METODE DE USCARE A PELICULELOR DE LACURI SI VOPSELE

METODE DE USCARE A PELICULELOR DE LACURI SI VOPSELE

Se numeste uscare trecerea lacurilor si vopselelor din stare lichida in stare solida cu formarea unei pelicule dure elastice si rezistente la actiunea factorilor exteriori. Timpul de uscare pentru diferite materiale de vopsire variaza de la cateva minute pana la cateva zile si depinde de natura substantei peliculogene, de modul de uscare folosit, de grosimea stratului, etc.

Peliculele pot fi clasificate in transformabile si netransformabile, potrivit calitatii lor de a-si modifica sau nu, prin uscare, compozitia chimica. O alta clasificare de mare insemnatate practica poate fi dupa criteriul de uscare: pelicule cu uscare naturala (sau la aer) si pelicule cu uscare artificiala (sau la cuptor). Toate peliculele netransformabile se usuca natural; uscarea la cuptor se executa numai in scopul grabirii procesului de uscare.

Exista si vopsele transformabile care se pot usca atat la aer, cat si la cuptor; se mentioneaza insa faptul ca uscarea la cuptor a acestor vopsele nu se executa la temperatura de 120 - 150 C, cum se procedeaza cu un material veritabil pentru cuptor, ci la 60 - 80 C.

Uscarea accelerata la temperatura se poate face prin mai multe metode, si anume:

- uscarea prin convectie, realizata datorita trecerii unui curent de aer incalzit peste suprafata vopsita;

- uscarea prin radiatie realizata cu ajutorul unor lampi sau panouri care emit radiatii infrarotii;

- uscarea mixta prin radiatie - convectie care imbina utilajele si avantajele ambelor procedee.

Uscarea peliculelor prin conductibilitate presupune incalzirea metalului - suport iar la acesta tot prin conductibilitate, caldura se transmite peliculei. Realizarea practica a incalzirii uniforme a metalului - suport a devenit posibila o data cu descoperirea incalzirii prin inductie cu ajutorul curentilor de inalta frecventa.

Caldura acumulata in stratul superficial al metalului se transmite prin conductibilitatea peliculei de vopsea, incepand de la interior spre exterior. In acest fel componentele volatile din vopsea se pot evacua destul de usor, deoarece intarirea peliculei producandu-se de la interior spre exterior, nu sunt obligate sa strabata stratul superficial care se formeaza in cazul incalzirii de la exterior spre interior. In aceasta situatie, scopul cresterii grosimii peliculei intarite se suprapune sensului de degajare a componentelor volatile, ceea ce este deosebit de favorabil.

Avantaje si dezavantaje. Uscarea prin conductibilitate (inductie) prezinta o serie de avantaje fata de celelalte forme de transmitere a caldurii. Prin faptul ca viteza de incalzire a metalului poate fi majorata in limite foarte largi, se obtine o incalzire intensiva care reduce timpul de uscare pana la 3 - 5 min.

Datorita faptului ca sensul degajarii vaporilor de dizolvanti se suprapune cu sensul de incalzire, se reduce porozitatea obtinandu-se o duritate si o rezistenta crescute la apa si ulei mineral. Cauza rezida in evitarea formarii paturii superficiale prin care ar trebui sa razbata vaporii componentelor volatile.

Aplicarea acestui procedeu se preteaza pentru piesele de rotatie sau de revolutie (cilindri, roti, jenti, etc) care au caracteristica comuna deoarece, datorita formei, inchid fluxul magnetic indus. Aceasta limitare insa, atrage dupa sine si avantajul ca pentru acest gen de piese se asigura o incalzire uniforma deci se obtine o uscare uniforma.

Utilajul se compune din doua parti principale: sursa de curent de inalta frecventa (convertizorul) si cuptorul de uscare.

Convertizorul se compune dintr-un motor electric pentru curent alternativ (220/380 V si 50 Hz) montat pe acelasi ax cu generatorul de curent de inalta frecventa (600 - 800 Hz). Totul este montat intr-o carcasa comuna astfel incat apare ca un agregat unitar. Convertizorul se monteaza intr-o camera separata unde se afla si tabloul de comanda cu aparatele de deservire (reostate, intrerupatoare, etc). Marimea convertizorului se alege in functie de puterea instalata a cuptorului de uscare.

