CARACTERIZAREA GENERALA A RETELELOR DE CONDUCTE

CARACTERIZAREA    GENERALA A RETELELOR DE CONDUCTE

I. 1. Conditii privind alegerea retelelor de conducte   

Transportarea produselor prin conducte se poate face cu ajutorul pompelor, compresoarelor, ventilatoarelor (exhaustoarelor) sau folosind o parte din energia pe care fluidele respective o poseda.

Ca si pentru alte instalatii industriale, si la conducte trebuie sa se asigure o fiabilitate adecvata, cel putin egala cu fiabilitatea instalatiilor in care acestea se integreaza. Aceasta conditie trebuie pusa cu mai multa acuitate acolo unde defectarea conductelor poate provoca daune mari industriei in cauza sau chiar mediului, cum este cazul conductelor petroliere, al conductelor pentru transportarea diverselor gaze toxice sau explozive, al conductelor care transporta medii radioactive (in centralele nuclearo-electrice si in instalatiile nucleare) etc. [120, 121, 122, 123, 124, 125].

In domeniile in care se folosesc, conductele pot avea o structura simpla, in care caz transporta fluide intre doua puncte ale instalatiei sau pot fi concepute si realizate ca retele (sisteme) de conducte care au ramificatii multiple si care sunt racordate la numeroase puncte ale instalatiei sau utilajelor deservite (fig. I.1). Alegerea unui tip de retea sau altul se face tinand seama de urmatoarele considerente

continuitatea alimentarii, chiar si atunci cand conducta principala
s-a defectat

conditia este cel mai bine satisfacuta de reteaua buclata sau de cea inelara, deoarece prin diagonale cu lungimi reduse poate fi asigurata alimentarea consumatorilor pe doua cai (fapt imposibil de realizat in cazul tipurilor liniare sau radiale de retea)

cea mai mare siguranta in exploatare o prezinta reteaua buclata, alimentata de la doi furnizori; are costul cel mai ridicat, comparativ cu celelalte tipuri de retele;

greutatea totala a retelei de conducta se doreste a fi minima

usurinta deservirii retelei de distribuire a fluidului de lucru, caz in care un rol deosebit il au relieful zonal si amplasare a consumatorilor.

Atat conductele, cat si sistemele de conducte trebuie dimensionate pe baza unor calcule tehnico-economice cu ajutorul carora sa se poata determina solutia optima; aceasta situatie este cu atat mai necesara in cazurile in care se folosesc fie materiale foarte scumpe, fie conducte de diametre si lungimi mari, care necesita pentru realizare cantitati considerabile de materiale.

Dimensionarea conductelor (fig. I.2) se face cu ajutorul calculului hidraulic, mecanic si termic, acesta din urma pentru conductele la care elementele componente si transportul fluidelor sunt influentate fie de temperatura acestora, fie de temperatura mediului in care se instaleaza. In vederea efectuarii acestor calcule, precum si pentru a realiza si a exploata in conditii corespunzatoare sistemele de conducte, trebuie sa se aiba in vedere [21]:

► alegerea materialului, a tipului conductelor, a imbinarii tronsoanelor de tevi etc., corespunzatoare ca siguranta de functionare si ca economicitate (fig. I.2) in conditiile date; materialele trebuie sa reziste la actiuni corosive, erozive sau abrazive ale mediului de lucru si la parametrii de exploatare [54, 58, 84, 85, 135], precum si la actiunea spatiului ambiental al conductelor; in cazul imbinarilor prin sudare este necesar ca acestea sa fie compatibile din punctul de vedere al sudabilitatii;

► stabilirea traseelor pentru amplasarea conductelor si a reazemelor , cu luarea in considerare a conditiilor de exploatare, a sigurantei in functionare, a reducerii costurilor de investitie, a posibilitatilor de extindere

