selecteazaAfaceri | -- Agricultura | -- Asigurari | -- Comert | -- Confectii | -- Contabilitate | -- Contracte | -- Economie | -- Transporturi | -- Turism | -- ZootehnieCalculatoare | -- Access | -- Adobe photoshop | -- Algoritmi | -- Autocad | -- Baze de date | -- C | -- C sharp | -- Calculatoare | -- Corel draw | -- Dot net | -- Excel | -- Fox pro | -- Frontpage | -- Hardware | -- Html | -- Internet | -- Java | -- Linux | -- Matlab | -- Ms dos | -- Pascal | -- Php | -- Power point | -- Retele calculatoare | -- Sql | -- Tutorials | -- Webdesign | -- Windows | -- Word | -- XmlCasa masina | -- Arhitectura | -- Auto | -- Casa gradina | -- Constructii | -- Instalatii | -- Pomicultura | -- SilviculturaDidactica pedagogie | -- GradinitaDiverse | -- Animale | -- Arta cultura | -- Divertisment | -- Film | -- Jurnalism | -- Muzica | -- Pescuit | -- Pictura | -- VersuriEducatie | -- Astronomie | -- Biofizica | -- Biologie | -- Botanica | -- Carti | -- Chimie | -- Copii | -- Educatie civica | -- Fabule ghicitori | -- Fizica | -- Gramatica | -- Joc | -- Literatura romana | -- Logica | -- Matematica | -- Poezii | -- Psihologie psihiatrie | -- SociologieFinante | -- StatisticaGeografie | -- Demografie | -- Ecologie mediu | -- Geologie | -- Hidrologie | -- MeteorologieIstorie & politica | -- Arheologie | -- Istorie | -- Personalitati | -- Stiinte politiceLegislatie | -- Administratie | -- DreptManagement | -- Comunicare | -- Marketing | -- Protectia muncii | -- Resurse umaneSanatate | -- Alimentatie nutritie | -- Asistenta sociala | -- Cosmetica frumusete | -- Logopedie | -- Retete culinare | -- SportTehnologie | -- Aeronautica | -- Comunicatii | -- Electronica electricitate | -- Merceologie | -- Tehnica mecanica

Login    Register

Home Documente Upload Resurse Alte limbi Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie

Totodata constructorul atragea atentia asupra faptului ca structura era gandita astfel incat descarcarea eforturilor din bolti sa fie concentrata in puncte - respectiv bazele stalpilor - situatie care la randul ei putea provoca tasari inegale care ar fi condus la producerea de fisuri in special in zonele spatiilor ample (sala restaurantului sau sala de festivitati), periclitand astfel siguranta intregului edificiu. De asemenea un factor important care trebuia luat in seama in conditiile amintite anterior era acela care privea materialele si modul de punere in opera al acestora in cazul fundatiilor. Acestea urmau sa fie realizate din zidarie de caramida cu mortar de var, intr-un mediu umed care impiedica uscarea rapida si astfel intarzia consolidarea structurii pe acest palier. In aceste conditii constructorul va propune realizarea fundatiilor din beton sau din caramida cu "ciment roman"[63], in aceasta din urma situatie sustinand latirea talpii pentru marirea zonei de descarcare. In acelasi timp, date fiind constatarile privind umiditatea din sol, precum si cota ridicata la care se gasea panza freatica, antreprenorul "Fratii Grnwald si Schiffer" gasea ca indispensabila izolarea (prin "placi hidroizolante") a nivelului subsolului de constructia supraterana[64]. Propunerea va fi acceptata de comisia tehnica, precum si de autorii propiectului , faza care a urmat fiind rediscutarea sumelor de bani, modificate prin renuntarea la solutiile propuse initial prin proiect. In ceea ce priveste hidroizolatia verticala, aceasta este considerata de catre arhitecti ca fiind nenecesara. Acestia propun doar asigurarea zonei de subsol corespunzatoare bucatariei, in rest o astfel de masura fiind considerata optionala .

Tot acum se va pune si problema refolosirii caramizii rezultate din demolarea vechiului tribunal. Aceasta se afla in proprietatea primariei, constructorul (cel care intreprinsese si demolarea) urmand sa intre in posesia ai in masura in care se dovedea posibila folosirea pentru noul edificiu. Surplusul urma sa fie vandut de catre municipalitate.[68] Se impune totodata interdictia categorica de utilizare a caramizilor recuperate in construirea fundatiilor, exceptie facand zona aripii din dreapta unde cladirea nu avea subsol, precum si sub zidul exterior al salii festive in cazul in care acesta nu avea nevoie de temelii adanci. De asemenea era exclusa folosirea caramizii vechi la peretii structurali ai subsolului, parterului si etajului I. In cazul etajului al II-lea era permisa folosirea caramizii recuperate in cadrul unor elemente structurale numai dupa verificarea si curatarea acesteia. In schimb, in cazul peretilor de compartimentare subtiri, precum si a cladirilor anexe ale hotelului (probabil cladirile care urmau sa fie construite in imediata vecinatate cu functiuni complementare), era permisa folosirea integrala a materialului recuperat in urma demolarii.

In primavara anului 1901, cand constructia ajunsese la nivelul acoperirii, vor fi puse o serie de probleme privind siguranta structurala. Ca si in cazul fundatiilor si de aceasta data cei care vor pune la indoiala soliditatea formulei propuse vor fi executantii. Acestia, revenind la argumentul timpului scurt in care s-a executat constructia, vor pune in discutie siguranta in timp a unei structuri de lemn care urma sa fie inclusa in zidaria umeda, situatie care ar fi condus, conform parerii acestora la putrezire si inevitabil la colapsarea tavanului. In completare acestia vor propune construirea unei structuri de acoperire compacte (respectiv tavan compact) situatie care atragea inevitabil si cresterea sumelor alocate. Situatia fusese expusa si in fata comitetului care urmarea desfasurarea santierului, dar si in fata arhitectilor, care desi recunosteau ca valabile observatiile constructorilor s-au pronuntat insa impotriva acestora, optand pentru varianta cu grinzi de lemn prescrisa in proiectul initial.[70]

Canalizarea si instalatiile

Primele date cu privire la instalatiile cu care urmau sa fie dotate hotelul si sala de bal a acestuia apar in contractul pe care municipalitatea orasului - in calitate de beneficiar - il va semna cu "Societatea Industriala Zellerin"[71]. Ca si in cazul altor intelegeri pe care primaria le-a incheiat cu viitori prestatori si acum documentele vor fi validate de biroul de arhitectura de la Budapesta. In baza calculelor facute de societatea in cauza, suma totala la care erau estimate instalatiile (printre care pompa - cu o capacitate de 5000l/h - si bazinul de apa, conductele principale orizontale si verticale - din plumb, obiectele sanitare din fonta, precum si colectoarele toaletelor si canalizarea) era de 889.404 forinti. Devizul va fi revizuit in luna mai a anului 1900, sub controlul autorilor proiectului, dupa modificarile suferite de acesta din urma. Sumele vor scadea nesemnificativ, contractul in forma finala fiind semnat de catre primaria orasului in data de 30 septembrie 1900.