Cuptorul de uscare se prezinta ca un tunel deschis la cele doua capete in interiorul caruia sunt montate conductoarele electrice, legate in serie. Prin aceste circuite se trece un curent puternic de inalta frecventa. Conductoarele sunt grupate pe zone care functioneaza independent una de alta alimentate fiecare de la un generator separat. Fiecare zona este prevazuta cu un releu care comanda furnizarea si intreruperea curentului de inalta frecventa (actionand asupra excitatiei generatorului), dupa cum in cuptor se gasesc sau nu piese pentru uscat.

Este necesar acest lucru pentru a nu irosi curentul pe timpul cat in dreptul conductorului respectiv nu se gasesc piese.

Temperatura pe care o poate lua piesa la trecerea prin acest cuptor se ridica la 200 - 300 C.

Pentru a reduce pierderile de caldura peretii tunelului sunt prevazuti cu o izolatie termica.

Vaporii de dizolvanti sunt evacuati de un sistem de ventilatie. Pentru o mai buna utilizare a energiei electrice, se recomanda sistemele de ventilatie prin care, pe la un capat si anume pe la cel de la iesire, se insufla aer proaspat, iar pe la cel de la intrare se aspira gazele impurificate cu vapori dizolvanti. Prin aceasta circulatie in contra curent, la iesirea pieselor din cuptor acestea sunt racite iar caldura preluata de aer serveste la preincalzirea pieselor reci care intra in cuptor.

Miscarea pieselor in interiorul cuptorului este asigurata de un lant transportor.

Cuptoarele de uscare prin inductie sunt mai putin raspandite, datorita complexitatii lor, a limitarii domeniului de aplicare (numai pentru unele categorii de piese) si a costului energiei electrice.

Uscarea peliculelor prin convectie.

Prin acest fel de incalzire, aerul transporta caldura preluata de la o sursa de incalzire la piesa de uscare. Cantitatea de caldura transportata este cu atat mai mare cu cat diferenta de temperatura dintre sursa de incalzire si aer este mai pronuntata.

Incalzirea realizata numai prin convectie presupune plasarea sursei de incalzire in afara cuptorului de uscare. La temperaturi ridicate nu poate fi vorba numai de convectie, deoarece intervine si radiatia gazelor fierbinti. Actiunea radianta la temperaturile de uscare ale vopselelor (120 - 180C) este destul de redusa.

Agentii termici folositi in sursa de incalzire pot fi aburul, apa calda, gazele de ardere sau energia electrica.

La cuptoarele de uscare prin convectie atat cu circulatie fortata dar mai ales cu circulatie naturala, din cauza fortei ascensionale, temperatura maxima a atmosferei cuptorului (si implicit a pieselor) se afla pe partea superioara. Tot in aceasta parte se afla si concentratia maxima in componente volatile si diverse alte gaze.

Pentru a nu intra in limitele de explozivitate ale amestecului dizolvanti - aer, o parte din gazele arse trebuie evacuate in atmosfera, iar locul lor sa fie ocupat de o cantitate egala de aer proaspat. Din acest motiv, aceste cuptoare, ca de altfel toate celelalte trebuie prevazute cu sisteme de ventilatie.

Pentru a avea pierderi cat mai mici de caldura, peretii cuptorului se izoleaza termic cu un material cat mai rau conductor de caldura (vata de sticla, fibre de azbest, etc).

Se considera ca un cuptor este bine izolatcand temperatura peretelui exterior nu depaseste 30 - 40C.

Cuptoarele de uscare prin convectie pot fi impartite in doua categorii: cuptoare - camera cu actiune periodica si cuptoare tunel cu actiune continua.

Pentru cuptoarele - camera este caracteristic faptul ca obiectele vopsite sunt introduse in mod periodic si raman nemiscate in cursul intregului proces de uscare. In cuptoarele tunel obiectele se introduc in mod continuu si uniform; aici obiectele vopsite se gasesc pe timpul procesului de uscare, in miscare continua sau periodica.

