Arhitectura veche romaneasca

Arhitectura din lemn (sec. 11-14)

Bisericile de lemn, ce au la baza forma simpla a casei taranesti, cu care se inrudeste atat ca materiale si tehnici de constructive, cat si ca forme si decoratie, au fost foarte raspandite in spatiul exterior arcului carpatic in acesta perioada, pana la aparitia rhitecturii de zid, in sec. 14.

Plecand de la forma dreptunghiulara alungita, in cadrul careia sunt amenajate cele trei incaperi cerute de cultul greco-oriental, planul a capatat in decursul secolelor diverse infatisari. De la planul care se inscrie intr-un dreptunghi alungit, cu absida altarulu de forma poligonala (cu 2 pana la 7 laturi), la bisericile in care pronaosul (adestea cu o forma absidata) si naosul formeaza un corp comun dreptunghiular, caruia ii urmeaza sprea rasarit o incapere mai mica - absida altarului- cu o forma patrata, sau poligonala, cu 3 pana la 6 laturi. Exista de asemenea tipul bisericilor in care cele trei incaperi rituale sunt decrosate in scara de la apus spre rasarit, iar absida, cea mai mica incapere, este poligonala, cel al bisericilor, al caror plan are forma de cruce, unde naosul depaseste ca marime atat pronaosul, cat si absida altarului(ce poate avea forma patrata sau poligonala). Cat si cel al bisericilor cu plan in forma de trilob (amestecarea cu planul trilobat al bisericilor de zid).

In Tara Romaneasca bisericile de lemn sunt foarte simple, iar incaperea altarului, impropriu a o numi absida, este de obicei mai ingusta decat celelalte incaperi, si are forma poligonala. In exterior biserica are infatisarea unei case. In Moldova mjoritatea bisericilor conservate pana acuma sunt cel mai devreme de la sfarsitul sec. 19 si sunt, cel mai adesea, interpretari ale arhitecturii de zid, deci nu pot da o idee generala despre arhitectura lacaselor de cult din lemn din perioada sec. 11-14.

Arhitectura din zid

Cristalizarea formelor (sec. 14 - inceputul sec. 15)

Destul de puternica in Moldova, inraurirea artei occidentale s-a facut simtita, la inceput, si in Tara Romaneasca, mai putin in arhitectura civila si mai mult in arhitectura religioasa. Chiar in domeniul edificiilor de cult se observa ca Tara Romaneasca a fost mai refractara fata de formele romanic-goticului, dovada fiind foarte putinele resturi de monumente religioase apartinand aceste arhitecturi, gasite pe teritoriul ei.

Dintre acestea prima si poate singura biserica de rit greco-oriental, de factura occidentala - Baratia - ridicata in cadrul statului abea intemeiat al Tarii Romanesti, a fost o ctitorie probabil a lui Basarab I, ale carui fundatii au fost descoperite sub pardoseala undei bis din sec. 17, din Campulung. Din releveu reiese ca era o basilica cu 3 nave, adaptata necesitatilor cultului ortodox, unde absida altarului cuprindea inclusiv cele 2 anexe ale acestuia, proscomidia si diaconiconul.

La inceputurile statului feudal independent al Moldovei, arhitectura religioasa de zid e tributara Occidentului, cea mai veche cladire bisericeasca de zid fiind catedrala Sf. Nicolae din Radauti. Acesta este de asemenea tip bazilical cu 3 nave, adaptata cerintei cultului greco-oriental. Absida altarului este legata de naos prin intermediul undei incaperi dreptunghiulare, reminescenta a corului bisericii de rit romano-catolic. La exterior fatadele sunt tencuite, insa din tabloul votiv (perioada domniei lui Alexandru cel Bun), biserica este aratata cu ocnite sub streasina, lucru descoperit si in timpul unor lucrari de intretinere. Ocnitele, unele dintre elementele decorative specifice arhitecturii moldovenesti, este probabil sa fi fost preluate aici de la un monument de zid deja existent in momentul constructiei catedralei.

Din acest moment, paralel cu organizarea vietii religioase, se renunta la modelul preluat din arhitectura occidentala, model ce nu se potrivea intru totul cu ritul, adoptandu-se formele consacrate de ortodoxia bizantina.

