Creativitatea in jocurile copiilor

Creativitatea in jocurile copiilor

Motto:

"Copilul rade:

"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!","

Lucian Blaga

Din punct de vedere etimologic, termenul de creativitate isi are originea in latinescul creare = a naste, a zamisli, a crea, a fauri; in psihologie, prin acest termen se intelege capacitatea de a produce noul, dispozitia generala a personalitatii spre nou, o anumita organizare a proceselor psihice in sistemul de personalitate. Prin creativitate se intelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original. Actul creator este insa un proces de elaborare prin inventie sau descoperire, cu ajutorul imaginatiei creatoare, a unor idei sau produse noi, originale de mare valoare si aplicabile in diferite domenii de activitate.

Prescolaritatea este apreciata tot mai mult ca varsta ce cuprinde cea mai importanta experienta educationala din viata unei persoane.

Cadrul cel mai important de manifestare dar si de stimulare a potentialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativa ludica este o premisa pentru viitorul comportament creativ care se va materializa in produse noi, originale, cu valoare sociala.

Pentru o intelegere corecta a creativitatii copilului, trebuie sa distingem creativitatea de inteligenta si talent. S-a pus problema daca intr-adevar creativitatea copiilor poate fi diferentiata de celelalte abilitati cognitive: Studii recente, insa, au aratat ca anumite componente ale potentialului creativ pot fi deosebite de inteligenta. Termenul "inzestrat" este utilizat de obicei pentru a desemna un grad inalt de inteligenta.

Dar se pare ca inteligenta si creativitatea sunt independente. Un copil foarte

creativ nu este neaparat si foarte inteligent. Creativitatea reprezinta mai mult decat a avea si a folosi un talent artistic sau muzical. In acest context, talentul se refera la posesia unui inalt grad de indemanare tehnica intr-un domeniu specializat. Astfel, un artist poate produce opere impecabile din punct de vedere tehnic fara insa a reusi sa provoace emotii sau, de exemplu, sentimentul ca acea opera este unica. Este de asemenea important sa tinem cont de faptul ca, creativitatea nu se manifesta doar in muzica, arta si scris ci in toate domeniile curriculare, in stiinta, dar si in studiile sociale. O forma de creativitate cu totul speciala este si creativitatea scenica. La copii dezvoltarea creativitatii scenice are loc prin jocuri de pantomima, dramatizari. Copiii interpreteaza de obicei povestile care le sunt citite. Ei vor urmari sa reflecte in jocul lor povestirea, vor interpreta faptele si actiunile eroilor.

Transpunandu-se in diferite roluri, copilul incepe sa inteleaga, sa simta modul de a fi al altor persoane, care poate fi diferit de modul propriu. Prin miscarea scenica, prin jocurile de pantomima poate constientiza anumite gesturi, miscari, atitudini, ca apoi exersandu-Ie sa le poata insusi. Prin jocul de creatie cu subiect din basme si povesti copilul se transpune intr-o lume mirifica, a tuturor posibilitatilor, constientizand caracterul ei nereal "stiu ca nu este asa, dar asa as vrea sa fie".

Copilul poate fi pregatit pentru a dramatiza, facandu-l sa cunoasca valoarea gestului si a jocului interior. El trebuie lasat sa joace personajul preferat - vom putea observa cum trece de la simpla imitare la momentul cand nu va mai maimutari personajul, ci va fi chiar personajul. Este capabil chiar sa interpreteze toate rolurile din aceeasi poveste, fara a imita educatoarea sau colegul care l-a precedat.

Jocurile de rol, dramatizarile trebuie sa-i permita copilului sa se elibereze. Sa il lasam sa joace jocul si a-l juca pe cat posibil mai bine este calea cea mai sigura pentru 'a-l face sa iasa din insusi', sa re gaseasca natura generoasa ce se ascunde dupa conventiile impuse de societate, sa dea curs imaginatiei creatoare, nonconformiste. Toate acestea vor imbunatati comunicarea, care va deveni astfel eficienta . Prin aceste jocuri si dramatizari copilul va intelege ca nu este o simpla marioneta si, daca vrea sa comunice tot ceea ce ar dori sa spuna, trebuie sa faca apel incetul cu incetul la intreaga sa imaginatie, la observare si sensibilitate.

