INSIGNELE DIN AERONAUTICA MILITARA ROMANA

INSIGNELE DIN AERONAUTICA MILITARA ROMANA

In anul 1910, avocatul Mihail Cerchez a infiintat la Chitila, langa Bucuresti, prima scoala de pilotaj din Romania. Scoala era un un adevarat complex aeronautic, dupa modelul celor vizitate in Franta de Mihail Cerchez in anul 1910. Raspunzand solicitarilor acestuia (raport nr. 02327 din 11 iunie 1910), Ministerul de Razboi a detasat la scoala de pilotaj de la Chitila (in aprilie 1911) sase ofiteri romani din diverse arme (geniu, cavalerie etc.). Acestia si-au pastrat pe toata perioada scolarizarii uniforma si insemnele armei din care proveneau. Nici macar pentru ofiterii cavaleristi nu s-a aprobat renuntarea la pintenii de la picioare, desi acestia ii incomodau vadit la urcarea in avion si in timpul zborului. Acelasi lucru s-a intamplat si cu ofiterii romani detasati la scoala printului George Valentin Bibescu, scoala Ligii Nationale Aeriene si Scoala Militara de Zbor de la Cotroceni. In anul 1912, Directia a IV-a Geniu a emis un ordin prin care s-a stabilit ca odata cu brevetarea pilotilor si observatorilor, acestia au dreptul sa poarte ca semn distinctiv doua mici avioane cusute pe gulerul tunicii (Directia a IV-a Geniu, dosar 474, p. 1090).
La 1 aprilie 1913, Parlamentul Romaniei a aprobat legea privind organizarea aeronauticii militare. Devenind arma de sine statatoare, aviatia nu a primit o uniforma specifica si insemnele care sa o particularizeze. Abia dupa 1914, la izbucnirea primului razboi mondial, a aparut insemnul specific aviatiei. Astfel, din 1912 pilotii si observatorii romani, ofiteri sau subofiteri, au purtat la gulerul tunicii un avion Bleriot in miniatura, din metal argintat. Acest insemn a fost considerat prima insigna de pilot militar roman.

Dupa moartea regelui Carol I (in anul 1914), pe tronul Romaniei a urcat nepotul acestuia, printul Ferdinand I. Noul rege a aprobat la 1 iulie 1915 insemnele din Aeronautica Militara Romana (Decret regal nr. 1935 din 6 iunie 1931, publicat in Monitorul Oficial nr. 140, 20 iunie 1931, partea I, p. 5522).
Pentru piloti, ofiteri sau subofiteri, insigna era reprezentata de un vultur cu aripile ridicate, care tinea in gheare o bomba. Pe piept se afla cifra regala, avand deasupra coroana regala.
Pentru observatori, insigna era sub forma unor aripi de vultur ridicate, incadrand cifra regala ce avea deasupra coroana regala. Ambele insigne erau din metal, de culoare argintiu - platinat.

Dupa razboi, aceste insemne s-au pastrat pana la venirea pe tronul Romaniei a regelui Carol al II-lea. In patrimoniul Muzeului Aviatiei exista insa o insigna de observator militar, model 1915, care a suferit o modificare esentiala : peste cifra regala (regele Ferdinand I) s-a aplicat stema heraldica a Romaniei Mari.