UTILAJUL. CUPTOARELE DE USCARE DE TIP CONVECTIE CU ACTIUNE PERIODICA.

Dulapul de uscare este cel mai simplu tip de uscator prin convectie. Din punct de vedere constructiv, aceste dulapuri sunt nise paralelipipede de metal, inchise din toate partile cu usi, care se inchid si se deschid pentru incarcarea obiectelor. In interior, dulapul se amenajeaza cu rafturi formate din retele de sarma asezate in cateva etaje, pe rafturi se aseaza obiectele mici supuse uscarii.

In astfel de dulapuri se utilizeaza ca agent termic, in majoritatea cazurilor, aburul sau energia electrica. Bateria de incalzire se poate monta fie la interior fie la exterior. Miscarea aerului incalzit se poate efectua fortat cu un ventilator sau liber prin convectie naturala.

Dulapul de uscare cu incalzire electrica si cu recirculare fortata a aerului foloseste ca baterie un calorifer electric tubular, avand o capacitate de 10 kw, asezat in partea inferioara a dulapului. Recircularea aerului incalzit se realizeaza cu un ventilator axial. Aerul este aspirat de ventilator din partea superioara a spatiului util al dulapului, printr-un canal ingust si condus in caloriferul electric tubular, avand o capacitate de 10 kw, asezat pe partea inferioara a dulapului. Recircularea aerului incalzit se realizeaza cu un ventilator axial. Aerul este aspirat de ventilator din partea superioara a spatiului util al dulapului printr-un canal ingust si condus in caloriferul electric unde se incalzeste pana la temperatura necesara apoi se trimite in partea de sus a spatiului de uscare, pentru a incalzi obiectele vopsite asezate pe rafturi. Dupa ce a transmis o parte din caldura, aerul se indreapta din nou spre ventilator si ciclul se repeta. Concentratia vaporilor de dizolvanti din aerul recirculat nu trebuie sa depaseasca limita admisa; de aceea, se introduce in continuu aer proaspat care este aspirat printr-o deschizatura situata in peretele dulapului in fata zonei de aspiratie a caloriferului. Aceeasi cantitate de aer se evacueaza dupa trecerea lui prin calorifer, prin deschizatura de dupa zona de refulare. Peretii metalici ai dulapului sunt dubli, iar spatiul intre acesti pereti se umple cu un material termoizolant.

Cuptoarele - camera cu actiune periodica se numesc astfel deoarece, ca forma si dimensiuni, sunt foarte asemanatoare cu o camera de locuit. Actiunea periodica se refera la modul in care se executa incarcarea si descarcarea, si anume: obiectele, dupa ce au fost introduse, sunt tinute o perioada de timp pentru uscare, apoi scoase si, prin introducerea altei sarje, ciclul se repeta.

Constructiv, ele se compun dintr-un schelet metalic sudat, pe care se monteaza panouri cu pereti dubli, intre care se afla material termoizolant. Usile prin care se efectueaza incarcarea si descarcarea obiectelor se prevad cu izolatie termica.

Bateria de incalzire si ventilatorul sunt exterioare, repartizate la partea inferioara pe suporturi metalice separate, care nu sunt legate in mod constructiv de corpul cuptorului; aceasta pentru ca vibratiile, care apar la rotirea ventilatoarelor si a motoarelor electrice sa nu se transmita mantalei cuptorului, care le-ar amplifica si ar produce un zgomot imens.

In acest sens, nici macar tubulatura de otel pentru transportul gazelor nu se leaga solidar de corpul cuptorului, ci prin intermediul unui manson textil, de preferinta o tesatura deasa, eventual impregnata.

Ventilatoarele sunt de tip centrifugal, actionate de motoare electrice asigurate impotriva exploziilor.

Ca agenti termici pot fi intrebuintati: aburul, apa calda, gazele arse sau curentul electric. La incalzirea obiectelor mari, foarte grele, este practic sa se intrebuinteze o incalzire mixta, instaland in afara de calorifere exterioare si dispozitive interioare de incalzit (tubulare).