► dimensionarea economica a diametrului conductei prin stabilirea vitezei corespunzatoare de curgere a fluidului (inclusiv valoarea care favorizeaza depunerile de parafina, de exemplu [62] sau alte produse pe suprafata interioara a conductei) si respectiv a grosimii peretelui tevii [26, 51, 57] ; la un debit dat, viteza fluidului este o problema nedeterminata, deoarece in relatia de calcul apar doua necunoscute: viteza si diametrul sectiunii libere de curgere; criteriul economic adoptat este costul total anual raportat la un metru liniar de conducta, a carui minimizare se face in functie de diametrul conductei [10] ; se pune in discutie rationalizarea maririi diametrului sau a presiunii de lucru a mediului transportat, astfel incat consumul de material metalic sa fie minim [9]; un rol deosebit de important si util il reprezinta in, sensul celor de mai sus, proiectarea modulara a utilajelor, conductelor si instalatiilor tehnologice cu ajutorul tehnicii de calcul [11, 27, 55], respectiv o analiza profunda a cheltuielilor de investitii si cele de operare [28, 118]; pe de alta parte trebuie sa se ia in consideratie si locul de amplasare a conductelor, in special in zonele cu populatie densa; aici grosimea peretelui poate fi dubla comparativ cu alte regiuni cu densitate slaba de populatie [47];

► asigurarea compensarii deformatiilor termice ale conductelor si a pretensionarii acestora pentru reducerea tensiunilor mecanice, atat in conducte cat si in utilajele la care sunt racordate [21, 70, 71, 72]; in lucrarea [76] se prezinta o metoda practica pentru masurarea deformatiilor conductelor ingropate, prin utilizarea unui echipament mobil de constructie speciala;

► calcule la comportare in regim dinamic (vibratii) si evaluarea actiunilor retelei asupra reazemelor si aparaturii conexe etc.

► alegerea pe baza unor calcule tehnico-economice a grosimii optime a izolatiei termice la conductele care transporta fluide calde sau la cele care nu trebuie sa fie influentate de temperatura mediului in care sunt instalate [23, 52, 57, 60, 64, 66, 94, 95, 107, 110, 111, 117];

► asigurarea accesului la toate elementele conductelor sau ale sistemelor de conducte pentru exploatarea si pentru reparatii, fara pericol pentru personalul de deservire si, pe cat posibil, fara scoaterea din functiune a unei parti mari a acestora in acest sens este necesar:

sa se asigure incalzirea, aerisirea si golirea conductelor si a spatiilor unde sunt instalate

sa se amplaseze corect aparatele si prizele de impuls pentru masurarea parametrilor fluidelor transportate presiune, temperatura, debit, compozitie chimica, pH etc., inclusiv prezenta in sistem a calculatorului electronic pentru controlul    functionarii retelelor de conducte [55, 68, 119];

sa se realizeze protectia anticorosiva a conductelor, corespunzatoare agresivitatii fluidului transportat sau a mediului exterior conductei

sa se evidentieze influentele specifice asupra materialelor conductelor, datorite unor fenomene deosebite, cum este cel de iradiere in instalatiile nucleare;

existenta instalatiilor adecvate pentru curatarea interiorului conductelor (cu apa sub presiune pentru instalatiile din rafinarii, instalatii chimice si centrale electrice [65]; metoda cu decapare hidraulica prezinta, in multe cazuri, o serie de avantaje: timp de pregatire si de lucru mai redus decat in cazul curatarii chimice; pericolul de deteriorare a utilajului prin pierderi de metal datorita coroziunii este redus sau chiar eliminat; nu se utilizeaza solventi care pun probleme de depozitare si indepartare; pret total mai redus; pentru indepartare a parafinei se pot folosi si dopurile din parafina, cu diferite dimensiuni, astfel incat sa poata trece usor prin robinete, fitinguri si coturi pana la rezervorul de acumulare, unde se dizolva [67]; curatarea mecanica se poate realiza, dupa caz, si cu ajutorul dispozitivelor tip cartita [106, 120, 136]; controlul ultrasonic, cu capete ultrasonice vibratoare care permit masurarea coroziunii interioare si exterioare, respectiv grosimea ramasa a peretelui conductei [118]).

Aceste cerinte se regasesc diferentiat in functie de particularitatile instalatiilor industriale. Subaprecierea importantei rezolvarii corespunzatoare a oricareia din aceste cerinte poate avea urmari defavorabile asupra intregii instalatii din care fac parte aceste conducte.

In spiritul celor de mai sus, unitatea de proiectare raspunde de conceperea corecta a solutiilor constructive, de alegerea materialelor, de calculul de rezistenta al tuturor elementelor de conducta, potrivit conditiilor date pentru functionare, precum si de stabilirea metodelor de control si al volumului de verificari pentru fabricare si montare, in conformitate cu instructiunile si normele tehnice corespunzatoare, standarde etc. [1].