In Tara Romaneasca, odata cu consolidarea domniei independente a lui Basarab I, acesta sau fiul sau Nicolae Alexandru au purces la organizarea institutiei Bisericii si la construirea unei noi biserici, cu mesteri adusi de la Constantinopol sau din Grecia.

Biserica domneasca Sf. Niculae este conceputa dupa modelul clasic constantinopolitan al bisericii tip cruce greaca inscrisa si are niste dimensiuni foarte generoase. Altarul este compus dint-o absida mare, centrala, incadrata de doua absidiole. Naosul cuprindea in interior 4 stalpi dispusi in plan pe o forma patrata, prin intermediul carora interiorul este impartit in trei nave: una mediana, mare, si doua laterale, mai inguste, prelungite fiecare catre rasarit cu cate o absida. Zidul de fatada , cu exceptia corniselor - formate din siruri suprapuse de caramizi, dispuse ca zimtii de fierastrau - nu prezinta nici un relief sau podoaba. Plastica decorativa a fatadelor se reduce astfel la o alternanta ritmata de material si de culoare: fasii cenusii de piatra bruta si benzi rosii compuse din cate trei siruri de caramizi aparente.

Paralel cu organizarea Bisericii si construirea catorva din cele mai reprezentative cladiri religioase a urmat, in ambele tari, reorganizarea manastirilor. Nu putem cunoaste formele arhitecturale initiale ale bisericilor acestor manastiri - disparute sau renovate - insa se pot schita cateva din trasaturile lor particulare. Comparand biserica de la Vodita (exista numai fundatiile), cea de la Tismana si cea de la Cozia, putem observa ca toate au plan trilobat, dar se diferentiaza prin forma variata a partilor componente sau prin efectele de plastica monumentala sau decorativa.

Biserica manastirii Tismana, si pe cat se pare si cea de la Vodita, avea in fata si pe laturi, continuat pana in dreptul absidelor, un pridvor larg. Comun acestor biserici este structura speciala a naosului, forma derivand din tipul de cruce graca inscrisa. Absidele laterale sunt incadrate de puncte intermediare de prijin ale arcelor - ce sustin la randu-le bolta - alipite zidurilor, amintind de cei 4 stalpi centrali. La exteriror, se poate observa faptul ca aceste biserici preiau caracteristicile arhitecturii sarbesti. Peste traditionala alternanta de fasii orizontale de caramida aparenta si zidarie de piatra, aici tencuita, care formeaza un fond, se detaseaza pe toata inaltimea peretilor, o serie de arcaturi. Pe zidurile drepte, picioarele acestor arcaturi sunt formate de catre un manunchi de profile - doua ciubuce semicilindrice, incadrate de trei pilastrii ingusti, de sectiune dreptunghiulara - iar pe abside din cate un ciubuc semicilindric, ca o caloneta angajata, care acuza muchile fetelor. In sens orizontal, fatadele sunt impartite in trei zone, prin intermediul a doua braie de piatra, compuse fiecare din catre doua ciubuce subtiri de sectiune dreptunghiulara. Plastica decorativa a acestor zone este diferita, compozitia ornamentatiei urmarind principiul imbogatirii gradate, de jos in sus. Zona inferioara, care cuprinde si soclul, incheiat cu un sir de pietre drepte, neprofilate, este foarte simpla, decorul ei reducandu-se la efectul coloristic pe care il produce paramentul insusi. Zona de mijloc cuprinde, ca elemente speciale de podoaba, ramele ferestrelor. Zona superioara se remarca prin sculptura cu care sunt impodobite arhivoltele arcadelor oarbe. In compozitia decorativa a fatadelor este de remarcat folosirea, alaturi de elementele sculptate, a unor ornamente de teracota.

Opere create de mesteri crescuti in scoli de influenta sarba si ramase in picioare pana azi, pot fi considerate biserica Hartiesti, biserica manastirii Cotmeana si biserica din schitului Bradet.