Cuptorul - camera se utilizeaza la productia de serie mica si incalzirea obiectelor cu masa metalica mare, unde transportul pieselor nu este asigurat prin lanturi sau benzi transportatoare.

Cuptoare de uscare de tip convectie cu actiune continua. Acest tip de cuptoare este utilizat la fabricarea de serie, la care transportul pieselor se realizeaza neintrerupt, cu lanturi sau benzi transportoare, inclusiv prin cuptoare de uscare. Ele prezinta mai multe avantaje fata de cuptoarele cu actiune periodica.

Principalul avantaj este acela al functionarii continue, ceea ce exclude necesitatea opririlor periodice pentru incarcarea si descarcarea obiectelor. In afara de aceasta, regimul de uscare in aceste instalatii poate fi realizat in deplina concordanta cu caracterul procesului de uscare a vopselelor; in acest scop, cuptorul trebuie impartit in trei zone, care corespund perioadelor respective de uscare: initiala, principala si finala.

In prima faza unde se evapora componentele volatile, pentru a nu se forma o concentratie periculoasa in vapori de dizolvant, trebuie sa se prevada o ventilatie eficienta. In a doua zona care corespunde inceputului intaririi peliculei, trebuie sa se asigure un puternic aflux de caldura pentru a mentine constanta temperatura optima, pentru materialele de vopsire date si pentru a da posibilitatea ca reactiile de intarire sa fie duse pana la un grad cat mai ridicat. In a treia zona este necesara o temperatura mai scazuta; corpul incalzit are astfel posibilitatea sa se raceasca si sa poata fi supus operatiei tehnologice urmataoare, aici terminandu - se procesul de intarire.

In functie de spatiile care stau la dispozitie, de capacitate, de tipul instalatiilor de transport, de felul de asezare a obiectelor, cuptoarele se construiesc sub forma de tuneluri lungi sau sub forma catorva coridoare, unite intr-un singur bloc.

Cuptoarele - bloc pot functiona fie in paralel, cand nu au nici o legatura tehnologica intre ele, ci numai una constructiva (peretele intermediar), fie in serie, in caz ca piesele sunt trecute dintr-un cuptor intr-altul.

Cuptoarele tunel sau bloc, cu functionare in paralel, se mai numesc cu un singur parcurs, iar cuptoarele - bloc, cu functionare in serie, prin circulatie se numesc cu mai multe parcursuri.

Cuptoarele - bloc sunt superioare celorlalte prin economia de materiale de constructie si mai ales printr-o reducere a pierderilor de caldura (datorita micsorarii suprafetei de contact cu exteriorul).

Fata de cuptoarele cu actiune periodica, cuptoarele cu functionare continua pierd mai usor caldura pe cele doua guri (de intrare si de iesire) care sunt permanent deschise. Se amelioreaza intr-o oarecare masura acest neajuns, montandu - se la cele doua capetecate un panou silueta care reproduce forma aproximativa a sectiunilor maxime ale piesei in cauza; de asemenea, lungimea cuptorului se alege astfel incat, in flux continuu, niciodata sa nu fie deschise ambele guri ale cuptorului, ci numai una (cealalta fiind ocupata de catre piesa care intra sau iese). Cuptorul ventileaza simultan cu incalzirea; aerul este insuflat, in general, pe la capatul de iesire al pieselor, deci dupa principiul contracurentului. In acest fel, piesele care sunt pe punctul de a se urca se incalzesc la temperatura maxima, iar cele dinspre intrarea in cuptor, prin preincalzirea treptata, racesc gazele incarcate cu dizolvanti, care se indreapta catre gura de evacuare.

Centrul de termoventilatie, ca principiu si constructie, este identic cu cel de la cuptoarele cu functionare periodica.

De asemenea, constructiv, cuptoarele continue sunt foarte asemanatoare cu cele periodice: si aici exista un schelet de otel, din bare profilate pe care se monteaza panourile termoizolante. Centrele de termoventilatie si de evacuare a gazelor sunt montate pe platforme metalice, sustinute de stalpi independenti, amplasati peste cuptor.

