie urmatorii parametri: