TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A INSTALATIILOR FRIGORIFICE

TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A INSTALATIILOR FRIGORIFICE

1. Montajul instalatiilor frigorifice

1.1. Conditii de incepere a lucrarilor de montaj

Pentru masini, aparate, conducte si armaturi se fac urmatoarele prescriptii:

- amplasarea compresoarelor se va face la minimum 1,5 m de la tablourile electrice sau de la un alt compresor si la minumum 1 m de perete;

- compresoarele instalatiilor cu un continut de peste 5 kg de agent frigorific nu pot fi puse in functiune decat daca au termometre si manometre pe colectorul de aspiratie si refulare;

- sustinerea conductelor se face cu console in asa fel incat vibratiile sa nu fie preluate in puncte fixe;

la trecerile prin pereti si plansee a conductelor izolate se vor executa mansoane, pentru a impiedica propagarea focului.

2. Montarea compresoarelor frigorifice

Montarea compresorului nu poate incepe decat la 10 - 15 zile de la turnarea betonului. Operatia de montare incepe prin introducerea suruburilor de fundatie in gaurile prevazute in acest scop.

Se aduce apoi compresorul pe fundatie in asa fel ca suruburile sa patrunda in orificiile speciale ale masinii si se insurubeaza piulitele pana aproape de pozitia de strangere.

Dupa aceea urmeaza operatia de centrare. Se verifica cu ajutorul nivelei metalice care se aseaza in doua directii perpendiculare pe fata superioara a cilindrilor, dupa ce s- au scos capacele, precum si pe capatul liber al axului, dupa ce s- a scos volantul.

3. Montarea racitoarelor de agent intermediar de tip deschis (bazine)

Bazinele deschise pentru racirea agentului intermediar se monteaza, de obicei, pe o fundatie de beton ridicata cu 10 cm deasupra nivelului pardoselii, pentru a evita eventualele infiltrari de apa in izolatia bazinului.

Succesiunea operatiilor de montaj este urmatoarea:

- executarea izolatiei fundului de bazin; pentru evitarea tasarii se foloseste solutia monatrii in stratul de izolatie a unor grinzi care sa preia direct acest effort, sau solutia asezarii deasupra izolatiei a unei placi de beton;

- verificarea la etanseitate a bazinului; acesta se ridica pe capre cu ajutorul vincilor si se umple cu apa pana la nivelul de lucru. Proba se considera buna daca nu se constata scurgeri de apa timp de 24 ore;

- vopsirea interioara si exterioara a bazinului cu minium de plumb;

- asezarea bazinului pe izolatie;

- montarea vaporizatoarelor in compartimentul special din interiorul bazinului; panourile se leaga intre ele cu colectoare pe partea de vapori si lichid, grupate in baterii separate. Este necesar, in plan vertical o panta de 3 - 5% a colectorului de ulei, pentru a se asigura o evacuare usoara a uleiului;

- incercarea etanseitatii cu aer la presiunea de 15 bar, vaporizatorul fiind complet imersat in apa.

Montarea agitatorului se face pe doua profile metalice, la partea superioara a bazinului, cu rotorul introdus in compartimentul special din bazin.

Izolatia exterioara a peretilor laterali se executa in straturi: amorsaj cu bituri, izolatie aplicata cu bitum cald, apoi tencuiala de ciment pe rabit.

Acoperirea bazinului se face cu capace de lemn de diametre reduse.

4. Montarea vaporizatorilor pentru racirea aerului

4.1. Montarea elementelor de racire de perete sau tavan cu agent intermediar

Elementele sau bateriile de racire sunt montate in camera frigorifica pe console.

Se va asigura o distanta de 15 cm intre perete si element pentru o buna circulatie a aerului.

Elementele de racire sunt verificate la presiune cu aer de 15 bar, detectand scaparile cu apa si sapun. Urmeaza verificarea la 15 bar cu amestec si amoniac si detectarea scaparilor se face cu indicatorul de fenoftaleina, la care nu trebuie sa se inregistreze nici o pierdere timp de 24 ore.

4.2. Montarea racitoarelor de aer cu agent intermediar

Bateriile de racire sunt montate deasupra unei tavi metalice sau din beton, prin traverse metalice prinse de tava.

Deasupra fiecarei baterii a racitorului este fixat stropitorul de apa pentru decongelare, perfect orizontal si totodata in acelasi plan vertical cu vaporizatorul, spre a realiza o stropire uniforma.

Este necesar ca dupa decongelare, apa sa fie evacuata din stropitor pentru a nu se produce inghetarea ulterioara.

Peretii racitorului de aer sunt realizati din tabla galvanizata.