La Hartiesti este o interpretare a tipului de cruce greaca inscrisa, cu deosebire ca absida altarului, unica aici, este alipita direct de semicilindrul bratului dinspre rasarit al navei, iar pronaosul lipseste. Biserica manastirii Cotmeana, care denota combinarea a doua planuri - cel dreptunghiular, cu o absida la rasarit, si cel trilobat - schiteaza, in plan, forma simpla a unei cruci, ale carei brate sunt formate din trei abside semicirculare, spre interior, si poligonale, cu cate trei laturi, spre exterior. La exterior, partile componente ale monumentului sunt bine puse in evidenta prin invelitori separate si decoratiuni corespunzatoare si expresive. Fatadele, construite din caramida aparenta, sunt decorate de o serie de inguste si inalte arcaturi. Mutarea, la inceputul sec. 15, a curtii domnesti la Targoviste, a prilejuit inceperea constructiei monumentalei biserici ce avea sa devina mitropolia tarii, ce urma sa fie o interpretare locala, dar echilibrata, a bisericii Sf. Niculae din curtea de Arges.

Misionarilor catolici din Moldova zidesc, in orasele Baia si Siret, cateva biserici gotice, dintre care numa ce din Baia se mai pastreaza, in stadiu de ruina. Deducandu-i planul, se poate afirma ca aceasta era o cladire cu o singura nava, incheiata, spre rasarit cu o absida poligonala, iar spre apus cu un turn-clopotnita, facand parte din tipul curent al bisericilor gotice transilvanene din prima jumatate a sec 15. Se poate considera ca bisericile catolice din Baia si Siret au contribuit, in mod simtitor, in a face cunoscuta arhitectura gotica transilvaneana in Moldova, explicandu-se altfel siguranta cu care mesterii moldoveni ai vremurilor urmatoare si-au insusit o parte din vocabularul decorativ al arhitecturii gotice. Punandu-l in opera, dau nastere la sinteza originala reprezentata de arhitectura religioasa din timpul lui stefan cel Mare, in special, si arta moldoveneasca, in general.

Inflorirea(a doua jumatate a sec 15-primul sfert al sec 16)

Arhitectura moldoveneasca in vremea lui Stefan cel Mare si a urmasilor directi ai acestuia

Inflorirea social-economica a tarilor romane in aceasta perioada a dus cu ea o dezvoltare infloritoare a arhitcturii, in general, si a celei religioase, in particular. Numarul mare de biserici pastrate din aceasta perioada (24) permit o analiza in perfecta cunostinta de cauza a acestora. Plecand de la formula simpla a planurilor elaborate anteriori si de la cupola pe pandentivi, in perioada lui Stefan cel Mare se elaboreaza o arhitectura noua. Caracterul esential al monumenteleor din aceasta vreme consta in faptul ca zidaria de fatada este lasata totdeauna aparenta. Zidurile au adesea grosimi excesive, isa executia este foarte ingrijita. Lacasurile de cult din aceasta perioada se impart in trei categorii, diferentiate de formele de plan si sitemele de boltire. Prima categorie contine bisericile al caror plan si structura interpreteaza formele bisericii Sf. Niculae din Radauti. Un exemplu este biserica din Dolhestii Mari. Aici, absida altarului este de forma poligonala; atat in interior, cat si in exterior - caz rar pentru o biserica de rit greco-oriental, dar frecvent in arhitectura gotica - este acoperita cu o bolta formata dintr-o portiune de semicilindru si trei felii triunghiulare curbe. O alta biserica din aceasta perioada este cea din Balinesti, ce se incheie atat la rasarit, cat si la apus, cu cate o absida poligonala. Fatadele prezinta, printre altele, un important numar de elemente din piatra fatuita, bogat decorate cu sculpturi, cioplite dupa tehnica si formele particulare ale goticului transilvanean.

Mult mai numeroase sunt bisericile de plan trilobat care prelucreaza formele de plan si elementele structurale si plastice ale bisericii Sf. Treime din Siret. Primele 4 biserici construite - Patrauti, Milisauti, Sfantu Ilie langa Suceava si Voronet - prezinta coerent elementele caracteristice ce definesc tipul, faptul ca in aceasta categorie planul trilobat presupune o absida mare (incaperea altarului), inspre rasarit, si doua abside mai mici, laterale, ce ies, pe fatadele de nord si sud, in afara ziurilor naosului, pe care il si largesc. O trasatura particulara este configuratia deosebita a pronaosului. Acesta capata o dezvoltare - pe una din directii - fata de naos, o consecinta fiind, prin deplasarea la exterior a zidurilor pronaosului, disparitia celor doi contraforti, care incadrau spre apus absidele.

