Iluminarea video, imagine

Iluminarea video, imagine

1.1. Ce este lumina

Energia sub forma de lumina este emisa de multe surse atât naturale, cât si artificiale. Aceasta circula prin spatiu sub forma radiatiilor electromagnetice cu o viteza de 3∙10 ⁸ m/s.

Când o sursa de lumina emite energie, spectrul acesteia este în general foarte larg. Daca acest lucru se realizeaza peste aproape tot spectrul vizibil, vedem în mod normal numai efectul global, adica “lumina alba”. În acest spectru exista tranzitii sub forma de trepte de la o culoare la alta, nu exista o continuitate. Fiecare nuanta spectrala ocupa o regiune a spectrului.

Exemplu:

Ochiul poate distinge aproximativ 150 de culori diferite în spectru. Daca numai o parte din spectru este vizibila ca si lumina colorata, putem presupune ca este rezultatul amestecului de culori de la cele mai proeminente nuante. Astfel la rasarit, putem aprecia lumina ca fiind portocalie, cu toate ca de fapt contine o anumita cantitate de rosu, galben, verde si o foarte mica cantitate de lumina albastra.

Spre deosebire de anumite animale si insecte, ochii nostri nu pot deosebi radiatia din spatele spectrului vizibil, asa ca orice lumina infrarosie sau ultravioleta ramâne pentru noi întunecata dar vizibila pentru ele. Pentru a putea detecta lumina în aceste regiuni, trebuie sa folosim filtru special, echipament video sau instrumente de masura.

1.1.1. Natura luminii

Lumina poate fi studiata din doua puncte de vedere:

v    Lumina ca element esential în realizarea imaginilor,  caracterizata de proprietatile ei din punct de vedere  tehnic.

v    Lumina ca element plastic în constructia imaginii.

Intensitatea luminii

Când lucram cu lumina, trebuie sa ne amintim mereu de diferentele considerabile care pot fi între:

ceea ce credem ca vedem – impresiile noastre subiective si

ceea ce este de fapt acolo – realitatea obiectiva.

Noi avem opinii comparative (relative). De exemplu, o camera întunecata poate fi luminata de la o simpla lumânare; daca scoti acea lumânare afara, în lumina soarelui, flacara sa pare nesemnificativa.

Nivelele luminii

Vederea noastra, de obicei, trebuie sa se adapteze conditiilor locale de lumina (intensitate mare sau mica) înainte de a judeca variatiile tonale. La intensitati joase suntem capabili sa detectam chiar si diferentele slabe de tonalitate. La nivelele luminoase foarte înalte trebuie sa existe variatii progresive pentru a fi capabili sa vedem vreo crestere. Aceasta, deoarece ochiul nu percepe diferente în intensitatile luminii asa cum de fapt sunt acestea; raspunsul sau este în mod firesc logaritmic. Nu ne putem baza pe ochii nostri neajutorati sa evaluam nivelele luminii, daca este prea multa sau prea putina, atunci când o folosim pentru camera video.

În schimb, trebuie sa folosim un aparat de masura a luminii sau altceva ca sa putem masura:

lumina incidenta – intensitatea luminii ce cade pe obiect;

stralucirea suprafetei – cantitatea de lumina reflectata pe anumite parti specifice ale scenei;

lumina reflectata integral – cantitatea medie de lumina reflectata, ajunsa la camera.

1.1.2. Caracteristicile si proprietatile luminii

1. Intensitatea luminii se refera la luminozitate, marimea ei determina alegerea diafragmei si daca este    posibil si elementul traductor (CCD). Ea reprezinta media luminii cazute pe o suprafata si va depinde nu numai de debitul (capacitatea) sursei, dar si de cât de aproape este acea sursa de suprafata. Intensitatea unor accesorii luminoase slabeste mai repede cu distanta decât a altora.

Aproape toate suprafetele din jurul nostru sunt luminate din multe directii. Chiar si acolo unde aparent este o singura sursa, asa cum de exemplu este soarele, mai este si stralucirea cerului, lumina reflectata de pamânt si alte suprafete din apropiere.

Exista doua feluri de sursa de lumina:

lumina naturala provenita de la Soare, Luna, licurici etc. si este puternic dependenta de conditiile atmosferice (anotimp, ora din zi, grad de acoperire al cerului cu nori, puritatea aerului, turbulenta, etc.).

lumina artificiala provenita de la surse ca becurile cu incandescenta, tub fluorescent, arcuri electrice, etc. În acest caz intensitatea luminoasa depinde de puterea sursei si de distanta dintre sursa si subiect.

Alte elemente ce pot duce la scaderea intensitatii luminoase sunt: gradul în care diferite obiecte reflecta lumina, gradul în care ea este refractata sau gradul de difractie. Claritatea suprafetei, atmosfera încetosata, fumul, ceata, pot altera în mod considerabil valorile nuantelor din scena si pot reduce contrastul. Toti suntem obisnuiti cu distanta peisajului îndepartat ce pare mai aproape sau mai departe în conditii atmosferice diferite.

Când o suprafata nu este focalizata cu exactitate, se schimba stralucirea suprafetei aparente. În special, la suprafetele mici variatia tonala se reduce sau chiar se pierde. Nuantele model tind sa se echilibreze spre o valoare globala.

2. Directia luminii reprezinta unghiul pe care îl face lumina cu axa optica. Aici exista urmatoarele posibilitati de a dispune sursele de lumina în raport cu axa optica:

Iluminarea frontala - subiectul este luminat din fata. Pozitia sursei poate avea influente privind modul de redare al volumelor, acest tip de iluminare are ca efect aplatizarea volumelor.

Iluminare semilaterala - sursa se afla lateral sub un unghi de 45⁰, acest tip de iluminare corespunde maximului perceptiei noastre.

Iluminarea laterala - sursa este perpendiculara pe axa optica. Efectul iluminarii laterale este o puternica reliefare a volumelor prin accentuarea umbrelor.

Iluminarea 'contre-jour' - sursa se afla în spatele subiectului, subiectul fiind redat ca o silueta care se distinge de fundal.

Înaltimea sursei de lumina determina de asemenea marimea umbrelor, astfel o iluminare de sus ni se pare fireasca, pe când o iluminare de jos în sus poate forma umbre mai putin întâlnite în mod normal, încarcând imaginea cu un anumit dramatism.

3. Duritatea luminii – este caracterizata de gradul de difuzie al razelor si de intensitatea luminii. Astfel în cazul unei lumini dure, umbrele apar foarte clar iar imaginea va avea un contrast ridicat, asigurându-se o buna redare a celor mai fine detalii în cazul zonelor puternic iluminate dar pentru zonele aflate în umbra avem foarte putine detalii. Daca se foloseste lumina difuza umbrele se estompeaza putând fi chiar nule. Imaginea are un contrast scazut, dar va reda uniform detaliile de pe întreaga suprafata.

4. Compozitia spectrala – se refera la spectrul luminii folosite, ea difera în functie de natura sursei de lumina. Se masoara în grade kelvin si reprezinta temperatura sursei. Mai putine grade kelvin semnifica existenta unor mari cantitati de culori calde (rosu, galben, portocaliu), iar cantitatea de culori reci (verde, albastru, indigo) indica o sursa cu mai multe grade kelvin.

Dimineata lumina este caracterizata de o sursa cu temperatura între 3000-4000 K, la amiaza între 5000-7000 K, iar când cerul este senin se poate ajunge pâna la 27000 K. În cazul luminii artificiale pentru un bec obisnuit avem între 2000-3000 K. Lampile Nitrafot de 1500W sunt luate ca standard pentru lumina interioara. Lumina blitzului electronic se considera ca fiind echivalent cu lumina naturala de 5000-6000 K. Culoarea luminii incidente poate modifica stralucirea aparenta a unei suprafete.

5. Efectele subiective tonul si culoarea suprafetelor înconjuratoare pot avea un efect considerabil în modul în care o suprafata poate aparea. Unde marimea unei suprafete este mica în proportie cu ariile înconjuratoare (sau par a fi datorita distantei), acest efect subiectiv poate fi foarte puternic.

6. Efectele de polarizare lumina reflectata poate alterna impresiile noastre despre stralucirea suprafetelor; în special suprafetele transparente sau translucide.

1.1.3. Culoarea

Cu ajutorul culorilor se redau trei mari aspecte:

Aspectul fizic

Aspectul fiziologic

Aspectul psihologic

Din punct de vedere al aspectului fizic, stralucirea unei culori difera în functie de cantitatea de lumina care cade pe suprafata de o anumita culoare.

Sub aspect fiziologic perceptia culorilor este realizata de catre cele doua tipuri de celule ale retinei ochiului uman. Astfel bastonasele asigura o vedere în alb-negru, asigurând si redarea intensitatii luminii, iar conurile ne asigura perceptia culorilor.

În pata galbena de pe cornee se afla numai conuri, detaliile obiectelor sunt înregistrate numai daca imaginea este proiectata si pe pata galbena. Ca numar, bastonasele sunt în jurul valorii de 130 milioane, iar conurile în jur de 7 milioane.