Fabricarea, montarea si repararea conductelor pot fi facute numai de unitati industriale sau sectoare de specialitate, care dispun de mijloace tehnice adecvate de realizare si verificare. Totodata au raspunderea pentru alegerea corecta a procedeelor tehnologice, de calitatea produselor si lucrarilor, in conformitate cu prevederile instructiunilor si ale proiectului de executie.

Tabelul I.1

Structura costurilor instalatiilor chimice

Beneficiarul instalatiei raspunde de exploatarea, intretinerea si repararea conductelor, in conformitate cu cerintele instructiunilor si proiectelor de executie.

In cazul unor abateri de la prevederile instructiunilor de specialitate [1], unitatile de proiectare, respectiv intreprinderile de montare sau reparatoare, cu avizul prealabil al proiectului, vor putea stabili solutii alternative, motivate corespunzator din punct de vedere tehnic, care sa nu afecteze siguranta in functionare a conductelor sub presiune. Unitatile care au stabilit aceste solutii le vor supune avizarii principalilor factori interesati (proiectant, constructor, montator sau reparator, beneficiar).

In cazuri speciale, pentru produse cu grad ridicat de periculozitate, pe langa prevederile minimale date de se iau in consideratie si prescriptii proprii.

Din enuntarea anterioara reiese importanta deosebita a analizei care trebuie facuta pentru realizarea unui sistem de conducte, economic si sigur in functionare (si chiar in stationare, fluidul aflandu-se sub presiune). Prin urmare, pentru constructorul de utilaje este interesant sa cunoasca ponderea aspectelor economice, in costul instalatiilor tehnologice, asa cum se arata, de exemplu, in tabelul 1.1, unde costul utilajelor 2040% din costul total al instalatiei considerate, materialul necesar pentru realizarea sistemelor de conducte situandu-se intre 914% (pondere care creste daca se au in vedere si estacadele, izolarea, vopsitoria, protectii impotriva incendiilor, exploziilor, precum si aparatura de automatizare specifica [12, 13, 14]. In lucrarile [33, 51] se prezinta un interesant studiu referitor la costurile pentru pierderile de caldura, al izolatiei termice, al materialelor de constructie si al montarii unor sisteme de conducte, in functie de diametrul nominal al tevilor.)

In tabelul 1.1, tipul instalatiei (respectiv procesul tehnologic caruia ii corespunde) este considerat dupa cum urmeaza

I Proces tehnologic care necesita numeroase aparate de dimensiuni mici; cea mai mare parte a schimbatoarelor de caldura se afla sub 10 m²; volumul mediu al recipientelor este de ordinul 1 m³ ; diametrul coloanelor se afla sub 0,5 m; ca materiale de constructie s-au utilizat, cu precadere, sticla, ceramica, aliaje speciale si aparatura emailata.

II Situatie analoaga, insa utilajele de dimensiuni mai mari (recipiente de 24 , schimbatoare de caldura de 20.50 ).

III Instalatie chimica mijlocie, aproape tipica, lucrand periodic (pe sarje).

IV, V Instalatii mari, cu utilaje unicate, asa cum ele se utilizeaza pentru produse chimice de baza. Aici costul utilajelor se ridica la aproximativ 40% din costul instalatiei.

Tabelul I.2

Raportul manopera/cost obiect, pentru instalatiile din tabelul I.1

Este cunoscut ca pe piata capitalista preturile utilajelor si instalatiilor, in general, sunt corelate cu valoarea lor de intrebuintare si nu cu masa lor [15]. Pentru valoarea de intrebuintare, furnizorul ofera garantii beneficiarului. In tabelul 1.2, pentru a completa imaginea oferita de datele tabelului I.1, este indicat cuantumul manoperei de montare. Se poate constata ponderea insemnata a costului sistemelor de conducte care, la instalatiile mari, de tip IV si V, atinge 60 % din costul utilajelor

I. 2. Clasificarea sistemelor de conducte

Exista mai multe criterii folosite in acest sens, dintre care se amintesc:

► dupa natura materialului de constructie:

feroase (din otel - conducte tehnologice si auxiliare - sau din fonta [46] - utilizate in instalatii alimentare cu apa (cu duritate mica, cu continut ridicat de bioxid de carbon, oxigen, hidrogen sulfurat etc. [26]);

neferoase (plumb, cupru, alama, aluminiu, titan, tantal etc. [40] - instalatii sanitare, schimbatoare de caldura, instalatii criogenice etc.);

nemetalice (materiale polimerice, beton, material ceramic, sticla etc.   
[26, 32, 35, 36, 39, 43, 46, 48, 49], materiale plastice armate sau beton armat instalatii sanitare, canalizari ape reziduale etc.);

combinate (realizate din materiale metalice si nemetalice);