Exista si categoria bisericilor ce au ca plan un dreptunghi incheiat spre rasarit cu o singura absida, circulara in interior si poligonala in exterior. In exterior aspectul este unul simplu, de prisma dreapta acoperita cu o invelitoare in patru ape, curbata la rasarit - dupa forma absidei

Neinscriptibila in nici una din categoriile de mai sus este biserica manastirii Neamt, ce intruneste o sinteza a elementelor estentiale, caracteristice tipurilor elaborate anterior. Naosul reproduce cu fidelitate formele caracteristice tipului trilobat cu turla, asemanand izbitor cu naosul bisericii Sf Gheorghe din Harlau: aceeasi absida rasariteana alungita, aceeasi dispunere a contrafortilor si aceeasi solutie de intarire a zidurilor fatadelor laterala, in dreptul niselor proscomidiei si diaconiconului, cu un perete obturator, construit in chip de contrafort, alaturi de contrafortul adevarat.

In exterior se observa impartirea decoratiei in trei registre orizontale, soclu, registru de camp si cornisa (cu ocnite) si o tratare diferentiata a zonelor plane de cele curbe. Astfel, absidele sunt marcate prin firide alungite, terminate in arc de cerc. Aparte pentru perioada lui Stefan cel Mare este rolul deosebit de mare pe care il joaca in decoratie culorarea.

Inceputa in timpul domniei nu foarte infloritoare a lui Bogdan cel Orb, care a reusit sa o ridice pana la ferestre, noua mitropolie din Suceava a fost terminata in timpul lui Stefanita. In linii mari, aceasta este o replica a bisericii Inaltarii de la manastirea Neamt. In grosimea peretilor acestei cladiri apar, pe de-o parte si alta a absidelor laterale, cate o pereche de nise largi, boltite in semicilindru. La exterior tratarea fatadelor urmeaza de aproape, mai putin bogatia de materiale ceramice colorate, pe cea a modelului sau de la Neamt.

Arhitectura in Tara Romaneasca in timpul lui Radu cel mare si Neagoe Basarab

In Tara Romaneasca, la fel ca si in Moldova, se inregistreaza o stagnare in plan arhitectural in perioada urmasilor lui Mircea cel Batran. La inceputul celei de-a doua jumatati a sec.15, se constata totusi o reluare a lucrarilor de constructie, cel putin in domeniul arhitecturii religioase. In afara de ce reiese din studiul bisericii Sf. Vineri din Targoviste si catorva izvoare istorice, nu se pot deduce, foarte clar, trasaturile caracterictice si legaturile acestei arhitecturi cu ctitoriile domnesti de la Dealu si Arges, de la inceputul sec 16. Acestea doua din urma sunt doua prelucrari locale a tipului structural cristalizat in modelele de la Vodita si Cozia, putand fi considerate o sinteza a radierilor bizantine reflectate in arhitectura religioasa din Tara Romaneasca, dar si dovada unei influente armene si georgiene (aici intervenind legenda mesterului Manoli). Ambele biserici au planul naosului in trefla, ceea ce implica existenta absidelor altarului si a celor laterale, insa inovatia apare in alte aspecte, ce nu fac obiectul acestei lucrari.

Tot realizari ale lui Neagoe Basarab sunt refacerea si marirea vechii mitropolii din Targoviste (daramata sec. 19), cat si inceperea constructiei bisericii manastirii din Snagov, cele doua constructii fiind considerate a fi construite de aceiasi mesteri. La Snagov, partea dinspre rasarit, altarul, separata de naos printr-o tampla de zid cu trei usi, este foarte dezvoltat, fiind compus dintr-o absida principala centrala, precedata de un spatiu patrat (ca un cor), si din dou anexe adiacente - proscomidia si diaconiconul. Separate de incaperea altarului prin zidurile groase pe care se sprijina semicilindrul bratului rasaritean al crucii, prelungit pana in fata absidei, cele doua anexe ale altarului se prezinta ca doua incaperi distincte, asezate in prelungirea navelor laterale ale naosului, cu care comunica, terminate la randul lor cu cate o absida si suprainaltate cu cate o mica turla. La exterior, paramentul este in intregime realizat din caramida aparenta, fatadele fiind decorate cu doua serii suprapuse de arcaturi.