Sub aspect psihologic culorile se pot grupa în culori reci si culori calde, în functie de senzatiile pe care le produc. În functie de lungimea de unda avem urmatoarea structurare:

Obtinerea culorilor

O anumita culoare poate fi obtinuta prin doua metode:

Metoda sintezei aditive – presupune existenta a doar trei culori fundamentale care prin combinarea lor în anumite proportii poate genera nuanta dorita, inclusiv lumina alba.

Metoda substractiva – consta în extragerea dintr-un flux luminos alb a unei anumite cantitati de radiatii de o anumita lungime de unda, extrageri ce se realizeaza cu ajutorul unor filtre.

Culorile unui obiect se pot caracteriza prin:

Ton cromatic – ce este exprimat prin lungimea de unda a radiatiei.

Luminozitatea sau stralucirea – caracterizeaza intensitatea luminii si exprima gradul de deosebire a unei culori în raport cu culoarea neagra.

Saturatia – reprezinta cantitatea de culoare pura existenta într-o anumita culoare analizata. Un ton este pur atunci când nu este diluat sau amestecat cu alb, negru sau gri.

Spectrul luminii incidente – culoarea unui corp depinde atât de culoarea proprie cât si de de spectrul cromatic al luminii incidente.

1.2. Lumina ca element plastic în constructia luminii

Studiata din acest punct de vedere lumina poate fi considerata ca provenind de la doua feluri de iluminare:

    - Iluminare insesizabila - atunci când iluminarea este uniforma iar sursa de lumina nu este evidenta. Astfel o zona daca este iluminata uniform pare a nu fi luminata în mod special, iar posibilitatea  perceperii obiectelor depinde numai de observator.

    - Iluminarea evidenta - este atunci când suntem constienti  de existenta unei surse de lumina si vedem efectele prezentei acesteia prin umbre si printr-o anumita modificare superficiala si reversibila a aspectului exterior al obiectului.

Iluminarea presupune suprapunerea perceptibila a uni gradient de lumina peste stralucirea si coloritul obiectelor aflate într-o anumita ambianta.

Iluminarea insesizabila da asa numita 'lumina existenta', acea lumina caracteristica unui anumit loc. Ea se refera mai mult la interioare si mai putin la lumina exterioara deoarece aceasta depinde mai mult de zona geografica decât de amplasarea într-un anumit loc a unui obiect. Lumina existenta caracterizeaza un anumit spatiu, ea reprezinta o imagine specifica locului respectiv. Respectarea acestei lumini da autenticitate si atmosfera imaginilor (exemplu: atmosfera unui bar).

1.2.1. Relatia dintre lumina si subiect

Iluminarea poate evidentia sau estompa un subiect sau parti ale acestuia. Caile de realizare sunt:

- Iluminarea subiectului în mod accentuat.

- Separarea de fundal cu ajutorul luminii de contur.

- Realizarea unei anumite compozitii cu ajutorul umbrelor. În acest caz umbrele pot capata o anumita independenta formala.

Ca si concluzie se poate spune ca folosind o anumita iluminare se poate schimba caracterul unui subiect.

1.2.2. Umbra, lumina si atmosfera

În viata de zi cu zi, viziunea stereoscopica nu ne permite sa apreciem cu exactitate profunzimea (adâncimea) si distanta. În plus, exista diferite solutii vizuale secundare pe care învatam sa le asociem cu distanta si dimensiunea. De exemplu:

Perspectiva: dimensiunea drumului pare sa se diminueze cu distanta si liniile paralele par ca se unesc;

Miscarea “paralactica”: viteza relativa la care suprafetele se deplaseaza în fata câmpului nostru vizual;

Suprapunerea: suprafetele par ca se suprapun unele peste altele la distante mari;

Detaliile diminuate: amanuntele (detaliile) devin tot mai putin vizibile în functie de distanta.

În orice caz, exista diferente importante între experienta noastra directa si imaginile bidimensionale care le vedem pe ecran. Privind o imagine putem vedea doar ceea ce cameramanul sau regizorul a ales sa ne arate. Nu avem alegere libera, si restrictiile cadrului ne limiteaza informatiile vizuale.

Suntem lipsiti de solutiile stereoscopice directe. În schimb trebuie sa ne bazam pe solutiile secundare, si sa interpretam marimea, distanta, adâncimea, comparând tonul, linia si culoarea. Ca rezultat, adesea facem aprecieri inexacte asupra a ceea ce vedem.

Valorile nuantelor dintr-o imagine joaca un rol important în felul în care le interpretam. Ele nu numai ca influenteaza starea de spirit, dar si modifica impresia de dimensiune si distanta. Descoperim, de exemplu, ca într-o imagine, suprafetele culorilor luminate par mai largi si mai îndepartate decât cele întunecate. Distributia culorii, a nuantei si felul în care personajele sunt aranjate (grupate) în interiorul cadrului, creaza efecte compozitionale pe care nu le-am experimentat în viata de zi cu zi. Tehnica iluminarii are avantajul de a crea iluzii manipulând spatiul si distanta.

Caracteristica cea mai grea de redat în imagini este atmosfera, a unui anumit loc este atmosfera, ea fiind specifica acelui loc. O problema deosebita apare si atunci când trebuie creata o anumita atmosfera, într-o imagine independenta de cea a locului respectiv.

Umbrele au un rol plastic important, însumând si dând valoare unor suprafete plate, monotone si interesante, ele pot da viata si ritm unor suprafete goale si inexpresive. Lumina si întunericul au si valori simbolice (pot fi utilizate mai mult sau mai putin ostentativ):

Lumina reprezinta adevar, virtute, bine, etc.

Întunericul simbolizeaza raul minciuna, violenta, etc.

Umbra poate avea si un rol în dramaturgia filmelor, oferind solutii la probleme mai dificile de realizat, cum ar fi :

Pentru a atenua emotiile ce ar fi stârnite de o scena violenta se apeleaza de multe ori, la capacitatea de sugerare a umbrelor: “stiu ce se întâmpla dar nu mi se arata”.

Pentru a intensifica emotiile, suspansul unei scene, se vor arata umbre, de exemplu umbra unui bandit, în acest fel efectul este mai intens decât daca ar fi aratat personajul: ”nu stim si nici nu se arata ce se întâmpla, se sugereaza doar ca se întâmpla ceva.

Pentru a nu se recunoaste o persoana ce nu se doreste sa fie identificata, în cazul unor probleme delicate, se filmeaza umbra, se filmeaza din spate, se filmeaza detalii sau se altereaza imaginea prin modificarea componentelor R, G, B, rezultând o imagine fals color sau se poate folosi un efecte de mozaicare.

Exista doua tipuri de umbre :

Proprii – sunt cele care apar pe subiect ca elemente ale acestuia.

Purtate – umbrele ce se formeaza pe un mediu , ca un element exterior. Umbrele purtate pot capata o anumita autonomie fata de obiectul care le-a generat, ele par a demonstra ca obiectele au capacitatea de a “emite” umbra, întunecime, în acest caz întunericul dobândeste valente noi, el nu mai este perceput ca absenta a luminii ci ca o prezenta.

Umbra poate reprezenta o copie, un dublu misterios al obiectului, mai ales daca ea se abate de la varianta fireasca (atunci când obiectul va avea o umbra datorata existentei sursei de lumina plasate în fata obiectului si undeva deasupra lui).

Umbrele pot fi opace, atunci când nu se sesizeaza detaliile portiunii aflate în umbra, sau pot fi transparente, atunci când vedem unele detalii (cazul unei iluminari difuze).

1.2.3. Ce poate face lumina

     Lumina poate dezvaluii - forme, texturi, detalii. Se poate astfel focaliza atentiaîntr-un mod foarte evident asupra unor caracteristici si trasaturi. Realizarea acestui fapt se poate face prin:

- ajustarea zonei de iluminare;

- asigurarea cantitatii de lumina si a directiei din care vine lumina.

     Lumina poate masca anumite aspecte si detalii. Aranjate cu grija umbrele pot restrictiona ceea ce în mod normal este vizibil.

     Lumina poate sugera o caracteristica care în realitate nu exista. Modelul de lumina sau curbe pot sugera caracteristici (trasaturi) foarte variate cum ar fi: cladiri aflate la distante foarte mari, schimbari ale vremii (eventualele înnourari). Lumina poate elimina toate contururile suprafetelor si detaliilor lasând doar forma subiectului (stilului-silueta).

     Lumina poate atenua conturile suprafetelor si sa concentreze atentia asupra unui detaliu.

     Lumina poate influenta atitudinea privitorului asupra unui subiect.

     Lumina poate avea o influenta puternica asupra senzatiei de solidaritate si asupra formei.

     Lumina poate ghida interesul auditiei.

     Lumina poate crea compozitii artistice prin forme si ajustari tonale.

     Lumina poate dezvolta o anumita atmosfera.

     Lumina poate izola un subiect.

     Lumina poate avea o contributie vizuala - poate unifica o serie de subiecti separati.

     Lumina poate stabilii asociatii legate de mediul în care se filmeaza.

     Lumina poate crea senzatia de miscare prin modelele de lumina si umbre, schimbari de culori flash-uri.

     Cu ajutorul luminii se poate ajusta culoarea subiectilor.

     Gradientul luminos poate sugera anumite conturari ale suprafetelor. Chiar daca nu exista în realitate, umbrele pot face ca o suprafata plata sa apara cu înclinati sau curbati.