La copiii mici, creativitatea ar trebui sa se axeze pe generarea de idei. Raspunsurile copiilor pot fi populare sau originale, cele originale atestand potentialul creativ. Astfel, un copil de 4 ani intrebat ce obiecte de culoare rosie cunoaste, va enumera nu numai camioane si mere, dar si pojarul si mainile reci.

Jocurile si distractiile sunt mai intense la varstele copilariei si tineretii. Stim cu totii ca, copii de varsta prescolara se joaca tot timpul. Aceasta confera conduitelor lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea; tot prin joc este exprimat si gradul de dezvoltare psihica. Spunem de multe ori: Se comporta ca un copil sau Parca nu e maturizat; aceasta datorita unei exagerate antrenari in distractii care conduce la o personalitate nematura, puerila a unor adulti.

Jocul presupune un plan, fixarea unui scop si fixarea anumitor reguli, ca in final sa se poata realiza o anumita actiune ce produce satisfactie. Prin joc se afirma eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirma prin intermediul activitatilor pe care le desfasoara, dar copilul nu are alta posibilitate de afirmare decat cea a jocului. Mai tarziu, el se poate afirma si prin activitatea scolara. Activitatea scolara se valorifica prin note, acestea se sumeaza in medii, rezultatul final al invatarii fiind tardiv din punctul de vedere al evaluarii, pe cand jocul se consuma ca activitate creand bucuria si satisfactia actiunii ce o cuprinde.

Copiii care sunt lipsiti de posibilitatea de a se juca cu alti copii de varsta asemanatoare fie din cauza ca nu sunt obisnuiti, fie din cauza ca nu au cu cine, raman nedezvoltati din punct de vedere al personalitatii. Jocul ofera copiilor o suma de impresii care contribuie la imbogatirea cunostintelor despre lume si viata, totodata mareste capacitatea de intelegere a unor situatii complexe, creeaza capacitati de retinere stimuland memoria, capacitati de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitati de a lua decizii rapide, de a rezolva situatii - problema, intr-un cuvant dezvolta creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci cand un copil vrea sa se joace cu un alt grup de copii, el accepta regulile in mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate si respectate de grupul respectiv inainte ca el sa intre in joc.

Pentru omul adult, jocul provoaca placere, distreaza, amuza, contribuind mai ales la reenergizarea sa. Contribuie decisiv si la anularea oboselii, fiind in acest caz un element de psihoterapie.

Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe langa consumul nervos chiar si la cele mai simple jocuri, si efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseste cu desavarsire. Vom vedea foarte des copii jucandu-se fotbal, sau plimbandu-se cu bicicleta, si nu jucand table sau sah pe o banca dintr-un loc linistit asa cum fac de obicei adultii.

Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. In functie de varsta si de capacitatea de intelegere si actiune, copilul manifesta preferinte diferite pentru joc, pe masura trecerii de la o etapa la alta a dezvoltarii psihice. Copilul mic tinde sa participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuseste sa se integreze conditiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternica nu se resemneaza, ci depune eforturi pentru a face fata. Ceilalti, cu o personalitate mai slaba, renunta, spunandu-si: Ei sunt mai mari eu sunt mic . . Pentru copiii mai mari jocurile usoare nu prezinta interes, pentru ca nu le ofera posibilitatea de a se antrena, de a-si etala puterile cu colegii lor de joc.

Exista cateva lucruri de remarcat: in primul rand, jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, ii imprima gustul performantelor precum si mijloacele de a le realiza. In al doilea rand, jocul creeaza deprinderi pentru lucrul in echipa, pentru sincronizarea actiunilor proprii cu ale altora, in vederea atingerii unui scop comun. In al treilea rand, jocul provoaca o stare de buna dispozitie, de voie buna, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte si de a se distra, dandu-i parca mai multa pofta de viata.

