POLITICA NATIONALA DE SECURITATE

POLITICA NATIONALA DE SECURITATE

1.Ce este politica nationala de securitate?

2.De ce au statele nevoie de PNS?

3.Care este baza legala a PNS?

4.Care este structura PNS?

5.Cum este formulata PNS?

6.Care sunt aspectele critice in elaborarea PNS?

7.Care sunt intrebarile cheie in formularea unei PNS eficiente?

8.Punerea in aplicare a PNS

9.Concluzie: Principiile unei PNS eficiente si democratice

1.Ce este politica nationala de securitate ?

Politica nationala de securitate (PNS) este cadrul in care este descris modul cum o tara asigura securitatea statului si a cetatenilor si se prezinta adesea sub forma unui document structurat. In cele ce urmeaza ne vom referi la PNS ca document structurat. Un astfel de document poate fi numit si plan, strategie, concept sau doctrina. PNS se refera atat la prezent cat si la viitor, pentru ca defineste interesele vitale ale natiunii si stabileste liniile de actiune pentru a face fata amenintarilor prezente si viitoare si a gestiona evolutiile

favorabile. Ca regula generala, PNS este ierarhic superioara altor politici de securitate, cum ar fi doctrina militara, strategia de securitate nationala etc., acestea abordand securitatea nationala din perspectiva anumitor organisme sau probleme. PNS se deosebeste de aceste politici si prin gama larga de subiecte pe care le abordeaza, in incercarea de a defini atat amenintarile interne cat si externe. In ultima instanta, PNS cauta sa reuneasca si sa coordoneze contributiile actorilor in materie de securitate nationala in functie de interesele si amenintarile considerate ca cele mai importante.

Unele state, cum ar fi Marea Britanie, Franta si China, nu au o PNS ca document unic si structurat, ci se bazeaza pe politicile de aparare sau cartile albe care se concentreaza doar pe apararea nationala. Alte state nu dau publicitatii documentele lor de politica sau nu au politici cuprinzatoare privind securitatea sau apararea sub forma de documente.

2.De ce au statele nevoie de PNS ?

Exista cinci motive principale pentru care statele au nevoie de o PNS coerenta si detaliata:

. sa dea guvernelor posibilitatea de a aborda toate amenintarile intr-o maniera coerenta

. sa creasca eficienta sectorului de securitate prin optimizarea contributiilor tuturor actorilor din acest domeniu

. sa vegheze la aplicarea politicii

. sa construiasca consensul pe plan intern

. sa intareasca increderea si cooperarea la nivel regional si international

In primul rand, pentru a constitui un cadru cuprinzator, PNS necesita o analiza aprofundata a tuturor amenintarilor la adresa securitatii nationale. Amenintarile interne si externe au fost vreme indelungata tratate separat, dar actualmente politica de securitate tinde din ce in ce mai mult spre o evaluare complexa a conditiilor interne si internationale, in egala masura. Aceste politici ar trebui elaborate cu participarea tuturor structurilor guvernamentale cu raspunderi in domeniul securitatii; este de dorit ca structurile internatioale si neguvernamentale relevante sa fie de asemenea implicate.

In al doilea rand, PNS poate juca un rol pozitiv in armonizarea contributiilor aduse de numarul crescand de actori din domeniul securitatii, printre care cei de nivel national, autoritatile locale, comunitatea de afaceri (de exemplu, pentru protejarea infrastructurii vitale), diverse organizatii ale societatii civile, precum si institutiile regionale si internationale. Centralizarea procesului de elaborare a politicii, astfel incat aceasta sa includa contributii venite din surse diferite, poate duce la o intelegere comuna a conceptului de securitate.

In al treilea rand, PNS da o orientare politica diversilor actori implicati in securitatea nationala. PNS ofera repere pentru alinierea deciziilor operationale la obiectivele pe termen lung si scurt ale politicii nationale. Centralizarea permite folosirea optima a resurselor si evitarea discrepantelor, redundantelor si deficientelor in procesul de elaborare si punere in practica.

In al patrulea rand, PNS asigura o larga participare la elaborarea politicii de securitate deoarece extinde dialogul si cooperarea dincolo de limitarile profesionale, institutinale sau partinice. In acest fel, dialogul poate duce la un consens cu privire la valorile si interesele nationale fundamentale si la gama de amenintari la adresa acestor valori si interese.