Cum in arhivele militare nu se afla nici un document care sa lamureasca existenta acestui model de insigna, am ajuns la concluzia ca ea ar fi putut sa fi fost pusa in circulatie in urma a doua evenimente istorice. Primul se refera la unirea tuturor provinciilor romanesti intr-un singur stat unitar - 1 decembrie 1918, eveniment ce putea sa justifice prin importanta, montarea stemei heraldice peste cifra regala. Al doilea moment este legat de perioada de timp cuprinsa intre moartea regelui Carol al II-lea (1927 - 1930 - regenta regala). Este posibil ca in aceasta perioada sa se fi recurs la modelul amintit.
Regele Carol al II-lea, recunoscut pentru nonconformismul sau, a renuntat la modelele de insigne anterioare si a aprobat alte modele. Prin Decretul Regal nr. 1935 din 6 iunie 1931, publicat in Monitorul Oficial nr. 140, sambata, 20 iunie 1931, partea I, p. 5522, pentru intregul personal navigant cu brevet de pilot, insigna reprezenta doua aripi deschise, in pozitie orizontala, intre care se afla un cerc cu cifra regala avand deasupra coroana regala. Cercul era strabatut pe verticala, prin spate, de o spada.
Pentru observatori, s-a pastrat, in linii mari, modelul vechi (1915), dar in cercul amplasat intre aripile de vultur ridicate a fost inlocuita vechea cifra regala cu cea a regelui Carol al II-lea.
La 19 mai 1941, ministrul Apararii Nationale, Generalul de Corp de Armata Iosif Iacobici si subsecretarul de stat al Aerului, General de Escadra aviator Gheorghe Jienescu, au inaintat regelui Mihai I raportul privind semnele distinctive ce se propuneau a fi purtate de catre personalul navigant din Fortele Aeriene Regale Romane. In raport se arata motivul solicitarii noului model de insigne : 'pentru a intari spiritul de traditie in arma Aeronauticei, am gasit necesar a reveni la vechile semne distinctive ale personalului navigant, pilot si observator, completate cu stema heraldica a tarii si coroana regala'. Prin Inaltul Decret Regal nr. 1540 din 26 mai 1941 (publicat in Monitorul Oficial nr. 130 - 4 iunie 1941, partea I, fila 4), s-au stabilit urmatoarele semne distinctive pentru aviatori:
- pentru piloti, ofiteri sau grade inferioare, insigna reprezenta un vultur cu aripile ridicate, tinand in gheare o bomba, iar pe piept - stema heraldica a tarii, avand deasupra coroana regala;

- pentru observatori, insigna reprezenta doua aripi de vultur ridicate si unite intre ele prin stema heraldica a tarii, avand deasupra coroana regala.

Ambele insigne erau din metal, de culoare argintiu - platinat. Ele se acordau cu brevet, dupa un ciclu complet de instructie si trecerea unor probe fixate prin decret ministerial.
Pilotii si observatorii purtau acest semn la veston, in partea stanga a pieptului, pe buzunar. Insemnele s-au purtat la toate tinutele, dreptul de a le purta fiind determinat prin durata brevetului acordat celui in drept. Aceste modele de insigne au fost purtate de pilotii si observatorii din Aeronautica Regala Romana pe toata perioada celui de-al doilea razboi mondial, atat in campania din est, cat si in cea din vest.
Regele Romaniei, Mihai I, a primit dreptul de a purta insemnul de pilot militar, desi brevetarea sa a avut loc de-abia in septembrie 1944. Au mai primit dreptul de a purta insemnele personalului navigant din Aeronautica Romana si unii piloti germani.
In perioada razboiului au aparut si primele insigne ale unor unitati de aviatie. Astfel, Grupul 8 Vanatoare din Flotila 1 Vanatoare a avut o astfel de insigna proprie, ca semn particular de recunoastere.

Insigna era confectionata din email albastru, cu lauri din metal, culoarea argintiu - platinat pe margine, in centrul insignei aflandu-se un avion de metal in miniatura. Avionul era un IAR - 80 fabricat la IAR Brasov care se afla in dotarea grupului. Deasupra avionului s-a aplicat inscrisul G8V (Insigna proprie a avut si unitatea de hidroaviatie : doua ramuri de laur intre care se afla un pescarus in zbor).
Dupa razboi, Romania a intrat in sfera de influenta a Uniunii Sovietice care, pentru a-si impune regimul politic, a adus in tara trupe si tehnica militara. Numarul insignelor de pilot si observator model 1941 s-a redus treptat prin trecerea in rezerva, arestarea sau decesul aviatorilor romani care luptasera pe front.
Pentru noul guvern instalat la Bucuresti in martie 1946 si pentru ocupantul sovietic, aceste insemne reprezentau supravietuirea Aeronauticii Regale Romane, forta aeriana care cutezase sa infrunte si sa produca mari pierderi aviatiei sovietice in cel de-al doilea razboi mondial. Acest fapt nu se uita usor, dar regele Mihai era inca garantul insemnelor aviatorilor romani.
Dupa abdicarea sa, in decembrie 1947, conducerea Ministerului Apararii Nationale s-a grabit sa propuna un nou model de insigne pentru Fortele Aeriene ale Romaniei. Acesta era, de fapt, o copuie a modelelor sovietice. Pentru piloti, insigna reprezenta doua aripi desfacute, asezate pe orizontala, intre care se afla cocarda tricolora si doua sabii incrucisate. Acelasi model il aveau si tehnicienii din aviatie, dar in locul sabiilor incrucisate se aflau - ce altceva - decat doua ciocane.

