Caracteristicile dezvoltarii psihice ale copilului de varsta prescolara

Caracteristicile dezvoltarii psihice ale copilului

de varsta prescolara

Particularitati ale dezvoltarii psihice in stadiul prescolarului.

Prescolaritatea este perioada care aduce schimbari majore in planul dezvoltarii somatice, psihice si in planul vietii relationale ale copilului.

Denumita si "varsta gratiei", prescolaritatea este "varsta descoperirii realitatii, a realitatii fizice, umane si, mai ales, a autodescoperirii, de formare a deprinderilor si de imbogatire a conduitelor de extindere a cadrului relational cu obiecte, cu altii, cu sinele, de imbogatire a planului cognitiv si de dezvoltare a personalitatii copilului", de adoptare a acestuia in invatamantul prescolar.( A. Dragu, S. Cristea, 2002, pag.39).

Ca prima veriga a sistemului de invatamant romanesc, invatamantul prescolar asigura pregatirea copiilor de 3 - 6/7 ani, pentru integrarea optima in regimul activitatii scolare.

Activitatile instructive si de formare a copilului in gradinita sunt dependente de stadiile de maturizare ale gandirii si limbajului prescolarului, in diferite etape de varsta, precum si de modul specific de interactiune a lor, in interiorul fiecarei etape.

Conform teoriei genetice a lui J. Piaget, dezvoltarea intelectuala copilului de 3 - 6/7 ani se realizeazain mai multe stadii, fiecare avand o structura proprie, asimilarea cunostintelor matematice fiind prezenta in fiecare stadiu.

J.Piaget denumeste etapa cuprinsa intre 3 - 7 ani "stadiul gandirii preparatorii" si evidentiaza aspecte psiho - comportamentale. Astfel, la varsta de 3 - 4 ani "cuvantul devine principalul instrument de vehiculare al transferului actiunii din planul extern in cel intern, principala achizitie psiho - comportamentaa fiind legata de consolidarea limbajului.

Procesele cognitive (perceptia, memoria, imaginatia, gandirea, limbajul) se desfasoara in situatii concrete si in contextul actiunilor practice, obiectuale. (M. Neagu, G. Boraru, 1995, pag.2).

Gandirea se formeaza si se dezvolta in stransa legatura cu limbajul. Copilul rationeaza numai prin analogii imediate, isi formeaza imagini si reprezentari, dar nu dobandeste concepte referitoare la unele clase de obiecte, rationamentul sau fiind de tip intuitiv, fiind specifice preconceptele si prerelatiile.

Rationamentul este corect numai atunci cand intre raporturile reprezentative din planul mental si cele din planul situational exista o corespondenta.

Evidentierea caracteristicilor gandirii prescolarului are drept scop determinarea implicatiilor dezvoltarii stadiale asupra formarii reprezentarilor matematice ale copilului prin actiune cu obiectele.

"Gandirea preconceptuala si intuitiva este o gandire egocentrica si magica, nereusind sa faca distinctie intre realitatea obiectiva si cea personala, genereaza egocentrismul, prescolarul crezandu-se centrul universului. Confuzia dintre Eu si lume duce la caracterul animist al gandirii, prin atribuirea de calitati umane obiectelor". (A. Dragu, S. Cristea, 2002, pag.40).

Procesele afective sunt puternice si atesta instabilitatea echilibrului emotional al copilului. Varsta de 4 - 7 ani marcheaza inceputul formarii conceptelor. In acest stadiu gandirea este tot prelogica, dar creste capacitatea de intuire a unor actiuni : " Copilul este inca legat de perceptie si isi concretizeaza atentia pe etapa finala a unei transformari". (M. Neagu, G. Beraru, 1995).

J. Piaget numeste aceasta perioada de varsta "stadiul gandirii simbolice", etapa in care gandirea parcurge drumul de la actiune la operatie fara sa fi ajuns la structuri operatorii : "Operatiile sunt prezente numai in masura in care sunt sustinute de perceptie". (J. Piaget, 1965, pag.56).

