Premize tehnice ale unui plan de reducere a emisiilor pentru instalatii

Instalatiile mari de ardere produc la arderea combustibililor fosili precum carbune, gaz sau pacura, pe langa energie electrica si caldura, si substante poluante. Este vorba in principal de pulberi, dioxid de sulf (SO₂) si oxizi de azot (NO_x). Inainte aceste substante erau eliberate nefiltrat impreuna cu fumul prin cosuri si aduceau prejudicii atat populatiei cat si mediului inconjurator. In multe tari acest fapt se petrece si astazi. Prin initiative legislative la nivel european (Directiva LCP) precum si la nivel national (1984) au fost introduse in termocentralele din Germania instalatii de epurare a gazelor reziduale, pentru a minimiza substantele nocive din gazele de evacuare conform stadiului tehnicii.

Exista o serie de posibilitati tehnice pentru realizarea masurilor de reducere a emisiilor in cadrul centralelor electrice. In cele ce urmeaza sunt descrise diferitele masuri de epurare a gazelor reziduale.

3.1.1.1.            Surse de informatii cu privire la masurile de reducere a emisiilor

Informatii tehnice referitoare la masurile de reducere a emisiilor pot fi prelevate din urmatoarele documente.

Draft Reference Document on Best Avialable Techniques for Large Combustion Plants

BREF este valabil pentru folosirea combustibililor conventionali (combustibili utilizati de regula) in electrocentrale, termocentrale si centrale termo-electrice. Acestea sunt huila, lignit, biomasa, turba, pacura cu continut diferit de sulf precum si combustibili gazosi incluzand si biogazul si hidrogenul. BREF este folosit si pentru coincinerarea deseurilor.

BREF are urmatorul continut:

Reference Document on the Application of Best Available Techniques to Industrial Cooling Systems

Reference document on general principles of Monitoring

BREF amplu pentru toate ramurile industriale

Contine informatiile BAT necesare privitoare la monitorizare/ control, masurare/ tehnici de masurare a emisiilor.

3.2.1.2.            Masuri de reducere a emisiilor conform HG 541/2003

3.2.1.1.2.1.         Masuri pentru desprafuirea gazului de evacuare

In principiu exista 3 tehnici diferite pentru desprafuirea gazului de evacuare.

La o centrala electrica pe baza de carbuni este permis un continut de doar 30 mg/m Aceasta inseamna ca gradul de separare trebuie atins de peste 99%.

Aer sub presiune

Gaz rez.

Gaz rez.   Gaz rezidual

Figura 3: Procese de filtrare particulelor de pulberi

3.2.1.1.1.2.1.1.            Desprafuitor tip ciclon (separator centrifugal)

Un separator centrifugal este un desprafuitor construit pe principiul unui ciclon, ce foloseste forta centrifuga. Fluxul de fum este dirijat intr-o carcasa rotunda si supus unei miscari de rotatie, unde particulele de pulbere sunt centrifugate spre perete. Urmarea este ca particulele de praf vor aluneca pe peretii incaperii in jos spre terminatia ciclonului, intr-un recipient colector de pulbere.

Aceasta tehnica nu are relevanta practica in Germania in domeniul centralelor conventionale, deoarece in cazul acestora se atinge doar un grad de separare de aprox. 90%.

Separatoarele centrifugale sunt eficiente in special pentru indeparatarea particulelor de pulbere. Particulele de pana la o marime de 0,05 mm pot fi separate. De aceea ele se utilizeaza in special la arderile cu pat fluidizant ca si sistem de separare preleminara.

3.2.1.2.1.2.1.2.            Desprafuitor electric

Utilizarea unui desprafuitor electric, asa numit si filtru electric, se bucura de o traditie indelungata. Incepand cu anii 20 au fost introduse in centralele pe baza de carbuni. Folosind aceasta tehnica se pot atinge grade de desprafuire de peste 99,8% si se pot filtra chiar si particulele cele mai mici de mai putin de 0,001 mm.