La varstele mici trecerea de la fantezie la realitate se face foarte usor. Un copil care se joaca mult singur, care vorbeste cu jucariile, cu prietenii lui imaginari, cu personajele preferate se dezvolta normal. Nu inseamna ca are o problema de adaptare.

Jocul copiilor ar trebui sa fie incitant. Copiii au nevoie sa viseze, sa impleteasca lumea realului cu cea a fantasticului, pentru ca mai tarziu sa se adapteze mai bine realitatii. Jocul lor emana o energie neobisnuita. Nu-ti poti stapani uimirea si incantarea cand esti in mijlocul unor copii ce traiesc bucuria jocului. Ei redescopera de fiecare data placerea de a se juca. Priviti cu cata pasiune inventeaza felul in care se joaca si dispun de obiectele din jurul lor.

Bucuria jocului nu depinde de cat costa jucariile ci de imaginatia si aptitudinile copilului si de modul cum este 'Invatat' sa se joace.

Sa luam de exemplu ca punct de referinta, jocul copilului intre 3 si 6/7 ani (perioada prescolara). Cu o foarfeca si o bucata de material, copilul intra in rolul de 'creator de moda'. Un simplu bat poate fi bagheta unui dirijor, 'Mos Nicolae', matura vrajitoarei sau toiagul unui personaj din poveste! Atatia parinti spun cu nedumerire in glas: 'Nu inteleg! Am dat atatia bani pe acea jucarie si acum nu-l mai intereseaza.' Ce se intampla? De cele mai multe ori, copilul isi pierde repede interesul pentru o jucarie daca nu il face sa 'viseze', nu-i incita imaginatia si nu-i solicita aptitudinile. S-ar putea spune ca pentru copilul prescolar, cu cat un obiect este mai simplu, cu atat are mai multe functiuni si poate deveni un 'pasaport' spre lumea imaginarului. Jucariile complexe, sofisticate, sunt in scurt timp abandonate pentru ca indeplinesc numai o functiune sau pentru ca ele nu sunt adecvate varstei copilului. Nu cadeti deci in capcana de a cumpara jucarii multe si complicate, care sa fie apoi uitate intr-un colt, stricate si aruncate! Oricum, la aceasta varsta, bucatile din jucariile stricate le incita mai mult imaginatia micutilor, decat o jucarie nou-nouta. Jucariile elaborate, gata confectionate, nu-l fac pe copil sa viseze, dar stricate si facute bucati, ii starnesc interesul.

Copiii sunt atrasi de jocurile de miscare (cu mingea, cu cercul, cu zmeul etc), de asamblare (puzzle simplu, incastre), de constructie (cu cuburi, pamant sau alte materiale), jocurile cu roluri din povesti sau din viata reala (joaca ei insisi sau folosesc papusi). Adultul ar fi bine sa-i incurajeze si sa-i ajute pe copii sa-si creeze jucariile si jocul. Nu trebuie sa li se ofere totul de-a gata!

Materialele care stimuleaza creativitatea copilului sunt numeroase.

Bucati de lemn de diverse forme si culori (din care sa construiasca piramide, palate, ziduri, turnuri), acuarele, creioane colorate, hartie, foarfece, recipiente din plastic (cesti, galetuse, vase), unelte (ciocanele), instrumente de gradinarit ( lopatica, stropitoare), papusi si mingi moi, plastilina, nisip, apa etc. E minunat sa te joci cu aceste lucruri simple! Baietii sunt atrasi de unelte in miniatura, cu care sa construiasca. Fetitele sunt atrase de papusi, haine si mobila pentru papusi. Baietii sunt mai dotati pentru jocuri ce includ orientarea spatiala, iar fetitele pentru ceea ce implica exprimarea verbala (jocul cu roluri).

In jocul de creatie cu subiecte din viata cotidiana, copilul imita si reproduce selectiv modele de comportamente oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt in acord cu dorintele si preferintele sale. Copilul va fi tentat sa imite roluri de adulti spre 5-6 ani. Ii place sa cante si sa danseze. Iata-I costumat in hainele adultului si imitand comportamentul lui. lat-o pe fetita - 'Alba ca Zapada', "Scufita Rosie^" iar pe baiat - II Fat Frumos, 'Hercule' Lumea posibilului, a fantasticului, 'Tara Minunilor' impregneaza jocul copilului. Imaginatia debordanta inunda viata reala, ajutand copilul sa se adapteze mai bine la solicitari.