Transportul in cuptor este asigurat de unul sau mai multe lanturi sau o banda (in primul caz, piesele sunt suspendate, iar in al doilea sunt rezemate).

Fata de cuptorul de uscare cu actiune periodica, cuptorul cu actiune continua poseda aceleasi elemente componente, cu deosebire ca organizarea lui este facuta dupa principiul productiei in flux continuu.

USCAREA PELICULELOR PRIN RADIATIE

In tehnica moderna, radiatiile infrarosii sunt folosite pe scara din ce in ce mai larga in procesele de uscare si incalzire. Uscarea prin radiatie a peliculelor de lacuri si vopsele se bazeaza pe dirijarea spre suprafata piesei care trebuie incalzita a unor fascicole de radiatii infrarosii, luminoase sau neluminoase, emise de o sursa de radiatie care se gaseste in apropierea suprafetei vopsite. Acest fenomen se datoreste proprietatii unor unde electromagnetice de a - si transforma energia lor de vibratie in energia calorica, in momentul cand vin in contact cu pelicula si cu suprafata pe care s-a aplicat aceasta pelicula.

Transmiterea caldurii prin radiatii depinde de felul suprafetelor, de tipul de vopsea folosita si de culoarea ei, de lungimea de unda a radiatiilor, cat si de alte elemente.

Procesul de transmitere a caldurii si de intarire a peliculei, in cazul uscarii prin radiatie, are loc de la partea inferioara a acesteia in sus si nu invers, cum se produce in cazul uscarii prin convectie.

Radiatiile infrarosii se propaga printr-un strat de vopsea aplicat pe un suport metalic.

Razele infrarosii, prin actiunea lor, nu modifica modul de intarire al peliculelor, ci numai il accelereaza. Ca urmare a transmiterii caldurii de la interior la exterior, intarirea peliculei incepe de la baza si se termina cand s-a solidificat in intregime. In acest fel, vaporii in drum catre exterior nu sunt impiedicati sa se evacueze; in plus, transportand caldura luata de la exterior, o cedeaza straturilor exterioare, grabind uscarea.

USCAREA PELICULELOR DE REPARATII

Pastrarea intacta a peliculelor de lacuri si vopsele constituie o conditie indispensabila; se mai intampla totusi, din cauza imperfectiunii procesului tehnologic sau din neatentie, ca pelicula sa se deterioreze local. Defectul poate fi o zgarietura, nestrapunsa pana la metal, dupa cum se poate intampla sa fie deformat si metalul; in acest caz, reparatia se executa pentru intreg subansamblul, incepand cu indreptarea, grunduirea, chituirea si terminand cu vopsirea. Operatiile se executa chiar pe fluxul si in instalatia in care s-a vopsit piesa sau, in orice caz, intr-o instalatie specializata pentru operatiile de vopsire.

Defectele mici (o mica scurgere aparuta in procesul de aplicare - uscare, o incluziune de corpuri straine, o atingere a peliculei inca neconsolidata, o zgarietura usoara etc) se repara printr-o slefuire locala, o nivelare a suprafetei, fara a se ajunge la metalul - suport, dupa care se poate proceda la vopsirea locala, denumita vopsire de remaniere.

Metodele de aplicare a vopseleide remaniere pot fi vopsirea cu pensula sau pulverizarea. Pentru defectele care sunt reduse ca intindere este preferabila pensularea, deoarece prin pulverizare, in jurul locului remaniat, se observa o aureola de particule dispersate, care prejudiciaza aspectul.

Calitatea vopselei de remaniere, pentru a se realiza o omogenitate in ceea ce priveste protectia, se recomanda sa fie de aceeasi natura cu cea utilizata la vopsirea integrala a produsului. Daca vopseaua este cu uscare la cuptor, trebuie sa se utilizeze aceasta uscare si la vopsirea de remaniere; in acest scop, servesc mici surse de radiatii infrarosii, dar mai ales electrice. Cea mai simpla sursa electrica este formata dintr-un bec cu infrarosii, montat intr-o carcasa de protectie.