1.3. Principiile iluminarii

Daca ai început sa lucrezi cu lumina, probabil vei fi surprins cât de multe caracteristici ale unei sali îti sunt deja familiare din experientele zilnice.

Perceptia si selectia

Preocupati de viata zilnica, majoritatea dintre noi observa numai cu jumatate de ochi lumea ce ne înconjoara. Raspundem influentelor sale, dar rareori scrutam efectele sale îndeaproape. Acceptam, de exemplu, conceptia banala a romanticii luminii blânde a lumânarii. Dar daca privesti în jurul unei camere luminate de lumânare, este evident ca flacara mica a acesteia alcatuieste umbre bine conturate, si arunca structuri si contururi în forma unui relief taios, exact. În acest caz lumina lumânarii nu mai poate fi numita blânda. Daca lumina unei lumânari de pe masa înfrumuseteaza, este numai datorita unghiului sau mic.

Artistii vizuali se pot servi de tot felul trucuri legate de modul de iluminare. Ei, în mod deliberat, aranjeaza forma si linia, lumina si umbra, structura si coloana, pentru a crea cu grija efecte intentionate. Ei învata sa recunoasca cum pot fi ajustate si controlate trasaturile pentru a crea o iluzie si pentru a-si influenta publicul.

Artistul, acolo unde lucreaza cu materiale palpabile ca pictura si piatra, sau intangibile, ca lumina si sunetul, selecteaza, modifica, chiar distorsioneaza pentru a-si atinge scopul. El accentueaza sau omite în functie de scopul dorit.

Principalele aspecte ale iluminarii sunt:

calitatea si cantitatea lumini: de la umbre la iluminari difuze;

directia luminii: efectele directiei luminii pe înfatisarea subiectului;

acoperirea luminii: felul în care, reglând întinderea de lumina se îndruma atentia si influenteaza starea de spirit;

intensitatea luminii: schimbarile subtile care se dezvolta în timp ce controlam echilibrul luminii (intensitati relative);

culoarea: influenta si oportunitatile pe care le ofera culorile.

1.3.1. Lumina principala (directa)

Lumina directa este cea mai înalta iluminare directionala produsa de orice sursa luminoasa. Lumina radiaza ca o sursa punct în linie dreapta, asa ca o distribuie ascutit, defineste clar umbrele, dezvaluind contururile de suprafata si textura.

Cu cât o sursa de lumina este mai concentrata, cu atât iluminarea sa va fi mai puternica, iar umbrele mai ascutite.

Fig. 8-1 Lumina directa Fig. 8-2 Lumina blânda

O sursa de lumina nu trebuie sa fie puternica. Poate fi în egala masura un chibrit, o lumânare sau o scânteie. Calitatea puternica a luminii provine din concentratia sa efectiva si nu din intensitatea sau stralucirea sa. Desi cea mai familiara sursa a noastra de lumina puternica, soarele, este enorma, se comporta ca o sursa concentrata datorita distantei sale mari.

Daca o sursa puternica de lumina, este aproape sau relativ întinsa pe subiect, o cantitate anume din lumina sa va fi difractata în jurul marginilor, provocând ca conturul formei umbrelor sa fie mai moale si mai putin taios.

Deoarece aceasta este dirijata, lumina puternica poate fi limitata si localizata. Poti usor s-o îngradesti pentru a-i selecta suprafata. În aceste conditii aceasta se poate folosi doar în urmatoarele situatii:

când se doreste dezvaluirea (sau accentuarea) modelului sau texturii la un anume subiect;

când se doreste luminarea unei anumite parti a unui obiect sau a unei scene;

când se doreste prevenirea luminii ce se revarsa asupra suprafetelor alaturate (adiacente).

Daca lumina principala este folosita în mod corespunzator, rezultatul va fi un efect bine conturat, în care contururile sunt clar expuse. Controlul atent al umbrelor ajuta la definirea subiectului, si-l raporteaza (leaga) de fundalul sau.

Daca unghiul luminii nu este potrivit lumina principala poate produce efecte neplacute cum ar fi:

- definirea modelului în mod suparator, strident;

- texturi grosolane;

- spatii importante ale subiectului pot fi lasate în umbra (stinse);

- se pot forma umbre care sa-ti distraga atentia;

- forma subiectului poate sa apara chiar distorsionata.

Cu toate ca lumina puternica prezinta dezavantaje, uneori este necesar sa putem controla.

1.3.2. Textura

Daca o suprafata prezinta extrem de multe neregularitati, fiecare protuberanta sau proiectie de pe aceasta va avea propria sa umbra si va avea un model general întâmplator. Acest efect este numit suprafata texturii.

Textura este o problema de scala. Daca privesti de aproape un perete de piatra, se pot observa partile (piesele) din care sunt construite, fiecare modelându-si si turnându-si propria umbra. Dar daca privesti la acelasi perete de la distanta, detaliile converg si formeaza o textura generala. Daca te îndepartezi mai mult, aceasta textura nu mai este atât de clara si zidul pare ca devine plat si neted.

1.3.3. Lumina difuza

Lumina difuza este iluminarea fara umbre care rezulta din lumina dispersata. Întâlnim “lumina difuza” în conditii naturale când soarele este întunecat de rânduri groase de nori, de ceata sau burnita sau reflectia pamântului sau a suprafetelor din apropiere.

Proprietatile particulare ale luminii difuze îi permit în urmatoarele cazuri utilizarea cu succes

poate fi folosita la iluminarea fara umbra;

va lumina detaliile în suprafete umbrite fara sa distribuie umbrele suplimentare;

poate fi folosita pentru a crea în mod subtil umbre gradate;

poate reduce sau îndeparta texturile sau modelele nedorite;

acolo unde o suprafata întinsa trebuie iluminata, o singura sursa de lumina poate fi suplimentata cu o lumina difuza pentru a crea o singura umbra efect;

poate fi folosita pentru a simula iluminarea naturala de la lumina cerului, lumina reflectata, sau cerul noros.

La prima vedere, aceasta iluminare pare a fi ideala. Cu siguranta ca totul ni se pare perfect, ca evita umbrele ce produc confuzie. Însa daca lumina difuza este pozitionata într-un anumit unghi pe subiect, acea parte va fi luminata si vom putea observa cum lumina cade progresiv în nuante gradate pe partile sale cele mai îndepartate. Aplicata cu atentie aceasta iluminare poate realiza modele delicate si atractive; în caz contrar sistemul nu mai reproduce cu precizie aceste umbre delicate.

Este extrem de dificil sa localizezi lumina difuza si s-o împiedici sa nu se raspândeasca.

1.3.4. Directia luminii

În cazul iluminarii, unghiul din care este aplicata lumina este foarte important. Acesta poate avea efecte majore asupra subiectului. Directia optima va depinde de subiectul însusi si de modul cum acesta arata. Cu ajutorul acestui unghi poti face ca subiectul sa para atractiv sau dimpotriva, la o folosire inadecvata putem sa-l facem sa arate inestetic.

Clasificarea directiei

Putini dintre noi suntem capabili sa estimam corect unghiurile ciudate. De cele mai multe ori, suntem pusi în situatia de a ilumina spatii tridimensionale si de a gândi unghiul si directia luminii. În aceste cazuri avem nevoie de un anume sistem pentru a clasifica pozitia luminii. Cel pe care îl vom folosi în exemplul de mai jos, este direct si universal, bazat pe fatada unui ceas, metoda care s-a dovedit a fi exacta. În figura urmatoare este evidentiata aceasta idee.

Putem sa ne imaginam ca subiectul nostru este în centrul fetei unui ceas asezat pe orizontala.

camera este localizata în pozitia 6 orizontal – pe care o vom numi 6H. Aceasta va fi plasata exact în fata subiectului.

daca stam în spatele camerei, ora 12 ( 12H ) este exact în fata noastra; adica imediat în satele subiectului.

subiectul plasat în stânga camerei va arata ora 9

în partea dreapta va fi ora 3.

Având stabilita directia pe orizontala, putem extinde ideea si sa ne imaginam o a doua fata a ceasului. Aceasta este pe verticala. Din nou, subiectul va fi în centru. Orice pozitie de pe verticala va fi numita V.

ora 12 este chiar deasupra subiectului, pe 12 V

ora 3 este în fata subiectului, unde camera este plasata (3 V)

ora 9 se afla în spatele subiectului (9 V)

ora 6 este chiar sub el (6 V)

Figura 8‑1. Înfatisarea unui subiect variaza cu directia luminii

Figura 8‑2. Efectul luminii depinde de pozitia subiectului

Subiectul privit din punctul de vedere al camerei

În acest mod, camera este întotdeauna pozitionata la 6H/3V, si vom considera ca felul cum arata lucrurile sunt cele privite din punctul de vedere al camerei, indiferent de directia spre care este îndreptat subiectul.

Presupunând ca iluminarea ramâne constanta, efectul oricarei lumini se schimba în functie de modul în care schimbam pozitia camerei. Presupunem, de exemplu, ca cineva priveste spre o lampa la 6H/1V. Daca camera este pozitionata pe 6H lumina acesteia va lumina direct persoana sau subiectul, aceasta fiind denumita lumina frontala.

Daca lasam lumina în aceasta pozitie si miscam camera în jurul persoanei pâna se afla în linie dreapta cu umerii, acestia vor aparea în profil, luminati din lateral. Aceasta este iluminarea laterala.