In ceea ce priveste plastica decorativa a fatadelor, in ultimele decenii ale sec. 16, putem distinge multe grupe de edificii. Primul se caracterizeaza prin fatade construite exclusiv din caramida aparenta (Stanesti-Lunca, Sf. Nicolae din Cobia), al doilea are paramentul compus din fasii orizontale de caramizi aparentealternate cu zone inguste tencuite(Curtea Veche), iar al treilea pastreaza dispozitia de fasii alternative de tencuiala si caramida aparenta, insa fatada este impartita de un puternic brau median(biserica Radu Voda). Ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, biserica Curtea Veche apartine din punct de vedere a tratarii fatadelor celui de-al doilea grup, insa deosebit la aceasta biserica este intrebuintarea in mod decorativ a contrafortului, element care, ca si ideea de a sublinia partea superioara a cladirii cu o friza de ocnite, a putut fi imprumutat din arhitectura Moldovei, de unde venise sotia ctitorului. Apogeul maiestriei decoratorilor din aceasta perioada se atinge in biserica manastirii Mihai Voda. Planul acestui monument este un trilob lung, avand absida altarului flancata cu doua incaperi dreptunghiulare, relativ spatioase, care, inaltate pana la cornisa intregului edificiu si incoronate cu cate un turnulet, dau partii dinspre rasarit a bisericii o infatisare cu totul deosebita de cea a monumentelor mai vechi. Plastica sa decorativa este de asemenea valoroasa, fatadele acestui edificiu sunt impartite de un brau median in doua registre.

Arhitectura moldoveneasca in vremea lui Petru Rares

In perioada acesta, se pastreaza in linii mari tipurile de plan, structuta, elevatia si tipul de decoratie mostenite din epoca lui Stefan cel Mare, aducandu-se de asemenea inovatii pe alte planuri.

Prima ctitorie a lui Petru Rares, Probota, se aseamana mult cu biserica Inaltarii din Piatra Neamt si pastreaza, in arhitectura sa exterioara, mai mult decat bisericile urmatoare, intreaga gama de firide si ocnite. In plus, soclul capata o importanta deosebita prin alipirea unei banci continue de piatra. Biserica manastirii Humor, ce infatiseza un plan trilobat, unde naosul si incaperea altarului amintesc de vechiul tip trilobat, in care turla este inlocuita de cupola, iar in ceea ce priveste tratarea fatadei, biserica de la Humor nu mai pastreaza decat firidele inalte de pe abside si un singur sir de ocnite. Moldovita este de o infatisare mult mai impresionanta decat Humorul, desi pleaca de la acelasi tip structural.

Prin biserica manastirii Sucevita, construita la sfarsitul secolului de fratii Movila, nu se aduc prea multe inovatii tipului de baza, insa se face simtita patrunderea influentelor arhitecturii muntenesti.

Traditie si inovatie (sec. 17-inceputul sec. 18)

Biserica manastirii Galata pune in evidenta schimbarile petrecute in arhitectura moldoveana, unde se observa imprumuturi din experienta arhitecturii muntenesti, sau formule decorative cu totul noi, atat de provenienta orientala, cat si occidentala (trecute prin sfera de influenta rusa si poloneza). Aici, dupa moda munteneasca, cele trei abside sunt luminate cu cate trei ferestre fiecare. In plastica decorativa exterioara se observa aplicarea principiului impartirii fatadelor in doua registre, decorate cu arcaturi inguste, in spirit muntenesc, insa dimensiunile si dispozitia arcaturilor de pe registrul superior amintesc totusi cele doua siruri de ocnite. Biserica manastirii Dragomirna aminteste de planul mitropoliei noi din Suceava, insa aduce noi elemente de decor arhitectural. Putem observa astfel niste nervuri impletite si sucite, cand spre dreapta, cand spre stanga, chiar si la pilastrii ce incadreaza absidele laterale. Aceste monumente au constituit un punct e plecare al orientarilor ce aveau sa determine caracterul dominant al operelor de arhitectura ale intregului sec. 17.