► dupa cota de instalare (in raport cu suprafata solului):

conducte ingropate (direct in sol conducte magistrale; in canale nevizitabile - platformele instalatiilor tehnologice; in canale vizitabile - platformele instalatiilor tehnologice ; termoficare

conducte subacvatice (fluviale; maritime; oceanice);

conducte la sol parcuri de rezervoare)

conducte aeriene (unde exista riscul inghetului [137] - platformele instalatiilor tehnologice, traversarea rapelor, raurilor etc.)

► dupa lungimea traseului si locul de instalare:

conducte apartinand instalatiilor industriale (cu tevi trase);

conducte magistrale - sudate longitudinal,    respectiv elicoidal transport produse petroliere, gaze, utilitati

► dupa domeniul de utilizare:

conducte tehnologice (conducte reflux, stripare etc.) ;

conducte pentru utilitati (transport apa, abur, aer, fluide tehnologice) ;

► dupa temperatura de lucru:

conducte criogenice ( ) - conducte pentru acetilena, aer uscat, argon, bioxid de carbon, oxid de carbon, deuteriu, etan, monoclortri-fluormetan (freon), hidrogen, hidrogen sulfurat etc. [21]

conducte reci ( ) - conducte pentru distante mari;

conducte calde ( ) - conducte in instalatii industriale, centrale termice etc.

Nota: - temperatura. Aici se inscriu si conductele care lucreaza in domeniul fluajului.

► dupa valoarea presiunii de lucru:

conducte lucrand sub vacuum ( );

conducte de presiune joasa ( );

conducte de presiune medie ( );

conducte de presiune inalta ( );

Nota: - presiunea;

► dupa starea de agregare a fluidului:

conducte pentru gaze

conducte pentru lichide

conducte pentru fluide in stare granulara

conducte pentru produse in stare fluidizata

► dupa dimensiunea tevii:

conducte foarte mici ( );

conducte mici ( );

conducte medii ( );

conducte mari ( );

conducte foarte mari ( );

Nota: - diametrul nominal al tevii;

► dupa agresivitatea mediului de lucru:

corosive ( produse neagresive: - conducte pentru apa, aer, gaze; produse agresive: - conducte pentru produse petroliere ; produse foarte agresive: - conducte pentru acizi

erozive

Nota: - viteza de corodare;

► dupa gradul de explozivitate si toxicitate a mediului de lucru:

categoria I (caracteristici: inflamabil, exploziv, toxic; utilizare: presiune, temperatura, coroziune);

categoria a II a (caracteristici: indiferent de temperatura ; utilizare: coroziune, presiune medie,);

categoria a III a (caracteristici: temperatura; utilizare: presiune mica, medii necorosive).

I. 3. Caracterizarea conductelor instalate subteran, pe sol, aerian sau subacvatic

I. 3. 1. Conducte subterane

I. 3. 1. 1. Conducte subterane fara canale

► Se instaleaza in soluri uscate, care nu prezinta pericol de tasare;

► Instalarea lor se face, de obicei, la o adancime de peste 1 m, pe un pat de nisip sau de pietris; nisipul are avantajele de a se tasa uniform, o buna drenare a apei, o rezistenta electrica ridicata, fapt ce face ca efectul corodarii de catre curentii vagabonzi sa fie minim;

► Aceasta metoda instalare se foloseste, de regula, in cazul conductelor care transporta fluide reci: apa potabila, apa de racire, gaze, aer comprimat etc.; se aplica, uneori, si in cazul conductelor termice neimportante (debite mici, distante scurte, conducte provizorii etc.).

Nota: Conductele pentru fluide reci, carora li s-a aplicat in prealabil o izolatie hidrofuga cu bitum, sunt coborate in sant si apoi se acopera cu pamantul rezultat din sapatura. Modern peste teava metalica se afla stratul de termoizolatie, invelit de o protectie din material polimeric, rezistenta la actiunea agresiva chimic a agentilor din sol.. Tronsoanele de tevi sunt prefabricate, prezentand la capete zone neacoperite, necesare pentru sudarea tevilor cap la cap. Anterior sudarii, pe unul din capete se introduce un manson din material plastic (polimeric) care se translateaza peste capetele tronsoanelor sudate si peste protectiile anticorosive.