Analiza si sinteza insusirilor obiectelor este realizata de prescolar prin perceptie vizuala si tactila. "Perceptia se detaseaza de situatiile concrete, diferentiate prin intermediul activitatilor obiectuale" (M. Neagu, G. Beraru, 1995, pag.2).

Copilul este in stare sa identifice un obiect pe fondul altor obiecte, sa descompuna mental insusirile obiectului identificat si analizat si sa-l recompuna, potrivit cu raporturile partilor componente ale acestuia. El invta sa examineze obiectele, operand cu diverse criterii : al formei, al culorii, marimii, suprafetei, volumului, numarului, invata sa observe raporturile spatial pozitionale ale obiectelor asezate in ordine crescatoare sau descrescatoare a sirului numeric.

Ca si perceptie, gandirea este sincretica, copilul operand de la particular la particular prin transductie.

Posibilitatea inlocuirii actiunilor motorii concrete prin acte simbolice, introduse cu ajutorul jocului, constituie de asemenea mijloace de schematizare si integrare, formarea proceselor cognitive prin dezvoltarea limbajului constituind inca un progres.

Astfel, "copilul poate sa efectueze operatii in plan mental si sa verbalizeze actiunea si raporturile stabilite in plan concret, prin comunicare. (M. Neagu, G. Beraru, 1995, pag.2).

De asemenea, sunt influentate si procesele afective si volitive, de functia reglatoare a sistemului verbal.

"Prescolarul isi dezvolta si capacitatea de a-si dirija in mod constient expresiile emotionale, acestea devenind mijloace de comunicare cu celelalte persoane." (A. Dragu, S. Cristea, 2002, pag.42).

Varsta de 6 ani se situeaza la trecerea de la gandirea intuitiv, preoperatorie, la gandirea operatorie a prescolarului.

Dezvoltarea intelectuala a copilului poate fi considerata, prin folosirea unor metode didactice adecvate in educarea si dirijarea unor caracteristici comportamentale.

Interventia didactico - pedagogica dirijata conduce la trecerea copilului de la caracteristicile gandirii preoperatorii la caracteristicile gandirii operatorii.

Dupa E. Fischbein, caracteristicile comportamentale educative ale copilului de 6 ani sunt :

Curiozitatea, in mare masura perceptiva ;

Activitatea intelectuala, se constituie odata cu interiorizarea actiunilor exterioare.

Conservarea, clasificarea, serierea si reversibilitatea se formeaza

prin actiunea nemijlocita cu obiecte. Actiunea practica va favoriza interiorizarea pana la nivelul exercitiului operational.

Capacitatea de reprezentare este buna la nivelul varstei de 6 ani, exersarea

ei sistematica are rol determinat in formarea rationamentelor copilului.

Anticiparea prin reprezentarea desfasurarii unor situatii simple contribuie la dezvoltarea gandirii productive a copilului.

Inclinatia spre joc, este specifica copilului de 3 - 7 ani si constituie elementul de sustinere a oricarei activitati mentale.

Intr-un cadru de joc, copilul invata prin actiune sa clasifice obiecte,isi dezvolta capacitati de a compara, seria si opera cu cunostinte artimetice.

Memorarea la varsta prescolara este neselectiva, insuficient controlata critic si logic, dar se realizeaza cu mare usurinta. "Daca la varsta anteprescolara, memoria are un caracter spontan, in prescolaritate, datoria dezvoltarii gandirii si, mai ales a limbajului interior, alaturi de memoria mecanica se dezvolta memoria logica, alaturi de cea neintentionata apare cea intentionata.

Datorita dezvoltarii progresive a limbajului, memoria incepe sa capete anumite caracteristici, devenind o memorie pe baza verbala.

Memoria prescolarului progreseaza mult si se caracterizeaza prin cresterea trainiciei asociatiilor, indeosebi prin contiguitate." (A. Dragu, S. Cristea, 2002, pag.41).

Atentia este instabila, copilul oboseste repede.

Acesta este motivul pentru care este necesara cultivarea interesului pentru cunoastere care sa mentina starea activ - participativa si implicarea constienta in demersul invatarii. (nr.1)

" Totusi, in prescolaritate predomina atentia involuntara, de aceea copiii pot fi usor distrasi de la sarcinile de indeplinit. Se pun doua probleme : atragerea atentiei involuntare si mentinerea atentiei voluntare pentru o perioada cat mai mare.