In luna octombrie a anului 1901, vor fi demarate discutiile concrete privind canalizarea pietei, in care, in lipsa unei amenajari coerente, apa stagna, creand probleme constructiei hotelului. Astfel se va cere amenajarea unui canal care sa fie racordat la "santul" dinspre raul Somes. Lucrarea urma sa fie realizata cu suportul biroului de inginerie al orasului, pe cheltuiala Consiliului Orasenesc, urmand sa fie executata in urma unei licitatii publice.[75] Din documentele care privesc subiectul aflam ca una dintre constructiile care beneficiau la inceputul secolului al XX-lea de canalizare era Casa (baronului) Vcsey (actualmente Muzeul de Arta al municipiului Satu Mare, cu adresa postala Piata Libertatii nr. 21). Reteaua de canalizare care urma sa fie construita era prevazuta sa se racordeze la aceasta, evitandu-se astfel momentele in care deseurile si apa menajera ar fi ajuns la suprafata - de obicei in zona din fata bisericii romano-catolice.

Instalatia de evacuare a apelor uzate va urma cele mai moderne variante ale momentului. Astfel, constructiile erau dotate cu fose vidanjabile, prevazute cu conducte de preaplin racordate la canalizarea care fusese realizata sub piata centrala a orasului. Datele sunt expuse pe larg intr-un document semnat de arhitectii Blint Zoltn si Jmbor Ljos si datat in 1904, prin care acestia aduceau la cunostinta noului primar al orasului Satu Mare - Papp Gza - faptul ca cel care inchiriase locatia nu intretinea instalatiile.[77] Textul documentului dovedeste faptul ca si dupa finalizarea santierului arhitectii continuau sa acorde sprijin si consiliere primariei.

Concomitent cu finalizarea decoratiilor interioare se va incepe si montarea corpurilor de incalzire. Sistemul va fi terminat in iarna dintre 1903 si 1904, in luna ianuarie a acestui ultim an fiind demarate probele[78]. Producatorul acestora Heuffel Sndor urma sa primeasca suma completa abia dupa ce probele repetate dovedeau viabilitatea sistemului instalat. Si in acest caz, ca si in cel care privea receptionarea zugravelilor decorative, problema care a aparut a fost aceea a umezelii excesive a zidurilor. Pe de o parte din cauza temperaturilor scazute (-20C ) din exterior, pe de alta parte din cauza faptului ca in interior nu existase nici o sursa de caldura pe perioada santierului, probele nu au dus la rezultatele asteptate. Astfel vor fi aduse in discutie lipsurile tehnice ale cladirii: plansee mult prea subtiri (cca. 9 cm) si lipsite de termoizolatie, pierderile termice datorate modului diferit de utilizare a spatiului interior (etajul I era mult mai folosit decat etajul al II-lea, de unde si temperaturi diferite urmate de pierderi termice din cauza lipsei termoizolatiei) etc. . In aceste conditii, in baza unor probe detaliate se va hotari marirea capacitatii sobelor. Totodata Consiliul orasenesc hotaraste faptul ca Heuffel Sndor va fi platit in conditiile in care sistemul de incalzire fusese corect dimensionat si executat pentru o cladire care ar fi functionat corespunzator in conditii tehnice normale, nu si in cele care se gasea hotelul "Pannonia" la momentul respectiv .

In anii care au urmat problema incalzirii interioare a hotelului a ramas in vizorul beneficiarilor constructiei. In anul 1909 se va incerca inlocuirea vechiului sistem termic cu sobe cu lemne, cu un sistem pe aburi, o oferta in acest sens fiind facuta de asociatii maghiari Becsey Antal si Toth Jen[82]. Acestia propuneau inlocuirea sobelor de la nivelul parterului care, date fiind dimensiunile ample ale spatiilor, s-au dovedit de la bun inceput ineficiente. Oferte anterioare existasera, insa acestea propuneau un sistem similar de incalzire - spre exemplu oferta avansata in luna august a anului 1909 de asociatii Hirsch si Frank. Acestia din urma vor fi alesi de catre Consiliul Orasenesc pentru inlocuirea sistemului de incalzire din camerele hotelului. Astfel ei vor instala 55 de sobe la etajele superioare , parterul facand obiectul unor interventii separate. Un an mai tarziu insa, in 1910, cel care se ocupase initial de instalatiile de incalzire - Heuffel Sndor va face propunerea prin sobele cu lemne urmau sa fie inlocuite cu sobe cu gaz, astfel incat sa se evite distrugerea zugravelilor decorative din cauza emanatiilor de fum sau abur. Contractul cu acesta din urma va fi semnat in toamna anului 1910 . Astfel incalzirea veche si ineficienta va fi inlocuita, lucrarea fiind receptionata in luna ianuarie a anului 1911 .

Finisarea interioarelor

In documentele de arhiva se pastreaza fragmentar informatii privind felul in care au fost puse in aplicare prevederile proiectului sau ale proiectantilor privind finisajele interioare, pe de o parte si felul in care anumite solutii au fost efectiv negociate, pe de alta parte. In expunerea de fata vor fi expuse acele date care privesc finisarea interioarelor hotelului, extrase in urma cercetarii de arhiva. Unele dintre acestea fie nu au fost puse in aplicare fie au fost modificate in timp, pe parcursul utilizarii constructiilor care fac obiectul prezentului studiu.

In toamna anului 1901 constructiile erau ridicate si partial finisate. In luna noiembrie a acestui an vor fi demarate discutiile privind pardoselile spatiilor interioare cu caracter reprezentativ ale hotelului. In salile de la parter - restaurantul, vestibulul, cofetaria etc. - prin proiectul initial se prevazuse pardoseala din piatra naturala (terazzo-granit), acesta fiind luat in calcul si in cazul bugetului general. Din cauza proprietatilor materialului (bun conductor termic) vor fi puse in discutie posibilele probleme care vor apare, dintre care cea mai importanta era cea a condensului (din cauza diferentelor de temperatura consensul urma sa fie absorbit de covoare, punand astfel probleme de igiena si de siguranta sanatatii clientilor)[86]. In aceste conditii, Mrkus Mrton (care probabil era hotarat ca fiind viitorul chirias al constructiilor ) va cere municipalitatii, in calitate de investitor, schimbarea solutiei si placarea pardoselilor cu parchet - material cald, care mentinea pe durata lunga caldura absorbita (in conditiile in care incalzirea spatiului interior fusese hotarata cu sobe la momentul respectiv). Cererea va fi adresata Consiliului Orasenesc "in numele publicului", viitorul chirias angajandu-se ca in schimbul acceptarii propunerii sa plateasca o chirie cu 5% mai mare decat cea stabilita deja.

Finisarea cu zugraveala decorativa policroma a spatiului interior al noului hotel va fi precedata de o licitatie supravegheata si validata de arhitectii autori ai proiectului. Astfel, dintr-un document care poarta antetul biroului de arhitectura din Budapesta aflam ca initial, in luna martie a anului 1902 vor fi depuse oferte din partea a trei firme: Glasr Jnos (acesta va cere suma de 8383 koroane, motiv pentru care oferta sa va fi respinsa), Horvth & Dinkgrve[89] (de asemenea respinsi) si Gtz Adolf si Sommer Ljos, acestia din urma propunand pretul cel mai scazut si colaborarea cu antreprenorul - respectiv firma "Fratii Grnwald si Schiffer". In consecinta lucrarea va fi incredintata cu acordul arhitectilor celor doi zugravi maghiari , care aveau ca principala referinta zugravirea anterioara a salilor Galeriei de Arta si a Clubului Fszek, ambele aflate la Budapesta.

Corespondenta privind realizarea zugravelilor interioare ale salii de bal (actualmente spatiul filarmonicii) debuteaza in acelasi an, 1902, numele cel mai frecvent mentionat in documente fiind cel al zugravului Sommer Ljos din Budapesta[91]. Intr-o prima faza, conform contractului zugraveala, mai putin cea din salile cu caracter reprezentativ, trebuia sa fie terminata la data de 15 aprilie 1902, situatie care, dupa cum vom vedea, nu va fi insa respectata. Inceperea efectiva a decorarii interiorului va fi amanata din lipsa unor indicatii detaliate din partea autorilor proiectului. In ceea ce priveste zugravirea parterului - respectiv a zonelor in care caracterul reprezentativ prima - contractul intre administratia oraseneasca si Sommer Ljos va fi incheiat separat in acelasi an 1902 .

In acelasi timp, dat fiind intervalul scurt in care fusese ridicata constructia - aproximativ un an de zile[93], trebuia avut in vedere faptul ca in mare parte suportul - respectiv peretii de inchidere si de compartimentare - erau inca foarte umezi. De la bun inceput Sommer Ljos va cere asumarea raspunderii de catre beneficiari pentru posibilul esec al lucrarii. Din documentele pastrate reiese faptul ca in 1902, imediat dupa finalizarea constructiei aceasta fusese deja inchiriata de Consiliul Orasenesc lui Mrkus Mrton, transferand totodata si o parte din responsabilitatile privind incheierea santierului. Acest lucru este sustinut de incercarea chiriasului de obtinere din partea administratiei locale a unei amanari a termenului de finalizare a zugravirii holului din aceleasi motive legate de umezeala . Arhitectii vor recomanda zugravirea interiorului in alb, intr-o prima faza, astfel incat sa se poata incepe activitate, ulterior, dupa incalzirea spatiului interior si uscarea completa a zidariei, putandu-se incepe zugravirea decorativa .

La inceputul verii anului 1903, Ljos va incepe lucrarile in sala de bal dupa schitele[96] puse la dispozitie de inginerul Istvn Erdly, inginer, conducatorul lucrarilor din partea primariei orasului. Acestea sunt insa descrise ca avand putine informatii - spre exemplu nu erau consemnate culorile care trebuiau utilizate. Astfel antreprenorul va incepe decorarea in culorile albastru si galben, intensitatea contrastului "stricand aspectul salii" . Totodata acesta vorbeste despre acoperirea intregului spatiu interior cu zugraveala alba, constatand faptul ca aceasta varianta va conduce la pierderea efectului dorit. In aceste conditii autorii proiectului (arhitectii Blint Zoltn si Jambor Ljos) vor fi invitati sa dea indicatii directe pe santier. Lucrarea va fi finalizata in toamna anului 1903, dupa indicatiile si recomandarile arhitectilor, receptionarea acesteia fiind amanata pana dupa finalizarea instalatiilor de iluminat interior[98].

Dintr-un document datat in 9 martie 1902[99] aflam care erau indicatiile preliminare privind modul si spatiile care urmau sa fie decorate de catre zugravii angajati. Astfel, de un tratament special beneficiau spatiile de la parter: restaurantul, cafeneaua, holul principal de acces, culoarul de legatura intre hol si restaurant, cofetaria, vestibulul, garderoba, scarile principale, separeurile cu unul si doua geamuri. Descrierile privind ornamentatia sunt sumare, putin detaliate si lipsite de suportul grafic care sa sustina imaginea finala. Astfel, in descrierea tavanului salii mari a restaurantului erau prevazute culori deschise cu decoratii plastice, in timp ce tavanul culoarului de langa sala trebuia sa fie asemanator si in acest caz utilizandu-se trei, patru culori (asadar indicatiile sunt vagi si inexacte, facand mai degraba trimitere la un deviz cuprinzand cantitatile de lucrari si nu detaliile executiei efective). Tot aici sunt consemnate si arcadele polilobe care urmau sa fie decorate cu "linii colorate", cu "puncte" si cu "trandafiri", in timp ce rozetele urmau sa fie acoperite cu "nuante plastice".

Executarea decoratiilor sculpturale si mobilierul

Lucrarile care priveau elementele de sculptura au fost incredintate aceluiasi antreprenor general firma "Fratii Grnwald si Schiffer". In devizul detaliat al lucrarilor[101] care priveau decorarea spatiului interior nu sunt cuprinse decat incaperile de la parter (cafeneaua, restaurantul, patisieria, sala de bal (actualmente spatiu al Filarmonicii "Dinu Lipatti") si holul de intrare), neexistand nici un fel de referire la etajele superioare destinate cazarii. Toate acestea sunt supervizate de inginerul Istvn Erdly, coordonator al santierului sub directa indrumare a celor doi arhitecti autori ai proiectului .

In ceea ce priveste decoratia destinata fatadei principale, dintr-un deviz similar[103] aflam faptul ca aceasta urma sa fie realizata din ciment "Portland". Tot in acest document sunt cuprinse si o serie de lucrari suplimentare de sculptura, lucrari care nu fusesera cuprinse in proiectul initial. Interesant de amintit este faptul ca in ceea ce priveste decoratia ceramica, initiativele municipalitatii satmarene au fost foarte timpurii. Astfel corespondenta intre biroul de arhitectura din Budapesta si producatorul de ceramica - fabricile Vilmos Zsolnay din Pcs, Ungaria (Zsolnay Vilmos-Fle Pcsi Keramikai Gyrak), debuteaza in primavara anului 1900 . Ca si in cazul sculpturilor care urmau sa decoreze fatada principala a hotelului si in acest caz devizul face referiri succinte la elementele ceramice, fara a intra in vreun fel in detalii legate de plastica sau semnificatie (situatie motivata de faptul ca cel mai probabil elementele de ornament nu fusesera inca detaliate). In cazul acestei decoratii este de la inceput vehiculata ideea utilizarii pyrogranitului - material cu rezistenta ridicata comparativ cu cea a faiantei. Tehnica incepuse sa fie folosita de fabricile Zsolnay Vilmos inca din anul 1886, dovedindu-se una dintre cele mai eficiente solutii pentru decoratiile exterioare si interioare cu sau fara glazura . Pyrogranitul va fi folosit de asemenea si pentru realizarea de tigle - cum este cazul Muzeului si Scolii de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896), opera a arhitectului dn Lechner - acestea fiind insa folosite in cazul unor cladiri importante, cu pronuntat caracter de reprezentare, comenzi ale statului in care resursele financiare nu impuneau limite stricte.

Intr-una din darile de seama periodice ale primariei adresate cetatenilor orasului, se arata faptul ca elementele de decoratie comandate fabricilor Zsolnay s-au dovedit mult prea scumpe din cauza lipsei unor desene detaliate. Acesta este motivul pentru care firma in cauza va cere refacerea cererii si anexarea la aceasta a unor schite ale arhitectilor, considerate indispensabile pentru o evaluare corecta a preturilor.[108]

In ceea ce priveste mobilierul, informatiile de arhiva sunt relativ sarace. Dintr-o dare de seama a chiriasului hotelului - Mrkus Mrton, aflam ca in spatiul cafenelei - plasat la nivelul parterului, inspre piata - mobilierul urma sa fie realizat din lemn de mahon sau imitatie a acestuia. In urma indicatiilor date de catre biroul de arhitectura lambriul din holul de primire, aflat la acelasi nivel, in vecinatatea cafenelei, urma sa fie vopsit in acelasi ton de culoare - mahon (se refuza astfel ideea avansata initial de a decora lambriul in doua tonuri de culoare, situatie care ar fi condus la "afectarea aspectului general" )

Pentru lucrarile de finisaje executate firma "Fratii Grnwald si Schiffer" dadea, conform contractului incheiat cu municipalitatea, o garantie de un an. Lucrarile au fost incheiate complet in data de 1 mai 1902[110], in ziua urmatoare (2 mai) cladirea fiind predata de catre primarie chiriasului. In anul urmator, la data de 23 martie, cu o luna inainte de expirarea garantiei constructiei, la cererea ministrului comertului, s-a efectuat o verificare integrala a constructiilor. Aceasta a fost facuta separat de verificarea decoratiilor care fusesera executate de antreprenorul constructiei - "Fratii Grnwald si Schiffer" - din material pe baza de ciment portland.

Date istorice privind evolutia in timp a constructiei

ELEMENTE PRIVIND REGIMULUI JURIDIC DE PROPRIETATE AL IMOBILULUI

Documentele care atesta cele mai vechi consemnari ale existentei imobilului sunt extrasele de carte funciara[112]. Acestea contin inscrisuri care fac surprinzator referire la existenta imobilului "Hotel Pannonia" la momente in timp la care realizarea unei astfel de functiuni in Satu Mare era inca departe de stadiul de proiect. Dupa cum aratam in capitolele anterioare, primele idei referitoare la o investitie de acest gen a municipalitatii sunt formulate incepand cu anul 1896. Intr-o prima faza se va pune problema transformarii localului vechii primarii - la momentul respectiv sediu al tribunalului regal - in hotel, dupa care, in urma dezbaterilor Consiliului Orasenesc se va ajunge la concluzia demolarii acestei cladiri si inlocuirea ei cu una noua care sa adaposteasca functiuni de care orasul si comunitatea avea nevoie - hotel, respectiv sala de bal. Revenind la documentele care atesta statutul juridic al imobilului obiect al prezentului studiu, acestea reprezinta extrase de carte funciara care fac referire la consemnari diferite - una datand din anul 1868, una din anul 1874. Primul document atesta cumpararea de catre municipalitate a imobilului (descris sub titulatura de "Hotel Pannonia" si identificat prin numar cadastral 46), urmat sase ani mai tarziu de intabulare (acest din urma document consemneaza existenta Hotelului "Pannonia" in suprafata de 4032 mp si gradina aferenta de 245 mp). Inexistenta unor planse care sa identifice componentele imobilului in cauza fac imposibila reconstituirea fidela a parcelei si a edificiilor care o ocupau.

Din documentele de arhiva reiese faptul ca inca din luna octombrie a anului 1898 Consiliul Orasenesc stabilise viitorul chirias al constructiilor. Cu toate acestea documentele nu ofera informatii privind identitatea acestuia[113]. Cert este insa faptul ca la data de 2 mai 1902 constructia va fi preluata de primul chirias - Mrkus Mrton. Acesta va fi cel care se va ocupa, conform prevederilor contractuale de finalizarea lucrarilor care priveau partial finisajele interioare, partial mobilarea. Conform planificarii initiale constructiile urmau sa fie inchiriate pe perioade de 10 ani, urmate de renegocierea sumelor. Dintr-un document care dateaza de la inceputul anului 1912 aflam faptul ca la aceasta data Mrkus Mrton era inca chirias al hotelului, contractul acestuia cu municipalitatea prelungindu-se pana la data de 1 mai 1914, deci cu inca doi ani fata de termenul stabilit initial. In acest an, din cauza unor probleme de administrare a imobilului va fi pusa in discutie oferta de reziliere a contractului . Renuntarea chiriasului la contractul de inchiriere va fi insa conditionata de o serie de puncte care sunt relationate investitiilor facute de acesta in faza initiala. Conditiile in care Mrton era dispus sa renunte la contract, cedand astfel drepturile integrale asupra cladirii primariei, sunt expuse de catre acesta intr-un document supervizat de politia municipala si data in luna ianuarie a anului 1912 . Acestea prevedeau:

Preluarea cladirilor principale si a anexelor acestora urmau sa fie cedate pana la data de 1 mai 1912, asadar la data la care urmau sa se implineasca exact 10 ani de cand cladirea fusese inchiriata;

Chiriasul urma sa primeasca garantia financiara depuse la primarie in cel mai scurt timp de la cedarea constructiilor, urmand totodata sa fie scutit de orice obligatie privind imobilul in cauza;

In conformitate cu intelegerea initiala, jumatate din profitul obtinut din chirie, pe urmatorii doi ani (respectiv pana in anul 1914) ii revenea lui Mrton, sumele urmand sa-i fie platite acestuia in rate trimestriale;

Amenajarile facute de Mrton pe parcursul perioadei de inchiriere ii vor fi decontate acestuia de catre chiriasul viitor sau de la bugetul orasenesc. Pentru evaluarea financiara a investitiilor urmau sa fie angajati doi experti, reprezentand fiecare cate una din parti, la randul lor acestia urmand sa convina asupra unui tert neutru care sa valideze sumele, care trebuiau acceptate atat de catre Mrton cat si de reprezentantii municipalitatii.[116]

In luna februarie 1912 se va decide rezilierea contractului de inchiriere, urmand ca in intervalul 1 mai - 12 august 1912 hotelul sa fie predat catre noul chirias. Totodata s-a hotarat ca jumatate din diferenta de chirie sa fie platita in rate catre Mrkus Mrton. Intrucat orasul urma sa primeasca inapoi proprietatea, se va pune acum in discutie si posibilitatea restaurarii si modernizarii constructiei. In aceste conditii, in urma unei sumare evaluari municipalitatea va ajunge curand la concluzia ca nu va putea sustine financiar integral interventia, situatie in care ar fi nevoie de contributia noului chirias, ceea ce atragea dupa sine imposibilitatea ridicarii chiriei. In aceasta imprejurare Mrkus Mrton va fi nevoit sa accepte rezilierea fara suma de bani care i-ar fi revenit in urma mariri chiriei.[117]

Pentru intervalul de timp pana in anul 1925 nu sunt cunoscute date despre regimul juridic al constructiei, nici despre cei care au detinut in proprietate sau in chirie constructiile studiate. Certe este faptul ca aici au continuat sa functioneze atat hotelul cat si sala de bal, parte din ansamblu trecand probabil printr-o serie de renovari pentru ca la inceputul anului 1925, in luna februarie sa fie deschis sub patronajul lui "Andronescu si al lui Horvath":

"Hotelul, restaurantul si cafeneaua Dacia (foste Pannonia) s'au deschis sub conducerea noilor patroni Andronescu si Horvath"

Desi nu exista confirmarea documentelor de arhiva, este posibil ca acestia doi sa se fi aflat la conducerea complexului pana in anul 1936. La momentul despre care vorbim, respectiv anul 1925, denumirea complexului fusese deja schimbata din "Pannonia" in "Dacia". Schimbarea de nume este posibil sa se fi produs in intervalul imediat urmator unirii principatelor in anul 1918, insa, in cercetarea de arhiva nu au fost identificate date certe cu privire la acest fapt. Ar fi de remarcat totodata faptul ca cei doi mentionati in anuntul publicat in periodicul satmarean apar cu titulatura de "patroni", de unde s-ar putea emite ipoteza existentei unei tranzactii anterioare intre municipalitate si investitori privati. Cu toate acestea ipoteza este posibil sa nu fie valida atata timp cat, conform documentelor ulterioare cladire hotelului, restaurantului si cafenelei "Dacia" (situate in Piata I. C. Bratianu, nr. 11 - respectiv vechea dresa postala a imobilului) sunt inchiriate in baza contractului nr. 20645/1936 lui Gheorghe Dumbroviceanu. Contractul de inchiriere a fost incheiat pe o perioada de 12 ani - intre 1 noiembrie 1936 si 1 noiembrie 1948. In acest interval de timp proprietar al cladirilor va fi statul reprezentat prin "Ministerul Inventarului Avutiilor Publice"[119] Atata timp cat documentul care face referire la chiriasul Gheorghe Dumbroviceanu este emis in anul 1940, nu sunt cunoscute informatii despre felul in care a a evoluat regimul juridic pe proprietate in intervalul urmator, nici termenii in care s-a incheiat contractul de inchiriere amintit anterior.

In anul 1950 in baza decretului nr. 92, "pentru intarirea si dezvoltarea sectorului socialist in economia Republicii Populare Romane, pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradarii din cauza sabotajului marei burghezii si a exploatatorilor care detin un mare numar de imobile, pentru a lua din mana exploatatorilor un important mijloc de exploatare"[120], se decide trecerea in proprietatea statului unui insemnat numar de imobile printre care si Hotelul "Dacia", amintit in lista anexa a decretului cu numerele top. 45 si 46 (acestea apar si in extrasele de carte funciara, precum si in ridicarile topografice din prima jumatate a secolului al XX-lea). Si in aceasta situatie apare problema detinatorului de drept al imobilului. Date fiind explicatiile cuprinse in art. 1 al decretului 92/1950 se poate concluziona faptul ca la acea data cladirile care fac obiectul prezentului studiu aveau un regim de proprietate privat. Ipoteza se bazeaza pe criteriile enumerate ca argument in favoarea deciziei de nationalizare: "imobilele cladite care apartin fostilor industriasi, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti si celorlalte elemente ale marei burghezii / imobilele cladite care sunt detinute de exploatatorii de locuinte / hotelurile cu intreg inventarul lor / imobilele in constructie, cladite in scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum si materialele de constructie aferente oriunde s-ar afla depozitate / imobilele distruse sau avariate de pe urma cutremurului sau a razboiului, cladite in scop de exploatare si ai caror proprietari nu s-au ingrijit de repararea sau de reconstructia lor."

Atata timp cat in textul decretului se precizeaza la art. 7 faptul ca imobilele nationalizate - inclusiv "Hotelul Dacia" "trec in administratia Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al carui teritoriu se afla"[122], ipoteza conform careia, la o data care nu este cunoscuta, imobilul in cauza trecuse din proprietatea Consiliului Orasenesc, in cea a unei sau unor persoane private.