Becul se mentine la o distanta de 10 - 15 cm fata de locul vopsit, timp de circa 20 - 30 min (sau eventual cat este prescris de furnizorul vopselei); se deplaseaza apoi, cu un pas egal cu diametrul becului si se reia operatia, cand locul vopsit este de forma alungita.

Utilizarea vopselelor cu uscare la aer este desigur mai simpla, insa nu se pot obtine pelicule cu proprietatile celor uscate la cald; durabilitatea este mai mica. Fenomenul devine suparator, in timp, deoarece prin viteza diferita de imbatranire, pelicula de pe locul remaniat isi pierde luciul mult mai intens decat restul.

USCAREA PELICULELOR APLICATE PE LEMN SI MATERIALE PLASTICE

Acest fel de uscare prezinta o serie de particularitati de care trebuie sa se tina seama pentru a se obtine o pelicula de calitate. Lemnul ca si materialele plastice, pot fi vopsite cu majoritatea materialelor peliculogene, procedeele de uscare diferind insa.

La lemn, trebuie sa se tina seama de porozitatea lemnului, care reprezinta 50 - 80 % din volumul total. Peliculele de vopsea, fiind continue, intrerup comunicarea si posibilitatea aerului si vaporilor de apa din pori sa iasa in atmosfera in timpul procesului de uscare artificiala. Exista posibilitatea ca acesti vapori sa se dilate si sa sparga pelicula pentru a iesi in atmosfera.

Un alt factor de care trebuie sa se tina seama este umiditatea. Umiditatea lemnului este legata de umiditatea mediului inconjurator si poate fi destul de ridicata, accentuand efectele mentionate inainte.

Atunci cand se usuca materialele plastice pe care s-au aplicat materialele peliculogene, in locul apei, se pot degaja gaze sau se pot produce eliminari a plastifiantilor.

Tot la acestea trebuie sa se tina seama si de compatibilitatea intre materialul plastic si materialul peliculogen cu care este vopsit.

La uscarea peliculelor aplicate pe lemn cat si pe materiale plastice, trebuie sa se tina seama de fenomenele de contractie si umflare, de stabilitatea termica, de conductibilitate si de multi alti factori.

De aceea se apreciaza ca uscarea la cuptor a peliculelor de vopsea, aplicate pe astfel de materiale, trebuie sa se faca numai in cazuri necesare. Aceasta deoarece atat pe lemn cat si pe materiale plastice, se pot aplica pelicule de inalta calitate cu uscare rapida in aer liber.

DEFECTELE DE USCARE A PELICULELOR

Defectele de uscare a peliculelor in cele mai multe cazuri sunt observabile imediat; uneori ele apar mult mai tarziu, dupa ce produsul a fost dat in exploatare.

PRODUSE COSMETICE AUTO PENTRU PROTECTIA ANTICOROSIVA

Produsele cosmetice pentru protectia anticorosiva sunt folosite pentru completarea protectiei propriu-zise sau aducerea suprafetelor autovehiculelor la starea initiala.

Aceste produse se aplica atat caroseriilor, sasiurilor, etc autovehiculelor care sunt exploatate in zone cu climat temperat, cat si celor folosite in zone cu climat tropical.

Produsele cosmetice respective se livreaza in butelii metalice, tuburi de material plastic, etc. O parte dintre acestea sunt introduse sub presiune ceea ce permite folosirea lor cu usurinta; o alta parte se aplica folosind pistolul sau pensula.

Pe piata mondiala se gasesc diferite produse cosmetice, avand diferite denumiri: Neuly, Vevax, Oldstry, Sodexa, etc.

PRODUSE COSMETICE SUB FORMA DE SPRAY

Pentru folosirea acestor produse la autovehiculele care se vor exploata in zonele cu climat tropical, se va respecta tehnologia indicata de intreprinderea producatoare. In acest sens, se va tine seama de felul materialelor folosite la acoperirea autovehiculelor, in vederea transportului maritim, pe cale ferata, etc. De obicei, acestea se protejeaza prin acoperirea lor cu un strat de unguent, care la debarcare este indepartat prin spalare cu un degresant si apoi cu apa si diferite sampoane si uscarea cat mai buna.

