Baladele

Baladele

Creatia camerala pentru voce si pian a lui Gh.Dima compusa in perioada maturitatii ne releva o gandire componistica si o stapanire a tehnicilor de redare a mesajului muzical poetic superioare etapelor anterioare. Posibilitatea de a transpune muzical multitudinea starilor si trairilor de la lirismul si cantabilitatea sentimentelor universului psihologic intim la derulari dramatice vizand expresia epica a unor evenimente complexe isi gasesc expresia in cele doua balade ale sale: Stefan Voda si Codrul si Groza (1901), ambele compuse pe versuri de Vasile Alecsandri.

Balada Stefan Voda si Codrul este o lucrare de proportii mai reduse dar intensitatea trairilor si patosul eroic sunt redate cu aceeasi forta artistica. Lucrarea este structurata pe trei articulatii arhitectonice mari A - B, C, A - B contrastante prin factura acompaniamentului si a melodicii, metru.

Faptele surprinse in balada sunt narate de solist in rolul povestitorului, servindu-se de prezumtivul dialog dintre codru si Stefan

Prima articulatie, solemna, in Mi bemol major cu acorduri largi, eroice care sustin cantilene scurte si grave este reluata in tonalitatea do minor in urmatoarea articulatie frazala care comporta o dramatizare. Tonalitatea se mentine si in strofa urmatoare B, mai energica, pe formule melodice quasi recitativice care subliniaza hotararea codrului de a-si ajuta domnul in lupta, transformandu-si copacii in osteni. Discursul muzical inscrie o acumulare de vointa si putere, incheiate pe un acord de septima micsorata. Melodica este de tip recitativ cu puternice influente ale cantilenei vocale de tip opera.

Articulatia mediana C, in masura de 6/8, are o miscare accelerata sugerand venirea codrului. Pasajele modulante navalnice in saisprezecimi ale partidei pianului acompaniaza linii melodice cu panta ascendenta si profil melodic arpegiat, descriind transformarea copacilor in ostasi si incolonarea lor in fata lui Stefan Voda. Culminatia e salutul "Sa traiesti Maria Ta", o fraza scurta dupa care urmeaza chemarea la lupta in unison cadentand in Si bemol major.

Concluzia e o repriza restransa, construindu-se pe ideile muzicale A si B in tonalitatea de baza La bemol major si prezentand ostirea Domnului refacuta care se arunca in focul bataliei.

Balada Groza este mai ampla ca dimensiune. Dramatismul lasa loc unei expresii mai degraba tragice, evocand figura haiducului Groza, mort, in jurul caruia poporul e adunat si " nimeni nu-l plange". Atmosfera din introducerea pianistica e sumbra, apasatoare redata muzical prin acorduri de septima, nona, undecima pe o pedala pe si. Strofa A, in si minor, este caracterizata de o melodie al carei motiv , motivul lui Groza, numit de O.L.Cosma "motivul tanguitor" caracterizeaza personajul principal si soarta sa nefericita facandu-si aparitia de fiecare data de cate ori figura eroului e evocata.

Planul tonal trece prin si minor, re minor, fa major, sol minor, iar strofa B este atacata prin salt tonal spre si minor. Strofa B debuteaza pianistic cu motivul in bas, intretesut continuu in acompaniamentul strofei ce prezinta idei melodice noi. Pasajele cromatice, melodia de tip recitativ subliniaza reactia poporului care-l priveste cu mirare.

Strofa C exacerbeaza folosirea motivului tanguitor in dialogurile dintre cele doua planuri sonore ale acompaniamentului. EX.25 mas.1-13

In continuare, complexitatea si densitatea scriiturii culmineaza cu oroarea poporului in fata aflarii ca Groza a "stins zile multe" aflandu-se in"greu si negru pacat" oroare, ilustrata pianistic prin recitativ recto tono si acorduri cu apogiatura multipla.

Revenirea ideii muzicale din strofa A, o repriza mediana in tonalitatea de baza si minor, prilejuieste derularea unui moment descris de povestitor, in care un mosneag se apropie si saruta mana mortului. In strofa D el povesteste cum in iarna i-a ars casa si a ramas pe drumuri cu familia si in strofa E si F cum Groza calare pe un cal alb l-a imbarbatat si i-a dat bani sa-si refaca avutia. Culoarea tonala a strofei E este majora, Si bemol major, aparitia lui Groza pe un cal alb fiind subliniata de un motiv-semnal cu caracter luptator. EX.26 mas.126-130

Finalul este lapidar, motivul - ce apare pe intreg parcursul piesei - rasunand pentru ultima data in dialog pian-voce, poporul recunoscand calitatile eroului si rugandu-se pentru iertarea pacatelor acestuia. Cadenta picardiana lumineaza incheierea acestei balade, o adevarata capodopera a dramaturgiei genului.