Imobilul va ramane in proprietatea statului urmand ca in deceniul al saptelea al secolului al XX-lea sa fie transmis dreptul de folosinta catre T.A.P.L. Satu Mare si ulterior catre O.J.T. Satu Mare (incepand cu 1971)[123]. Ulterior, in anul 1995 a fost infiintata S.C. Dacia S.A., avandu-i ca actionari F.P.S. si F.P.P., imobilul in cauza formand proprietatea persoanelor juridice mentionate.

CONCEPTIA ARHITECTURALA. ANALIZA SITUATIEI ACTUALE

Organizarea functionala a constructiilor si compozitia la nivelul palnului

Volumetria, compozitia si decoratia fatadelor

7.3. Starea de conservare

EVALUAREA RESURSEI CULTURALE

Tesutul urban

Relatiile intre corpurile de cladire si organizarea acestora pe parcela

Fondul construit - corpurile de cladire care compun ansamblul

Identitatea culturala - resursa memorial-simbolica

Concluzii. Valoarea culturala globala a corpurilor de cladire

Corpul A

Corpul B

Corpul C

Corpul D

CONCLUZII. RESTRICTII SI PERMISIVITATI

Restrictii privind interventiile asupra fondul construit prezent

Permisivitati privind interventiile asupra fondul construit prezent

LISTA ILUSTRATIILOR

Piata Libertatii (fosta Piata Dek), vedere actuala (2007) dinspre nord (foto arh. Horia R. Moldovan)

Vedere actuala a frontului nordic al Pietei Libertatii dinspre sud-vest (foto arh. Horia R. Moldovan)

Vedere actuala a frontului nordic al Pietei Libertatii dinspre sud-est (foto arh. Horia R. Moldovan)

Turnul Pomierilor (1904), vedere dinspre nord-est (www.transilvania.info/gallery2)

Coltul de sud-vest al Pietei Libertatii cu "Casa Alba" in partea stanga (imagine nedatata de la inceputul secolului al XX-lea, www.transilvania.info/gallery2).

Portetul arhitectului maghiar dn Lechner (www.omikk.bme.hu)

Monumentul ridicat in amintirea arhitectului dn Lechner in curtea Muzeului de Arte Aplicate din Budapesta (https://de.wikipedia.org)

dn Lechner - Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-96). Fatada principala reprodusa dupa o carte postala de epoca (extras din Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, Prestel Verlag, 2000, pag. 109)

Idem - detaliu al fatadei principale (www.hungarianfilm.com)

Idem - perspectiva spre holul central (https://eng.archinform.net)

Idem - vedere interioara (www.wikipedia.com)

Idem - holul central, vedere de ansamblu (www.wikipedia.com)

dn Lechner - Casa de economii a Postei, Budapesta 1899-1901. Reproducere dupa proiectul de executie - fatada principala si sectiunea (extras din Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, Prestel Verlag, 2000, pag. 112)

Idem, vedere de ansamblu a cladirii (https://eng.archinform.net)

Idem, vedere de detaliu a cladirii (https://eng.archinform.net)

Idem, vedere de detaliu a zonei superioare a fatadei (www.wikipedia.com)

dn Lechner si Gyula Prtos. Primaria orasului Kecskemt construita in intervalul 1893-1896 - extras din proiectul de executie (www.bacs-kiskun-leveltar.hu)

Idem, imagini ale situatiei actuale (https://eng.archinform.net)

Marcell Komor si Dezső Jakab, Hotelul "Vulturul Negru", Oradea, 1907-1908, vedere generala (www.globalgeografia.com)

Idem, vedere de detaliu (www.visittransilvania.ro)

Marcell Komor si Dezső Jakab, fosta primarie din Targu Mures, realizata intre anii 1907-1908. Vedere generala actuala (www.clevelandregos.org)

Idem, vedere de detaliu (www.romanianvoice.com)

Idem, reproducere dupa o carte postala de epoca (www.transilvania.info)

Portretul arhitectului Blint Zoltn, autor cs Ferenc (Cluj-Napoca 1876 - Cluj-Napoca, 1949), ulei pe carton, 52 x 35 cm (www.nagyhazi.hu)

Afisul expozitiei maghiare din cadrul Expozitiei Universale de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Vedere a Pavilionului Ungariei de la Expozitia Universala de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Desen reprezentand vederea ansamblului constructiilor care compuneau Pavilionul Ungariei de la Expozitia Universala de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Vedere laterala a pavilionului maghiar de la Expozitia Universala de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Intrarea dinspre "rue des Nations" in pavilionul maghiar al Expozitiei Universale de la Paris din 1900 (www.lemog.fr)

Vedere salii din dreapta intrarii din "rue des Nations", interpretare a interiorului abatiei romanice de la Iak (www.lemog.fr)

Vedere exterioara a imobilului "Lederer" din Budapesta, autori Blint Zoltn si Jmbor Ljos 1902 (www.mke.hu)

Detaliu acces principal - imobilul "Lederer", Budapesta (www.mke.hu)

Vedere a holului de acces principal - imobilul "Lederer", Budapesta (www.mke.hu)

Vedere de ansamblu a Imobilului "Fuchsl" din Oradea, autori Blint Zoltn si Jmbor Ljos 1902-1903 (www.art-nouveau-europa.net)

Vedere a fatadei laterale a Imobilului "Fuchsl" - spre str. Mihai Viteazul (www.art-nouveau-europa.net)

Vedere de detaliu a Imobilului "Fuchsl" - spre str. Mihai Viteazul (www.art-nouveau-europa.net)

Cladirea actualei prefecturi a judetului Cluj (www.hartacluj.ro)

Vedere de detaliu a cladirii actualei prefecturi a judetului Cluj (www.rondom1900.nl)

Vechea cladire a primariei orasului Satu Mare (cunoscuta sub denumirea "Casa cu Turn"), construita in anul 1777 si utilizata in secolul al XIX-lea ca tribunal regal. Pe locul acesteia va fi ridicata cladirea hotelului Pannonia si sala de bal a acestuia, actualmente cladirea filarmonicii "Dinu Lipatti" (Imola Kiss, Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 346)

Extras din "Monitorul restaurantelor si al proprietarilor de restaurante. Revista oficiala si profesionala", Budapesta, 5 iunie 1898 (A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 114)