In al cincilea rand, PNS este un instrument de intarire a increderii la nivel regional si international. Printr-o politica coerentasi transparenta, statul impartaseste preocuparile sale legate de securitate comunitatii internationale, facilitand astfel intelegerea si cooperarea internationala.

3.Care este baza legala a PNS ?

Uneori, PNS face obiectul unei legislatii specifice. De exemplu, in Statele Unite presedintele trebuie sa prezinte anual Congresului o strategie nationala de securitate, desi in practica acest lucru nu se intampla chiar in fiecare an. In Letonia, Parlamentul trebuie sa aprobe o PNS scrisa de Cabinet si aprobata de Consiliul National al Securitatii in fiecare an. In alte cazuri, initiativa elaborarii unei strategii de securitate apartine executivului. In Federatia Rusa, de exemplu, Consiliul National al Securitatii elaboreaza strategii de securitate care sunt aprobate de executiv. In Austria, Parlamentul a creat in 2001 un Consiliu National al Securitatii care are sarcina de a stabili orientarea politicii nationale de securitate, dar nu si neaparat de a prezenta un document complet privind PNS (desi in practica asa s-a procedat).

4.Care este structura PNS?

Desi PNS difera de la un stat la altul, tendinta generala este ca aceasta sa constituie un document unic care abordeaza cel putin trei teme/aspecte/capitole fundamentale: rolul statului in sistemul international, situatiile percepute ca favorabile sau defavorabile la nivel national si international, raspunderile care revin celor ce aplica PNS in situatiile

mentionate.

La prima tema se defineste conceptia statului despre sistemul international si despre rolul pe care statul il joaca in acest sistem. Aceasta implica luarea in considerare a intereselor si valorilor acelui stat, a structurilor de guvernanta si a proceselor de luare a deciziilor. Rezultatul este o conceptie pe termen lung cu privire la rolul si locul statului si societatii in viitor.

La a doua tema se evalueaza amenintarile si circumstantele favorabile prezente si viitoare. Teoretic, aici ar trebui incluse atat amenintarile interne cat si cele externe, dar, in practica, multe PNS se axeaza pe amenintarile venite din afarasi evolutiile favorabile pe plan extern. Tot aici sunt abordate atitudinile politice si preferintele referitoare la partenerii internationali in materie de securitate, ceea ce ar putea avea ca rezultat crearea de oportunitati de cooperare.

La a treia tema se stabileste zona de responsabilitate a fiecarui actor care aplica PNS. Sunt incluse aici tipul de activitate legata de securitate (apararea teritoriului, serviciile de informatii etc.) si domeniile in care fiecare este imputernicit sa actioneze. Deoarece in unele tari termenul de securitate nationala este istoric asociat cu amestecul excesiv al fortelor de securitate in afacerile interne, el poate da nastere la controverse. Contributiile fiecarui actor sunt adesea descrise in amanuntime, dar informatiile foarte specializate, cum ar fi structura de forte, sunt de obicei omise si incluse in documente anexe.

5.Cum este formulata PNS ?

PNS este formulata conform unei structuri standard, care include initierea, elaborarea, reconcilierea si aprobarea.

Revizuirea este aproape intotdeauna initiata de executiv. In unele cazuri, legislativul sau diferite structuri permanente cu raspunderi in domeniul securitatii pot recomanda o revizuire a PNS. Revizuirea se poate face in mod regulat, uneori chiar anual, dar poate fi si ocazionala, ca in cazul Elvetiei.

Organul care se ocupa de elaborare este de obicei desemnat de executiv si poate fi o comisie permanenta, un organ deja existent sau unul constituit ad hoc. In multe tari exista un consiliu de securitate special pe langa presedinte (in Statele Unite, Austria, Federatia Rusa), dar in altele este chiar cabinetul (in Letonia sau Canada) sau o comisie ad hoc.

