SECTIUNE VERTICALÃ PRIN ACOPERISUL CU SARPANTÃ

Sectiune verticala prin acoperisul cu sarpanta

Sectiunea verticala reprezinta urma unui plan sau a unui sistem de plane verticale, cu care se considera sectionata cladirea prin zonele cele mai importante. Se urmareste, in principal, explicitarea alcatuirii sarpantei acoperisului, cu dispunerea si caracteristicile dimensionale ale elementelor de rezistenta principale si auxiliare, precum si ale elementelor de rigidizare.

Se recomanda intocmirea plansei cu sectiunea verticala prin acoperis la scara 1:50, ceea ce permite o buna prezentare a principalelor componente.

Detaliile referitoare la partile importante ale acoperisului, necesare pentru fi mai usor intelese, respectiv pentru a putea fi transpuse in practica la executie, se prezinta in etapa urmatoare calculului elementelor sarpantei.

sectiunea verticala se considera prin portiunea dreptunghiulara cu latime maxima a cladirii, zona in care si solicitarile sunt cele mai mari; pentru simplificare si la restul portiunilor de acoperis, cu latimi mai mici, se pot adopta aceleasi sectiuni ale elementelor sarpantei, daca diferentele nu sunt prea importante, sau se reiau calculele, daca aceste diferente sunt mari.

Deoarece in aceasta etapa a proiectului dimensiunile sectiunilor nu sunt cunoscute pentru toate elementele, urmand a fi stabilite prin calcul de rezistenta in etapa urmatoare, plansa se intocmeste adoptandu-se valori date in etapa I pentru caracteristicile elementelor (valori mijlocii).

Cotele reale, de detaliu, pentru aceste elemente se vor trece pe plansa dupa efectuarea calculelor. La scara 1:50 diferentele intre dimensiunile adoptate si cele rezultate din calcul nu sunt prea importante. Totusi, pentru eventuale modificari ulterioare necesare, se recomanda executia desenului initial cu linii foarte subtiri, urmand ca definitivarea cu linii normale, ca si indicarea dimensiunilor corecte ale elementelor calculate, sa se faca ulterior.

Plansa poate prezenta sectiunea prin intreaga cladire cu acoperis cu sarpanta sau, pentru simplificare, numai prin acoperis si prin ultimul nivel al cladirii. Pe aceeasi plansa se pot prezenta si detaliile aferente, la scara convenabila, folosind elementele rezultate din calculul de rezistenta.

Pentru intocmirea plansei se recomanda urmatoarea succesiune:

Se deseneaza sectiunea verticala a cladirii, sau cel putin etajul, pana la ultimul planseu (inclusiv), folosind elementele de la proiectul de arhitectura. Peretii exteriori se considera cu strat termoizolant suplimentar, iar planseul din beton armat se adopta de 10 cm grosime. Corespunzator variantei de stresina considerata in cadrul acestui proiect, planseul de beton armat se continua in consola, dincolo de fata exterioara a peretelui, cu o

portiune corespunzatoare latimii stresinii, avand grosimea de 5.8 cm.

Din coltul superior al consolei se traseaza o linie inclinata cu unghiul a al acoperisului, adoptat functie de natura invelitorii, care reprezinta marginea inferioara a capriorului. Paralel cu ea, se traseaza latura superioara a capriorului, corespunzator inaltimii adoptate (h_c), pana la verticala marginii consolei planseului. O scandura 1,8.2,4 cm grosime, depasind 5.10 cm partea de jos a consolei din beton armat si fixata cu cuie de capriori si cu suruburi in beton, va constitui pazia, cu rol de inchidere si decorativ.

Se adopta aticul de zidarie, al carui margine interioara coincide cu fata interioara a peretelui exterior. Grosimea aticului este de 25 cm, iar inaltimea necesara se adopta pana la marginea de jos a capriorului. Pe atic, spre marginea interioara, se plaseaza cosoroaba, ca suport al capriorilor, pe lat sau invers (dupa caz), pe o fasie de carton asfaltat. Cosoroaba se leaga de atic cu mustati de OB sau cu agrafe metalice prevazute in zidarie la executie.

La distantele prevazute pe planul sarpantei se dispun popii, rezemati pe ultimul planseu prin intermediul unor talpi scurte (50.60 cm), sustinand la partea superioara panele (pe cat posibil b_pop b_pana), cu sectiunea in picioare (pentru a oferi un modul de rezistenta maxim). Muchia superioara exterioara a panelor se teseste local, pentru rezemarea capriorilor.

Se plaseaza orizontal perechile de clesti, imediat sub pane, de o parte si de alta a popilor, cu capetele fixate pe fetele laterale ale capriorilor.

La o distanta de 70.100 cm sub pane, trecand printre clesti, se traseaza la 45˚ contrafisele, pana la popi, avand rol de rigidizare transversala.

In cazul unor acoperisuri de latime mare, care necesita mai mult de trei popi pe directie transversala, popul central se poate scurta, fiind rezemat pe clesti, prin intermediul carora va transmite incarcarile la popii alaturati; in acest fel popul central devine un montant de rezistenta central.

Aceasta rezolvare a sarpantei are avantajul ca permite degajarea spatiului central al podului, care se poate amenaja ca mansarda locuita sau ca alt spatiu util.

Se plaseaza pe capriori sipcile, dispuse cu sectiunea in picioare sau pe lat (prima sipca fiind la capatul inferior al capriorului, in apropierea paziei), sau astereala din scanduri. Deasupra acesteia se prevede invelitoarea.

Se completeaza desenul cu jgheaburi, burlane, carlige, sorturi de tabla. La scara plansei toate aceste elemente, ca si altele de dimensiuni reduse (tigle, tabla), se prezinta schematic, prin linii de grosimi diferite.

Pe ultimul planseu se prevede un strat de termoizolatie din material granular pilonat (zgura, granulit, perlit etc.) 12.15cm si pardoseala simpla (dusumea de scanduri de 2,4 cm, dale de beton de 3 cm grosime etc.).

Desenul se completeaza cu cote de nivel, in dreptul elementelor de rezistenta, cu denumirile fiecarei componente a acoperisului, impreuna cu cotele dimensionale, adoptate sau rezultate din calcul.

Prezentarea plansei Sectiune verticala prin acoperis, la scara 1:50

Plansa, intocmita conform indicatiilor si simplificarilor date mai sus, se prezinta independent, pe format A4 sau A3; de asemenea, se poate prezenta pe plansa format A3, insotita de detaliile nodurilor principale ale sarpantei, indicate prin cercuri numerotate pe sectiune, a caror alcatuire se stabileste dupa efectuarea calculelor de rezistenta pentru unele componente.