Jocul e un bun prilej de asimilare a experientei de viata, de imitare a atitudinilor si comportamentelor adultilor, de implicare emotionala activa (in joc, copilul exprima diverse trairi: bucuria, tristetea, afectiunea, gelozia etc, el le intelege treptat si devine constient de ele). Totodata jocul are si un caracter educativ: imitand si identificandu-se cu personajele pozitive din povesti, ei devin sensibili la valori ca: adevar, bine, frumos, dreptate si la formarea unor trasaturi caracteriale: bunatate, rabdare, harnicie, curaj, perseverenta etc. Jocul. devine astfel un instrument si un mijloc in dezvoltarea emotionala, cognitiva si sociala. Adultul trebuie sa invete copilul sa-I imite. Imitarea este cheia in dezvoltarea abilitatilor pentru joc. Copiii invata sa vorbeasca, ascultand pe altii. Ei au nevoie sa fie indrumati in timpul jocului. Ar fi bine ca parintii sa se implice in activitatile lor, sa le ofere un model pe care sa-I urmeze in timpul jocului (sa-i invete regulile sofisticate de joc).

Copiii nu inteleg intotdeauna solicitarile adultului, desi se straduiesc sa le indeplineasca. Aici intra in joc creativitatea parintelui. Copilului trebuie sa i se acorde independenta in joc si in explorarea mediului, o data ce si-a insusit regulile de baza. Nu e indicat sa se impuna ce sa faca sau cum sa se joace. Nu trebuie fortati sa se joace cu castronele daca vrea sa se joace cu papusile. Nu incercati sa controlati rigid jocul copilului. Ii veti rapi bucuria si interesul pentru joc si ii incurajati dependenta. Puteti insa sa-i sugerati anumite jocuri: 'la gradinita', 'la masa', 'spalatul hainelor', 'parada modei'.

Tot asa cum nu toti copiii sunt la fel de inteligenti, ei nu. sunt nici la fel de creativi. Dar in acelasi fel in care toti copiii au manifestari de inteligenta, inca de la nastere, ei prezinta de asemenea si manifestari care evidentiaza potentialul creativ.

Creativitatea in esenta este o forma de rezolvare a problemelor.

Dar este una speciala deoarece implica probleme la care nu exista

raspunsuri simple, probleme pentru care raspunsurile populare sau conventionale nu functioneaza. Creativitatea implica adaptabilitatea si flexibilitatea gandirii. Acestea sunt exact acele abilitati pe care multe studii referitoare la educatie le-au demonstrat ca fiind critice pentru copii.

In cazul copiilor mici, factorul critic pentru evitarea asa-numitei 'fixatii a raspunsului corect' (un copil nu va raspunde daca nu stie sigur ca raspunsul va fi corect) reprezinta o atmosfera non-evaluativa. Este foarte important sa li se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gandire divergenta si de a gasi mai multe modalitati de a ajunge la o solutie. Este o necesitate de prim ordin stimularea creativitatii atat pentru evolutia societatii cat si pentru evolutia fiintei umane. Analizand elementele care blocheaza creativitatea, realizam cat de numeroase si diverse sunt exigentele care trebuie intrunite pentru ca un potential creativ generos sa devina o creativitate manifesta. Multi psihologi apreciaza ca utilizand mijloace adecvate, la orice fiinta umana normala se poate dezvolta macar un minimum de creativitate. Consecinta acestui fapt este ca orice copil, indiferent de nivelul "potentialului sau creativ", trebuie sa beneficieze de mijloace generate si speciale de stimulare a creativitatii. Creativitatea copilului trebuie stimulata inca de la cea mai frageda varsta. Este necesar sa i se asigure copilului initiativa si independenta intelectuala si de actiune. Pe fondul incurajarii permanente, din partea parintilor si a educatorilor, copilul isi poate dezvolta increderea in sine, atat de necesara creatiei.