Filtrul electric este compus dintr-un sistem de numeroase placi metalice, de electrozi de precipitare. Intre acestea se gasesc sine metalice profilate in forma de gratii, electrozi de precipitare. In acestia circula o tensiune constanta de pana la 80 kV si reprezinta sarcina negativa. Electrozii de depunere au impamantare si reprezinta sarcina pozitiva.

Campul electric puternic intre gratii si placute genereaza o descarcare de dispersie, prin care particulele de praf sunt incarcate negativ si migreaza spre electrozii incarcati pozitiv. Un mecanism cu functionare permanenta induce o vibratie in electrozii de precipitare, iar stradul de pulbere se desprinde si cade in circuitul colector.

Dimensiunile unui electrofiltru sunt considerabile, si comparabile cu o locuinta medie. Energia necesitata pe de alta parte este relativ redusa.

3.2.1.3.1.2.1.3.            Desprafuitoare cu filtre textile

La desprafuirea prin filtrare textila, fumul este directionat printr-un material textil foarte dens. Cea mai cunoscuta forma de constructie este asa numitul filtru furtun. Pe partea interioara a carcasei desprafuitorului se gasesc furtune filtrante, prin care se transmite gazul rezidual incarcat cu pulbere. Dupa depasirea unei anumite pierderi de presiune a debitului volumic de gaz rezidual, particulele vor fi suflate resp. vor cade, datorita unei pierderi de presiune si al unui dispozitiv de scuturare, si vor fi transmise unui recipient colector pentru pulberi.

Cu ajutorul filtrului textil se poate realiza o desprafuire a pulberilor fine de pana la 0,5 m.

3.2.2.1.2.2.         Masuri pentru desulfurarea gazului rezidual

In cazul desulfurarii gazelor reziduale se face distinctia intre 4 procese, ce vor fi detaliate in cele ce urmeaza:

Absorbtia uscata/ prin pulverizare cu grade de separare a SO₂ de 95%

Procesul aditiv uscat cu grade de separare a SO₂ < 60%

Spalarea calcarului cu grade de separare a SO₂ > 95%

Procedeul Wellmann-Lord cu grade de separare a SO₂ > 95%

3.2.2.1.1.2.2.1.            Absorbtia uscata

Dioxidul de sulf absoarbe particulele de calcar umede mai bine decat pe cele uscate. Tehnica mai este numita si absorbtie cvasi-uscata, sau semi-uscata. Intr-un absorbant cu stropire este introdus prin presarare fina lapte de var aflat in suspensie si adus in contact cu gazul rezidual aflat la o temperatura de 130 pana la 150C. Continutul de apa din suspensie se vaporizeaza si particulele de gaz intra in reactie cu calcarul pulverizat. Rezulta un produs uscat, fin granulat, ce se poate folosi in industria in constructii.

Caracteristici principale ale absorbtiei uscata in vederea desulfurarii gazelor reziduale:

Temperatura gazelor scade pe parcursul intregului proces de desulfurare doar marginal.

O reincalzire a gazelor filtrate nu este necesara.

8% din totalul centralelor de incinerare germane folosesc procedeul uscat pentru desulfurare, in principal procedeul de absorbtie prin pulverizare.

3.2.2.2.1.2.2.2.            Procedeul aditiv uscat

In cadrul acestei tehnici uscate cu aditiv (desulfurarea directa) este pulverizat calcar uscat sau faina de piatra de var in cazan impreuna cu combustibilul folosit. Aceasta adaugare de aditiv poate rezulta in locuri diferite:

Inainte de ardere prin combinare cu combustibilul,

Prin introducere simultana odata cu aerul necesar arderii in camera de ardere,

Prin introducere in camera de combustie a cazanului sau

Prin adaugare directa in fluxul generat de gaz rezidual dupa cazan.

O parte a dioxidului de sulf intra in reactie cu calcarul, este legat si transformat in ghips

CaCO₃ → CaO + CO₂ (faina de piatra de var)

Ca(OH₂) → CaO + H₂O (hidrat de calcar)

CaO + SO₂ + O₂ → CaSO₄

Procedeul uscat cu aditiv se adreseaza in special instalatiilor mai mici pana la 300 MW. Spatiul necesar implementarii este redus. Gradul maxim de desulfurare este de maxim 60%.

