arhitectura - context - peisaj

CITEVA ASPECTE

ALE PERSPECTIVEI ANTROPOLOGICE

IN ARHITECTURA

Note de curs

CUPRINS

I. Om - arhitectura - locuire

- despre om: dimensiuni, nevoi, mod de viata

- arhitectura: relatie om-natura-artefact

- locuirea

II. Cite ceva despre antropologie

-antropologia ca stiinta

- de ce antropologie in arhitectura

III. Arhitectura vernaculara vs. arhitectura culta

- definitii

- diferente de principiu

- societatea moderna si vernacularul modern

IV. Forma in arhitectura vernaculara

- critica teoriilor deterministe privitoare la forma

- teoria posibilista privind alegerea formei

- factori de persistenta si schimbare in natura umana

V. Vernacularul pentru arhitectura culta

- origine a arhitecturii culte

- sursa de inspiratie pentru arhitectura culta

- strategii contemporane de conlucrare

- lectia morala a arhitecturii vernaculare

- avertismentele antropologiei

- specificitatile locale in fata globalizarii

I. OM - ARHITECTURA - LOCUIRE

A. Despre om

1. O posibila interpretare:

Ipostaze ale omului:

- ca fiinta biologica

- ca fiinta sociala

- ca fiinta simbolizatoare (Ernst Cassierer - Eseu despre om), care modeleaza/filtreaza specific ipostazele anterioare, care nu sint neaparat specific umane.

Omul ca ansamblu de nevoi rezultate din aceste ipostaze:

- nevoile umane nu sint niciodata simple, strict pragmatice (derivate numai din conditia biologica sau sociala), pentru ca intervine permanent ipostaza simbolizatoare, care le aduce dimensiuni care depasesc pragmatismul strict.

- dinamica nevoilor si complexitatea lor crescatoare.

2. Alta interpretare (dupa Titus Mocanu - Morfologia artei moderne)

Planurile de existenta umana

- instinctul biologic de supravietuire

- instinctul vital de conservare si propasire economica

- spiritualitatea.

Formele de cultura si de civilizatie ca manifestari ale relatiei omului cu lumea

- dihotomia clasica cultura-civilizatie:

- cultura = ansamblul faptelor spirituale care dobindesc valoare in timp (arta+filozofia+stiinta)

- civilizatie = nivel de dezvoltatre materiala a unei societati

- perspectiva antropologica integratoare:

- cultura = ansamblu complex care cuprinde datele cunoasterii, arta, principiile morale, dreptul, obiceiuri si oricare iscusinte si deprinderi dobindite de om ca membru al societatii

- civilizatie = nivel de dezvoltare materiala si spirituala a unei societati

(arhitectura ca act de cultura si de civilizatie)

3. Modul de viata si aspectele sale socio-culturale

- Mod de viata = totalitatea aspectelor culturale, materiale, spirituale, sociale care caracterizeaza un grup uman inchegat (comunitate, societate, popor)

- Factorii socio-culturali = comportamente si atitudini colective care se raporteaza la anumite modele culturale = totalitatea obiceiurilor, credintelor, conventiilor care intra in "personalitatea de baza" (ceea ce defineste un individ in cadrul matricei culturale a unei colectivitati). Ceea ce inseamna ca acesti factori joaca un rol hotaritor in cum se conformeaza toate aspectele care caracterizeaza modul de viata.

B. Arhitectura: om - natura - artefact

1. Omul isi modeleaza un cadru de viata care sa corespunda modului sau de viata specific, intervenind asupra mediului natural cu ajutorul productiilor sale artificiale (artefacte). Producerea acestor artefacte inseamna anumite comportamente si atitudini constructive; de aceea factorii socio-culturali dau o cheie pentru intelegerea acestei activitati modelatoare (creatoare de forma).

- Cadrul de existenta umana, ca parte a existentei umane, cuprinde totalitatea celor naturale si celor create de om (artefacte)

- Ambientul se refera, in general, la acea parte a cadrului de existenta caruia omul ii acorda valoare (adica acea parte pe care omul o introduce in cimpul sau de semnificatii).