Autopolish - ul se livreaza in tuburi de material plastic de 250 gr. Autovehiculul care urmeaza sa fie lustruit se va spala, sterge si usca. Apoi se procedeaza la proiectarea produsului pe suprafata care urmeaza sa fie lustruita sub un unghi de 45. Pentru obtinerea unui rezultat bun, stratul va fi intins uniform cu un tampon de vata. Dupa 10 - 15 minute se incepe lustruirea cu o carpa de flanela. Miscarile respective vor fi totdeauna circulare. Dupa terminarea operatiei se recomanda ca autovehiculul sa fie adapostit timp de 2 - 3 ore.

Emulsia pentru lustruit caroserii se aplica pe caroserie dupa spalarea si uscarea completa a autovehiculului. Inainte de intrebuintare, se va agita bine continutul, iar proiectarea sa pe suprafata de lustruit se va face la un unghi de 35 - 45. Dupa 3 - 5 minute se va lustrui suprafata cu flanela sau cu vata hidrofila. Apoi, autovehiculul se va feri de soare si particule de praf timp de 2 - 3 ore, pentru ca produsul sa se usuce complet.

Terent ferner spray este livrat in tuburi metalice de 250 - 300 gr; se foloseste pentru indepartarea petelor de asfalt si bitum.

Operatia este necesara deoarece aceste pete inglobeaza, cu timpul, impuritati, nisip, etc, care conduc la amorsarea deteriorarii vopselei de protectie anticorosiva si oxidarea partilor metalice.

Petele de asfalt si bitum se vor muia prin pulverizarea produsului respectiv sub un unghi de 90 pentru a se obtine mai multa eficacitate. Dupa circa 1 -2 minute (in functie de grosimea stratului care trebuie indepartat) petele respective se vor inlatura cu o carpa moale. In cazul in care locul respectiv devine putin patat sau prezinta o mica porozitate, se va lustrui cu autopolish.

PRODUSE COSMETICE APLICATE CU PISTOLUL SAU CU PENSULA

Aceste produse necesita o instalatie de aer comprimat, in cazul cand se foloseste pistolul de vopsit sau diferite pensule cand produsele sunt aplicate prin pensulare.

Produsele cosmetice folosite in acest scop in tara noastra sunt: autobalsam kosipol, globo autopflege, lac hidroizolant, autobalsam, cleaner polish, procerin, elaskon k 60 etc.

Autobalsamul kosipol se aplica numai atunci cand caroseria autovehiculului respectiv este spalata si uscata complet.

Deoarece produsul contine o cantitate apreciabila de ceara, care in timpul depozitarii se poate depune in partea inferioara sau pe peretii tubului din material plastic, inainte de intrebuintarese va agita puternic.

Aplicarea lui se face cu ajutorul pistolului de stropit, folosindu-se o duza corespunzatoare; se poate aplica si cu vata intr-un strat subtire si uniform. Se lasa, apoi sa se usuce 10 - 30 min, dupa care stratul de ceara rezultat se va lustrui cu vata sau flanela.

Globo autopflege se aplica pe caroseria uscata si curata cu pensula, prin pulverizare sau cu vata. Stratul respectiv trebuie sa fie cat mai subtire, deoarece vopseaua caroseriei nu incorporeaza decat atat cat este necesar, iar restul se pierde. Dupa 10 - 15 minute se va indeparta de pe suprafata respectiva cu o bucata de carpa moale, fara a apasa, partea din produs care apare sub forma de praf; apoi se va trece la lustruire folosindu- se vata sau flanela.

Lacul hidroizolant se livreaza in cutii cu capacitatea de 1000 grame. Se foloseste pentru protejarea si antifonarea sasiurilor autovehiculelor.

Inainte de intrebuintare autovehiculul va fi bine spalat si degresat, indepartandu-se atat noroiul cat si petele de rugina, etc. Aplicarea lacului se poate face cu pistolul sau cu pensula. In mod normal, este suficient un singur strat de lac dar atunci cand este necesar se pot aplica doua straturi la un interval de 24 ore, timp necesar pentru uscarea fiecarui strat.