► Instalarea direct in sol a conductelor termice neizolate ar conduce la cheltuieli minime de investitie; absenta canalelor protectoare in jurul conductelor reduce consumul de materiale de constructie, micsoreaza volumul lucrarilor de instalare; neizolarea conduce la pierderi insemnate de caldura, o crestere importanta a costului de exploatare si necesitatea de a reduce mult lungimea retelelor; termoizolatia se afla in contact direct cu pamantul si lucreaza in conditii grele; deformarea conductelor presate de pamant este stingherita, iar lucrarile de reparare sunt complicate si costisitoare.

► Instalarea cu umplutura de beton consta in asezarea conductelor neizolate intr-un sant dinainte pregatit si turnarea unui strat de beton spongios in jurul tevii inaintea turnarii betonului, peretii santului se protejeaza contra surparii, cu panouri din lemn, servind in acelasi timp si drept cofrag; capetele tronsoanelor de tevi se sustin cu reazeme provizorii din lemn; betonul spongios are o conductivitate termica redusa si se umezeste foarte putin in pamant.

Nota: Pentru a impiedica aderarea betonului la suprafata tevii, aceasta se acopera in prealabil cu un strat de pacura groasa sau cu ulei ars, ceea ce protejeaza totodata conducta contra corodarii. In cazul cand betonul adera la suprafata tevii, deformarea termica a acesteia va conduce la fisurarea betonului spongios, iar prin aceste crapaturi ar patrunde umezeala din pamant, reducand proprietatile izolatoare ale betonului, favorizandu-se, totodata, corodarea electrochimica; principalul dezavantaj al procedeului mentionat este consumul mare de ciment si durata mare a lucrarilor (12 15 zile pentru ca betonul spongios sa capete suficienta rezistenta).

► Solutia cea mai rationala si cu raspandire tot mai mare, consta in folosirea unor piese cilindrice prefabricate de beton spongios, segmente si cochilii, ca straturi termoizolante si de rezistenta mecanica.

Nota: Segmentele se fabrica pentru conducte de diametru mare, folosindu-se de regula, patru segmente pentru a acoperi circumferinta tevii. Dupa aplicare, se freteaza obligatoriu la exterior cu sarma sau cu bandaje speciale, dupa care se tencuiesc cu mortar. Piesele in forma de semicilindri (cochilii) se fabrica pentru conducte de orice diametru si nu necesita sa fie fretate exterior. Rosturile dintre cochilii, in lungul tevii, se aseaza alternant. Inainte de instalarea segmentelor sau a cochiliilor, suprafata tevii se acopera obligatoriu cu un strat anticorosiv (gudron sau lac de bitum). Invelisul cilindric format din segmente sau din cochilii se acopera in mod obligatoriu la exterior cu un strat hidroizolator de buna calitate. In acest sens se intrebuinteaza gudronarea sau infasurarea in panza de sac, bine imbibata in bitum cald. Segmentele si cochiliile pot fi instalate dupa asezarea tevilor si sudarea imbinarilor sau inainte de efectuarea acestor lucrari.

I.       3. 1. 2. Conducte subterane instalate in canale nevizitabile

► Se recomanda pentru numar mic de conducte, care de obicei au dimensiuni reduse.

► Accesul la conducte se realizeaza numai la revizie sau in cazul unei defectiuni, prin indepartarea pamantului si descoperirea canalului.

Nota: Conductele pentru apa rece, care vin in contact cu canalele retelelor termice, pot provoca aparitia condensului in canale. In asemenea situatii trebuie imbunatatita izolalatia termica, solutie care se impune si pentru protejarea cablurilor electrice si a mansoanelor de cabluri contra incalzirii, daca nu pot fi prevazute distantele minime prevazute.

► Capacele gurilor canalelor nevizitabile sunt intotdeauna prefabricate din beton armat, prevazute cu ochiuri pentru ridicare in cazul interventiilor pentru revizii sau pentru repararea tevilor.

► Peretii canalelor, ca si fundul acestora, se fac din caramizi, beton turnat sau prefabricate din beton. Prefabricarea placilor de fund ale canalelor este rentabila numai la canale mici, cu sarcini relativ reduse.

► Montarea conductelor si izolarea lor pot fi usurate daca rosturile orizontale dintre talpa si capac sunt situate cat mai jos (fig. I.3b si
fig. I.3c). Acest fel de realizare, in comparatie cu cea cu pereti inalti (fig. I.3a), necesita saparea de santuri mai late si capace mai grele. Lungimea capacelor este limitata, din cauza greutatii lor, la 0,7 1,30 m.