- Habitatul este o notiune imprumutata din biologie, unde se refera la totalitatea conditiilor geografice, climatice, biologice in care traieste o anumita specie. A fost imprumutata in arhitectura cu aceleasi conotatii de totalitate a conditiilor in care traieste si se dezvolta omul, ceea ce aduce semnificatii noi in abordarea chestiunilor legate de proiectare.

2. Arhitectura:

- Definirea in sens larg a arhitecturii: permanenta modelare si remodelare a mediului construit in scopul satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale individului si grupurilor umane, in interactiunea om-mediu natural.

- Arhitectura = act de cultura si de civilizatie

3. Atitudini fata de natura in aceasta activitate de remodelare: o clasificare bazata pe natura simbolica a omului cu mediul sau.

- religioasa si cosmologica

- simbiotica

- utilitara

Aceasta clasificare, desi simplificatoare intr-o oarecare masura, este utila pentru lamurirea relatiei om-natura studiata in termeni de Mine-Tine si Mine-Acesta si care, dupa anumiti autori, ia istoric aceste trei forme: (1) religioasa si cosmologica; (2) simbiotica; (3) utilitara. In primele doua cazuri, natura si peisajul sint un Tu, iar relatia este personala, se lucreaza impreuna cu natura/situl; pe cind in al treilea, natura este un Acesta, un obiect asupra caruia se lucreaza, eventual o sursa de exploatat. Acest al treile tip de atitudine inseamna o modificare fundamentala a relatiei, indiferent cind apre ea. De altfel, chestiunea cronologica este controversata: unii sugereaza ca schimbarea este post-carteziana, asa cum altii considera ca toate cele trei atitudini au coexistat in culturile evoluate inca de la inceput.

Aceste atitudini foarte generale sint depistabile in arhitectura, atit in ceea ce numim traditia vernaculara (rurala si urbana), cit si in "marea" traditie culta (cea in care exista un proiect facut de un specialist in conformitate cu un corpus de cunostinte specific, elaborat teoretic, fiind astfel produsul unei sub-culturi de elita). Studiile (asa disparate cum sint ele) facute pe societati traditionale, in care spatiul construit este produsul traditiei vernaculare, ne arata ca, in covirsitoare majoritate, aceste societati construiesc in asa fel incit asezarea si casa intra cu situl/teritoriul/natura intr-o relatie de dialog sau de simbioza, de lucru impreuna si ca modul in care omul isi face casa/asezarea intr-un loc tine in mai mare masura de intelegerea sitului in sens spiritual, simbolic, decit de orice alte chestiuni functional-obiective (care nu inseamna ca sint neglijate). Tipul acesta de relatie nu duce la violentarea naturii/teritoriului, iar cei doi termeni ai binomului, construitul si teritoriul, se potenteaza reciproc. Pina la revolutia industriala, si edificarea din admistratia traditiei culte pare sa se gaseasca, "grosso modo", intr-o relatie comparabila. Nu acelasi lucru se poate spune despre ceea ce s-a intimplat dupa revolutia industriala si, mai ales, in perioada contemporana: edificarea marturiseste despre o cu totul altfel de ampriza asupra teritoriului, care a bulversat in totalitate comportamentele constructive traditionale si obisnuintele vizuale legate de ele: disparitia delimitarii dintre oras si teritoriu, in paralel cu extinderea nemarginita a urbanului, exploatarea fara stavila a multor resurse, incapacitatea agriculturii de a mai administra teritoriul (si, odata cu aceasta, disparitia unui limbaj formal caracteristic), consumul naturii prin turism, invadarea teritoriului cu retelele de circulatie (cu forma si signalectica lor abstracta) sint numai citeva semne ale unei atitudini utilitare duse spre dimensiunea sa extrema, de cucerire, supunere a teritoriului. Iar rezultatele acestei atitudini au aparut in multe cazuri ca dezastruoase si, cu necesitate, de revizuit.

(Din ZAHARIADE, AM, Vechi "inscrieri" in scrieri:

teritoriu si arhitectura, sub tipar)

4. In chip de concluzie partiala:

Viata omului consta in mai mult decit o serie de nevoi strict functionale: dimensiunile psihologice si metafizice ale existentei umane sint parte integranta a capacitatii fiecaruia de a se simti bine. Antropologia se ocupa de aceste dimensiuni culturale, ca si de cei mai banali constituenti ai existentei. De aceea este importanta pentru teoria si practica de azi.