Educarea atentiei prescolarului este necesar sa urmareasca dezvoltarea unei mobilitati diferite de instabilitatea specifica atentiei copilului mic, precum si cresterea caracterului voluntar al atentiei." (A. Dragu, 2002, pag.42).(nr.2)

Perioada prescolara este caracterizata printr-o invatare ce face apel la experienta copilului, accelerarea dezvoltarii psihice a prescolarului obtinandu-se prin introducerea de orientari intuitive sau verbale adecvate in actiune. (nr.3)

La copiii de 6 - 7 ani se constata posibilitatea insusirii operatiei logice de determinare a apartenentei la o clasa de raportare a subclaselor la clase depasindu-se fenomenele caracteristice gandirii preoperationale. "Copilul este capabil sa desprinda insusirile corespunzatoare claselor (conceptelor) operatiile logice fiind insusite odata cu formarea unui anumit sistem de notiuni". (P. Galperin, 1975, pag.23), (nr.4).

Dupa J. Piaget, formarea conceptelor la varsta prescolara este corelata cu "evolutia proceselor de gandire in plan cognitiv si actional, ca rezultat al actiunii copilului asupra obiectelor". (J. Piaget, 1965, pag.57), (nr.5).

Evidentierea structurilor cognitive si a celor operatorii este importanta datorita implicatiilor lor asupra asimilarii elementelor de matematica in stadiul preoperational.

Structura cognitiva influenteaza semnificativ invatarea si reflecta continutul si organizarea ansamblului de cunostinte relevante din domeniul matematic.

In procesul de invatare, formarea structurilor cognitive, a conceptelor este asociata cu formarea unor structuri operatorii concretizate in deprinderi, priceperi si abilitati dobandite ca efect al parcurgerii traseului de la actional spre cognitiv in formarea conceptelor.

Structurile operatorii sunt produsul dezvoltarii si invatarii dirijate, avand la baza actiuni sistematice de exersare, aplicare si de asimilare." (J. Piaget, 1976, pag.59) nr.6

Ca produse ale invatarii, structurile operatorii constituie "elemente de continut ale activitatii de instruire, deprinderile, priceperile si abilitatile fiind durabile si relativ stabile.(J. Piaget, pag.59) nr.7

In cadrul activitatilor matematice "deprinderile reprezinta moduri de actiune si operatii consolidate prin exercitiu ce favorizeaza insusirea conceptelor."(J. Piaget, 1976, pag.60) nr.7

Deprinderile sunt "componente automatizate ale unor actiuni."(M. Neagu, G. Beraru, pag.5)

Priceperile sunt "produse ale invatarii si exersarii specifice cu grade diferite de complexitate."(G. Beraru, M. Neagu, 1995, pag.6) nr.9

In ciclul prescolar, activitatile matematice conduc la formarea unor priceperi de grupare, ordonare, masurare, reprezentare grafica, etc. nr. 10

Rolul activitatilor matematice in gradinita este de a constitui o initiere in procesul de matematizare ceea ce va asigura intelegerea unor modele uzuale ale realitatii.

Procesul de matematizare trebuie conceput ca o succesiune de activitati : observare, deducere, concretizare, abstractizare, fiecare conducand la un anumit rezultat.

Dobandirea unor priceperi permite prescolarului exersarea si aplicarea lor in situatii noi de invatare.

Cand sarcinile deinvatare solicita anumite categorii de deprinderi si priceperi acestea devin treptat abilitati specifice.

Abilitatile specifice activitatilor matematice reprezinta ansamblul priceperilor, deprinderilor si capacitatilor formate prin actiunea directa cu obiectele ce valorifica potantialul senzorial si perceptiv al copilului.

Abilitatile matematice sunt rezultatul dezvoltarii bazei senzoriale de cunoastere si al familiarizarii cu toate formele de gandire matematica si logica.