► In ceea ce priveste forma sectiunii transversale a canalului, aceasta se alege in functie de numarul si de dimensiunile tevilor care urmeaza a fi instalate. Sectiunea dreptunghiulara este indicata pentru conducte de apa calda, avand acelasi diametru la ducere si la intoarcere
(fig. I.3a), pe cand sectiunea semicirculara este indicata pentru retelele de abur (fig. I. 3b).

► Daca in canalele nevizitabile se instaleaza conducte cu izolatie aplicata si cu imbinari sudate, distanta intre suprafata izolatiei aplicate pe conducta si suprafata interioara a canalului va fi de circa 40 100 mm, iar intre suprafetele izolatiilor a doua conducte vecine, de circa 60 120 mm; aceste distante permit posibilitatea deplasarii transversale a conductelor din cauza dilatarilor: distanta intre izolatia conductelor si fundul canalului trebuie sa fie mai mare, avand in vedere necesitatea instalarii talpilor de reazem si a reazemelor pentru conducte. Daca spatiul din jurul conductelor se umple complet cu material izolant, distanta dintre suprafata conductei si peretele canalului sau dintre suprafetele conductelor vecine se poate lua de circa 80 150 mm.

► In mod obisnuit, distanta de la nivelul solului pana la partea superioara a canalului nu depaseste 0,5 m, ceea ce asigura un invelis suficient de impermeabil pentru canal.

► La traversarea soselelor si de-a lungul strazilor este bine ca partea superioara a canalului sa se gaseasca la o adancime de 0,5 0,8 m sub imbracamintea soselei, evitand in acest mod ca sarcinile si vibratiile cauzate de circulatia vehiculelor sa se transmita direct asupra canalului. In cazul unei adancimi mai mici, canalele trebuie intarite in mod corespunzator.

► Pentru scurgerea de eventuale infiltratii, fundul canalului va avea o mica panta, iar la canale cu sectiune mai mare este bine sa se formeze jgheaburi speciale. Scurgerea apei nu trebuie sa fie impiedicata prin elemente transversale )placi de otel, bare profilate sau scaune din beton) servind ca suporturi pentru conducte, in afara de cazul in care fundul canalului are si o panta in sens transversal, iar scurgerea este asigurata printr-un jgheab lateral.

► O atentie deosebita se va acorda etansarii rosturilor orizontale si verticale intre capacele si talpile canalelor. In cazul terenurilor umede sau slabe care absorb multa umezeala, suprafetele exterioare ale canalelor care vin in contact cu pamantul trebuie etansate in intregime printr-un strat de izolatie hidrofuga.

► La conductele montate in canale nevizitabile, in locurile unde se instaleaza echipament care necesita o supraveghere sau deservire permanenta (organe de inchidere, compensatoare cu umplutura moale, aparate de masura si control, puncte de evacuare a apei etc.), precum si in punctele unde conductele se ramifica, trebuie sa se amenajeze camere sau camine de vizitare, prevazute cu guri de iesire, acoperite cu capace. Suplimentar, se prevad la capetele portiunilor drepte sau la intervale de 80 100 m, asa numite camine de observare, pentru a putea face iluminarea retelei, in caz de defectare.

► Pentru reducerea cheltuielilor de constructie a caminelor de vizitare trebuie sa se evite amplasarea lor la intervale mai mici de 100 m. Adeseori in camine se construiesc reazemele fixe ale conductelor; in aceste cazuri, distanta intre camine depinde de modul cum se face compensarea deformatiilor termice. Gura caminului este inchisa cu un capac de fonta, care este asezat putin deasupra nivelului solului (pavajului), pentru a evita patrunderea apei de ploaie. Coborarea in camin se face pe o scara cu trepte din otel beton. Apa care patrunde in canal se aduna intr-o adancitura laterala, de unde se poate evacua in reteaua de canalizare, prin curgere libera sau prin pompare.

► Canalele principale sunt in general legate de peretii caminului, pe cand la canalele secundare se prevede posibilitatea de deformare. Canalele principale se realizeaza intotdeauna cu rosturi de deformare, in timp ce canalele mici, deformarea poate fi preluata prin racordarea elastica la caminul de vizitare.