Hotel Pannonia. Sectiunea longitudinala si planul ansamblului propus - planse nedatate (arhiva Muzeului Judetean Satu Mare)

Expunere comparativa a sectiunii orizontale prin fatada principala a cladirii la nivelul parterului - reprezentarea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv prima etapa identificata pe planurile istorice ale cladirii, extras din arhiva Muzeului Judetean Satu Mare) si releveul situatiei actuale (2008, autori arh. Aurora Tarsoaga, Radu M. Trausan si arh. Horia R. Moldovan)

Hotel Pannonia. Planul parterului si al etajului 1 - planse nedatate (extras din Imola Kiss si Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 347-348)

Expunere comparativa a sectiunii orizontale prin fatada principala a cladirii la nivelul etajului I - reprezentarea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (respectiv a doua etapa identificata pe planurile istorice ale cladirii, extras din Imola Kiss si Judit Erdős, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, pag. 348) si releveul situatiei actuale (2008, autori arh. Aurora Tarsoaga, Radu M. Trausan si arh. Horia R. Moldovan)

Reproducere dupa schita explicativa a modului de deformare al fundatiilor cladirii vechiului tribunal din Satu Mare (arh. Horia R. Moldovan, dupa A.N.R.D.J.S.M., Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia, fila 266 verso)

dn Lechner si Gyula Prtos, Primaria orasului Kecskemt (1893-1896) - detaliu de cornisa decorat cu cartuse cu ceramica produsa de fabricile Zsolnay din Pcs (https://eng.archinform.net)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu al registrului superior al volumului central al fatadei principale, decorat cu mozaic ceramic Zsolnay (www.hungarianfilm.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, fereastra din registrul de atic al Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs (foto arh. Horia R. Moldovan)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, caseta din registrul de atic al Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs (foto Iulian Olteanu)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, detaliu de tratare al parapetului ferestrei intre etajele I si II pe fatada principala a Hotelului "Dacia" (1901-1903) decorat cu ornamente ceramice produse de fabricile Zsolnay din Pcs (foto Iulian Olteanu)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu de tratare al parapetului ferestrei intre etajele I si II pe fatada principala, decorat cu mozaic ceramic Zsolnay (www.hungarianfilm.com)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - tratarea arcadelor si zonelor de sprijin in zona de acces principal in cladire (www.hungarianfilm.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - tratarea arcadelor si al pilelor din registrul inferior al fatadei principale (foto arh. Horia R. Moldovan)

dn Lechner, Muzeul si Scoala de Arte Aplicate din Budapesta (1891-1896) - detaliu de tratare al arcadelor in zona de acces principal in cladire (www.hungarianfilm.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - detaliu de tratare al arcadelor din registrul inferior al fatadei principale (foto arh. Horia R. Moldovan)

dn Lechner, Casa de economii a Postei, Budapesta 1899-1901 - detaliu de racord al capitelului coloanei de sprijin in vecinatatea scarii principale (www.wikipedia.com)

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - detaliu de racord al capitelului uneia dintre coloanele din holul ocupat actualmente de receptie (foto arh. Horia R. Moldovan)

dn Lechner si Gyula Prtos, Primaria orasului Kecskemt (1893-1896) - vedere a zonei de acces in cladire (https://eng.archinform.net)

Idem

Blint Zoltn si Jmbor Ljos, Hotelul "Dacia" din Satu Mare (1901-1903) - vederi ale zonei de acces in cladire (foto arh. Horia R. Moldovan)

Stema orasului Satu Mare de la Turnul pompierilor (www.satu-mare.ro)

Stema orasului Satu Mare intr-unul dintre medalioanele din registrul de cornisa al Hotelului "Dacia" (foto arh. Horia R. Moldovan)

Stema orasului Satu Mare in medalionul din registrul superior al "Casei Albe" (1911-1912) arhitecti Fldes Ede si Scheider Mikls (foto arh. Horia R. Moldovan)

LISTA ANEXELOR

Plansa 001 - Identificarea corpurilor de cladire ale imobilului

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Planul parterului - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Sectiune longitudinala - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Planul parterului - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia. Planul etajului I - varianta intermediara, nedatata

Plansa xxx - Hotel Pannonia - vedere a fatadei principale dinspre piata, nedatata (probabil perioada de inceput a secolului al XX-lea)

Plansa xxx - Hotel Pannonia / Dacia - vedere a fatadei principale - comparatie intre situatia existenta in perioada de inceput a secolului al XX-lea si situatia actuala.

Plansa xxx - Hotel Pannonia / Dacia - vedere interioara, traveea sudica a parterului - comparatie intre situatia existenta in perioada de inceput a secolului al XX-lea si situatia actuala;

Plansa xxx - Hotel Pannonia / Dacia - vedere interioara a restaurantului - comparatie intre situatia existenta in perioada de inceput a secolului al XX-lea si situatia actuala;

Documentar fotografic. Situatia actuala (2007)

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale registrului superior

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale registrului corespunzator etajelor I si II

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale registrului parterului

Plansa xxx - Fatada principala. Vederi de detaliu ale zonei de acces principala

Plansa xxx - Pasajul pietonal Stefan Ruha

Plansa xxx - Corp A - Fatada estica. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp A - Fatada estica. Vederi de detaliu

Plansa xxx - Corp A si B - Fatada estica. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp B si D (partial) - Fatada nordica. Vederi de ansamblu si de detaliu

Plansa xxx - Corp A si B - Fatada vestica. Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp A si B - Fatada vestica. Vederi de detaliu

Plansa xxx - Corp C - Vederi de ansamblu

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - latura sudica

Plansa xxx - Corp A si B - Curtea interioara - latura nordica

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - luminatorul

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - latura estica

Plansa xxx - Corp A - Curtea interioara - latura vestica

LISTA ABREVIERILOR

Fasc.    fascicol

A.N.R.D.J.S.M.    Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare

S.M.S.C.    Satu Mare. Studii si Comunicari

L.M.I.-S.M.    Lista Monumentelor Istorice - Judetul Satu Mare 2004

BIBLIOGRAFIE

Surse Primare

Documente ale Consiliului Orasenesc Satu Mare, pastrate in Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare

o       Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/1/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia

o       Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/2/1897, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia

o       Fond IV, Fasc. III , Nr. 126/3/1905-1910, Acte de Consiliu. Construirea Hotelului Pannonia