Figura 8‑3. Efectul rotirii camerei în jurul subiectului pastrând sursa de lumina în aceeasi pozitie

Miscam camera pâna în momentul când aceasta se afla în spatele persoanei. În acest moment lumina apare din fundal. Datorita faptului ca am schimbat camera, unghiul luminii s-a modificat iar înfatisarea subiectului se schimba.

Desi în practica mutam deseori lumina în jurul subiectului, trebuie sa ne asiguram ca înfatisarea acestuia este compatibila din diferite pozitii.

Figura 8‑4. Efectul vizual asupra subiectului la modificarea pozitiei luminii

1.3.5. Iluminarea frontala

Daca plasam o sursa de lumina foarte aproape de lentilele camerei si aceasta va straluci direct pe subiect (pe 6H/3V), tot ceea ce va vedea camera va fi iluminat. Umbra subiectului va cadea chiar în spatele lui. În aceste conditii nu vor exista contururi, neuniformitati sau texturi vizibile.

Denaturarea luminii

Miscând lumina mai departe de axa lentilelor camerei, înfatisarea subiectului va aparea încetul cu încetul tot mai distorsionat, în functie de formele, contururile sau suprafata sa. În cazul în care subiectul nostru este simetric (ex. o minge), probabil ca acesta va arata similar, indiferent de directia luminii. Însa daca subiectul nostru este puternic conturat si are forme neregulate, cu diverse texturi, unghiul luminii poate altera în mod remarcabil înfatisarea sa. Cu cât marim unghiul, cu atât umbrele vor creste, la început mai încet iar în cele din urma tot mai repede. Aceste umbre se raspândesc de-a lungul suprafetei subiectului, întunecându-i detaliile. Textura devine tot mai proeminenta. Umbra subiectului se revarsa în apropierea suprafetelor.

Unde este o suprafata curbata, fiecare punct de pe aceasta va fi luminatdintr-un unghi diferit iar aceasta va crea gradatii tonale si umbriri cu ajutorul carora putem deslusi contururile subiectului.

sub o iluminare difuza gradul de iluminare este gradual;

sub o lumina directa tranzitiile sunt mai pronuntate. Umbrele au muchii mai dure, iar umbririle sunt mai aspre.

Figura 8‑5. Efectul distorsiunilor de perspectiva se poate aplica si în cazul iluminarii

1.3.6. Iluminarea laterala

Daca se plaseaza o lampa în partea laterala a unui subiect pe 3H sau 9H, lumina laterala va fi la unghiul potrivit pe orice suprafata înfatisând 6H al camerei. Teoretic, daca suprafata ar fi perfect neteda, ar ramâne neluminata (datorita faptului ca este aliniata cu razele luminii). Cu toate acestea orice protuberante ale suprafetei vor fi puternic iluminate.

Oricum, în practica majoritatea suprafetelor nu sunt perfect netede si în special atunci când lampa este asezata partial în fata pozitiei laterale, lumina sa va trece usor peste orice plan frontal la un unghi putin adânc. Asperitatea cea mai mica va distribui gresit umbre lungi si va accentua contururile.

Când aranjam în mod deliberat lumina pentru a dezvalui textura, ne referim la iluminarea taioasa. Aceasta iluminare structurata este o idee excelenta pentru a demonstra caracteristica suprafetei lemnului, nisipului, pietrei, a pielii, a hârtiei, a tesaturii, a sculpturii, a prelucrarii basoreliefului.

Trecerea luminii de-a lungul suprafetei din lateral, de sus sau de jos depinde de subiect. O directie poate fi mai buna decât alta. Poti sa doresti sa accentuezi anumite caracteristici sau poti evita umbrele ce cad direct pe suprafata.

1.3.7. Înaltimea iluminarii

Exista situatii în care trebuie sa atasam unei camere o sursa de lumina sau chiar sa o tinem în mâna. Acest lucru poate provoca de multe ori o multime de dezavantaje cum ar fi:

iluminarea frontala de la înaltimea camerei va crea umbre ale subiectului ce vor cadea pe suprafata din spatele sau. Aceasta umbra va creste în marime odata cu distanta la care se afla suprafeta.

persoana va fi orbita de nivelul frontal al luminii.

o lampa sustinuta de camera la înaltime este vulnerabila, pot apare usor diverse accindete.

Separat de aceste limitari, vei descoperi ca iluminarea dintr-o asemenea pozitie nu produce efecte optime. Majoritatea luminilor, oricare ar fi directia lor, trebuie sa fie la o distanta oarecare de podea, luminând direct subiectul.

În cazul în care sursa de lumina este ridicata la o anumita înaltime, umbrele vor creste progresiv însa în jos în functie de înaltimea la care este ridicata acea sursa de lumina. Umbra sa se va distribui în jos, pe podea.

Daca lumina cade pe subiect de sus, acesta va fi complet luminat iar contururile si textura vor fi accentuate.

Când micsorati o sursa de lumina dintr-o anumita pozitie, pentru ca aceasta sa straluceasca în sus pe subiect, umbrirea si umbrele vor creste în mod progresiv în sus. Umbrele sunt aruncate în sus pe fundal. Cu toate ca acest efect poate fi folosit când simulam o sursa de lumina slaba (ex. lumina focului), acesta de multe ori este ciudat si chiar bizar putând fi folosit chiar si în situatii dramatice.

1.3.8. Lumina cheie

La început ar trebui sa existe o singura lumina esentiala, si care va fi focalizata ca sursa de lumina directa, provocând o singura umbra si un model bine definit. Daca sunt folosite doua sau mai multe surse de lumina cheie pe aceeasi suprafata, acestea vor crea doua seturi de umbre si modele divergente. O lampa diminueaza umbrele distribuite de alta si este indicat ca aceste situatii sa fie evitate.

Acolo unde umbrele (modelele) din lumina cheie sunt prea proeminente, o pânza plasata peste aceasta va îndulci lumina extinsa, dar îi va reduce de asemenea din intensitate. Ocazional, se poate folosi o sursa difuza de lumina pentru a reduce si minimiza umbrele.

Unghiul luminii cheie poate fi influentat de subiect si de felul cum doresti sa arate.

Multe tipuri de productii TV, inclusiv interviurile, jocurile, folosesc decoruri stilizate iar actiunile le sunt limitate. Aici se pot folosi luminile esentiale pentru a da rezultate bune. În situatii mai complexe pozitia luminii cheie pot folosite ca un compromis; pentru a evita umbra camerei de exemplu.

Exista adesea în realitatea înconjuratoare surse de lumina vizibile sau implicate. Ar fi ideal ca directia si unghiul acestei lumini cheie sa fie asociate cu aceste surse. Daca cineva sta lânga un geam ziua si este luminat de aceasta lumina cheie din alta directie, efectul va arata fals si neconcludent.

1.3.9. Lumina de umplere

Modelul si umbrele provocate de lumina cheie de obicei apar prea aspre si contrasteaza puternic. În acest caz avem nevoie de o lumina difuza care va ilumina aceste suprafete si va reduce contrastul fara a provoca noi umbre vizibile. Aceasta lumina ‘moale’ este denumita lumina de umplere. Iluminarea dinspre asa numita sursa de lumina moale nu este suficient de difuza si creaza umbre slabe. Dar acestea nu sunt întotdeauna evidente în camera.

Caracteristica luminii de umplere

Asa cum se stie, lumina difuza are doua restrictii importante:

poate sa se raspândeasca peste decorul din apropiere

intensitatea sa slabeste odata cu distanta.

Aceste caracteristici pot fi da si efecte nedorite de genul:

Lumina difuza introdusa pentru a îmbunatati descrierea (portretul) poate supralumina intr-un mod neclar împrejurimile

Nu este posibil întotdeauna sa plasam o lumina difuza suficient de aproape de subiect. În aceste situatii se utilizeaza un reflector ca lumina de umplere, pastrând joasa intensitatea luminii si sperând ca lumina cheie este suficient de puternica sa anuleze umbra suplimentara.

Când se filmeaza în lumina stralucitoare a soarelui nu se prea poate folosii o lumina mai puternica de umplere pentru a acoperi suprafetele umbrite. Nimic altceva nu este suficient de puternic.

Este bine sa consideram aceasta lumina puternica de umplere mai degraba ca tehnica de prim ajutor decât ca o regula exacta.

Intensitatea luminii de umplere

Cât de puternica poate fi lumina de umplere? Adesea însa nu avem nevoie deloc de aceasta lumina de umplere! Intensitatea luminii de umplere are un efect considerabil în influentarea fotografiilor. Nu trebuie sa exageram niciodata în folosirea intensitatii luminii cheie. Daca folosim un volum exagerat a acesteia, umbrele si formele vor fi mai slabe, mai subtiri si efectul general va fi plat, lipsit de viata. Iluminarea dinamica solicita un echilibru atent între intensitatile relative ale luminii cheie si a celei de umplere. Daca stingi lumina cheie si camera poate lua cadre în continuare, în aceasta situatie lumina de umplere este prea puternica.

Recomandari:

v    lumina de umplere nu ar trebui sa fie atât de puternica încât sa modifice expunerea;

v    nu ar trebui sa reprime modelul creat de lumina cheie;

v    lumina de umplere nu ar trebui sa-si creeze umbre false sau modele proprii;

v    nu ar trebui sa fie atât de puternica încât sa-si stabileasca umbre pe o directie diferita fata de lumina principala.