► Pe distante mai scurte, conductele termice pot fi montate si in tuburi de protectie, al caror diametru interior este mai mare decat diametrul exterior al conductei, inclusiv izolatia termica. De a ceasta solutie se face uz atunci cand la amplasarea unui canal se intampina dificultati pe anumite portiuni (de exemplu la incrucisari), din cauza altor conducte existente tubul de protectie poate fi din beton sau din teava, care trebuie sa fie izolata anticorosiv prin doua straturi de vopsea si un bandaj din panza de iuta bituminata sau din material polimeric. Daca acest mod de montare este aplicat pe portiuni mai lungi, atunci trebuie luate masuri pentru asigurarea posibilitatii de deplasare axiala a conductei pe reazeme, in interiorul tubului.

► Daca este necesar sa fie deviata o conducta in plan vertical si sa se modifice si nivelul de realizare a canalului, in zona de deviere trebuie sa se construiasca un mic camin.

Nota: In cazul in care o conducta termica trebuie sa fie instalata in interiorul unei cladiri, una din cele mai bune solutii este asezarea ei in canale sub pardoseala parterului, astfel incat aceasta sa formeze o parte din peretii canalului. In acest mod, conductele sunt usor accesibile pentru revizie si, in acelasi timp, sunt ascunse si protejate impotriva deteriorarilor mecanice. Canalele sub pardoseala sunt de tip nevizitabil si de dimensiuni mici, deoarece pentru accesul la conducte este intotdeauna posibil sa se ridice placile de acoperire, care sunt, de regula, din tabla striata, pentru canalele mici sau din placi de beton armat, pentru canale de dimensiuni mai mari. Canalele trebuie astfel amplasate incat deasupra lor sa nu se aseze nici-un utilaj sau mobilier. Cea mai buna solutie este amplasarea canalului de-a lungul peretelui cladirii.

I.       3. 1. 3. Conducte subterane instalate in canale vizitabile

► Aceasta instalare se foloseste numai in cazul unui grup mai mare de conducte paralele, la care suma diametrelor depaseste 1500. Aceste canale avand dimensiuni mai mari au si o constructie complicata; se folosesc, de regula, pe portiunile din apropierea cladirilor centralelor termo-electrice si in interiorul marilor unitati industriale. In aceste canale, pe langa conducte se instaleaza si cabluri electrice.

► Intrarea muncitorilor si a personalului tehnic in canalele vizitabile este posibila numai daca temperatura aerului aici nu depaseste 40 ⁰C si nu exista scapari de gaze toxice sau explozive. Aceste conditii se pot asigura prin alegerea adecvata a grosimii stratului termoizolant si mai ales prin amenajarea unei bune ventilari naturale sau mecanice in aceste canale. Tot aici trebuie sa se instaleze si lumina electrica, prevazandu-se o protectie speciala a conductorilor electrici contra umiditatii si vaporilor.

► La intervale de 150 200 m, canalul vizitabil trebuie sa aiba camine de vizitare prevazute cu scari speciale. Astfel de camine este bine sa fie amenajate la curbe, in intersectii, la punctele de ramificatie si la capetele retelei. Scopul principal al acestor camine este sa asigure montarea comoda a conductelor, scoaterea tuburilor pentru inlocuire etc. Aceste camine au o mare importanta si pentru ventilarea naturala. Toate caminele se acopera cu capace metalice etanse, care se pot scoate in timpul lucrarilor de montare sau de demontare.

► Cand conductele se instaleaza in canale vizitabile, distanta intre suprafata stratului de izolatie aplicat pe conducta si elementele de constructie ale canalului se ia de 150 200 mm, pentru a asigura executarea lesnicioasa a lucrarilor de reparare si izolare.

► Inaltimea canalelor vizitabile trebuie sa ofere posibilitatea de trecere nestingherita a personalului de servire si trebuie sa fie de 1800 2000 mm; latimea partii de circulatie a canalului trebuie sa fie de 700 800 mm, iar in locurile mai aglomerate, pe portiuni mici, poate fi redusa pana la 500 mm.

► Daca canalul vizitabil este situat in conditii deosebit de grele (nivelul apelor freatice este ridicat) sau are loc o intretaiere cu retele subterane existente, se admite reducerea inaltimii sale la 1400 mm (canal semivizitabil).

