Fata fara zestre ~ recenzie-film

"Fata fara zestre"

~recenzie-film~

Saniile trase de cai, gradinile, petrecerile, florile, pescarusii care anticipeaza tragedia si fascinanta lume a tiganilor muzicanti. doar cậteva dintre imaginile pe care binecunoscutul regizor Eldar Riazanov nu uita a le impleti cu evolutia spirituala a personajelor.

Ecranizare dupa romanul omonim al lui Alexandr Ostrovsky, filmul "Fata fara zeste" - ) ii are in prim-plan pe actorii Larisa Guzeeva (Larisa), Alisa Friendlikh (mama Larisei), Nikita Mihalkov (Sergei Paratov) si Andrei Miagkov (Karandasev).

Subiectul filmului:

O vaduva saraca incearca sa isi marite fiica, Larisa, organizand petreceri cu cativa celibatari instariti. Cu toate ca este curtata de functionarul Karandasev, tanara nu ii da atentie si se indragosteste de Sergei Paratov, un barbat plin de viata, galant si rafinat. Cu o naivitate ce ii determina ulterior si gradul puternic de vulnerabilitate, Larisa cade in plasa farmecului "paratovian" si sfarseste prin a fi ucisa de Karandasev.

Text si film -asemanari si deosebiri

In ceea ce priveste "setul" de replici al personajelor, in film, ,majoritatea dialogurilor au ramas neschimbate, dar au fost adaptate continutului secolului XX.

Diferite de textul original sunt incipitul si incheierea dramei. In scrierea lui Ostrovsky, piesa incepe cu momentul intoarcerii lui Paratov pentru a-si vinde vaporul, spre deosebire de film, unde, la inceput, este prezentata casa Larisei in toiul uneia dintre petreceri.

Finalul, de asemenea, difera de textul original, in film, momentul uciderii Larisei avand loc pe vaporul lui Paratov.

"Fata fara Riazanov"

Scenariul scris de Riazanov a pastrat esentialul piesei, si anume, imposibilitatea de a suprapune Iubirea - circumastantelor ce conduc spre nefericire.

Impletirea si dezvoltarea scenelor originale ale lui Ostrovsky, prin alipirea imaginilor si muzicii langa fiecare Cuvant, au condus spre ceea ce este astazi filmul "Fata fara zestre", regizat de Riazanov. Acesta a reusit sa recreeze atmosfera unei burghezii ruse decandente, ce se pierde in muzica, vin si dans.

Una dintre scenele care accentueaza caracterul tragic al actiunii este dansul Larisei pe muzica lautarilor, asemenea unui ritual, ce prefigureaza parca aproprierea sfarsitului.

in finalul filmului, Karandasev apare pe vapor precum un alter-ego al Larisei, atat partea ei mai buna (in sensul conservarii) , cat si mai rea (penibilul de care fuge Larisa - dat de situatia ei sociala). Acest alter-ego al ei nu putea decat sa o omoare, pentru ca Larisa nu putea supravietui rusinii.

Salvare, compasiune, compromis, incheiere. toate aceastea sunt atrase de Riazanov in oglinda scenei finale. Larisa moare dincolo de geam, simbolul trecerii intr-un alt spatiu, unindu-si privirile cu cei care au ramas "in interior", barbatii care au dorit-o prea putin pentru a fi capabili sa o pastreze si sa o iubeasca in totalitate.

Inspiratia regizorului a deschis drumul spre imaginea ecranizata a dramei "Fata fara zestre", creand totodata o atmosfera nostalgica insotita de neintreruptul glas al muzicii.

Universul micului orasel de provincie este crud. Omul cel mai demn, cel mai pur si, in consecinta, cel mai vulnerabil, nu este decat o jucarie, o marfa care se vinde, care se schimba.'

Timur Ponarin- 1984 ("Le film sovietique")

Durata filmului: 140 minute

"Fata fara zestre"

~recenzie - film~

Neacsu Ruxandra

Filologie rusa - engleza

Anul II