"Ele decurg din activitatea concreta a copilului in cadrul oferit de activitatile matematice din gradinita, iar actiunea declanseaza actul intelectual. Formarea si dezvoltarea intr-un cadru organizat a abilitatilor matematice conduce la intelegerea notiunii de numar prin perceptia multimilor de obiecte, a sirului numeric, la efectuarea de operatii cu si fara numere si rezolvarea problemelor cu continut concret.

1, 9, 10 - M. Neagu, G. Beraru - " Activitati matematice in gradinita", Editura ASS, Iasi, 1995, pag.4, pag.6.

- A. Dragu, S. Cristea - "Psihologie si Pedagogie Scolara", Ovidius University Press, Constanta, 2002, pag.42.

4 - I.P. Galperin si colaboratorii - "Studii de psihologia invatarii. Teorie si metoda in elaborarea actiunilor mentale", (traducere) E.D.P. Bucuresti, 1975, pag.23.

5 - J. Piaget - "Psihologia inteligentei" (traducere), Editura Stiintifica Bucuresti, 1965, pag.57.

6, 7, 8 - J. Piaget, B. Inhelder - "Psihologia copilului" (traducere), E.D.P. Bucuresti, 1976, pag.59 - 60.

Elaborarea treptata a operatiilor mentale si introducerea simbolurilor in activitatile ludice de manipulare sunt efectele in plan cognitiv ale dobandirii abilitatilor matematice."(m. Neagu si G. Beraru, 1995, pag.6).1

Activitatilor matematice in gradinita le revine rolul de formare si dezvoltarea abilitatilor matematice pe care se va structura ulterior intreaga constructie matematica.

Obiectivele specifice activitatilor matematice din gradinita evidentiaza prin continutul si succesiunea lor suita de abilitati : deprinderi, priceperi, capacitati ce favorizeaza structuri perceptiv - motrice specifice conceptelor matematice.

Abilitatile aritmetice dobandite in activitatile matematice din gradinita se pot ierarhiza in functie de nivelul de dezvoltare a bazei senzoriale de cunoastere astfel :

Abilitatea de identificare a obiectelor si multimilor ;

Abilitatea de triere, sortare si de formare a multimilor ;

Abilitatea de elaborare a judecatilor de valoare si de exprimare a unitatilor logice ;

Abilitatea de ordonare, clasare, seriere, invarianta de cantitate ;

Abilitatea de apreciere globala a cantitatii ;

Abilitatea de grupare, asociere a obiectelor in perechi ;

Abilitatea de sesizare a schimbarilor ce survin intr-o cantitate.

Toate aceste abilitati se formeaza prin parcurgerea graduala a obiectivelor specifice activitatilor matematice, cu urmari semnificative in plan cognitiv si operator.

"Dobandirea fiecarei abilitati se realizeaza in sistem, prin acte cumulative nepermitand o disociere stricta pe obiective specifice. Activitatile de dobandire a acestor deprinderi si concepte se structureaza in etape, iar fiecare etapa presupune realizarea unor obiective ce operationalizeaza unul sau mai multe obiective specifice."(G. Beraru, M. Neagu, 1995, pag.7). 2

1, 2 - M. Neagu, G. Beraru - " Activitati matematice in gradinita", Editura ASS, Iasi, 1995,      pag.6, 7.

Activitatile de dobandire a deprinderilor si conceptelor se structureaza in etape ce presupun realizarea unor obiective ce operationalizeaza unul sau mai multe obiective specifice (obiective de referinta).

Pentru parcurgerea etapelor formarii unei noi abilitati, fiecare capacitate "va fi formata si exersata functional, in sensul aplicarii ei", copilul fiind "orientat spre intelegerea sensului si a scopului asimilarii acelei capacitati operatorii." (M. Neagu, G. Beraru, pag.7).1

Formarea si dezvoltarea abilitatilor se desfasoara pe grade crescatoare de dificultate (de la simplu la complex), dezvoltarea treptata a capacitatilor avand un sens cumulativ si unul calitativ.

Educatoarele trebuie sa acorde atentie primelor etape ale exersarii corecte a deprinderilor de lucru, urmarind realizarea unor experimente repetate si variate de exersare a unei capacitati, fiecare etapa fiind de o evaluare care sa permita controlul situatiei.