(Din MELHUISH, Claire, Why Anthropology?,

in AD-vol. 66, 11-12/dec-nov 1996)

D. Locuirea ca fenomen de viata umana si scop al arhitecturii

1. Definitii generale:

- situare umana, relativ stabila, intr-un mediu natural si amenajat, destinat satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale individului si societatilor umane (dupa AM. Zahariade, Elemente de fundamentare a conceptului de habitat)

- conditionarea unui loc (spatiu, teritoriu - prin extindere) prin ocuparea, folosirea, amenajarea lui de catre o colectivitate (in extremis - de catre om), in concordanta cu modul de viata, dezvoltarea socio-economica, organizarea politica a acesteia, si intr-un anumit raport cu mediul natural, in contextul unui continuu proces de interventie asupra spatiului (dupa A. Sandu, Termeni de arhitectura si urbanism).

2. Dimensiunile locuirii sint clarificabile din multiple perspective de abordare:

ca situare regionala in anumite conditii de mediu natural si amenajat:

- persp. ecologica

- persp. economica

- persp. socio-culturala

- persp. geografica

ca fapt si fenomen social si ca stare psihica individuala:

- presp. sociologica

- persp. socio-psihologica

- persp. psihologica

ca mod de organizare a asezarilor umane si ca ansambluri de populatii structurate dupa anumite criterii:

- persp. demografica

- persp. antropologica

- persp. geografiei umane

ca traire umana si situare existentiala in lume:

- persp. filozofica -> de ex., perspectiva fenomenologica (detalii privind sensul si necesitatea acestei abordari, textele fondatoare - Martin Heidegger, conceptul de loc, abordari fenomenologice in teoria arhitecturii se vor dezvolta la seminarii).

Alte perspective filozofice vor fi studiate in cursul de Perspective Teoretice in Arhitectura (2), in anul III.

- persp. estetica si semiotica

- persp. perceptiei urbanei, etc., care vor fi studiate la alte cursuri pe parcursul facultatii.

Perspectiva arhitectural urbanistica: face integrarea tuturor acestor perspective, care fiecare aduc dimensiuni ale fenomenului din propria arie disciplinara, pentru ca aceasta este cea care, in final, da forma habitatului uman => o imbogatire a actului de edificare.

(O detaliere a acestor perspective se poate gasi in AM. Zahariade, Elemente de fundamentare a conceptului de habitat, la biblioteca.)

I. CITE CEVA DESPRE ANTROPOLOGIE

A. Antropologia ca stiinta

Antropologia (stiinta sau descriere a omului) este un cimp disciplinar relativ nou - cu metode proprii de cercetare - care, la inceput, a studiat caracterele anatomice, fizionomice si biologice ale omului considerat in seria animala.

Actual, intelegem prin antropologie ansamblul stiintelor care studiaza omul. Fiind foarte legata de observatia de teren, pentru care si-a dezvoltat propriile metode de investigare, antropologia se prezinta mai degraba ca un ansamblu/colectie de studii, de teorii partiale, in curs, care studiaza omul si diferitele comunitati umane, si pun in lumina caracteristice distinctive ale productiilor si comportamentelor culturale si sociale ale acestora.

Antropologia culturala studiaza institutiile si tehnicile dezvoltate in diversele societati/comunitati: Antropologia cauta () sa elaboreze stiinta sociala a "observatului" (Levi-Strauss).

Cimpul ei de studiu, foarte pragmatic, se suprapune astfel, cel putin partial, peste etnologie (rurala sau urbana), peste geografia culturala, etc.

B. De ce antropologie in arhitectura

Arhitectii (ca si alti profesionisti contemporani) cauta mereu evidente directe, stiintifice si dispretuiesc sursele literare (.) Ei se reclama ca fiind "obiectivi" fata de material si fabricatie, fata de satisfacerea nevoilor umane, si "stiintifici". (.) Ei au aflat relativ recent mai multe despre natura mitului, felul in care formele narative influenteaza gindirea si comportamentul nostru, ba chisr si dorintele noastre. Natura si felul nostru de a fi este reprezentat adesea mai cu acuratete prin romane si poeme care au cistigat simpatia populara peste generatii, decit prin afirmatii brute, obtinute prin chestionare sociologice.(.) Pentru arhitectura, antropologia poate sa furnizeze lectii corective despre umanitatea esentiala a artefactlui, urgenta narativului si puterea de neevitat a mitului.