In Germania, acest proces este utilizat doar de 4% din termocentrale.

3.2.2.3.1.2.2.3.            Procedeul in conditii de umiditate

Gazele reziduale sunt racite intr-o solutie apoasa a mediului de absorbtie si saturate cu vapori de apa. Drept substante absorbante se pot folosi amoniacul sau sulfidul de sodiu. Cea mai raspandita insa este suspensia de calcar in cadrul asa numitului procedeu de spalare a pietrei de var.

In cadrul acestei spalarii cu piatra de var, gazele de evacuare impure sunt stropite intr-un turn de spalare, numit si turn absorbtie, cu un amestec de apa si var, numita suspensie de spalare, unde dioxidul de sulf este absorbit in mare parte prin reactie chimica. Dioxidul de sulf sub forma gazoasa este introdus in solutia de spalare. In final rezulta prin reactie a dioxidului de sulf , var, sulfit de calciu si dioxid de carbon.

SO₂ + CaCO₃ → CaSO₃ + CO₂

In partea inferioara a turnului se strange solutia ce contine sulfidul de calciu. Prin suflarea de aer (autooxidare) se oxigeneaza solutia, si rezulta suspensia de ghips.

2 CaSO₃ + 4 H₂O + O₂ → CaSO₄ x 2 H₂O

Prin deshidratare se obtine ghips cu pana la 10% umiditate reziduala, care se poate folosi in constructii.

Gradul de separare a dioxidului de sulf atinge chiar 95%, iar gazele epurate, racite sunt apoi reincalzite si parasesc turnul printr-un separator de picaturi la o temperatura minima de 75 grade C.

Multitudinea pasilor procedurali evidentiaza faptul ca in cazul acestei instalatii de desulfurare a gazului este vorba practic de o fabrica chimica. Este necesara o suprafata de aproximativ jumatate dintr-un teren de fotbal si o inaltime a constructiei de pana la 50 de metri.

var   amestecator   Var in suspensie   Separator de picaturi   absorbant   aer   Ghips   Separator de apa apa   Schimbator de caldura   Gaz rezidual neepurat neepurat   apa   Gaz rezidual epurat transmis spre cos

Figura 4: Procedeul in conditii de umiditate pentru desulfurarea gazelor reziduale

Aceasta tehnica este folosita in 88% din centralele electrice germane pentru desulfurarea gazului rezidual.

Exemplu: La capacitate maxima, o instalatie de desulfurare a unei centrale electrice de 550 MW ar necesita cca. 4,7 t suspensie de var. Cantitatea de ghips rezultata, uscata, in forma de pulbere, atinge 7t/h.

O centrala care functioneaza la capacitate minima de productie, produce anual 55.000 t ghips. Ghipsul este o materie prima pura si foarte valoroasa, comparabil cu ghipsul natural.

3.2.2.4.1.2.2.4.            Procedeul Wellmann-Lord

Este un procedeu de absorbtie ce foloseste ca absorbant un reactant chimic (solutie apoasa de Na₂SO₃). Produsul rezultat poate fi apoi descompus reversibil in substantele initiale.

Au loc urmatoarele reactii:

Emisiile gazoase sunt dirijate in absorbant cu ajutorul solutiei de spalare de sulfid de sodiu (Na₂SO₃). Dioxidul de sulf din gazul rezidual reactioneaza cu sulfidul de sodiu si rezulta sulfid hidrogenat de sodiu:

Na₂SO₃ + SO₂ + H₂O → 2 NaHSO₃ (sulfit hidrogenat de sodiu)

Baza produsa este dirijata in reactor si eliberata de Dioxidul de Sulf prin incalzire. Reactia are loc acum in directie inversa.:

2 NaHSO₃ + O₂ → Na₂SO₄ + H₂SO₄

Solutia hidratata de sulfit de sodiu este apoi adusa din nou in absorbant (procedeu ciclic). Din gazul concentrat de dioxid de sulf se poate extrage din reactor sulf foarte pur.