Verificarea la presiune si etanseitate a circulatiei de agent intermediar se efectueaza cu apa la presiunea de 6 bar care trebuie sa ramana constanta timp de 15 minute.

5. Montarea aparatelor si masinilor auxiliare

5.1. Montarea separatoarelor de ulei

Datorita vibratiilor transmise de la compresor trebuie montate cu atentie.

Sunt asezate fie pe console pe perete, fie pe picioare sprijinite pe pardoseala.

Pentru facilitarea controlului sudurilor este necesara existenta unui spatiu de minimum 220 mm intre separator si pereti.

La montarea pe pardoseala se folosesc fundatii cu inaltimi suficiente atat pentru a permite controlul sudurilor, cat si pentru a permite scurgerea uleiului.

Dupa montare se executa proba de presiune hidraulica, iar la separatoarele de ulei racite cu apa, verificarea la presiune a circuitului de apa se face la 6 bari.

5.2. Montarea separatoarelor de lichid

in functie de marime separatoarele de lichid sunt montate pe console fixate in perete sau pe cadre metalice prinse de pardoseala.

Functionarea la temperaturi scazute impune izolarea lor termica. De aceea, intre talpile de fixare si cadrul metalic de sustinere se interpun grinzi din lemn de fag groase de 5 - 10 cm.

5.3. Montarea rezervoarelor de lichid

La montarea acestor aparate trebuie avute in vedere urmatoarele:

-fixarea trebuie realizata pe fundatie de beton sau pe cadre metalice, lasandu- se dedesubt un spatiu de 400 mm pentru controlul sudurilor;

-se asigura, la montare o panta de 5 - 10% spre doma de ulei, pentru drenarea uleiului;

-in jurul aparatului va exista un spatiu suficient pentru acces la indicatorul de nivel si gura de vizitare.

5.4. Montarea oalelor de ulei

Se va tine seama de urmatoarele aspecte:

- montarea oalelor de ulei se face pe console in pereti sau direct pe pardoseala;

- se recomanda montarea oalei de ulei in exterior, pentru a nu se degaja agent frigorific in camera rece in timpul golirii uleiului, sau cel putin scoaterea in exterioar a tevii purjate;

- conducta de evacuare a uleiului din oala se face in pipa de jos;

- dupa montare, are loc verificarea la etanseitate (aer si aer cu amoniac).

5.5. Montarea subracitoarelor de lichid

In legatura cu aceasta operatie se fac urmatoarele mentiuni:

- in functie de greutate, fixarea trebuie realizata in perete pe console sau la nivelul solului pe cadre metalice;

- se prevad spatii libere la ambele capete pentru a se putea curata de piatra interiorul tevilor de apa;

- se prevede un ventil de evacuare a apei la partea inferioara pentru a evita inghetarea ei in timpul iernii.

Verificarea la presiune si etanseitate se face cu aer si aer cu amoniac la 15 bar, iar controlul scaparilor cu apa si sapun.

5. Montarea pompelor

Montarea pompei se face la 10 - 15 zile de la turnarea betonului. La montarea pompelor se tine seama de urmatoarele reguli, inainte de cimentarea prezoanelor in fundatie:

- se verifica daca discurile cuplajului sunt perfect paralele si daca axul pompei este coaxial cu motorul electric;

- se sudeaza conductele de racord astfel ca ele sa nu se sprijine pe flansele pompei.

Montarea conductelor

1. Montarea conductelor pentru agenti frigorifici

La tevi din otel cu diametrul mai mic de 57 mm, se practica indoirea cu masini speciale, fara nisip. La diametre mai mari indoirea se face la cald, dupa umplerea cu nisip.

Dupa tipul de indoire se admit urmatoarele raze minime de curbura, in functie de diametrul "d" al tevii:

- 3,5 d pentru indoire la rece;

- 3 d pentru indoire la cald cu nisip.

La instalatiile utilizand amoniac se recomanda:

- asigurarea unei pante descendente spre separatorul de ulei pentru scurgerea uleiului;

- conductele de alimentare cu lichid ale vaporizatoarelor trebuie sa aiba o panta ascendenta de cel putin 5%, montandu- se o oala de ulei in punctul cel mai de jos al conductei;

- conductele de aspiratie din vaporizatoare trebuie fixate cu panta ascendenta spre separatoarele de lichid, asigurandu- se astfel reintoarcerea in vaporizator a picaturilor de lichid;

- conducta de lichid de la acumulator spre pompa trebuie sa fie cat mai scurta;

- conductele de retur de la vaporizatoare spre separatorul acumulator trebuie sa aiba panta descendenta spre acesta din urma;

- pe conductele lungi se prevede realizarea unor compensatoare care preiau dilatarile.