(Din RYKWERT, Joseph, Architecture & Anthropology,

in AD-vol. 66, 11-12/dec-nov 1996)

A aparut ca o necesitate fata de esecul social si ambiental al arhitecturii moderne, fata de incapacitatea ei de a raspunde necesitatilor reale ale oamenilor. Aceasta s-a tradus si intr-o criza de credibilitate a arhitecturii. De aici, obligativitatea gasirii altor modalitati de intelegere a sensului relatiei omului cu lumea si o reorientare a proiectarii de arhitectura, pentru care antropologia poate da indicatii (cel putin partiale) prin: intelegerea altor culturi si sisteme de valori si a felului in care ele functioneaza si prin recunoasterea etnocentricitatii proprii si a limitelor propriei culturi.

Perspectiva antropologica a contribuit astfel la relativizarea pretentiei universale a conceptiilor Miscarii Moderne si la ancorarea proiectarii de realitatea umana diferentiata pe care arhitectii o ignorau, si pe care aceasta perspectiva incearca sa o puna in lumina prin studii locale.

In introducerea perspectivei antropologice in arhitectura, un rol deosebit l-au jucat, prin anii 1960, scoala structuralista olandeza (arhitectul Aldo van Eyck), structuralismul francez (Claude Levi-Strauss), studiile tipologice italiene etc.

Cartea lui E.T.Hall Dimensiunea ascunsa (recomandata in bibliografie), aparuta in 1966, a reprezentat un moment foarte important in "punerea in criza" a principiilor cu pretentie universala ale arhitecturii functionaliste (Carta de la Atena), pledind pentru - si demonstrind prin cercetari - integrarea in productia spatiului a doua dimensiuni ignorate in gindirea urbanistica pina atunci:

- integrarea conduitelor spatiale umane in comportamentul animal (raportarea la etologia animala), de unde conceptele de teritorialitate, distanta critica, stress, etc.;

- rolul culturii (respectiv al diferentelor culturale) in constructia spatiului si in modul de organizare si folosire a lui.

De atunci, influenta "stiintei despre om" asupra cercetarilor teoretice privind arhitectura si urbanismul s-au dezvoltat in trei directii principale:

Punerea la punct a problemelor tinind de orientare, de definire a teritoriului spatial necesar individului si comunitatii si, mai general, a raportului omului cu ambientul, confruntindu-l si cu comportamentul animalelor (antropologia comparata, ecologia, arhitectura zoologica)

Evidentierea constantelor asezarii umane prin confruntarea spatiului cu variabilele proprii fiecarei culturi (antropologia culturala, etnologia, in conexiune cu psihologia, Gestalttheorie, etc.)

Verificarea statistica si ordonarea istorica si teoretica ale necesitatilor sociale si simbolice ale individului, familiei si comunitatii).

Toate aceste diverse abordari teoretice cu aplicatii in intelegerea arhitecturii si in abordarea proiectului de arhitectura, converg spre recuperarea "valorilor" umane legate de productia si utilizarea spatiilor.

In continuare, vom studia mai in detaliu numai citeva aspecte care tin de aceasta perspectiva (una dintre perspectivele care au fertilizat gindirea arhitecturala mai ales in ultimii treizeci de ani si o ajuta sa depaseasca aspectele pur formale si functionale) si de ceea ce ne aduce ea nou ca modalitate de intelegere a arhitecturii si de argumentare pentru proiectarea cadrului construit.

III. ARHITECTURA VERNACULARA vs. ARHITECTURA CULTA

A. Definitie

1. Arhitectura vernaculara:

= arhitectura fara arhitect, fara proiect desenat, facuta direct de utilizatori, eventual cu mina de lucru specializata => transpunerea directa a modului de viata;

= arhitectura populara (rurala si urbana)

2. Cuprinde (terminologia dupa A. Rapoport):

- arhitectura primitiva = arhitectura societatilor primitive (de obicei anterioare scrisului)

- arhitectura indigena, rurala si urbana = arhitectura societatilor urbane si rurale in care poate interveni in constructie o mina de lucru specializata (dar nu si proiect facut de arhitect).