sulf   Depozitare, transmitere   Condensator de sulf   gaz natural   Obtinerea sulfului   Lesia produsului   Lichid de spalare Absorbant Epurarea gazului   gaz neepurat   gaz epurat spre cos   suflanta

Figura 5: Exemplu pentru Procedeul Wellman-Lord in cadrul centralei Buschhaus

3.2.3.1.2.3.         Masuri pentru denoxarea gazului rezidual

3.2.3.1.1.2.3.1.            Masuri primare pentru denoxarea gazului rezidual

Prin acestea se inteleg masuri tehnice referitoare la ardere, care reduc formarea oxizilor de azot inca din procesul arderii. Toate masurile se bazeaza pe combinarea urmatoarelor posibilitati de influentare.

Scaderea temperaturii in camera de ardere

Reducerea concentratiei de oxigen in zona arderii si

Reducerea perioadei de stationare a substantelor in zona de temperatura ridicata

Cele mai cunoscute sunt sistemele de ardere sarace in NO_x sau arzatoarele in trepte. Astfel ca prin pastrarea cantitatii totale de aer dozate arderii, o parte din aerul necesar arderii se desparte in zona arzatorului si este reintrodus in ardere.

Acest sistem de introducere a aerului de ardere actioneaza o reducere a formarii oxizilor de azot in centrul flacarii arzatorului, si asigura totusi cantitatea de aer necesara arderii complete a combustibilului. Arderea are insa loc intarziat, ceea ce produce si efectul dorit de reducere a oxizilor de azot.

O alta metoda pentru reducerea formarii de oxizi de azot in functie de ardere este introducerea treptata a combustibilului, si se realizeaza prin completarea necesarului de combustibil intr-un mediu sarac in oxigen, ceea ce duce la reducerea NO la N₂. Ca substanta suplimentara poate fi folosit atat combustibil principal, cat si altul diferit de cel principal. In cazul arderilor pe carbune poate fi folosit gaz sau pacura.

Prin aplicarea masurilor primare se obtin grade de reducere a oxizilor de azot de pana la 40-50%. Si totusi acestea nu sunt suficiente, pentru a respecta cerintele severe ale mentinerii aerului curat. De aceea au fost dezvoltate si alte masuri denumite secundare. (capitolul 2.2)

3.2.3.2.1.2.3.2.            Masuri secundare de denitrurare a gazului rezidual

Cele doua procedee tehnice principale sunt

Reducerea catalitica selctiva (SCR) si

Reducerea ne-catalitica selectiva (SNCR).

La procedeul SCR se pulverizeaza amoniac (NH₃) fluxul de gaze reziduale. Astfel oxizii de azot sunt transformati in azot (N₂) si apa (H₂O). Aceasta reactie chimica este accelerata de un catalizator. Pentru a evita formarea sarurilor de amoniu, care ar astupa porii catalizatorului, se folosesc acestia la o temperatura de peste 320C, conditii in care sarurile nu se formeaza.

Se pot folosi diferite tipuri de catalizatori/substante:

Baza de oxid de titaniu, pentru temperaturi intre 300 si 450C

Silicati porosi de Aluminiu sau Ceolit pentru temperaturi intre 300 si 600C

Particule de carbune activ - lignit sau huila, combinate partial cu material inert, pentru temperaturi intre 100 si 220C

Ordonarea instalatiei de denitrurare in arhitectura globala a instalatiei termice aduce avantaje diferite, cuprinse in urmatorul tabel.

La SNCR: nu se foloseste nici un catalizator. Amoniac sau uree sunt introduse in camera de combustie. Si aici oxizii de azot sunt transformati in azot si apa. Depinzand de gradul de solicitare a centralei, amplasarii introducerii substantelor trebuie sa varieze locul dozarii dupa situarea temperaturii optime de 850 pana la 1000C.

Cu ajutorul masurilor secundare si mai ales prin SCR se pot obtine reduceri de NO_x de pana la 95%.

