Clasificarea fronturilor la apa

Clasificarea fronturilor la apa

In cadrul lucrarii "The water's edge: The space between building and water", publicata in "Urban waterside regeneration: problem and prospects"[1], Owen admite existenta a 7 forme generice ale frontului la apa.

1. Prima isi are originea in marginea verticala a unei stanci, cuprinzand cladiri ce se ridica direct de pe marginea apei ("margine de stanca'). (fig. 1)

Acest prim tip de tratare a frontului "margine de Fig. 1 Cladirea waterways de pe stanca' este asociat in majoritatea cazurilor cu fetele Canalul Nottingham

abrupte ale depozitelor multietajate, caracteristice secolului XIX, aliniate la marginea canalului.

Depozitul prezinta o imagine particulara spre canal: deschiderile fatadei catre canal sunt folosite pentru incarcarea si descarcarea marfurilor in si afara din cladire.

2. A doua forma, "front perforat', unde accesul la apa (rau sau mare) se face in lungul unor pasaje stramte. (fig. 2) Fig. 2 Galeriile Uffizi

3. Cea de-a treia forma este plaja unde apa intalneste un mal neted si natural (fig.3).

Cheiul natural sau plaja este starea frontului la apa pe care o asociem de obicei cu serpuirea lenesa a raului din regiunile rurale sau starea multor parti ale liniei de coasta. Este intalnit si in cursurile de apa din orase unde de cele mai multe ori este un peisaj de recreere al unui parc sau un coridor verde. Fig. 3 Plaja Sulina

4. A patra forma o reprezinta marginea construita a platformei cheiului. (fig 4)

Constructiile aranjate in lungul unor platforme ale cheiurilor reprezinta o tratate obisnuita a marginii apelor pentru orasele portuare din zone protejate. Tratarea marginii apelor cuprinde un zid langa apa, suprapus peste chei care merge paralel cu firul apei. La partea din spate se afla cladirile. Exenplu, Fig. 4 Orasul Sulina

fronturile la apa din New York si Hong Kong si la scara mai mica frontul de apa din Sulina.

5. A cincea forma a frontului de apa imprejmuieste apa sub forma unui golf mic sau a unui patrat deschis. (fig. 5)

Un exemplu bun al acestei forme de front la apa este docul Albert din Liverpool unde cladirile sunt folosite pentru a imprejmui o suprafata mare de apa, Fig. 5 Docul Albert din Liverpool

transformandu-se in final intr-un loc de recreere.     6. A sasea forma este cheiul care iese in consola peste apa cu unghiuri drepte spre linia tarmului, (fig. 6).

Doua metode fundamentale pentru planificarea si proiectarea cladirilor de la marginea apei, in special in scop de recreere o reprezinta folosirea digurilor, cheilor si constructiilor pe apa sub forma unor structuri plutitoare. Fig. 6 Blackpool Pleasure Beach

Construirea cladirilor plutitoare este favorabila

din punct de vedere al costului, compartiv cu construirea cladirilor pe uscat. Structurile plutitoare pot fi de asemenea folosite ca refugiu la fluxul si refluxul apelor.

7. Ultima forma urmareste traditia convenabila de a intoarce spatele apei, tratand-o ca un canal de deversare a deseurilor.