Insignele erau confectionate din metal de culoare argintie, iar cercurile cocardei din email rosu, galben si albastru. Aceste insigne au fost folosite pana la adoptarea noii steme a Romaniei, devenita Republica Populara.
Prin decretul Consiliului de Ministri s-au adoptat atunci noile insemne. Acestea reprezentau, pentru piloti, o pereche de aripi orizontale, stilizate, iar intre ele emblema heraldica a Romaniei, avand la baza un scut si doua spade incrucisate.

Pentru prima oara in istoria insemnelor Fortelor Aeriene ale Romaniei se introduceau pe insigne cifre arabe de la 1 - 3, care reprezentau cele trei clase corespunzatoare nivelului de pregatire atins de pilot, in ordine crescatoare (clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1). Cifrele erau poansonate pe scut. Pentru pilotii care absolveau Scoala Miltara de Aviatie, insigna era fara indice de clasa. Acelasi mod de prezentare s-a folosit si la insignele de navigator si tehnic. Cele de navigator, aveau intre aripi stema Romaniei la baza careia se afla scutul, iar cele ale personalului tehnic, stema Romaniei, la baza, cu scutul si doua ciocane incrucisate. Pentru inginerii din aviatie, absolventi ai Academiei Tehnice Militare, insigna cuprindea intre aripile desfacute o roata dintata, un compas desfacut, peste care era suprapusa emblema heraldica a tarii. Insignele au fost confectionate din metal de culoare aurie sau argintie.
Au aparut in plus insigne specifice pentru navigatori, ingineri si tehnicieni. Acestea aveau ca model un vultur cu aripile ridicate, al carui penaj diferea ca forma de insignele de pilot. In gheare, vulturul tinea o roata dintata peste care era suprapus un compass pentru ingineri,

o roata dintata pentru tehnicieni si ecranul stilizat al unui radar pentru navigatori.
In aceeasi perioada de timp au aparut si insignele pentru absolventii scolilor militare de aviatie. Prima insigna a fost cea a scolii militare de pilotaj, urmata de cele ale Scolii Militare de Ofiteri de Aviatie
' Aurel Vlaicu'

si Scolii Militare de Maistri Militari de Aviatie 'Traian Vuia'.

Din aceste insigne nu s-a realizat decat un singur lot ce s-a epuizat cu trecerea anilor, ele devenind o raritate in anii 1980. La data de 1 mai 1977, ca urmare a initiativei unor mari personalitati ale aviatiei romane s-a infiintat Comandamentul Aviatiei Militare. Initiativa acestor personalitati, dublata de sprijinul primit din partea fiului cel mic al lui Nicolae Ceasescu, Nicu Ceausescu - absolvent al Scolii Militare de Aviatie, MTR promotia 1976. Fortele Aeriene Militare au redobandit drepturile pierdute dupa cel de-al doilea razboi mondial : o uniforma specifica si insemne de arma traditionale. Aceste insemne copiau, petru piloti, modelul insignelor adoptate in 1941 - un vultur cu aripile ridicate care tinea in gheare o bomba. Intre aripi, pe piept, se afla emblema heraldica a Romaniei. Cifrele de culoare rosie corespunzatoare clasificarii pilotilor erau poansonate pe bomba.

Aceste insemne au fost folosite pana in decembrie 1989.
In anul 1981, capitanul inginer Dumitru Prunariu, din Fortele Aeriene Romane, a facut parte din echipajul mixt romano - sovietic care a executat o misiune in cosmos la bordul navei spatiale Soiuz 40. In urma efectuarii acestui zbor, Consiliul de Ministri al Romaniei a aprobat infiintarea 'Insignei de Cosmonaut'.

Dupa evenimentele din decembrie 1989 s-a luat hotararea de inlocuire pe modelele vechi a fostei steme a Romaniei cu cele trei cercuri concentrice rosu, galben si albastru.

Masura a fost luata din necesitate, ca urmare a lipsei noii embleme heraldice a Romaniei. Abia in anul 1996 cocarda tricolora a fost inlocuita cu noua emblema heraldica.

Acest lucru s-a facut numai cu insignele de pilot. Pentru celelalte categorii de personal din aviatie nu s-a confectionat un nou lot de insigne care sa le inlocuiasca pe cele vechi.