3.2.4.1.2.4.         Masuri combinate pentru desulfurarea si denoxarea gazelor reziduale

In prezent mai sunt folosite si doua variante de procedee de separare simultana, in cadrul carora se separa dioxidul de sulf si oxizii de azot in pasi succesivi ai aceleiasi tehnici.

3.2.4.1.1.2.4.1.            Metoda cocs activ

La metoda cu cocs activ, gazele desprafuite si desulfurate sunt stropite cu amoniac si transmise prin cocsul activ. Prin actiune catalitica a cocsului si se produc din oxizii de azot, N₂ si H₂O. Intervalul de temperatura in care are loc reactia este intre 80 si 150 C.

3.2.4.2.1.2.4.2.            Procedeul DESONOX

Inainte de incalzirea gazelor se realizeaza desprafuirea gazului rezidual intr-un filtru electric cu gaz incalzit la o temperatura intre 350 si 450C. Dupa aceasta se introduce amoniac pentru reducerea azotului cu ajutorul unui catalizator. De asemenea rezulta azot si apa.

1.3.  Masuri suplimentare de reducere a emisiilor

Masurile pentru reducerea emisiilor nu trebuie sa se rezume la cele prevazute prin legea LCP. Trebuie sa aveti in vedere si sa implementati reglementarile date de Directiva 96/61/EG referitoare la prevenirea si reducerea poluarii (IPPC) cu domeniul sau vast de aplicare. Aceste conditii trebuie indeplinite cel tarziu la obtinerea autorizatiei integrate: Independent de perioada de tranzitie si de derogarile prevazute prin lege, autoritatile competente au datoria, conform articolului 5(1) al legii IPPC, sa impuna functionarea instalatiilor termice conform acestor prevederi pana la data limita, Octombrie 2007.

1.3.1.                Masuri tehnice pentru instalatiile secundare

Prin depozitarea, incarcarea si transportul combustibililor solizi, precum si a celorlalte substante si a deseurilor solide rezultate in urma procesului energetic rezulta emisii sub forma de pulberi.

Masurile urmatoare pentru reducerea emisiilor de pulberi pot fi aplicate:

Depozitarea carbunelui in boxe/halte cu posibilitati de umezire cu apa

Buncare acoperite pentru carbune si var dotate cu dispozitive de aspirare si filtrare a aerului aspirat.

Depozitare in spatii inchise cu sistem de transport si instalatii de filtrare a aerului din silozuri si sistemele de transport.

Sistem acoperit de transport pe banda cu aspirare si filtrare a aerului

Utilaje de incarcare cu emisie redusa de praf, furtune de incarcare reglabile pe inaltime.

Daca aerul cu continut de praf este curatat de o instalatie de desprafuire, concentratia masica a emisiilor de praf nu are voie sa depaseasca valoarea de 20 mg/m³

Depozitarea combustibililor lichizi va avea loc in rezervoare omologate cu pereti dublii sau in rezervoare corespunzatoare aflata in bazine de captare captusite

Depozitarea altor substante periculoase pentru apa se va face in rezervoare autorizate de ex. butoaie sau rezervoare captusite care trebuiesc depozitate in asa fel incat substantele sa poata fi preluate, in cazul unuei deteriorari a rezervoarelor, de spatii speciale.

Depozitarea amoniacului se va face sub forma de solutie apoasa si nu sub presiune.

1.3.2.                Masuri tehnice pentru sistemul de racire si tratarea apei de alimentare a cazanului

La sistemele deschise de racire pot fi utilizate pentru tratarea apei de racire o paleta larga de chimicale (de ex. biocizi). Apa reziduala provenite de la aceste sisteme poate varia foarte mult. Poate fi necesara o tratare a apei uzate.

Picaturile din aerul evacuat din turnurile de racire pot contine impuritati din chimicalele provenite de la tratarea apei, microorganizme sau rezultate in urma coroziunii. Poluarea mediului poate fi redusa prin tratarea corespunzatoare a apei si prin sisteme de retinere a picaturilor de apa din aerul evacuat.