Proportia luminii de umplere se refera la faptul ca proportiile “ideale” ale intensitatii luminii de umplere în comparatie cu intensitatea luminii cheie poate fi înselatoare, si de obicei este influentata de foarte multi factori. Sunt utilizate doua conventii atunci când se descriu intensitatile relative ale luminii cheie si a celei de umplere: proportia “cheie-la-umplere” (intensitatile lor separate), sau proportia “cheie-plus-umplere”.

Factorii care afecteaza intensitatea luminii de umplere

Dupa cum se va vedea, depinde de un numar de factori, dintre care amintim:

Semnificatia

Subiectul

Momentul din zi

Interiorul

Modul

Efectul dramatic

Semnificatia - De ce introduci lumina de umplere?

Pentru a evita efectul asimetric a unei tonalitati goale imprimate

Pentru a controla densitatea umbrelor, si pentru a construi un efect tridimensional?

Pentru a face vizibile toate informatiile din suprafata umbrita (de ex. detaliile unui desen, textura)?

De raspunsul dat la aceste întrebari depinde cât de puternica va fi lumina de umplere. Sa presupunem ca subiectul este o vaza decorativa. O lumina cheie imprimata îi dezvaluie formele, si o lumina de fundal îi arata conturul. Fara lumina de umplere, umbra adânca distribuita pe o parte a vazei este probabil pentru a o face sa arate dezechilibrata. Toate detaliile suprafetei si texturile vor fi ascunse.

Prin adaugarea unei lumini de umplere de intensitate mica se poate arata forma generala, si vaza începe sa arate tridimensional. Detaliile suprafetei se pot cu greu deslusi în partea umbrita.

Marind intensitatea luminii de umplere înca putin, se pot vedea decoratiile în “ umbra luminoasa”. Facând lumina de umplere mai stralucitoare, vaza îsi pierde din rotunjime, dar acum toate detaliile decoratiunii sunt foarte clar vizibile.

În acest exemplu intensitatea luminii de umplere este determinata pentru cele trei cazuri: daca vrem o imagine dramatica, un efect de înfatisare solida, sau o expunere în care toate suprafetele vazei sunt clar definite.

Subiectul Acolo unde subiectele sunt bine texturate si puternic conturate ele sunt aratate în forma lor cea mai buna daca luminam în asa fel încât sa cream un model puternic. Pe de alta parte, unde subiectul are o suprafata conturata lin si/sau o textura delicata, acest tratament ar fi aspru si crud. În schimb, intensitatea de la medie la mare a luminii de umplere ar fi mult mai adecvata pentru a preveni ca textura sa devina exagerata.

Momentul din zi Cantitatea de lumina de umplere de care avem nevoie poate varia cu momentul din zi în care actiunea are loc. Atmosfera unui rasarit sau a unui amurg va fi denaturata daca se foloseste prea multa lumina de umplere. Filmând într-o zi cu soare stralucitor va fi nevoie, totusi, de o lumina de umplere mai puternica pentru a preveni ca umbrele sa   devina prea dense.

Interiorul – O lumina de umplere puternica da impresia de “deschis” si de spatiu. Daca se foloseste un exces de lumina de umplere atunci când se lumineaza o scena interioara (locatie sau o asezare de studio) va fi distrus orice sentiment de îngradire. Când actiunea are loc în apropierea unei ferestre, o mai mare intensitate a luminii de umplere este un efect natural. Dar când actiunea are loc într-o camera (în particular daca fereastra este mica), contrastul va fi mai mare, deci este nevoie de o lumina de umplere mai mica. Interioarele umbroase necesita o foarte putina lumina de umplere.

Modul Intensitatea luminii de umplere poate varia cu modul unei scene. S-ar putea folosi o lumina puternica pentru o actiune fara griji la un contrast jos, în timp ce se foloseste mult mai putina lumina de umplere pentru o scena trista sau violenta.

Efectul dramatic Vor fi momente când, în mod intentionat, se vor lasa suprafetele umbrite fara lumina, pentru a crea efectul dramatic.

Este noapte. Camera se misca din ce în ce mai aproape catre afisul de pe marginea drumului. Lumina lunii arunca umbrele puternice ale unei ramuri atârnate peste el, ascunzându-i mesajul. O rafala de vânt da frunzele la o parte si descoperim avertismentul ca este o margine de stânca neîngradita!

O silueta a unui intrus sta într-o camera întunecata, o palarie cu boruri largi arunca o umbra peste fata lui. El aprinde un chibrit, si de la lumina lui putem sa-l recunoastem.

Cliseuri vizuale destul de familiare probabil, dar în aceste situatii o lumina de umplere puternica ar strica momentul dramatic.

Pozitiile luminii de umplere

Sunt diferite pareri în ceea ce priveste pozitia “ideala” a luminii de umplere.

Putem rezuma amplasarile principale ca fiind umplere frontala, umplere imprimata si umplere unghi-mare.

v    Umplerea frontala – Umplerea din jurul camerei este probabil cea mai evidenta metoda; o lumina slaba pe sau deasupra camerei. Aceasta se poate argumenta prin faptul ca din aceasta pozitie putem umple orice zona umbrita care este vazuta de camera, si se afla un mic punct neacoperit. Totusi, o lumina de umplere frontala are dezavantajul pentru anumite pozitii ale luminii cheie, care lumineaza într-o masura mai mare zonele luminate deja de lumina cheie si reduce astfel modelarea.

v    Umplerea imprimata – O lumina de umplere imprimata este folosita putin probabil pentru a anula efectul luminii cheie sau pentru a ajuta expunerea. Ea nu va reduce semitonurile subtile si nici nu va nivela modelarea produsa de lumina cheie.

v    Umplerea sub un  unghi mare – Daca lumina de umplere se plaseaza la unghi mare fata de lumina cheie, ea lumineaza doar zonele umbrite. Totusi, exista posibilitatea sa se produca o modelare secundara.

1.3.10. Lumina difuza

Modelarea ascutita produsa de o lumina cheie puternica este departe de a fi suparatoare pentru unele tipuri de subiecte; în particular, atunci vrei sa transmiti blândetea, delicatetea, contururile subtile; de ex. când se lumineaza bebelusi, copii, figuri în vârsta. Se poate apropia de aceasta situatie în trei moduri:

Prin simpla crestere a intensitatii unei lumini blânde de umplere frontala, astfel încât umbrele sunt foarte “transparente”, lasând modelarea vizibila, dar slaba.

Difuzând puternic lumina cheie principala, aceasta va fi mai putin stridenta, si poate produce un model atenuat liber

Folosind o lumina slaba însa destul de puternica pentru a ilumina subiectul, în timp ce lumina de fundal sau lumina ce vine dintr-o parte defineste puternic contururile.

Ultima tehnica este capabila de cele mai frumoase rezultate, cu umbre subtile si semitonuri delicate. Vedem efectul în natura când filmam spre soare, si lumina cerului lumineaza fata (efectul contre-jour ). Oricum, folosita necorespunzator, aceasta tehnica poate produce total neinteresant, imaginile luminate ferm.

1.3.11. Lumina de fundal

De multe ori exista o multime de situatii incerte în folosirea acestui mod de iluminare.

amatorii au tendinta sa nu o foloseasca niciodata, decât în mod accidental;

anumiti “artisti ” par sa o utilizeze din abundenta, ca si efect “esential” în crearea atmosferei;

unii “realisti”privesc lumina de fundal ca fiind falsa si artificiala;

multi adauga lumina de fundal din obisnuinta, rutina.

În realitate, lumina de fundal este folosita ca un instrument elocvent care, atunci când o apropii, are o contributie valoroasa în iluminarea artistica.

Parul si hainele au adesea o nuanta asemanatoare cu fundalul, si par ca se unesc cu acesta daca nu exista lumina de fundal. Numai diferenta de culoare nu este suficienta pentru a izola subiectul.

Chiar si atunci când diferentele de nuante sunt evidente si când exista un contrast puternic între fundal si subiect (ex. un costum negru într-o lumina de fundal stralucitoare), lumina de fundal va intensifica de obicei imaginea. În special la hainele închise, lumina de fundal surprinde încretiturile si contururile marginilor si le da forma si volum.

Fara lumina de fundal, obiectele transparente îsi vor pierde întregul impact vizual. Vor parea opace. Acolo unde subiectul are dungi, zabrele, plasa, lumina de fundal ajuta la modelarea detaliilor si previne pierderea acestora în fundal.

Nu întotdeauna este nevoie de aceasta lumina, în special atunci când subiectul este luminat lateral. Când lumina de fundal este exagerata, rezultatele pot fi mai rele decât daca aceasta nu ar exista. Daca o persoana este iluminata dintr-un unghi gresit efectul poate parea artificial, fals, sau chiar inestetic.

Daca reflectorul utilizat pentru lumina artificiala este prea slab, sau este plasat la o distanta mai mare, este pasibil sa creeze reflexii ale lentilelor. Acestea apar ca niste petice false de lumina care învaluiesc sau încetoseaza imaginea. Solutia pentru rezolvarea acestui efect poate fi ridicarea reflectorului astfel încât acesta sa lumineze dintr-un unghi mai abrupt. O alta solutie ar fi atârnarea unei bucati de haina sau a unui steag în mod strategic.