Autobalsamul se aplica pe caroseria autovehiculelor dupa ce aceasta, in prealabil, a fost bine spalata si uscata. Autovehiculele trebuie adapostite in baraci (hangare) in timpul efectuarii operatiei de protectie. In acest fel se evita actiunea razelor de soare care au o influenta nefavorabila pentru acest produs.

Produsul se aplica sub forma unui strat uniform cu jutorul unei pensule sau carpe, lasandu-se sa se usuce dupa care se lustruieste prin miscari circulare folosin vata sau flanela.

Cleaner polish se livreaza in bidoane metalice. Produsul este folosit pentru protectia caroseriei autovehiculelor.

Aplicarea acestuia se face cu pensula sau cu o bucata de carpa moale, uscata, din bumbac, pe portiuni care sa permita lustruirea ulterioara. Stratul de protectie are aspectul unui film de culoare alba. Dupa uscare se sterge usor cu ajutorul unei bucati de flanela si apoi se lustruieste pana la obtinerea unui aspect placut. In acest fel, produsul completaza si umple porii vopselei caroseriei, dandu-i acesteia posibilitatea sa reziste mai bine in zone cu climat tropical.

Procerin se foloseste pentru protectia suprafetelor metalice sau tratate galvenic; se livreaza in bidoane de 1000 g.

Partile metalice care urmeaza sa fie protejate vor fi in prealabil curatate de praf si atunci cand este necesar, se vor sterge cu white - spirit.

Daca acesta se aplica prin pulverizare sau cu pensula, in doua straturi, atunci intre acestea trebuie sa existe un interval de o ora. Cantitatea de produs care se aplica este de 100 - 200 g/m² .

Se recomanda ca operatia sa se execute pe un loc acoperit, avand o ventilatie corespunzatoare.

Elaskon K60 este folosit pentru protectia anticorosiva a autovehiculelor.

Autovehiculul care urmeaza a fi protejat va fi spalat si uscat foarte bine inainte de inceperea operatiei respective. Aplicarea se poate face cu pistolul sau cu pensula pe suprafete mai mici; dupa 3 - 5 min va incepe lustruirea folosind flanela sau vata hidrofila. Lustruirea se face pana cand suprafata respectiva este lucioasa si nu se mai observa pete sau urme ale produsului.

In cazul in care nu se dispune de aceste produse, se recomanda o reteta pentru prepararea unui produs necesar protectiei caroseriei prin lustruire si o alta reteta pentru prepararea unui produs care sa protejeze caroseria contra razelor ultraviolete.

Produsul pentru protectia caroseriei prin lustruire se compune din: apa distilata 64%; vaselina farmaceutica sau ulei de ricin 22%; pamant de infuzorii 8%, xilon 6%. Acest amestec se omogenizeaza intr-un mojar de dimensiuni corespunzatoare pana cand se obtine un produs cat mai compact.

Caroseria autovehiculului care urmeaza sa fie protejata se spala si se sterge pana la uscare dupa care produsul se aplica pe suprafata acesteia sub forma unui strat subtire cu ajutorul unei pensule sau cu vata. Dupa 15 - 30 minute se lustruieste suprafata respectiva cu vata hidrofila sau carpa moale, bine uscata, pana la obtinerea gradului de finisare respectiv.

Produsul pentru protectia caroseriei contra actiunii razelor ultraviolete, indicat pentru autovehiculele care sunt exploatate in zonele cu climat mai dificil, se poate prepara dupa urmatoarea reteta: terebentina 70%; parafina 20%; ceara alba 10%.

Parafina si ceara se topesc intr-un vas de metal pe baie de apa, agitandu-se continuu, dupa care se introduce terebentina. Pasta obtinuta se depoziteaza in cutii metalice.

Autovehiculul care urmeaza sa fie protejat se va spala si usca bine, dupa care se aplica pasta pe suprafata caroseriei. Dupa 10 - 20 minute se va lustrui suprafata respectiva cu vata sau cu flanela pana la obtinerea luciului dorit.