Umbra provocata de perdeaua turnului de racire poate duce la prejudicieri ale locuitorilor.

Tratarea apei pentru sistemele de racire si instalatiile cu cazane pe abur are ca scop eliminarea completa sau partiala a carburilor si hidrocarburilor din apa, deoarece depunerile carburilor greu solubile impiedica transmiterea caldurii in schimbatoarele de caldura sau pot conduce chiar la infundarea tevilor si armaturilor.

In functie de metoda utilizata pentru tratarea apei brute necesara pentru apa de racire sau pentru apa de alimentare a cazanului este posibil sa se formeze namol care poate fi revalorificat (de exemplu in industria cimentului ca substanta auxiliara).

Descarcarea si depozitarea chimicalelor pentru tratarea apei, cum ar fi acidul clorhidric sau acidul sulfuric, varul stins sau hidratul de calc, agentii coagulanti sau agenti auxiliari de coagulare, amoniac/ hidroxid de amoniu, trebuie sa respecte normele de siguranta.

1.3.3.     Masuri pentru sistemul de evacuare al apei reziduale.

In multe puncte ale procesului centralei rezulta apa reziduala. Apa poluata cu pacura se epureaza prin separatoare de pacura suficient de mult dimensionate. Apa provenita de la eliminarea apei din cenusa, si daca exista, de la sistemul de eliminare a apei din cadrul alimentarii cu combustibil se poate curata prin sedimentare sau, in parte, prin filtrare.

Apa reziduala rezultata din tratarea apei de alimentare si de racire, poate fi influentata de metoda de tratare aleasa precum si de optimizarea inputului de chimicale pentru desarare si conditionare.

Apa reziduala rezultata din procesul de desulfurare a gazelor reziduale (spalator de var) trebuie tratata in mai multi pasi (filtrare, coagulizare, precipitare, sedimentare si neutralizare).

In Germania, normele referitoare la calitatea apei reziduale din sisteme de racire si producere de abur sunt specificate in anexa 31 a legii apelor reziduale. Un exemplu ar fi acela pentru prevederile referitoare la apa reziduala in locul de deversare.

Tratarea apei
- pentru substantele filtrate este valabila o valoarea de 50 mg/l intr-o proba exacta.
- apa uzata rezultata in urma filtrarii vor fi recirculate in procesul de tratare a apei.

Sisteme de racire

Producerea de aburi

1)     conform nr.109 a documentului Metode de analiza si masurare

2)     suma azotului din azotati, azotiti si din amoniac

Normele pentru parametrul N_tot sunt valabile numai pentru centrale cu putere termica instalata de cel putin 1000 MW. O valoare stabilita pentru parametrul N_tot se considera respectata daca este calculata si respectata ca si azot compus total (TN_b).

1.3.4.                Masuri pentru valorificarea deseurilor.

La arderea combustibilului solid, respectiv la epurarea gazelor reziduale, rezulta deseuri care pot fi, in mare parte revalorificate.

1.3.5.                Masuri pentru limitarea poluarii fonice

Daca in vecinatatea unei instalatii mari de ardere se afla cladiri rezidentiale, zgomotul produs de instalatie trebuie sa fie limitat in asa fel locuitorii sa nu fie deranjati in mod nepermis de zgomotul creat. Operatorul are obligatia sa ia masuri pentu limitarea poluarii fonice, care sa corespunda stadiului tehnicii.

Depinzand de felul zonei rezidentiale (zona exclusiv rezidentiala, zona rezidentiala generala, mixta, rurala) in Germania urmatoarele valori de imisie nu trebuie depasite, ca nivel de referinta de la instalatie la cea mai apropiat situata locuinta:

1.3.6.     Prognoza emisiilor pentru dioxidul de sulf, oxidzii de azot si pulberi in suspensie

In cadrul elaborarii unui plan pentru reducerea emisiilor pe instalatii se recomanda dovedirea de catre operator daca functionarea unitatii sale cauzeaza efecte negative asupra mediului prin emisiile de poluanti in aer. Conditionate de dispozitiile Comisiei Europene, cei mai importanti sunt poluantii SO₂, NO_x si pulberile in suspensie cu o marime a particulei mai mica de 10 m. Toxicologii au putut dovedi ca tocmai particulele mici din pulberile in suspensie au efect cangerigen asupra plamanilor.