1.4. Iluminarea si umbrele în compozitie

Prin modul în care distribui lumina poti crea forme compozitionale si subiecte legate unul cu celalalt. Aceasta se poate observa foarte usor în experimentul urmator:

     Ia trei obiecte si pune-le în fata unui fundal neted, cu o pata de lumina similara în spatele fiecaruia. Rezultatul este imaginea a trei elemente izolate.

     Creste marimea zonei centrale luminate, si acel element apare mai important, sprijinit de celelalte.

     Uneste petele de lumina pentru a forma o zona extinsa, si grupul este unificat.

     Prin utilizarea dispozitivelor simple poti modifica structura aparenta si forma unui cadru:

     Prin aruncarea (sau proiectarea) umbrelor sau esantioane de lumina pe un fundal;

     Prin umbrirea fundalurilor, poti limita ochiul;

     Fâsiile luminoase pot sa serveasca ca un indicator pentru a dirija atentia asupra subiectelor selectate;

     Umbra deasa se poate adauga la multimea elementelor scenice (coloane, bolte, paravane), si le pot da o mai mare evidentiere;

     Prin ajustarea nuantelor relative ale suprafetelor, le poti modifica marimea si distanta lor aparenta.

1.4.1. Ponderea iluminarii

Când “echilibram”reflectoarele de fapt ajustam intensitatea lor relativa pentru a realiza un efect particular.

într-o ponderare grosolana, contrastele tonale mari dramatizeaza jocul luminii si al umbrei;

o echilibrare fina furnizeaza variatii de nuante subtile, cu modele delicate.

Iluminarea ponderata poate avea un efect considerabil asupra farmecului unei imagini si asupra modului predominant, si în mod clar este vorba de o problema de judecata si de experienta. Intensitatile sunt întotdeauna relative. Aceasta este o problema intrinseca în productia “multi-camera”.

1.4.2. Umbrele

În mod paradoxal, iluminarea inventiva este atât o problema de creatie si distributie a umbrei si nuantei precum si o iluminare selectiva. Toate umbrele provin din absenta luminii precum si din  alte cai create.

Exista formatii de umbre unde vedem obiectul jumatate luminat, unde partea sa stânga este neluminata. Acest mod de umbrire este denumit obscuritate.

Umbrele se mai formeaza acolo unde lumina incidenta a fost întrerupta de un obiect solid :

Umbrele primare sunt umbrele aruncate pe subiect de contururile si proiectia suprafetei sale proprii – ex. umbra unui nas ce cade pe fata.

Umbrele secundare sunt acelea distribuite pe subiect de mediile imediat înconjuratoare – ex. proiectia unei persoane pe podea sau pe peretele din apropiere.

Umbrele tertiare sunt distribuite pe subiect de alte obiecte din apropiere – ex. modelul unei frunze ce cade pe o persoana ce se afla sub ramura unui copac.

Umbrele primare – acestea sunt efecte naturale si ajuta la dezvaluirea formei subiectului. Daca acestea sunt proeminente pot produce confuzii.

Umbrele secundare umbrele secundare tind sa uneasca subiectul cu împrejurimile sale. Putem recunoaste din marimea si pozitia umbrei unui subiect cât de departe se afla acesta de perete. Umbra podelei dezvaluie apropierea si natura suprafetei acesteia. Fara umbrele secundare oamenii ar parea ca plutesc.

Când un subiect este foarte aproape de fundal va distribui o silueta puternica lânga acesta. Aceasta umbra secundara este pasibila de a da peste cap sau de a produce confuzii într-o imagine. Pentru a reduce proeminenta umbrei se poate

folosi lumina difuza pentru a ilumina subiectul (aceasta va reduce modelul si va rezulta o lumina plata);

muta subiectul mai departe de fundal (aceasta este adesea cea mai simpla solutie);

muta fundalul mai departe de subiect ( câteodata aceasta metoda nu poate fi practicata în spatii mici);

creste lumina cheie pentru a reduce înaltimea umbrei sau pentru a o ascunde în spatele subiectului (aceasta mareste modelul, sau îl supra-accentueaza);

misca lumina principala în jurul subiectului pentru a reduce largimea umbrei ( o lumina principala directa va produce o umbrire minima însa poate turti modelul).

Daca încerci sa iluminezi umbra unui fundal adaugând un reflector pentru a o dilua exista pericolul ca lumina sa sa cada pe subiect si sa supralumineze parti din fundal.

Umbrele tertiare – când umbrele cad pe un subiect, le uneste cu mediul înconjurator.

Umbra falsa – aceasta de fapt nu este o umbra, ci doar impresia unei umbre care rezulta când lasi o parte a unei suprafete neluminate. Se întâmpla atunci când iluminam o suprafata mare ca pe o panorama miscatoare cu o serie de reflectoare. Daca luminile adiacente se suprapun, suprafata va fi dublu iluminata si va crea o pata puternic luminata. Daca o parte din subiect va fi pe jumatate neluminata de luminile adiacente, acesta va aparea de la o anumita distanta cu umbre false.

1.4.3. Densitatea umbrelor

Când umbrele sunt folosite ca si decor, în general trebuie sa fie puternice, bine definite si sa nu fie ambigue. Dar în practica este mai usor de vorbit decât de facut. Adesea umbrele sunt distorsionate, întrerupte, sparte, obscure, sau diluate de alte lumini.

Figura 8‑6. Formarea umbrelor

Umbrele diluate vag sunt nepretuite în descompunerea tonurilor de suprafata care altfel ar fi plate si neinteresante, sau în dezvoltarea unor anumite efecte atmosferice.

Este mai bine sa evitam umbrele conflictuale multiple ce pot aparea când doua sau mai multe reflectoare separate ilumineaza aceeasi suprafata sau acolo unde razele reflectorului din aceeasi directie se suprapun (lumina murdara).

Acolo unde nu poti plasa un reflector în pozitia optima pentru a obtine un efect de umbre special – ex. o portiune de lumina cade pe un perete de la un geam din apropiere – este adesea preferabil sa simulam efectul pictând peretele.

Figura 8‑7. Ascutimea umbrei

Figura 8‑8. Dimensiunea umbrei

Figura 8‑9. Înaltimea umbrei

1.4.4. Momentele potrivite ale iluminarii

Daca lumina este folosita în mod accidental poti sa obtii rezultate neasteptate. Iluminarea selectiva îti da posibilitatea de a influenta publicul în diferite moduri subtile. Lumina nu poate doar ghida locul unde acestia se uita dar afecteaza modul în care acestia interpreteaza ceea ce vad, si influenteaza ceea ce simt în legatura cu ceea ce vad.

De exemplu, putem avea urmatoarea scena:

     camera întunecata. Usa se deschide, si doar o sageata îngusta de lumina de la usa strapunge întunecimea. Lumina cade pe coltul unui obiect mare…Pare a fi un cufar vechi…Suntem intrigati. Oare ce este în cufar Unde suntem

Compara aceasta situatie cu raspunsul publicului la urmatoarea scena:

     camera este întunecata. Cineva intra în camera si deschide lumina iar întreaga camera este inundata de lumina. Se întâmpla sa fie un cufar într-un colt, printre antichitati.

Ideal ar fi ca înaintea iluminarii unui subiect sa iei o pauza si sa gândesti cu grija la efectul pe care vrei sa-l obtii. Scopul fundamental al iluminarii este sa încerci sa compensezi prin lumina si umbra pierderea unei treimi din dimensiune; sa învingi limitarile unei imagini plate. Sa clarifici si sa ajuti publicul sa interpreteze ceea ce vede.

Dar pe lânga toate acestea, trebuie sa evaluezi scopul artistic al imaginii.

     Iluminarea structurala adesea scopul principal este de a prezenta subiectul în mod clar si precis, transmitând o impresie a modului cum arata. Aceasta luminare este structurala, concentrând prezentarea constructiei subiectului, a formei, a umbrei, a contururilor, a texturii.

Când iluminam anumite obiecte, vechi de exemplu, doresti ca publicul sa aprecieze granulatia lemnului, frumusetea unei suprafete curbate, maiestria unei sculpturi complicate, proportiile armonioase ale subiectului. Când iluminezi persoane, de obicei vei cauta ca acestea sa arate cât mai bine posibil.

     Iluminarea atmosferica – cu alte ocazii, în special în productiile dramatice, iluminarea atmosferica este mai potrivita. Lumina este folosita pentru a dramatiza, înfrumuseta, transforma. Efectul este accentuarea.

Poti folosi lumina pentru a înmuia, înaspri sau pentru a exagera. Poti folosi umbrele pentru a da subiectului o calitate misterioasa neobisnuita.

“Structurala” si “atmosferica”nu este întotdeauna cea mai potrivita eticheta însa trebuie sa ne amintim ca folosim lumina în scopuri diferite, ceea ce motiveaza tehnici diferite.

1.4.5. Distorsionarea realitatii

Iluminarea este în mod frecvent un compromis. Genul de iluminare care evidentiaza o caracteristica poate ascunde o alta. Directia luminii care ajuta la dezvaluirea texturii sau a suprafetei poate produce umbriri care pot îngreuna citirea înscrisurilor de pe aceasta. Lumina care straluceste printr-un obiect transparent poate dezvalui nu numai frumusetea sa delicata dar si constructia scheletului care-l sustine. Umbrele care definesc contururile unui subiect pot deghiza forma sa generala.