B. Diferente dintre arhitectura vernaculara si cea culta

1. Alegerea formei

a.v.

- forma admisa este prescrisa prin traditie => exprima sistemul de valori colective ale tipului de societate.

- traditia = transmisia orala a normelor, comportamentelor, atitudinilor corespunzatoare sistemului de valori ale colectivitatii respective si a tot ce presupune acumularea productiilor si institutiilor colectivitatii respective.   

a.c.

- forma este inventia unei "subculturi" (in sens de sub-parte a unei culturi, nu in sens peiorativ) profesionale => exprima valorile acestei culturi "de elita".

2. Transmisia formei

a.v.

- prin transmisie orala, face parte din educatie inca de la nastere, din procesul de socializare a individului (enculturatie); uneori (cazul vernacularului indigen) se face si prin imprumuturi/schimburi culturale (aculturatie)

- traditia = acord comun => are valoare de lege = autoritate colectiva

- procedeaza prin modele formale (forme prescrise) = forme admise care se preiau si/sau se ajusteaza => variatiuni

- societati foarte traditionaliste => forma prescrisa de traditie e foarte rezistente (inovatia nu este o valoare pozitiva)

- fara pretentii estetice si teoretice (intentiile artistice nu sint conceptualizate, uneori nu exista nici vocabular tehnic)

a.c.

- si aici exista o traditie, dar este scrisa, teoretizata si transmisa prin diferite forme de invatamint

- se transmite si prin schimburi culturale (aculturatie)

este constient orientata catre scopul de a produce o impresie (de dominare asupra maselor, sau de placere estetica, de suscitare a respectului grupurilor rafinate, de elita, etc.) si teoretizata ca atare

- procedeaza prin modele teoretice si formale = modele arhitecturale= " ansamblu de cunostiinte de breasla care mediaza exprimarea prin forme a necesitatilor sociale, economice, politice ale momentului (dupa Castex & Pannerai)

- caracterizata prin dinamism formal si inventivitate

3. Forma in utilizare

a.v.

- raspunde totdeauna modului de viata specific al societatii si valorilor acesteia

a.c.

- intre utilizatori si forma interpunindu-se sistemul de valori ale subculturii de specialitate, poate aparea o discrepanta intre forma creata si valorile si modul de viata al utilizatorilor criza (ex. orasul Cartei de la Atena = urbanismul liber)

C. Societatea moderna si vernacularul modern

1. Cind traditia vernaculara dispare

cauzele disparitiei:

- accentuarea specializarii si diferentierii societatii

- tipuri de constructii in numar si complexitate foarte mare

- pierderea sistemului de valori comun si cresterea individualismului

rezultate:

- inlocuirea regulii acceptate a traditiei prin controlul institutionalizat (coduri, regulamente, legislatie)

- ordinii morale i se substituie ordinea tehnica

- cultura originalitatii

- habitatul in criza

2. Exista un vernacularul modern?

cultura de masa

75 % din constructia de locuinte in lume = vernaculara

- reglarea pietii cu ajutorul vernacularului limbajul vernacular al tipurilor

- soft architecture

IV. FORMA IN ARHITECTURA VERNACULARA

dupa Amos Rapoport, House, Form and Culture

(Une anthropologie de la maison)

(a se citi extrasele bibliografice, la curs nu se vor discuta decit anumite aspecte)

A. Critica teoriilor deterministe privind forma in arhitectura

1. Clima si nevoia de adapost

a. Enuntul determinist

b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere

Desi in general exista o adaptare climatica, se poate demonstra ca alegerea formei nu este conditionata numai de clima, iar acelorasi conditii climatice li se poate raspunde prin forme foarte diferite.

2. Materialele, constructia, tehnologia

a. Enuntul determinist

b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere

Omul nu face neaparat ceva pentru ca stie sa-l faca, iar aceleasi materiale pot da nastere la forme foarte diferite.