Activitatile ludice sunt purtatoare ale unor multiple virtuti formative in dezvoltarea psihica a copilului si implicit in dezvoltarea creativitatii. Intrucat jocul, prin excelenta, constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneitatii si al libertatii de expresie, el reprezinta un stimul important in cultivarea receptivitatii si sensibilitatii, a mobilitatii si flexibilitatii psihice. El sporeste vigoarea actionala a copilului, dinamismul sau si amplifica nevoia de activitate si explorare a noului, de imaginatie si elaborare. Daca avem in vedere aceste elemente, cat si faptul ca jocul ofera si posibilitatea dezvoltarii naturii copilului, a fortelor sau capacitatilor sale, intelegem de ce activitatea ludica ofera unele dintre cele mai semnificative premise pentru creativitatea copilului si pentru dezvoltarea ulterioara a acestuia.

Pot surveni multiple aspecte diferentiale privind manifestarile creative ale prescolarilor, comparativ cu cele proprii scolaritatii sau varstelor adulte. De asemenea, putem mentiona diferite aspecte diferentiale, chiar si pentru prescolarii de varste diferite. Este stiut ca daca la varsta prescolara mica elaborari plastice imaginative sunt mai putin conturate si orientate de o intentionalitatea creatoare, la prescolarul mare se contureaza caracterul intentional, constient si dirijat al elaborarilor imaginative. Chiar si pentru prescolarii de aceeasi varsta putem constata multiple aspecte diferentiale in functie de zona preferentiala de expresie creativa. Imaginatia se exprima creativ in creativitatea generala, nespecifica ce se exercita prin joc. Creativitatea specifica se manifesta in produsele artistice ale copiilor in care, daca intentiile sunt mai largi decat realizarile, se manifesta forta si caracteristicile personalitatii, se proiecteaza sinele si aptitudinile, interesele etc.

Prescolarul isi insuseste tehnicile simple ale colajelor, constructii de

'

cuburi, nisip, picturi, tehnici ale artelor grafice, ale modelajului. Aceste

tehnici constituie expresii ale diferitelor arte si activitati artizanale si constituie bazele artelor spiritului. Prescolarul se initiaza treptat, si in artele timpului: dansul, scenetele, muzica, serbarile etc. Activitatile de acest gen, au in perioada prescolara caracteristici ludice si produc afirmarea sinelui, intarind conturarea identitatii.

Adultii pot incuraja creativitatea punand accentul pe generarea si

exprimarea de idei intr-un cadru non-evaluativ si prin concentrarea atat asupra gandirii convergente, cat si asupra celei divergente. Adultii pot de asemenea sa incerce sa asigure copiilor posibilitatea si siguranta de a risca, de a pune la indoiala, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere. Este important sa-i dezvoltam copilului spiritul de competitie si increderea in fortele proprii inca de la o varsta frageda. Experienta ne invata ca secretul omului de succes sta adesea in psihologia sa de invingator.

Fascinatia jocului da farmec copilariei, dati-le voie copiilor sa .fie copii. Incurajati-i sa-si dezvolte ideile proprii cu privire la joc. Astfel vor descoperi lumea si se vor adapta la ea. Se descopera pe sine si se vor modela continuu, dezvoltandu-si spiritul individual. In fond, ce este copilaria? Distractie, explorare, educatie si joc!

Gradinita P.P. nr.1 Sannicolau Mare Timis

BIBLIOGRAFIE:

Rusu, Liviu - Eseu despre creatia artistica - Bucuresti, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1989, p. 120

Nemteanu, Costin - Comunicare sau instrainare? - Bucuresti, Ed. Gnosis, p.15

Landau, Erika -'Psihologia creativitatii - Bucuresti, E.D.P., 1979, p.19

Roco, Mihaela - Creativitatea individuala si de grup - Bucuresti, Ed. Academiei. 1979, p. 180

Sima, Ioan - Creativitatea la varsta prescolara si scolara mica - Bucuresti, E.D.P., 1997, p.7

Elena Rafaila - Educarea creativitatii la varsta prescolara - Bucuresti, Ed. Aramis, p. 45 - 48