Figura 8‑10. Interpretarea suprafetei

Asa cum am mai spus, daca luminezi o suprafata ce prezinta texturi cu o lumina puternica, aceasta va aparea neteda. Daca aceasta va fi luminata de pe margine, textura suprafetei se va vedea foarte bine. Luminarea unei vaze de sus va conduce la distorsionarea formelor si proportiilor sale. Partile mai joase vor fi “aruncate” în lipsa de detalii a umbrei. Aseaza vaza într-un cos luminat si detaliile suprafetei sale vor fi clar vizibile însa exteriorul sau general va fi în mod ciudat diferit de cel anterior.

1.5. Iluminarea persoanelor

De exemplu, pentru filmarea unui crainic ce prezinta stirile este nevoie de mai multe surse de lumina dispuse diferit pentru a crea o lumina care sa ofere posibilitatea de a reda cele mai fine detalii, nuante si culori.

În general se folosesc 5 tipuri de lumini:

Lumina principala – este asezata deasupra ochilor persoanei, semilateral si realizeaza o buna iluminare a fetei. Apar însa unele umbre, cum ar fi cele de sub barbie, în jurul nasului si al ochilor. Pentru a evita aparitia acestora se mai utilizeaza si alte surse de iluminare pentru estompare.

Lumina de umplere – are rolul de a face mai transparente umbrelei sursei principale, ea se aseaza de cealalta parte a axei optice (în raport cu lumina principala). Este în general mai slaba decât lumina principala.

Lumina de contur – se plaseaza în spatele subiectului, deasupra, în afara cadrului imaginii. Efectul obtinut este de conturare cu o linie luminoasa la partea superioara.

Lumina de fundal – are rolul de a face o delimitare spatiala între subiect si fundal.

Lumina de efect – subliniaza cu ajutorul luminii un anume element al personajului, ea trebuie facuta cu mare atentie si discernamânt pentru ca altfel ea poate apare ca fiind nefireasca.

1.5.1. Iluminarea unei suprafete

În momentul în care se doreste iluminarea unei suprafete ce prezinta asperitati, umbririle si inegalitatile o pot face sa arate mai atragatoare. Însa exista situatii, când aceste asperitati nu vor fi acceptate (ex. iluminarea unei carti de vizita, în grafica, în marirea unei fotografii, etc).

Iluminarea taioasa este eficienta când prezentam suprafata unei monede, sau textura unei caramizi. Aceasta va dezvalui toate cutele, protuberantele.

Iluminarea frontala poate produce o lumina întinsa. Aceasta va reflecta un plan lucios sau o pictura în ulei.

1.5.2. Iluminarea obiectelor tridimensionale

Ca o regula, majoritatea efectelor placute deriva din vecinatatea asa numitei iluminari tridimensionale. Tehnica nu este sfânta. Poate varia în functie de nevoi. Cu siguranta ca este un punct de pornire foarte bun.

v    Lumina cheie la început plasam lumina principala – de obicei o sursa de lumina directa – la un unghi de 4 – 5H sau 7 – 8 H, si la o înaltime de 1 – 2V. Aceasta lumina cheie

stabileste directia luminii

creaza umbrele principale

dezvaluie forme, structura suprafetei si textura

determina în mare masura orientarea.

v    Lumina de umplere o asezam ca si lumina difuza pentru a:

ilumina suprafetele umbrite

reduce contrastul de nuanta

v    Lumina de fundal în final o sursa puternica este plasata în spatele subiectului, cu fata spre camera – dar fara a straluci în lentilele acesteia si a provoca stralucirea lentilelor!

Aceasta lumina de fundal este de obicei în jurul lui 11 H spre 1 H la un unghi vertical de 10V spre 11V.

Lumina de fundal creaza o margine de lumina de-a lungul partii de sus si o muchie pe subiect. Fara aceasta, subiectul poate sa se îmbine cu fundalul ti sa para plat. În plus, lumina de fundal te ajuta sa descoperi contururile muchiilor si sa-i dai volum. Daca subiectul este translucid sau are ornamente, aceasta lumina îi va dezvalui detaliile.

Asa cum am spus, aceste aranjamente nu sunt obligatorii. Ele depind de o serie de factori:

natura subiectului

forma sa si tonurile relative ale suprafetelor înconjuratoare

modul cum este îndreptata camera

ambianta si atmosfera particulara pe care o doresti.

Figura 8‑11. Iluminareea obiectelor tridimensionale

1.5.3. Efectele de baza ale pozitiei reflectoarelor

Când lucrezi sub presiune nu ai prea mult timp pentru experimente si corectii.

Când luminezi o persoana trebuie sa stii, de exemplu, ca daca-i  luminezi capuldintr-un anumit unghi, un ochi va fi puternic umbrit, sau vârful nasului va straluci, sau umbra nasului va fi întinsa peste barbie. Când ai o problema de genul acesta ai nevoie de o solutie imediata. Când vezi ca efectul rezultat este inestetic trebuie sa recunosti imediat care este cauza si cum poti s-o remediezi. Analiza te ajuta sa anticipezi, sa eviti problemele, si sa diagnostichezi cauzele.

1.5.4. Iluminarea frontal-centrala

■ 6H/3V: nivelul frontal mort – O lumina principala pozitionata la un unghi de 10⁰ fata de pozitia lentilelor va orbi pe oricine se va uita înspre camera. Îsi vor închide pe jumatate ochii si le va fi imposibil sa citeasca de pe promptere. Chiar si o lumina cu o intensitate mai mica trebuie folosita cu atentie pentru a nu stânjeni persoana.

Luminile frontale cheie sunt “plate”. Când filmam cu o lumina frontala moarta chiar si cele mai puternice contururi si cele mai adânci riduri vor fi suprimate. Daca folosesti o sursa de lumina moale ca si lumina cheie, pungile de sub ochi si ridurile de pe o fata îmbatrânita pot fi sterse într-un mod remarcabil. Daca folosesti o lumina frontala moarta pe o fata neteda, fara riduri, este pasiva de a aparea plata si seaca.

O lumina frontala-moarta prezinta de asemenea si alte dezavantaje:

distribuie umbra unei persoane pe fundal imediat în spatele acesteia (ex. imaginea de mai jos).

produce puternice reflexii luminoase în ochelari.

Figura 8‑12. Iluminarea frontal centrala

■ 6H/5V spre 6H/4V: iluminarea de jos – daca mutam lumina frontala sub lentile, toate umbrele vor fi distribuite în sus formând modele ciudate si nefamiliare pe fata. Suprafetele de sub frunte, de sub nas sau de sub barbie, unde în mod obisnuit sunt umbrite, acum vor fi puternic luminate. În imaginea urmatoare sunt evidentiate clar aceste aspecte.

Figura 8‑13. Iluminarea de jos

Iluminarea de jos în sus are o multime de aplicatii. Poti adauga ca o masura de urgenta nivelul de iluminare slab pentru a reduce efectul aspru al modelului produs de o lumina cheie exagerata. Poti folosi iluminarea moale de jos pentru a înfrumuseta si pentru a întineri. În mod atmosferic, aceasta iluminare poate sugera caldura, confortul de la gura sobei.

Dezavantajele practice ale iluminarii de jos în sus include modul în care se împrastie sus pe fundal, distribuie umbre pe fata, suprailumineaza picioarele.

■ 6H/3V spre 2V: de la nivelul de 0⁰ spre 45⁰ – pe masura ce unghiul vertical al luminii creste, modelul se îmbogateste. Umbrele devin mai pronuntate sub frunte, nas, buze, barbie si sub gura. Avem impresia ca fata se apropie tot mai mult, si nasul se lungeste.

Iluminarea centrala tinde sa atraga atentia spre proportiile fetei, iar o frunte înalta va arata mai pronuntata.

■ 6H/2V spre 1V: de la nivelul de 45⁰-60⁰ – odata cu adâncimea luminii cheie, modelul se înaspreste. Din aceste unghiuri obtii niste efecte inestetice. Ochii sunt umbriti, iar orbitele acestora devin negre si seamana cu un craniu. Daca exista reflexii ale luminii în ochi, efectul poate fi ciudat si mistic.

Un nas lung împrastie umbre peste buze si barbie. Gâtul este cufundat într-o umbra adânca, si o umbra ce se aseamana cu o barbie acopera partea de sus a pieptului. Fetele mai subtiri par slabite/sleite. Fruntea devine mai pronuntata. Umbrele genelor se întind pe obraji, iar sprâncenele stufoase se zbârlesc.

Luminile cheie exagerate sunt potrivite doar atunci când se folosesc efecte dramatice (60-75⁰).

■ 6H/1V: iluminarea de sus – iluminarea din acest unghi netezeste vârful capului si da umerilor proeminenta. Fata este aproape luminata, exceptie facând capul întors în sus, când o lunga umbra a nasului se va raspândi peste partea mai joasa a fetei. Acesta este un unghi urât de iluminare cu putine valori artistice.