In acest sens, UE a stabilit valori limita pentru imisiile in aer care trebuiesc respectate de toate tarile membre. In Germania aceste norme au fost transpuse in legislatia tarii prin amendamentul adus Ghidului Tehnic pentru Aer TA Luft in octombrie 2002.

In capitolul 4.1 al Ghidului Tehnic pentru Aer este prezentata metoda de baza a elaborarii dovezii cum ca un proiect nu reprezinta efecte negative asupra mediului si omului. Apoi autoritatea trebuie sa stabileasca in primul rand numarul obligatiilor de determinare. Pentru poluantii pentru care au fost stabilite valori de imisie la numerele 4.2 pana la 4.5, nu trebuie determinata poluarea totala cauzata de imisii

datorita unui debit masic redus de emisii (vezi numarul 4.6.1.1) sau

datorita unei poluari suplimentare nesemnificative.

In aceste cazuri se poate porni de la premisa ca efectele negative pentru mediu produse de centrala nu pot apare, doar daca nu, in ciuda fluxurilor masice reduse, conform literei, exista puncte de referinta suficienta care necesita o analizare speciala (de exemplu o topologie atipica in zona centralei).

1.3.6.1.    Fluxuri masice minore de emisii (debite masice nesemnificative nr. 4.6.1.1 Ghidul Tehnic pentru Aer)

In paragraful 4.6.1.1 al Ghidului Tehnic pentru Aer TA Luft se specifica pentru o gama intreaga de substante poluante debitele masice nesemnificative. La neatingerea limitei debitelor masice a poluantilor emisi de centrala, raportate la debitele masice nesemnificate, este suficient sa se faca referinta doar asupra acestei parti din emisii. Nu sunt necesare alte analize ale imisiilor pentru ca se poate porni de la premisa ca poluantii emisii sunt asa de putini ca nu influenteaza mediul inconjurator din vecinatate.

1.3.6.2.    Valorile imisiilor

Daca debitul masic nesemnificativ este depasit trebuie demonstrat cu ajutorul calculului dispersiei daca datorita centralei are loc un efect negativ prin imisii. In cazul general este suficient sa se demonstreze pe baza calcului de dispersie ca poluarea prin imisii cauzata de centrala este mai mica ca de 3% raportat la valorile de imisie stabilite de lege.

Valorile imisiilor relevante pentru protectia mediului sunt specificate in paragrafele 4.2 pana la 4.5 din TA Luft. In aceste capitole au fost integrate valorile foarte mici impuse de UE referitoare la SO₂, NO_x, pulberi in suspensie si plumb. In cazul pulberilor in suspensie nu se mai evalueaza masa totala de pulbere ci masa unei anumite particule de o marime anume, adica fractiunea de 10 PM.

Dupa examinarea conditiilor de dispersie (verificarea daca cosul este dimensionat suficient calculul inaltimii cosului) se stabileste o zona de evaluare conform capitolului 4.6.2.4 din TA Luft. Marimea zonei depinde in mod direct de inaltimea cosului.

In general se stabilesc apoi doua puncte in zona de evaluare pentru unul pentru evaluarea celui mai ridicat risc presupus, datorat expunerii de durata, si celalalt pentru evaluarea expunerii fata de poluarile de varf. Punctele de evaluare trebuie sa fie la o asa distanta fata de instalatia evaluata astfel incat sa se afle intr-o raza de maxim 50 de ori mai mare decat inaltimea cosului.

Cu ajutorul unui calcul al dispersiei se poate argumenta, in general, faptul ca emisiile scazute irelevante ale centralei nu afecteaza mediul din vecinatate. In cazul depasirii valorilor de imisie, autoritatile competente trebuie sa solicite pentru instalatie, dupa caz, masuri suplimentare bazate pe stadiul tehnicii.