Aceasta comisie se consulta cu toti actorii guvernamentali din domeniul securitatii - ministerul apararii, agentii de informatii, reprezentanti ai fortelor armate, comisii legislative - si, in ultima vreme, si cu ministere care inainte nu erau asociate cu sectorul de securitate, precum agricultura, transporturile, sanatatea, imigratia si organismele de conducere din domeniul financiar. Comisia poate avea consultari si cu actori neguvernamentali, precum partidele politice, mijloacele de informare in masa, societatea civila si mediile academice. Uneori, aceste grupuri ofera doar comentarii, dar, in multe cazuri, comisia incearca sa sintetizeze diferitele puncte de vedere prezentate intr-o

conceptie unitara privind securitatea statului. Cu cat participantii la formularea PNS sunt mai numerosi, cu atat asumarea acestei politici este mai amplasi, ca atare, punerea in aplicare este mai eficienta. In Elvetia s-a recurs la o abordare in doua etape pentru elaborarea ultimei PNS: mai intai s-a organizat o ampla consultare a tuturor factorilor socio-politici, in urma careia a fost redactat si inaintat guvernului un raport cu caracter neangajant, cuprinzand sugestii pentru PNS; apoi, un organism guvernamental a redactat un raport propriu, luand in considerare continutul primului raport.

Reconcilierea se realizeaza prin reunirea contributiilor diferitilor actori implicati in sectorul de securitate in faza de redactare si prin difuzarea proiectelor initiale ale legislatiei inca din aceasta faza, fie intern sau public, fie in ambele moduri simultan.

Aprobarea de catre legislativ sau executiv poate fi necesara. Daca procesul de revizuire a fost initiat de catre executiv, este putin probabil ca va avea nevoie de aprobarea legislativului, dar executivul poate opta pentru prezentarea PNS legislativului tarii respective, pentru a fi sigur ca documentul va fi sustinut. Unele parlamente pot doar lua nota de PNS, asa cum se intampla in Elvetia, altele pot avea dreptul de a opera modificari

substantiale ale textului.

6.Care sunt aspectele critice in elaborarea PNS ?

Mai intai, PNS trebuie sa realizeze un echilibru intre deschidere si secretizare. Unele tari incearca sa evite aceasta problema folosind termeni vagi (asa-zisa "ambiguitate strategica"), dar consecinta poate fi diminuarea eficacitatii documentului. In alte tari exista atat versiuni publice cat si versiuni secretizate ale Strategiei nationale de securitate.

Totusi, daca PNS face obiectul unei dezbateri publice, continutul sau va reflecta probabil obiectivele generale de securitate nationala, iar punerea in practica a acestora va fi abordata in doctrinele subsumate sau alte mecanisme de planificare.

In al doilea rand, se crede uneori ca exista un conflict intre necesitatea de a mentine libertatea de actiune si limitarile impuse actiunii conducatorilor. Din acest motiv, in PNS multe tari prefera sa se refere la probleme anume, mai degraba decat la tari anume, desi, in cazul in care PNS are menirea de a trimite un semnal clar unei alte puteri, aceasta poate fi numita.

In al treilea rand, necesitatea de a proceda la revizuirea PNS trebuie evaluata in functie de costuri, atat umane cat si materiale. Intr-adevar, revizuirile sunt necesare atunci cand se produc schimbari semnificative ale mediului strategic sau cand se apreciaza ca politica de securitate nu mai este adecvata. Totusi, daca sunt facute prea frecvent, pot solicita excesiv resursele, mai ales pentru ca o buna PNS necesita participarea acelor autoritati care sunt angajate in aplicarea politicii.

In al patrulea rand, PNS trebuie sa realizeze un echilibru intre dezbaterea publica si contributia expertilor. Dezbaterea publica poate asigura aderenta la PNS, dar, daca aceasta este perceputa ca expresia a unor interese politice, eficienta ei va avea de suferit.

7.Care sunt intrebarile cheie in formularea unei PNS eficiente?

. Cand ar trebui initiata revizuirea?

. Ce actori ar trebui sa participe la procesul de revizuire?

. Exista o organizatie coordonatoare independenta incurajeaza si compileaza contributiile diferitelor grupuri de lucru privind PNS?

. Cum este definita securitatea nationala? Care sunt problemele cu care se confrunta in prezent securitatea nationala si cele cu care se va confrunta probabil pe viitor?

. De ce instrumente dispune securitatea nationala si ce instrumente noi vor mai fi necesare?

. Cum este tratata in cadrul PNS problema echilibrului intre transparenta

si nevoia de a pastra confidentialitatea in domenii vitale pentru securitatea nationala?

. A fost constituit un organism de monitorizare pentru revizuirea PNS? Este acesta un organism reprezentativ si cuprinzator?

. Ce masuri ar trebui luate pentru a face cunoscuta PNS si a informa publicul despre continutul sau?