► Placilor de acoperire a canalului li se da o panta transversala de
0,03 0,05 % de obicei simetrica in ambele parti, pentru scurgerea apelor meteorice la o oarecare departare de peretii canalului. In terenurile umede, cand nivelul apelor freatice este ridicat, suprafata exterioara a peretilor si placilor, inclusiv fundul canalului, se acopera cu un strat de hidroizolatie.

► Pentru evacuarea apei infiltrate din conducte sau patrunse din afara prin defectele hidroizolatiei, se da fundului canalului o panta longitudinala de cel putin 0,02 ; aceasta asigura scurgerea apei spre camere si camine, unde se colecteaza in bazine speciale. Apa se evacueaza din aceste bazine de colectare prin pompare sau se scurge prin conducte in reteaua de canalizare pentru ape meteorice. In canalele largi, vizitabile, este bine sa se dea fundului canalelor si o panta transversala.

► Adancimea de ingropare a canalului se alege tinandu-se seama in primul rand de cotele punctului initial (racordarea la sursa de alimentare) si ale punctelor finale, unde se fac bransamentele la consumatori.

► Lucrarile de pamant sunt reduse cand canalul este situat imediat sub suprafata solului, dar in acest caz, sarcinile datorita trecerii vehiculelor impun construirea unui planseu solid deasupra canalului. Presiunea minima pe placile de acoperire ale canalului, care se compune din greutatea umpluturii de pamant si din sarcinile utile de pe suprafata solului, se obtine cand acest planseu se gaseste la adancimea de 0,80 1,20 m. O ingropare la adancime mai mica de 0,50 m se admite numai in locurile unde nu circula vehicule. Aceasta grosime minima a stratului de pamant de deasupra canalului serveste pentru repartizarea sarcinilor concentrate datorite trecerii vehiculelor.

► Tipurile de canale sunt foarte variate si se aleg in functie de scop, de natura terenului, de materialele locale existente, de metoda de instalare etc.

I. 3. 2. Conducte supraterane

► Acestea se instaleaza deasupra solului, la inaltimi variind intre 0,2 0,5 m. Montarea conductelor se face pe suporturi din caramida, beton sau profiluri metalice, respectiv suspendate pe stalpi din beton sau metalici (din teava sau profiluri metalice). Inaltimea minima de aliniament pe stalpi este de 2,5 m. La traversari de drumuri inaltimea se mareste la 4,5 5,0 m, pentru a asigura gabarite normale de trecere. In cazul conductelor transportand fluide calde se vor prevedea doua tipuri de suporturi, respectiv de stalpi ficsi si mobili.

► Pentru conductele aeriene se reduce mult volumul lucrarilor de pamant si, in acelasi timp, dispar toate dificultatile legate de existenta altor retele. La traversarea raurilor, a rapelor, in zone nepolpulate si in interiorul unitatilor industriale, atunci cand spatiul subteran este saturat cu alte retele, este necesara existenta unor suporturi si dispozitive complicate de suspendare a conductelor. Nivelul ridicat al apelor freatice poate, de asemenea, impune, in unele cazuri, instalarea aeriana a conductelor. In toate aceste cazuri izolarea conductelor este obligatorie; problemele de termo- si hidroizolare pot fi chiar mai importante decat in situatia conductelor ingropate. Instalarea conductelor deasupra sau in imediata apropiere a aparaturii electrice (motoare, tablouri de distribuire a energiei electrice etc.) trebuie evitata.

Avantajele metodei:

reduce mult volumul lucrarilor de pamant;

disparitia dificultatilor legate de existenta altor retele;

costul mai redus decat al instalarii subterane a conductelor;

Dezavantajele metodei

necesita suporturi si dispozitive complicate de sustinere;

nu ofera protectia conductelor impotriva influentelor atmosferice si a actiunilor mecanice;

obligativitatea izolarii conductelor;

stingherirea circulatiei (ca urmare se recomanda instalarea in zone putin populate, la traversarea rapelor, raurilor, cailor rutiere si a celor feroviare, pe terenurile unitatilor industriale etc.

► La inaltime conductele sunt instalate pe estacade (constructii speciale de rezistenta sustinuta pe stalpi inalti). Estacadele sunt costisitoare si complicate (folosite in cazuri rare, justificate tehnologic).

► Forma si dimensiunilor stalpilor si estacadelor depind de: traseu; configuratia terenului; sarcinile care trebuie preluate de la elementele de conducta.

► Stalpii pot fi monoliti sau prefabricati, iar fundatiile lor de asemenea sunt de tip monolit sau prefabricat (pahar).