Periodice si jurnale in Arhivele Nationale ale Romaniei Directia judeteana Satu Mare

o       Vendglősk Lapja. "Pinczrek Lapja", numarul din 5 iunie 1898, aparut la Budapesta

o       Vallalkozk Kzlnye s Magyar pitk Lapja, numarul din 4 iulie 1899, aparut la Budapesta

o       Satu Mare. Organ politic independent, Anul VII, nr. 12 din 11 februarie 1925, aparut la Satu Mare

Documente juridice

• *** Extras de Carte funciara, nr. 34971 / 6.07.1994, emis de catre Oficiul de Carte Funciara al municipiul Satu Mare
• *** Extras de Carte funciara, nr. 26513 / 31.10.2002, emis de catre Oficiul de Carte Funciara al municipiul Satu Mare
• *** Copie - Extras dupa "Formularul de raspuns la chestionarul referitor la bunurile imobiliare din Transilvania si Bucovina apartinand comunelor, tinuturilor si statului" emis de "Ministerul Inventarului Avutiilor Publice" in 28 mai 1940
• Marea Adunare Nationala, Decret nr. 92/19.04.1950 pentru nationalizarea unor imobile, publicat in Buletinul Oficial, nr. 36 din 20 aprilie 1950
• *** Tribunalul Satu Mare, Decizia civila nr. 73 / 18.02.1998
• *** Lista Monumentelor Istorice, actualizata si aprobata prin Ordinul nr. 2314 / 2004, al ministrului culturii si cultelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 646 bis / 16 iulie 2004

Surse Secundare

Blau, Eve, Platzer, Monika (coord.), L'ide de la grande ville. L'architecture moderne d'Europe Centrale, 1890-1937, Prestel Verlag, 2000

Beke, L., Magyar művszet 1800-tl napjainkig, Budapest, 2002

Chatelet, Albert, Groslier, Bernard-Philippe (coord.), Larousse. Istoria artei, ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 2006

Constantin, Paul, Arta 1900 in Romania, ed. Meridiane, Bucuresti 1972

Constantin, Paul, Dictionar universal al arhitectilor, ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1986

Curinschi-Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii in Romania, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1981

Curl, James, Stevens, Dictionary of architecture, Grange Books 2005 (Oxford University Press 1999)

Dulgau, Bujorel-Petru, Evolutia sigiliului comitatului Satu Mare in secolele XVI-XIX, in B.C.H.G.S., 1995-1996, 1-2, p.135-151.

Duncan, Alistair, Art Nouveau, Thames & Hudson Ltd., London 1994

Howard, Jeremy, East European Art, Oxford University Press, 2006

Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor, ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1982

Kiss, Imola, Erdős, Judit, Secession la Satu Mare: Cladirea hotelului "Dacia" in "Satu Mare. Studii si Comunicari", nr. XVII-XXI/II, 2000-2004, ed. Muzeului Satmarean, Satu Mare 2005

McMahon, Heather, N., An Aspect of Nation Building: Constructing a Hungarian National Style in Architecture, 1890-1910, Central European University, Nationalism Studies Program, Budapest, 2004

Nmeth, L., Magyar művszet 1890-1919, Budapest, 1981

Pevsner, Nikolaus, The Sources of Modern Architecture and Design, Thames & Hudson Ltd., London 1968

Radosav, Doru, Satu Mare. Ghid de oras, ed. Sport-Turism, Bucuresti 1984

Rupprecht, Kroly, Satu Mare, in revista "Arhitectura", nr.3 / 1973

Tschudi Madsen, S., Art Nouveau, ed. Meridiane, Bucuresti 1977

*** Satu Mare. Ghid cultural 1998, ed. Ministerul Culturii Inspectoratul pentru Cultura al Judetului Satu Mare, Muzeul Judetean Satu Mare, 1998.

*** Satu Mare. Monografie, Colectia "Judetele Patriei", ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1980.

Surse Cartografice

Surse Iconografice

Surse Digitale

www.lemog.fr

www.mke.hu

www.art-nouveau-europa.net

www.hartacluj.ro

www.rondom1900.nl

www.nagyhazi.hu

www.satu-mare.ro

www.transilvania.info

www.omikk.bme.hu

Autori:

Arh. Ing. AURORA TARSOAGA

Specialist atestat al M.C.C.

Drd. Arh. HORIA RADU MOLDOVAN

Hotelul Dacia s-a construit in 1902, pe locul vechii primarii

Despre construirea Hotelului Dacia, care initial s-a numit Pannonia, se cunosc urmatoarele date istorice:

Pe locul unde s-a construit hotelul se afla "Casa cu turn", cladire in care functionau primaria si tribunalul, care a fost ridicata in deceniul 7 al secolului al XVIII-lea. Dupa ce casa cu turn a fost demolata, primarul si viceprimarul orasului Satu Mare, Hrmn Mihly si Papp Gza, au propus construirea unui hotel, cu scopul de a da un impuls dezvoltarii turismului. S-a initiat un concurs la care au fost depuse 11 proiecte. Profesorul universitar Patz Samu a fost numit pentru a analiza proiectele si a lua o decizie. Concursul a fost castigat de proiectul pe care l-au depus arhitectii Blint Zoltn si Jmbor Lajos si a fost construit in 1902.

Urmand proiectul initial, in partea din fata, catre centrul orasului, s-au amenajat cafeneaua si restaurantul, iar in partea dinspre curtea interioara s-a construit sala de festivitati si baluri. S-au facut doua intrari: una prin care se intra pe jos si alta pentru trasuri.

Proiectantii erau discipolii lui Lechner dn, un adevarat maestru al secesionismului maghiar. Urmand principiile acestuia, frontispiciul a fost impodobit cu motive folclorice, utilizate cu maiestrie, si motive botanice (florale), in combinatie cu ceramica de Zsolnay. Remarcabile sunt si semicoloanele de pe frontispiciu, iar portiunea centrala de deasupra intrarii principale are o interesanta forma de turnulet. Motivele botanice sunt din ceramica colorata. La fel sunt si tiglele de pe acoperis, colorate in doua nuante de albastru si aranjate cu o estetica deosebita. Partea frontala este ornamentata cu 4 steme ale orasului.

Intreaga cladire emana frumusete si are o stralucire speciala.

Instalatiile tehnice s-au realizat cu tot ce era mai modern in epoca respectiva, iar calitatea acestora a fost premiata.

In cladire au functionat restaurantul, hotelul, barul si s-a amenajat o sala pentru Filarmonica de stat.

Dupa 1918 Hotelul Pannonia a primit denumirea de Hotel Dacia.

Informatia Zilei de Duminica, martie 2003