8.Punerea in aplicare a PNS

PNS nu ofera decat rareori solutii pentru probleme de securitate bine precizate, deoarece acest document nu este rigid sau indeajuns de detaliat ca sa se refere la orice circumstanta. Prin urmare, dupa obtinerea aprobarii, fiecare actor din domeniul securitatii este raspunzator pentru punerea in aplicare a PNS, ceea ce va implica probabil evaluari amanuntite ale capacitatilor si revizuiri ale politicii in fiecare institutie.

Acestea pot recomanda urmatoarele schimbari structurale:

Adaptarea instrumentelor de politica existente. Aceasta masura poate avea consecinte asupra incadrarii personalului, distributiei geografice a resurselor, politicilor de achizitii si a multor altor instrumente. Orice politici subordonate, cum ar fi apararea nationala sau strategiile militare, ar trebui modificate pentru a corespunde PNS.

Crearea de noi instrumente de politica. In aceasta categorie pot intra comisiile de control, grupurile de lucru interdepartamentale si alte mecanisme.

La nivel national, aplicarea PNS poate fi sustinuta prin crearea unor grupuri

permanente care sa supravegheze modul in care este pusa in practica politica nationala de securitate, desi unii pot considera ca acesta diminueaza eficienta deciziei in domeniul securitatii. Aceste grupuri evalueaza PNS tinand seama de capacitatile actuale si de riscurile estimate. In unele tari aceasta sarcina revine unui organism institutionalizat ca, de exemplu, Consiliul Securitatii Nationale; in altele sunt stipulate reuniuni regulate ale unui grup interdepartamental ad hoc de revizuire. Compozitia organelor de monitorizare

si activitatea acestora ar trebui sa urmareasca aceleasi principii de reprezentativitate, transparenta, dialog si consens care sunt valabile pentru comisiile de revizuire a PNS.

Unele organisme de monitorizare pot propune executivului revizuirea PNS atunci cand apreciaza ca aceasta este necesara.

9.Concluzie: Principiile unei PNS eficiente si democratice

Comisia sau organismul insarcinat cu elaborarea PNS trebuie sa respecte urmatoarele principii:

Reprezentativitate si receptivitate: Formularea politicii cu o cat mai larga participare este cea mai buna cale de a aborda din toate punctele de vedere preocuparile de securitate ale partenerilor statali si de a pune de acord aceste preocupari cu mijloacele si capacitatile disponibile. PNS trebuie sa includasi contributii de la partenerii neguvernamentali si sa raspunda preocuparilor acestora.

Dialog si consens: Dialogul si cautarea consensului sunt esentiale pentru elaborarea unei PNS care sa se bucure de o larga sustinere si sa fie eficient aplicata.

Analizarea tuturor amenintarilor: In mod normal este necesar sa se ia in considerare o gama larga de amenintari, inclusiv cele mentionate in Raportul Grupului la nivel inalt privind amenintarile, provocarile si schimbarile : amenintarile economice si sociale (inclusiv pandemiile si dezastrele naturale si accidentale), conflictele interstatale, conflictele interne, terorismul, armele de distrugere in masa si crima transnationala.

Evaluarea corecta a mijloacelor: PNS trebuie sa evalueze atributiile diverselor organisme guvernamentale in raport cu amenintarile identificate, precum si politicile curente privind probleme ca aliantele, folosirea fortei militare, proliferarea armelor de distrugere in masasi rolul democratiei si dezvoltarii economice in conceptia despre securitate a tarii.

Transparenta: Daca se asigura transparenta in procesul de elaborare a PNS, interesele particulare, cum ar fi cele ale unor ministere sau organisme individuale, nu pot fi predominante in forma finala a documentului.

Monitorizarea sistematica si evaluarea amenintarilor : Compatibilitatea intre PNS existentasi contextul national si international in evolutie trebuie sa fie constant monitorizata de un grup cu caracter permanent. Organele de monitorizare ar trebui sa respecte aceleasi principii ca si comisiile de revizuire.

Considerente internationale: De vreme ce statele nu traiesc izolate, nici unul nu poate formula o politica de securitate pur nationala . Faptul ca un stat este membru al unor organizatii sau grupari multinationale care se ocupa de probleme economice sau de securitate va influenta modul in care este formulata PNS.

Respectarea dreptului international: PNS trebuie sa ia in considerare prevederile acelor instrumente legale internationale la care adera statul, ca si dreptul cutumiar cu valoare obligatorie generala.