3. Situl

a. Enuntul determinist

b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere

Situri diferite dau nastere la forme asemanatoare, iar situri similare la forme diferite intelegerea sitului in sens spiritual face ca efectele produse de sit sa fie mai ales de ordin cultural (se va relua la perspectiva contextualista).

4. Economia

a. Enuntul determinist

b. Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere

Se poate demonstra ca in societatile de penurie factorii economici nu sint dominanti, ci invers chiar.

5. Religia

a. Enuntul determinist

b.Exemple care contrazic determinarea formei din acest punct de vedere

Se poate demonstra ca alegerea formei este acompaniata de o alegere de simboluri, dar ofera mai degraba o gama de posibilitati si este chiar mai putin determinista decit explicatiile materialiste date formei.

6. Concluzii

Explicatia determinista a formei = insuficienta.

In interactiunea dintre om (cu toate determinarile sale) si mediu (cu toate determinarile acestuia), producerea formei implica totdeauna o alegere, conforma cu sistemul de valori, tabu-urilor, obisnuintelor, cailor traditionale ale culturii, matricii culturale.

Omul a fost un animal creator de simboluri inainte sa fie un animal creator de unelte a devenit un specialist al mitului, religiei, riturilor, inainte de a deveni un specialist al aspectelor materiale ale culturii (Mumford, Lewis: Arts & Techniques)

B. Teoria posibilista privind alegerea formei

1. Continutul formularii posibiliste

a. Forma = rezultat al unei alegeri in cadrul interactiunii om-mediu

- mediul ofera posibilitati

- omul alege

b. Alegerea este influentata de:

- factori primari = un filtru de natura socio-culturala

- factori modificatori cu diferite grade de constringere:

- in societatile traditionale: nevoile rezultate din natura umana, situl, clima, tehnicile si materiile prime limitate, lipsa surplusului economic, forta traditiei

- in societatile moderne:

- unele din cele anterioare dispar sau sint compensate de dezvoltarea tehnologica,

- se adauga: densitatea si numarul mare, institutionalizarea controlului prin coduri, regulamente, legi, organismele de planificare, zoning-ul, exigentele financiare ale bancilor, societatilor de imprumut, companiilor de asigurare, etc.

Oricite constringeri ar exista, exista totdeauna si o posibilitate de alegere

c. Locuinta si asezarea

= mijloace concrete pentru perpetuarea modului de viata.

= expresia manifesta a importantei acordate diferitelor aspecte de viata si a diferitelor moduri de a percepe realitatea.

= traduce aspiratia unui grup la un ambient ideal (de natura simbolica).

Valoarea simbolica este importanta pentru ca simbolul permite unei culturi sa-si concretizeze ideile si sentimentele.

2. Factorii socio-culturali

a. Definitie:

= comportamente si atitudini colective care se raporteaza la anumite modele culturale

= (dupa Redfield) = ansamblul de concepte de:

- cultura (ansamblu de idei, institutii, activitati avind forta de conventie in societate)

- etos (fizionomia morala caracteristica a unui popor/grup)

- conceptia despre lume (maniera caracteristica in care un popor/grup vede lumea)

- caracterul "national" (tipul de personalitate de baza care apare in general intr-o societate) -> e de discutat in contextul actual, care pune in evidenta multiculturalitatea in interiorul "nationalului", daca acest concept nu e depasit, daca nu e vorba mai degraba de un caracter regional (a se vedea bibliografia).

b. Exemplificare pentru modul in care religia - ca factor socio-cultural - poate influenta alegerea formei

- imaginea cosmica asupra lumii reflectata

- la nivelul cel mai general al societatii - orasul ca imago mundi

- in orientarea rituala a caselor

- atitudini simbolice in interiorul casei

- zoning determinat religios, etc.

Pentru a intelege casele/asezarea, adica alegerea formei arhitecturale trebuie intelese esenta, semnificatiile, valorile profunde ale unei culturi.