Apogeul creatiei arhitecturale a sec. 17 pot fi considerate bisericile Trei Ierarhi si cea a manastirii Golia. Trei Ierarhi este o prelucrare a tipului Galatei, iar elementele de decor sunt prelucrari ale tipului Dragomirnei. Caracterul aparte este dat este contrastul si armonia dintre formele arhitecturale bine precizate si proportinate si sculpturile marunte ce imbraca fatadele. Biserica manastirii Golia respecta, in ceea ce priveste impartirea interioara, cerintele programului traditional al unei biserici de manastire. In interior, linia zidurilor urmeaza forma unui dreptunghi alungit, largit in naos cu doua sanuri laterale si terminat in rasarit cu o absida; in exterior, zidurile sunt ingrosate in dreptul naosului, cuprinzand in masa lor, pe de-o parte scobiturile absidelor laterale, semicirculare si de raza foarte mica, pe de alta nisele speciale ale diaconiconului si proscomidiei. De asemenea, biserica prezinta o turla de dimensiuni reduse, pe absida altarului. In exterior, fatadele, construite din piatra fatuita,sunt decorate cu o ordonanta de pilastrii clasici cu baze si capiteluri corintice, grupati cate doi pe corpul principal si cate unul pe absida si exonartex. Intre acestia se deschid ferestre de forma inspirata din arhitectura italieneasca a vremii.

Amintesc si de cladirile de cult mici, grupate in doua categorii, in functie de pozitionarea turnului-clopotnita, si avand un plan trilobat sau pseudotrilobat - cu absidele laterale mai mici, ascunse spre exterior intr-un decros de zid ca un pilastru.

Arhitectura religioasa in Tara Romaneasca in vremea Matei Basarab si Constantin Brancoveanu

Croite pe baza aceluiasi program si cuprinzand acelasi numar de incaperi, cladirile prezinta particularitati ce la grupeaza in mai multe categorii categori. Biserici de plan dreptunghiular(Golesti, jud. Arges, Mironesti, jud.Giurgiu, bis Doamnei, Bucuresti) alungit sau cu plan trilobat, incheiate spre rasarit cu o absida si incoronate cu un turn-clopotnita ridicat asupra pronaosului, toate reprezinta interpretari mai mult sau mai putin fidele a formelor elaborate ins ecolul anterior. In ceea ce priveste tratarea fatadelor, acestea preiau principiul divizarii fatadelor in doua registre, separate prin mijlocirea unui brau median, principiu statornicit in a doua jumatate a sec. 16, care se va extinde, ca regula generala aplicabila tuturor tipurilor de monumente religioase, pana catre inceputul celei de-a doua jumatati a sec. 19. In cadru acestui principiu, modul in care sunt tratate fatadele variaza de la monument la monument. Cateodata ele sunt lasate netede. De cele mai multe ori, insa, fata zidului este ritmata cu ajutorul unei continue sucesiuni de panouri dreptunghiulare, sau cu partea superioara arcuita, polilobata sau chiar festonata, marginita fie de pilastri de sectiune dreptunghiulara, putini iesiti din linia zidului, fie de ciubuce semicirculare.

Barocul si unificarea formelor pamantene (sec. 18)

In Tara Romaneasca, planul noilor edificii ramane cel obisnuit, cel care caracterizeaza majoritatea bisericilor anterioare, un dreptunghi cu o singura absida spre rasarit sau un trilob cu pronaos usor supralargit, ambele tipuri cu clopotnita deasupra si pridvor pe coloane de zidarie sau piatra in fata. Decorul fatadelor evolueaza pe motivul arcadelor oarbe, in general polilobate, care decoreza numai registrul de jos, registrul superior, mai ingust, primind, fie o serie de panouri dreptunghiulare, in care sunt inscrise altele mai mici, incheiate cu arce eliptice, fie numai o serie de medalioane circulare sau ovale. Spre deosebire de Tara Romaneasca, Moldova primei jum al sec 18 nu exceleaza in domeniul arhitecturi, dand constructii nedurabile si influentate profund de arhitectura munteneasca, insa spre a doua jum se observa o reintoarcere de calitate spre forme pamantene.