■ 6H/12 spre 11V Iluminarea de sus

Figura 8‑14. Iluminarea de sus

Iluminarea de deasupra capului produce efecte aproape crude, urâte. Vârful capului si umerii sunt puternic luminati. Vârful nasului si urechile sunt luminate. Fruntea poate fi luminata dar restul trasaturilor vor fi umbrite.

Trebuie evitata tentatia de a folosi acest tip de iluminare pentru a lumina parul. Niveleaza parul si în mod invariabil produce un nas stânjenitor de lucios.

Acest efect trebuie folosit în mod cumpatat, daca se simuleaza un tip special al mediului.

Acolo unde iluminarea de sus nu poate fi evitata (iluminarea din tavan, lumina cerului) singura solutie este de a pastra intensitatea luminii la minim.

1.5.5. Compensarea iluminarii frontal-orizontale

■ +4H spre –6H; +6H spre –8H - Daca compensezi lumina cheie pe o parte, fata pare sa creasca asimetric. Cu cât este mai mare cresterea compensarii, cu atât mai mare este dezechilibrul aparent. Aceasta se întâmpla deoarece umbrirea provoaca partea mai îndepartata a fetei sa para mai apropiata, în timp ce jumatatea luminata de lânga lumina cheie ramâne proeminenta.

Multe alte lucruri se întâmpla daca maresti unghiul de compensatie. Umbra nasului se împrastie pe fata pe obrazul opus. La început umbra apare ca o linie subtire pe obraz si pe coltul ochiului. Apoi daca lumina se îndeparteaza, umbra acesteia uneste cu umbra obrazului formând un triunghi al luminii. Acest triunghi se micsoreaza pe masura ce unghiul de compensare pe orizontala creste, pâna când în final, partea laterala a fetei este umbrita în întregime.

Figura 8‑15. Compensarea iluminarii frontal orizontale

Dupa un timp, majoritatea celor care se ocupa cu iluminarea, dezvolta asa zisa fobie a “nasului lung”. Ei încearca sa evite umbra nasului (iluminând de-a lungul liniei nasului, sau folosind o lumina difuza) sau o împrastie de-a lungul fetei formând un efect numit “triunghiul de pe obraz”.

1.5.6. Compensarea iluminarii frontale pe diagonala

Practic, în majoritatea cazurilor de iluminare, lumina cheie va fi atât ridicata cât si compensata (echilibrata), asa ca toate umbrele vor fi distribuite în diagonala, în directia opusa luminii cheie. În majoritatea cazurilor veti afla ca

• unghiul optim vertical pentru iluminarea unei fete este între –3V spre –2V, la un unghi de 10 - 45⁰ pe orizontala. Este de preferat a se evita extremele.
• este mai bine sa nu compensam lumina cheie în spatele zonelor de –6H spre 4H, sau +6H spre 8H (5 - 60⁰ din centru). Este de preferat sa se pastreze aceste limite. Trebuie evitate unghiurile extreme. Daca unghiul luminii verticale sau orizontale este prea mic, rezultatul poate fi dezamagitor de plat. Când unghiul este prea mare, modelul poate arata foarte dur.

În majoritatea cazurilor, regiunile cele mai utile pentru lucru în iluminarea întregii fete sunt:

• un unghi vertical de 20 - 40⁰ si
• un unghi de compensare de 15 - 35⁰.

1.5.7. Iluminarea laterala

Miscând lumina în jurul persoanei din orice parte (3H sau 9H) rezultatul va fi lumina laterala. Lumina laterala produce prezentari extrem de slabe unei persoane ce sta în fata camerelor. Aceasta împarte fata. Coltul interior al ochiului este umbrit, contururile nasului sunt accentuate, iar umbra profilului cade pe umeri. Acolo unde lumina principala este abrupta ( aprox. 2V sau 10V) rezultatele vor fi si mai grotesti.

Daca întreaga fata este luminata din amândoua partile (3H si 9H) rezultatul va fi un curios efect de “bursuc”, cu o dunga neagra de umbra jos pe centrul fetei.

Întoarcerea capului

Din fata spre dreapta camerei

Sa presupunem ca cineva este în fata camerei si ca este luminat din dreapta camerei cu o lumina de compensare (o compensare de 30⁰ si un cu unghi vertical). Odata cu întoarcerea capului, efectul luminii principale se altereaza.

întorcându-se spre lumina, umbra nasului si cea faciala se diminueaza.

daca se întoarce înapoi, umbra nasului va creste. Iluminarea care furnizeaza un model bun pentru întreaga fata, nu mai poate urma noua pozitie a capului.

Capul întors spre dreapta camerei

Avem doua situatii:

ľ frontal – întoarcerea usoara a capului spre partea laterala ( 30⁰), cu fata spre 7H sau 5H

˝ frontal – întoarcerea numai pe jumatate a capului spre partea laterala ( 45⁰), cu fata spre –8H sau –4H.

Este important de stiut doua lucruri. Nasul va fi întotdeauna umbrit daca fata nu este îndreptata spre lumina cheie. Lungimea acestuia pe verticala va depinde de înaltimea luminii.

     Daca lumina este lânga cap în apropierea camerei, umbra nasului va cadea pe partea îndepartata a fetei si s-ar putea chiar sa nu fie vizibila când filmam. Partea mai apropiata a fetei va fi luminata mai puternic, iar în aceste conditii nu mai e nevoie de lumina de umplere.

     Daca lumina este departe de linia nasului, umbra acestuia va fi vizibila în timpul filmarilor.( În mod evident, daca persoana are un nas mic, umbra va fi mai putin vizibila). Capul are o înfatisare mult mai “solida” din aceasta pozitie iar umbra îi va dezvalui formele si contururile.

Când se muta lumina din partea laterala mai departe (9-11H), partea sa mai apropiata va fi umbrita progresiv. Daca muti lumina spre 5H, astfel încât fata sa fie departe de aceasta, vei putea observa formele urâte din jurul ochilor si a nasului.

La 3H lumina modeleaza fata si gâtul iar umbrele sunt distribuite pe urechi si pe par.

Acolo unde capul este întors spre camera, se poate observa umbra puternic conturata a nasului, triunghiul obrazului si umbra gâtului.

Figura 8‑16. Iluminare pentru compensarea miscarilor capului

În imaginea de mai jos, lumina este mai îndepartata de persoana iar aspectul acesteia este inestetic.

Figura 8‑17. Iluminare laterala

Daca persoana priveste în directia de unde vine lumina, umbra nasului dispare iar modelul general facial este bun.

Figura 8‑18. Model facial bine iluminat, ce permite miscari ale capului

1.5.8. Pofilele

Când capul este întors într-o parte, într-o pozitie din profil, conturul fetei este accentuat. Daca persoana este în partea stânga a camerei, (9H) pozitia cea mai buna a luminii este la un unghi de10⁰de linia nasului.

Daca se ridica lumina spre 11V fata va deveni tot mai sfrijita. Umbrele devin tot mai lungi sub frunte, obraz, nas buze si barbie.

Daca luminezi profilul din partea apropiata a liniei nasului partea laterala cea ai apropiata a fetei va fi puternic luminata însa mai putin modelata. Umbra nasului nu este vizibila pe partea mai îndepartata a fetei.

Aproape de 3H, la o ridicare de 3V spre 2V, lumina va produce o lumina laterala utila care va suplimenta lumina cheie la pozitia de 9H.

Daca se muta lumina încet spre 4H, obrazul si barbia vor fi puternic umbrite de par si de urechi. Bineînteles ca multe depind de natura si stilul tunsorii.

În schimb, daca muti lumina laterala spre 2H, vei observa ca lumina se va desprinde. Mut-o mai în spate, de la 1H la 12H si numai vârful capului va fi luminat.

1.6. Echipamente folosite pentru iluminare

Reflectoarele - pot fi de diferite puteri si marimi.

• Ecranul difuzant - se utilizeaza pentru obtinerea luminii difuze, este confectionat din matase alba montata pe un cadru în cazul suprafetelor foarte mari, sau din material plastic cu forme si proprietati specifice în cazul suprafetelor mai mici.
• Baia de lumina - este construita dintr-un ecran mat în spatele caruia se monteaza mai multe surse orientate sub diverse unghiuri, obtinându-se în acest fel o lumina difuza.
• Blenda - este o suprafata plana pe care este lipit un staniol sau material reflectorizant cu striatii. Se pune în asa fel încât sa reflecte o parte din lumina existenta pe zonele umbrite. Rezultatul fiind o îndulcire a umbrelor, ele devenind mai transparente.

Recomandari

Recomandari de ordin tehnic privind utilizarea surselor de lumina:

Reflectoarele în stare calda sunt foarte fragile de aceea trebuie evitate socurile (filamentele calde se pot distruge foarte usor din cauza socurilor).

Reflectoarele care folosesc surse de lumina cu incandescenta se încalzesc foarte puternic, iar daca nu au dispozitive speciale de racire sau fixare ele nu pot fi tinute în mâna. Se recomanda folosirea stativelor si daca este nevoie si a unui sistem de ventilare si racire.

Deoarece sunt de puteri mari, consumul acestora este foarte mare si este de dorit ca atunci când se monteaza într-un anumit loc sa se verifice instalatia electrica existenta daca suporta consumul acestora, iar în cazurile extreme când se pot arde sigurantele de protectie este bine a se cunoaste unde se afla tabloul de sigurante