3. Forma nu raspunde direct aspectelor/nevoilor concrete ci le filtreaza/interpreteaza conform matricei culturale specifice

a. Diversele nevoi fundamentale (respiratie, hrana, odihna, confort, cistig al existentei, igiena, etc.)

b. Structura familiei

c. Rolul femeii

d. Intimitatea

- in interior

- in raport cu exteriorul relatia casa-strada

e. Teritorialitatea

- separatia domeniilor

- public

- privat

- importanta pragului

f. Relatiile sociale

- nevoia de intilnire

- locul de intilnire

- orientarea

g. Relatia casa-asezare:

- schematizarea a doua pozitii/traditii limita:

g.1.- aglomerarea este privita ca totalitate a cadrului de viata in care locuinta reprezinta numai o parte mai concentrata si mai privata

- specifica grosso-modo culturilor de factura europeana

- in acest caz, tranzitia public-privat este foarte

importanta

g.2.- locuinta este totalitatea cadrului de viata, iar aglomerarea este vazuta numai ca un tesut conectiv.

- discutii pe marginea acestui aspect in cultura urbanistica moderna vs. traditia vernaculara europeana

C. Factori de persistenta si schimbare in natura omului si a institutiilor sale in raport cu alegerea formei

Teoria posibilista si primatul factorilor socio-culturali, care iau forme istorice schimbatoare, conduc aparent la un relativism exagerat.

Exista totusi argumente care duc la ideea de persistenta a anumitor forme de comportament si de mod de viata:

- faptul ca ca diferite forme isi pastreaza valabilitatea mult dupa ce cultura care le-a dat nastere a disparut,

- locuinte sau aglomerari sint inca utilizabile chiar daca semnificatia acordata formelor s-a schimbat.

1. Natura biologica a omului = factor de persistenta anumite nevoi sint permanente, chiar daca sint interpretate diferit in diverse culturi

2. Natura duala a perceptiei si a comportamentului:

= innascute constante

= culturale schimbatoare

3. Cercetarile antropologice arata ca:

- nevoile biologice fundamentale,

- nevoia de stimulare si satisfactie senzoriala,

- nevoia psihologica de securitate,

- nevoia de comunicare,

- impulsurile religioase si rituale,

- tendinta de creare a simbolurilor,

- nevoia de identitate,

- instinctul teritorial si nevoia de intimitate

sint:

permanente si esentiale grad mare de constringere

formele pe care le iau sint culturale schimbatoare

De aici: natura simbolica a relatiei omului cu mediul sau de viata.

V. VERNACULARUL PENTRU ARHITECTURA CULTA

1. Vernacularul ca origine a arhitecturii culte

- sursa pentru a.c. (Gheorghe Curinschi-Vorona, Arhitectura comparata)

- mostenire ornamentala transfigurata

2. Vernacularul ca sursa de inspiratie pentru arhitectura culta

- optiuni individuale

- cautarile nationale "programatice" in arhitectura

- limite si pericole

- exemple

- discutie despre arhitectura neo-romaneasca si despre "specificul national"

- regional si universal

- regionalismul critic

- cercetarea antropologica ca fundament al proiectului

3. Strategii de conlucrare dintre arhitectura culta si vernacular azi:

- forme "dirijate" de vernacular:

- participarea

- community architecture

- dezvoltarea durabila / abordarea ecologica

Lectia morala si deontologica a vernacularului

1. Avertismentele antropologiei

- tarile in curs de dezvoltare

- aculturatia

- pericolul importului de modele

- tarile dezvoltate

- neglijarea microdimensiunilor

- orasul ca patchwork

2. Specificitatile locale "amenintate" de globalizare, un subiect deschis

De citit:

1. Rapoport, Amos, extras din Une anthropologie de la maison (exista si versiunea engleza)
2. Drogeanu, Paul, Cartierul, vedeta a etnologiei urbane
3. Mihailescu, Vintila & echipa, Blocul intre loc si locuire
4. Zahariade, AM, Extras din cursul de Introducere in arhitectura contemporana, anul I
5. Plesu, Andrei, Rigorile ideii nationale si legitimitatea universalului
6. Vargas Llosa, Mario, Culture of Liberty
7. Frampton, Kenneth, Regionalismul critic (facultativ; se va discuta in semestrul urmator la cursul de Introducere in discursul contemporan de arhitectura)
8. ARHITEXT, nr. 12/2001

Dintre cartile recomandate:

1. Hall, Edward T., La Dimension cachee